Pot fi ÎNCHIŞI sau UCIŞI bloggerii ?

Auzim adesea despre ziarişti arestaţi sau bătuţi pentru ceea ce au scris; de câte ori aţi auzit însă despre bloggerii închişi? Poate nici nu credeţi că există, pentru că blogurile sunt doar o distracţie inofensivă, pe care nu o ia nimeni în serios.

178. Atâţia bloggeri au fost închişi, ameninţaţi sau molestaţi în lume până acum pentru ceea ce au scris. Trei dintre ei au fost ucişi. Blogul threatened.globalvoicesonline.org ţine această tristă evidenţă a suprimării libertăţii de exprimare pe Internet. Ţările “de top” nu sunt chiar surprize: China, Egipt, Iran, Tunisia, Siria, Vietnam.

Blogosfera chineză este mai mare decât cea americană, dar şi presiunile regimului comunist sunt pe măsură. În jur de 20 de bloggeri chinezi se află în acest moment după gratii, pentru motive ca “subminarea ordinii de stat”, “instigare la revoltă”, “calomnie la adresa puterii populare”.

Ofertă orwelliană: Fă-o pe “Big Brother”

Cetăţenilor Marii Britanii li se propune să  se implice activ în păstrarea ordinii publice intrând în rolul “The Big Brother”.  În viitorul apropiat, oricare doritor ar putea avea control asupra câtorva camere de supraveghere, instalate pe străzi şi în locurile publice.

“Pe teritoriul ţării sînt instalate peste 4 milioane de camere de supraveghere, însă sub control continuu se află doar una la zece mii. Schema propusă permite o monitorizare nonstop a rezultatelor înregistrării prin Internet.” – explică Tony Morgan, unul dintre coordonatorii proiectului Internet Eyes.

Fiecare voluntar poate să se înregistreze gratuit pe site-ul Internet Eyes şi să-şi ia sub control până la 4 camere de supraveghere. Proiectul prezintă o derivată a jocului “online”, astfel că jucătorul acţionând corect, obţine un punctaj care se premiază. La identificarea activităţii suspecte, înfăptuirea unei crime sau a unui act de huliganism [doar acestea se consideră "activităţi suspecte" ?] participantului i se solicită pregătirea unei înregistrări statice şi trimiterea ei către posesorul camerei, însoţit de un comentariu scris.

ÎNAINTĂM: Internet explorer de oameni

Noua versiune a browser-ului Internet Exlorer permite utilizatorilor să folosească la accesarea resurselor protejate identificarea biometrică.  De pe portalul rusesc Biometrics.ru aflăm că aplicația my-iWallet (“portofelul electronic”)  integrată în browser permite identificarea utilizatorilor după față, voce, amprentele degetelor sau iris.

Avantajul principal a versiunii noi a browser-ului este că utilizatorii nu vor mai avea nevoie să memoreze și să întroducă de nenumărate ori numele și parola la autorizație pe diverse site-uri. În timp ce “portofelul electronic” are rolul de identificare a utilizatorului, acestuia îi rămâne doar  să genereze unul  din identificatorii înregistrați, dintre cei menţionaţi mai sus.

Desigur că utilizatorul va avea nevoie de resurse fizice (hardware) cu capacitatea de a prelucra identificatorul folosit. Pentru recunoașterea feţei sau a vocii va fi destul o cameră web, încorporată în multe din modelele de notebook-uri, sau un microfon integrat în placa audio.

Prin ce ANUME este ANTIHRISTIC buletinul de identitate cu cod?

Se cuvine să lămurim ce înseamnă pentru un creştin să aibă pe buletinul de identitate numărul 666. După cum ştim, buletinul se eliberează în urma semnării lui de către posesor. Semnătura reprezintă totala acceptare de către acel individ a datelor înscrise despre dînsul în document. Aşadar, eu certific prin semnătura mea faptul că informaţiile respective mă descriu în totalitate, mă reprezintă, iar numele care este trecut în buletin este numele meu real. De aceea semnez, căci mă identific întru totul cu cel descris prin datele buletinului.

Să analizăm puţin numele unei persoane. Numele este chipul fidel, oglinda fiinţei umane. Prin simpla menţionare a numelui ne reprezentăm individul în totalitatea lui, trup şi suflet. De altfel, chiar numele are două componente care se referă la cele două mari structuri ale persoanei. Astfel, numele de familie este icoana identitătii mele trupeşti, îmi arată originea, apartenenţa la un anumit arbore genealogic stabilit prin legătura de sînge dintre generaţii. În schimb, prenumele îmi este dăruit la Botez. Este identitatea mea spirituală, oglinda sufletului meu. Prenumele nu se adresează trupului, ci se identifică cu însuşi lăuntrul meu, mă reprezintă sufleteşte. Tocmai de aceea mi se dă la Botez, care este o adîncă Taină a Bisericii lui Hristos. De fapt, numele primit la Botez îmi pecetluieşte sufletul cu o identitate creştină. Pentru aceasta pruncii primesc nume de sfinţi. Aceşti sfinţi, datorită legăturii tainice de duh cu pruncul prin intermediul numelui, vor fi protectorii lui de-a lungul vieţii. De aceea este greşit ca la Botez să se dea nume inexistente în calendarul creştin ortodox, întrerupîndu-se astfel legătura unei tradiţii tainice.

Pentru ea… – 17 ani de la o vineri de octombrie

Astăzi, fii Neamului Românesc, îi cinstesc memoria soţilor Ion şi Doina, cei care, în măsura înţelegerii şi posibilităţilor, au lucrat la întărirea şi retrezirea neamului românesc în vremuri de restrişte. Au fost oameni muncitori, consecvenţi, atenţi la cei din jur şi la situaţiile prin care au trecut. O pereche înţeleaptă. Mulţi îi văd prin prisma croielii idealiste ţesute în ultimii ani de cei care habar nu au avut de interesele şi aluatul autentic românesc din care au fost plămădiţi răposaţii artişti. A-i idolatriza dintr-un entuziasm infantil înseamnă a-i jigni profund, Ion şi Doina fiind expresia slujitorilor smeriţi şi cumpătaţi ai Neamului, întotdeauna conştienţi de starea jalnică a ţării şi poporului în sînul căruia au crescut, au iubit, au plîns, au cîntat… Dumnezeu să-i odihneasă în pace, iară pe noi, cei care nu uităm, să ne întărească în Credinţă şi Dragoste de Dumnezeu şi Neam încă neapus!

Ce a propovăduit răposatul p.Teofil Părăian ?

Azi noapte a murit p. Teofil Părăian. Întrucît tagma bloggerilor ecumenişti şi cripto-ecumenişti s-au grăbit să ne înştiinţeze despre moartea “marelui duhovnic” din Ardeal, ascunzînd sau trecînd cu vederea (după cum s-au obişnuit deja) faptul că p. Teofil nu împărtăşea învăţătura Bisericii lui Hristos în cel mai important segment – eclesiologia (învăţătura Bisericii despre ce este Biserica) şi soteriologia (învăţătura Bisericii despre mîntuire) – mă simt îndatorat, ca fiu, deşi păcătos şi ticălos, dar al Bisericii, să reamintesc ortodocşilor ascultători de Biserică (adică de Hristos şi de Sfinţii Părinţi şi Apostoli) despre gravele abateri de la credinţa ortodoxă ale p. Teofil.

Aceste abateri au răsunat public în tot spaţiul ortodox, prin cărţi, conferinţe, emisiuni şi predici, otrăvind şi tulburînd cugetele celor mai slabi în învăţătura Bisericii, care ascultă mai mult de oameni decît de Dumnezeu. După cum învaţă Biserica, căderile publice sînt iertate doar prin pocăinţă publică. Dacă cineva dintre cunoscători cunoaşte despre pocăinţa publică a p. Teofil, rog să mă informeze, fiind sincer interesat în aflarea detaliilor şi publicarea eventuală a acestora. Pînă atunci, să luăm aminte la învăţăturile anti-ortodoxe ale arhim. Teofil Părăian, pe care acesta le predica public vreme de mulţi ani:

Vedem în acest clip cum p. Teofil s-a ridicat împotriva întregii Biserici Ortodoxe mărturisind: “Mai demult, Biserica era exclusivistă, în sensul că considera că toţi ceilalţi care nu sînt membrii Ei sînt căzuţi de la Adevăr, de la bine (?) şi de la Dumnezeu şi lepădaţi de Dumnezeu (?)… În realitate NU E AŞA! [...]”

(II) Un profet contemporan al apostaziei: “Această falsă Ortodoxie se luptă ca o fiară să ia locul adevăratei Ortodoxii”

Doamne, Doamne, au nu cu numele Tău am proorocit ?

Şi cu numele Tău draci am scos ?

Şi cu numele Tău multe minuni am făcut ? (Matei 7, 22)

Ce este Biserica ?

Întorcându-ne din nou atenţia de la cele pământeşti către cele duhovniceşti, în definiţia pe care o dădea Bisericii, arhiepiscopul Averchie afirma: ,,Biserica Ortodoxă nu este un fel de ,,monopol” sau ,,afacere” a clerului, cum cred ignoranţii şi cei străini de duhul Bisericii. Ea nu este bunul unui ierarh sau preot. Ea este uniunea duhovnicească apropiată a tuturor celor care cred cu adevărat în Hristos, care se străduiesc să păstreze cu sfinţenie poruncile lui Hristos, cu singurul scop de a moşteni acea binecuvântare veşnică pe care Hristos Mântuitorul ne-a gătit-o nouă, şi dacă păcătuiesc din slăbiciune, se căiesc sincer şi se luptă să aducă roade vrednice de pocăinţă (Luca 3, 8)” (3).

Cei a căror preocupare principală este consolidarea puterii temporale a Bisericii se pot simţi ameninţaţi de definiţia pe care arhiepiscopul Averchie o dă Bisericii (care, ar trebui notat, este identică cu cea a fericitului arhiepiscop Ioan – n.r.: este vorba de Sfântul Ierarh Ioan Maximovici –, arătând că aceşti doi ierarhi erau de un cuget şi grăiau din aceeaşi tradiţie). ,,Da – se poate auzi uneori –, Biserica este mistică. Dar trebuie să ţii cont de aspectul pământesc al Bisericii, indiferent cât de prozaic poate fi acesta”. Deşi răspunsul arhiepiscopului Averchie la aceasta a făcut de fapt loc pentru astfel de consideraţii, le-a înlăturat cu totul ca justificări pentru lumescul din Biserică:

VIDEO: Ştim cu adevărat ce înseamnă ecumenismul şi la ce etapă se află această erezie ACUM?

Întrucît s-a observat de nenumărate ori că youtube-ul poate cenzura şi şterge, sub diferite pretexte, clipurile video amplasate pe site – recomand să descărcaţi aceste şi alte clipuri, ca să le aveţi la loc sigur în calculatorul dvs. În acest sens, iată un serviciu de descărcare gratuită: http://www.youddl.com/. Puneţi în cîmpul respectiv de pe siteul youdll adresa URL a fiecărui clip şi apăsaţi “download”, după care puteţi alege formatul clipului descărcat.

Înştiinţare: CENACLUL de gîndire şi atitudine românească la Bucureşti

De 2 luni în Chişinău îşi desfăşoară intens lucrările Cenaclul de gîndire şi atitudine românească, organizat în premieră pentru RM. Deşi sînt multe de spus despre acest grup românesc, este suficient, pentru cine voieşte să-i înţeleagă duhul şi principiile, să viziteze (încă) modestul blog al Cenaclului: adevarulromanesc.wordpress.com

Grupul vine cu o veste bună şi pentru fraţii de peste Prut: în curînd, Cenaclul îşi va începe lucrările şi în Bucureşti, datorită unor studenţi basarabeni inspiraţi care au luat parte la Cenaclul de variantă moldovenească. Iată ştirea preluată de pe blog:

Cu bucurie vă anunţăm că Cenaclul de gândire şi atitudine românească de curând va ţine şedinţe şi în capitala României, Bucureşti. Cu această ocazie invităm tinerii români (inclusiv basarabeni veniţi la studii în România), dornici de Românism autentic, nemăsluit, să se implice şi să participe la viitoarele şedinţe ale cenaclului. Cerinţele pentru participare sînt în limita bunului simţ:
- vârstă cuprinsă între 15-25 ani (acest interval nu este, bineînţeles, bătut în cuie : )
- neimplicare în acţiuni/partide/mişcări politice (întrucât şi Cenaclul este apolitic)
- atitudine cel puţin “neduşmănoasă” faţă de credinţa strămoşească

Doritorii de a participa, scrieţi-ne la vechile.hotare@gmail.com, pentru a primi ulterior informaţii despre desfăşurarea şedinţelor, atunci când vor fi rezolvate problemele organizatorice rămase. Cu inimă deschisă şi în adevăr românesc!

Întrucît am participat şi particip la acest Cenaclu – am considerat de cuviinţă să vă informez despre această ocazie de a vă cunoaşte românitatea într-un mod fundamental, axiologic  şi… sincer. Anunţaţi-vă şi prietenii care ar putea fi interesaţi

Pentru lămuriri, mă puteţi găsi la hristoforus@gmail.com

Lumina Sfîntă şi ecumeniştii

Mulţi ecumenişti nu ezistă să îşi justifice apostazia prin următoarea afirmaţie: “dacă noi suntem eretici şi lipsiţi de har, Lumina Sfîntă nu s-ar coborî la Ierusalim în Săptămâna Patimilor”. Acest argument nu este adevărat cel puţin din următoarele motive.

În primul rând, a fost dintotdeauna acceptat  în Ortodoxie faptul că cele sfinte vor rămâne întotdeauna sfinte, fie că se află în mâinile ortodocşilor, fie că în cele ale necredincioşilor. Ştim aceasta de la moaştele Sfinţilor care lucrează permanent minuni, indiferent de cine le ţine în păstrare. Acelaşi lucru se poate spune şi despre obiectele sfinte pe care Sfinţii le-au purtat sau le-au sfinţit prin vărsarea sângelui lor. Iarăşi se poate spune acelaşi lucru despre locurile sfinte pe care Domnul nostru şi Sfinţii le-au sfinţit cu prezenţa lor sau prin faptele de virtute care au fost săvârşite acolo.

Prin urmare, concluzionăm că Lumina Sfîntă nu vine mulţumită patriarhului Ierusalimului, ci aceasta se coboară în ciuda prezenţei patriarhului Ierusalimului.

Doruri

Mi-e dor de-ale neamului izbînzi
Culese-n primăvară
Şi de-ale tale lacrimi blînzi
Ce izvorăsc ca prima oară.

Mi-e dor de-a inimii simţire
Izvorîtă-n cuget treaz
Şi de-a ei tainică privire
Urmărită cu răgaz…

H.

Părintele Aldea şi “războiul lui întru Cuvînt”

Am primit pe poşta electronică un material deosebit de relevant şi bine orientat dpdv Ortodox, care pune în discuţie şi încearcă să limpezească tulburările de apă intenţionat pornite de falşii mărturisitori de la “RăzboiÎntruCuvînt”  (susţinuţi, bineînţeles, şi de o pleiadă întreagă de bloggeri şi clerici “bine intenţionaţi” şi ascultători, în esenţă, duhului patriarhal), ce lucrează asemenea unor viermi neadormiţi ce sapă la Predania curată a Bisericii Ortodoxe, aruncînd abil praf în ochii creştinilor mai puţin ştiutori dar sinceri, şi atrăgîndu-şi astfel mînia lui Dumnezeu ce este pregătită celor ce smintesc pe “cei mai mici”. Campania de gherilă pe care au pornit-o luptătorii împotriva Cuvîntului se desfăşoară de mai multă vreme (cei trei crai răzbunători ocupîndu-şi o mare parte din timp cu asemenea “ascultări”) şi are ca scop promovarea prin propagandă şi manipulare (vom vedea de ce am folosit anume aceşti termeni) a neo-eclesiologiei (eclesiologie=învăţătura Bisericii despre Biserică) de tip papistaşo-ecumenist, sub pretextul ascultării faţă de “Biserică” şi de “marii duhovnici” ai secolului XX. În continuarea exprimării mesajului autentic ortodox, mesaj ce se poate observa lesne în ultimele materiale publicate pe acest blog, am hotărît să scoatem la lumina zilei prima parte a materialul respectiv (va urma şi a doua, cu Doamne-ajută), alcătuit de un frate ortodox din capitala României neromâne. Să luăm aminte:

(Pentru o mai amplă înţelegere a problematicii materialului, a se citi întîi articolul respectiv)

+ + +

“Acolo unde este ierarhul care drept învaţă Cuvântul Adevărului, care merge pe urmele Sfinţilor Părinţi în mijlocul turmei sale, acolo este Biserica lui Hristos. Vai nouă dacă, în loc să vedem Biserica în ierarhul ce propovăduieşte şi mărturiseşte Adevărul, noi privim către un anume ierarh pentru că este patriarh într-un oraş mare, fie el şi Capitala, dar rămânem nepăsători faţă de propovăduirea lui! Astfel făcând, vom merge împreună cu el la pierzarea sufletelor noastre!”

Părintele Ambrozie Fontrier

Doamne, ajuta!

La aproape doua saptamani de la neinspirata postare pe site-ul razbointrucuvant a articolului “Parintele Mihai Aldea catre un frate stilist – extrase dintr-un mesaj din care putem invata toti” la adresa http://www.razbointrucuvant.ro/2009/09/18/parintele-mihai-aldea-catre-un-frate-stilist-extrase-dintr-un-mesaj-din-care-putem-invata-toti/ si la cateva zile de la proaspata aparitie a Nr.8 al revistei Presa Ortodoxa, in care a fost tiparit articolul “Pentru cei care vor sa paraseasca Biserica, crezand ca asa slujesc lui Dumnezeu”, gasim de cuviinta sa scriem aceste randuri, tocmai pentru faptul ca nu putem accepta ca Predania Bisericii sa fie nesocotita si incalcata prin falsele exemple

ACTUAL: Cînd un ierarh încetează să mai fie ierarh? Cine are dreptul să dea anatemei? Cine reprezintă Biserica?

În premieră pentru virtualitatea ortodoxă de limbă românească, apare publicat un material destul de amplu care abordează fundamentat şi netriumfalist una din cele mai grave şi stringente probleme cu care se confruntă creştinul şi Biserica din vremurile noastre. Este vorba despre condamnarea/necondamnarea ierarhilor care propovăduiesc erezia în mod public. Articolul respectiv pune în discuţie întrebări care sînt prea repede trecute cu vederea de “ortodocşii” internauţi care printr-o tăcere vinovată sapă, conştient sau inconştient, la temelia Bisericii Adevărate a lui Hristos, manipulîndu-i pe cei mai simpli şi erijîndu-se în vajnici mărturisitori ai credinţei. “Cînd un ierarh nu mai are har?”, “Cine îi poate condamna pe eretici?”, “Cine reprezintă Biserica locală?”, “Prin ce este important canonul 15 al Sinodului I-II?”. Acestea, şi multe alte aspecte sînt atinse, aspecte fără de care un creştin nu poate înţelege deloc situaţia actuală din Biserică şi, mai mult, prin indiferenţa sa faţă de adevăratele probleme ale Bisericii şi faţă de Cuvintele reale ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii (nu ale unor “mari duhovnici” a căror învăţătură personală este promovată să substituie învăţătura autentică a Bisericii) se osîndeşte pe sine pentru că, aşa cum mărturiseşte Biserica, neştiinţa din indiferenţă sau comoditate este un păcat vrednic de osîndă care a fost dintotdeauna condamnat de Sfinţii Părinţi şi de Însuşi Mîntuitorul Hristos.

Acum încă nu trăim, în general, vremuri de prigoană. Fiecare creştin care vrea cu adevărat să afle adevărul despre ce este, unde este şi cum se poate găsi Biserica lui Hristos – o mai poate face. Cel care caută o viaţă comodă într-o “biserică” comodă – acela se desfată cu site-uri şi bloguri neo-”ortodoxe” care, în loc să-l îndrepte pe om spre adevărata Biserică şi adevăraţii Sfinţii Părinţi, construiesc “Sfinţi Părinţi” de carton şi “biserici” de nisip pe care le prezintă cititorilor ca fiind Ortodoxia autentică, “patristică”, “smerită”. Să nu ne încredem în mintea noastră sau a unora mai deştepţi ca noi care se încred, la rîndul lor, în mintea lor. Noi, ortodocşii, ne încredem în mintea şi conştiinţa Bisericii care nu se poate găsi cu o căutare pe google…

Acest material nu pretinde să epuizeze problematica ereziei din Bisericile Oficiale. De aceea, vom continua să aducem în văzul lumii ortodoxe materiale relevante şi documentate care exprimă adevarata poziţie ortodoxă. Să luăm aminte:

Scris de Vladimir Moss

Introducere

Autorii articolului “Despre situaţia ereticilor necondamnaţi“[1], publicat de Sinodul în Rezistenţă, au o controversă legată de două teze ecleziologice:

1. “S-a disputat faptul că ecumeniştii şi, mai general, bisericile ecumeniste, s-au rupt deja din trupul Bisericii, ceea ce înseamnă că sunt ramuri ce sunt tăiate automat din Viţă şi acest lucru poate fi demonstrat într-adevăr din faptul că noi nu avem comuniune sacramentală cu ei.“

2. “S-a afirmat, de asemenea, că al cincisprezecelea Canon al Sfântului Sinod I-II din Constantinopol, sub conducerea Sf. Fotie cel Mare (861), prin caracterizarea episcopilor care predicau erezii ce fuseseră condamnate anterior ca fiind ’pseudo-episcopi’ şi ‘pseudo-învăţători’, a deschis într-un fel drumul unei noi ere, dându-ne nouă dreptul de a considera astfel de episcopi, de acum înainte, ca fiind automat caterisiți, ‘înaintea unei decizii sinodale’ şi ca nemaifiind episcopi.“

Nu este clar arătat cine ar trebui să susţină aceste două teze, dar probabil că acest lucru nu este important. Mai surprinzător şi mai important, articolul conţine doar o analiză foarte scurtă, fără nume sau date, în legătură cu erezia ecumenismului şi cu verdictele sinodale împotriva sa: aproape întregul articol este ocupat cu o dezbatere în termeni generali privind condamnarea ereticilor în contextul perioadei celor şapte Sinoade Ecumenice. Vom discuta imediat aceste principii generale. Dar este necesar a arăta de la început că, prin refuzul de a cerceta istoria Bisericii din secolul douăzeci într-o manieră mai puţin superficială, articolul nu a adus demonstrat nimic nici într-un fel nici în altul, cu privire la statutul ereticilor ecumenişti. Căci cum putem spune dacă ereticii ecumenişti sunt sau nu deja condamnaţi dacă nu luăm în discuție concluziile diverselor sinoade care au fost considerate, cu dreptate sau nu, relevante față de situaţia lor?

Cine reprezintă Biserica?

(I) Un profet contemporan al apostaziei: “Dar ce va stabili dacă tu eşti sau nu în acea Biserică ?”

Doamne, Doamne, au nu cu numele Tău am proorocit ?

Şi cu numele Tău draci am scos ?

Şi cu numele Tău multe minuni am făcut ? (Matei 7, 22)

Cei ,,acceptaţi” sunt cei care vor spune aceste cuvinte – cei care şi-au ,,făcut datoria” şi şi-au clădit reputaţia de slujitori ai lui Dumnezeu, săvârşind lucruri impresionante aparent pentru El. Şi Domnul va răspunde: Niciodată nu v-am ştiut pe voi; depărtaţi-vă de la mine, cei ce lucraţi fărădelegea (Matei 7, 23).

Unde au greşit ei, îndreptăţind această dojană neînduplecată de la Domnul ? Ei au săvârşit lucrările lor în numele lui Hristos, dar nu în duhul lui Hristos, şi astfel nu au trăit cu adevărat potrivit poruncilor Lui. Faptele lor, fiind făcute pentru această lume, vor pieri în această lume. Ei s-au conformat în exterior tuturor dictoanelor credinţei, dar în interiorul lor nu şi-au îndreptat vieţile către cer. Şi se vor afla înaintea Judecătorului cu mâinile goale.

Aceasta este o imagine a ceea ce se va petrece la apogeul apostaziei lumii, sau ,,îndepărtarea” de Hristos: Judecata de Apoi. Şi ea reflectă întocmai mesajul unui părinte al Bisericii din aceste vremuri de pe urmă, Arhiepiscopul Averchie (Taushev) de Jordanville. Prin Arhiepiscopul Teofan de Poltava, el a fost direct legat de o linie neîntreruptă de teologi ortodocşi care au lăsat moştenire duhul viu al tradiţiei lor ca de la tată la fiu. Un indiciu al faptului că era un propovăduitor autentic al tradiţiei patristice este acela că el nu s-a gândit nicicând să se numească pe sine ,,teolog” sau ,,învăţat patristic”, cu atât mai puţin să fie recunoscut ca ceea ce era într-adevăr: un profet al apostaziei.

Pan-erezia ecumenistă curge în venele Bisericilor Oficiale: Lanţul Benedict-Bartolomeu-Alexei-Kiril-Daniel-şamd (FOTO)

traducere de pe staroobrad.ru

Înaltele feţe din Patriarhia Moscovei [şi din toate celelalte patriarhii oficiale] se află de mult timp în comuniune euharistică cu “biserica” romano-catolică.

În ultimii ani, au loc multe dispute în jurul participării bisericilor oficiale în mişcarea ecumenistă mondială. Sute de analişti de undă liberală şi conservatoare discută: Este oare necesar Patriarhiei Moscovei statutul de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor? Cum trebuie purtat dialogul Moscovei cu Roma? Ce întrebări sînt acceptabile în discuţiile de la mesele rotunde interconfesionale?

Neoconservatorii din capul unghiului se neliniştesc mai ales de evenimentul întâlnirii patriarhului Moscovei cu papa de la Roma. Cum e mai bine să se întâlnească? Unde? În ce condiţii? Cine va întinde mîna şi cine o va săruta? Ce daruri îşi vor face şi ce daruri nu sînt binevenite?

Cu toate acestea, astfel de subterfugii diplomatice viclene şi cugetări neîndemânatice nu valorează nici doi bani. Liderii „Ortodoxiei mondiale” se află de mult timp în comuniune de rugăciune şi de euharistie cu Roma catolică, de aceea dialogul ortodox-catolic poate fi văzut ca un paravan, ca un tribut adus “eticii politice bisericeşti”. Presa şi televiziunea rusească [nu doar cea rusească, ci toată mass-media din ţările de tradiţie ortodoxe] tac ruşinos în faţa acestei stări de fapt, presa ura-patriotică şi polito-ortodoxă vesteşte despre “mărturisirea nebiruită a credinţei” din partea ierarhilor ruşi oficiali şi a celor din diasporă [uniţi din 2007 cu Patriarhia lui Kiril]. Pe de altă parte, sursele de informare în masă internaţionale prezintă deja de multă vreme transmisiuni video şi audio în format larg a slujirilor comune dintre „ortodocşi” şi catolici. Fotografiile „Te Deum”-urilor şi liturghiilor comune nu dispar de pe paginile ziarelor europeneşti.