"Este la modă acum să înveţi despre Rugăciunea lui Iisus, să citeşti Filocalia, să mergi «înapoi la Părinţi». Dar nici acestea nu ne vor mântui – sunt lucruri care ţin de cele exterioare. Ele pot fi de folos, dacă sunt folosite cum se cuvine, dar dacă devin o patimă, cel dintâi lucru după care tânjeşti, atunci devin exterioare şi nu duc la Hristos, ci la Antihrist" (Părintele Serafim Rose, din Biserica Rusă din Afara Graniţelor, despărţită de comuniunea cu "Patriarhia Moscovei")

Legea Antidiscriminare în Moldova: 13 EFECTE deja REALE

25 mai 2012 – adoptarea Legii Antidiscriminare (cu privire la asigurarea egalității)

1. mai 2012 – Homosexualii vor ca familiile lor să fie recunoscute ca fiind la fel de normale ca și cele tradiționale

 

Homosexualii vor ca familiile lor sa fie recunoscute ca normale, si cer autoritatilor sa fie tolerante. “Va rugam sa nu aruncati familiile noastre la gunoi. Avem aceeasi dragoste in ele si ne doare acest dispret”. Acesta a fost mesajul organizatiei GenderDoc-M catre ministrul familiei, Valentina Buliga. “Stimată doamnă ministru a familiei, nu aruncaţi familiile noastre la gunoi. Avem aceeaşi dragoste în ele şi ne doare acest dispreţ.În Moldova sunt mii de familii homosexuale. Acestea sunt mesajele pe care vrem să le transmitem doamnei Buliga, poate după aceasta se va gândi că mai sunt familii de care să îşi bată capul şi la care ar trebui să se gândească”, a declarat coordonatorul de program GENDERDOC-M Angela Frolov. (http://www.mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=6774)

19 mai 2013: momentul adevărului

Întrucît pe internet domnește o liniște simptomatică (ca cea dinaintea furtunii…) în raport cu un eveniment deosebit de periculos care urmează să aibă loc peste 3 săptămîni în capitala noastră, am hotărît să scriu acest articol pentru ca cei care se pretind patrioți și creștini să nu spună după consumarea evenimentului cu pricina că n-au știut ce se va întîmpla și pentru ca cei care conștientizează real situația să poată veni cu reacții constructive pe marginea situației create.

Despre ce este vorba?

În ziua de 19 mai 2013 vom afla, într-un sfîrșit, răspunsul la întrebarea cu adevărat ontologică care tot frămîntă ultimul timp societatea noastră post-modernă: s-a pederastizat sau (încă) nu Moldova?

Ministerul “sănătății” revine în forță împotriva cetățenilor

Acest articol nu se vrea a fi o analiză exhaustivă, ci un modest semnal de alarmă.

Iată că aflăm de pe pagina electronică oficială a Ministerului Sănătății (unde încă ministru este liberal-democratul Usatîi A.) că în această săptămînă poposește și în Moldova așa-numita ”Săptămînă Europeană a Imunizării”, al cărei slogan este unul care pretinde a fi foarte convingător și stimulant: Să prevenim, să protejăm, să imunizăm. Mai mult decît atît, un spot video dedicat acestei campanii are un slogan și mai roz (pe cît de patetic, pe atît de cinic, date fiind efectele ucigătoare ale multor vaccinuri):”Iubiți-i, protejați-i, vaccinați-i!”. Ministerul respectiv, ca un părinte grijuliu al națiunii, ne explică că această campanie are scopul de a informa populația ”neinformată” și de a combate ”percepțiile greșite” ale oamenilor referitor la vaccinuri…

TACTICILE MIȘCĂRII HOMOSEXUALE în propriile lor cuvinte

La sfârşitul lunii februarie 2013, Barack Obama a anunţat că el şi Departamentul de Justiţie al SUA nu vor mai apăra Legea pentru Protejarea Căsătoriei [DOMA], afirmând că legea este „neconstituţională”. Legea, datând din 1996, prevede că, în Dreptul federal, „cuvântul căsătorie reprezintă numai uniunea dintre un bărbat şi o femeie ca soţ şi soţie”.[1] I se interzice guvernului federal să recunoască „căsătoriile” homosexuale din punct de vedere al impozitelor, asigurărilor sociale şi al altor programe.

Pare evident că Obama lucrează la aranjarea lucrurilor pentru o recunoaştere federală a aşa-numitelor „căsătorii homosexuale”. Sondajele recente arată că un număr crescând de americani găsesc acceptabile „căsătoriile homosexuale”, lucru care spune mai multe despre falimentul moral al Americii decât despre capacitatea ei de a recunoaşte o lege morală obiectivă.

Declaraţiile lui Obama cu privire la DOMA ne oferă ocazia să ne întrebăm: Cum de sunt acceptate homosexualitatea şi „căsătoriile homosexuale” de atât de mulţi oameni?

Există diferiţi factori cauzatori, cel mai remarcabil fiind incapacitatea teologilor şi clericilor romano-catolici (aici se poate vorbi și despre clericii ortodocși – nota H.) de a transmite adevărata învăţătură morală catolică, şi disiparea autorităţii după conciliul Vatican II. Conducătorii actuali ai Bisericii nu îi mai controlează pe profesorii romano-catolici care propun principii şi practici contrare dreptului natural şi divin.[2]

Există şi alte cauze, dintre care trebuie menţionate chiar strategiile activiştilor homosexuali.

Memento mori vs Vanitas vanitatum

Vremurile în care trăim sînt atît de înșelătoare, încît am uitat cu desărvîrșire ce înseamnă viața cu adevărat, pentru ce ne-a fost dată de Milostivul Ziditor, am făcut din aceasta un scop în sine. Atitudinea omului postmodern față de moarte este și mai lipsită de conținut. Atît de lipsită, încît ea nu mai există ca atitudine. De aceea, socotesc de mare folos pentru orice creștin să mai parcurgă din cînd în cînd aceste fragmente din Rînduiala Înmormîntării pe care o găsim în orice Molitfelnic ortodox. Doamne, ajută, la luare aminte:

Văzându‑mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor, căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi‑a venit înfricoşătorul ceas al morţii. Ci veniţi toţi care mă iubiţi şi mă sărutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă duc la Judecătorul, unde nu este părtinire; căci sluga şi stăpânul împreună vor sta; împăratul şi ostaşul, bogatul şi săracul în aceeaşi cinste vor fi; şi fiecare, după faptele sale, sau se va preamări sau se va ruşina. Ci vă rog pe toţi şi mă cucernicesc vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos‑Dumnezeu pentru mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii.

CARTE în PREMIERĂ pentru MOLDOVA: ”GARDA de FIER în BASARABIA – DOCUMENTE”

Preluare de pe blogul istoricului și arhivistului Alexandru Moraru

Nu demult  la Editura Iulian din Chişinău a apărut într-un tiraj modest primul volum al culegerii de documente de arhivă “Garda de Fier în Basarabia”semnată de Alexandru Moraru în colaborare cu Benedict Ciubotaru. Lucrarea este tipărită în format A4 şi are 384 de pagini. Coperta a fost realizată de cunoscuta deja Laura Moraru, elevă la Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri” din Chişinău, autoare a mai multe volume de carte.

Din start vreau să vă informez că la apariţia acestui volum nu a contribuit nici o organizaţie  politică sau nonguvernamentală, cartea a văzut lumina tiparului datorită banilor celor doi prieteni, care sunt şi autorii acestei cărţii.

În primul volum au fost incluse  următoarele:

1. Cuvânt înainte 2. Despre arhive şi arhivistică 3. Prefaţa 4. Cronologia Mişcării legionare 5. Rezumatul documentelor 6. Bibliografia Mişcării legionare 7. Cuprinsul

În prezenta culegere au intrat 300 de documente inedite de arhivă depistate în Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Deşi nu sunt menţionate în cuprins, cartea conţine peste 20 de ilustraţii – copii de pe originalele documentelor.

Ce răspuns ”intolerant” a dat un tînăr ortodox la provocarea unui păgîn/eretic

“Încetează a bîrfi unele ca acestea, fiule al diavolului şi moştenitor al gheenei. Încetează de a amăgi pe slugile lui Dumnezeu, vrăjmaş al lui Dumnezeu, izgonitule din veşnicile bunătăţi, lipsitule din moştenirea raiului, legatule veşnic al iadului celui mai de jos. Încetează de a grăi cele necuvioase, gunoiule, zidule şi îngrădire a lucrurilor celor bune, iar de lucruri rele povăţuitor şi începător de înşelăciune. Şi ce îţi voi zice mai mult, nu ştiu. Vicleanule om, îmi făgăduieşti vremelnică cinste şi bogăţii care rămîn aici. Ce folos am din acelea, care sînt începătura desfătărilor celor vătămătoare de suflet, maică a înfrumuseţării şi a desfrînării, pricina jertfirii şi a uciderii şi rădăcină a tuturor răutăţilor? Ce folos a aflat din bogăţiile pămînteşti şi din cinste Puplie, cel ce a fost ighemon mai înainte de tine, care a muncit pe Sfîntul Teodor şi care este îngropat acum sub pămînt în iad, în focul nestins şi între viermii neadormiţi? Dar şi asupra ta nu va zăbovi a veni mînia lui Dumnezeu, care te va pierde de pe pămînt, păgînule în fărădelege. Şi încă mă îngrozeşti cu munci cumplite, cu sabie, cu foc şi cu fiare?

Dar nu nădăjdui, o, nebunule, că mă vei înfricoşa cu îngroziri şi mă vei sili cu răni spre nedumnezeire. Pentru că a pătimi pentru Hristos, Dumnezeul meu, îmi este cel mai dorit lucru, mai mult decît toate doririle, de vreme ce Acela ne este nouă bogăţie, cinste, putere şi slavă; şi nu ne depărtăm de El, nici eu şi nici aceşti fraţi ai mei. Ci vom răbda pentru Mîntuitorul nostru, Care este Începătorul vieţii, adevăratul voievod nebiruit, Care izbăveşte pe cel ce-L cheamă din multe ispite şi Care şi pe noi are putere a ne izbăvi din mîinile tale”.

Fragment din viața sfinților mucenici Eutropiu, Cleonic și Vasilisc (3/16 martie)

De ce și-a tăiat acest tînăr limba sa ?

Fraților creștini dreptmăritori, în ziua de ieri (15/28 ianuarie) Biserica lui Hristos l-a prăznuit pe Cuviosul Părintele nostru Pavel Tebeul, cel pe care s-a învrednicit a-l vedea Sfîntul Antonie cel Mare, a cărui prăznuire Biserica o va săvîrși mîine (17/30 ianuarie). Viața mult folositoare a acestui sfînt o puteți citi aici: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-15-cv_pavel_tebeul.html

Iar luării noastre aminte socotesc de cuviință a scoate la lumină un fragment din viața sfîntului, în care se grăiește despre cazul unui tînăr ortodox care a suferit prigoană în sec. III. Inima mi s-a cutremurat și întărit atunci cînd a înțeles cît de viclean este dracul curviei și, totodată, cît de slab este acesta atunci cînd avem credință adevărată în Hristos Mîntuitorul nostru:

Iar Sfîntul Pavel a început a-i spune [sfîntului Antonie cel Mare, care venise la el]: “Eu m-am născut în Tebaida şi am avut o soră, pe care părinţii, fiind încă vii, au însoţit-o cu bărbat; iar pe mine m-au învăţat carte elinească şi latinească, precum şi dreapta credinţă, singuri ei fiind drept-credincioşi. Dar sfîrşindu-şi nevrednica viaţă, ne-au împărţit averea, care era foarte multă; iar după moartea lor, bărbatul sorei mele, fiind lacom, a poftit şi partea mea, şi gîndea să mă dea ca pe un creştin la păgînul voievod spre chinuire, ca astfel prăpădindu-mă din acestă viaţă, să-mi ia moştenirea. Atunci erau împăraţii Deciu (249-251) şi Valerian (253-259), care chinuiau pe toţi cei ce mărturiseau pe Hristos, şi era frică mare prin toată Tebaida, de vreme ce erau cumplite chinuri.

În acea vreme a fost prins de păgîni un tînăr creştin, pe care l-au chinuit mult; dar după ce n-au putut să-l întoarcă de la credinţa lui Hristos, mai pe urmă l-au pus într-o grădină mult înflorită şi frumos mirositoare, întinzîndu-l pe un pat frumos, cu faţa în sus; apoi i-au legat mîinile şi picioarele cu frînghii moi şi ducîndu-se toţi, au trimis la dînsul o fecioară tînără, ca să-l poată înşela spre amestecarea necurată; iar necurata fecioară cuprinzîndu-l şi sărutîndu-l, ba încă lucrul cel mai de ruşine, ce mi-e greu a-l spune, căutînd părţile cele ascunse ale trupului său, îl îndemna spre păcatul cel necurat; dar ce a făcut viteazul pătimitor, care suferise atîtea chinuri?

Văzîndu-se amăgit de patimă şi simţînd tulburarea trupului întru sine, a strîns tare cu dinţii limba sa, a tăiat-o şi a aruncat-o în obrazul desfrînatei şi îndată cu durerea cea mare a potolit patima; iar cu sîngele a umplut obrazul şi hainele acestei femei şi astfel, cu darul lui Hristos, a biruit amăgirea.

Iară noi ce facem (eu cel dintîi) ca să biruim patima desfrînării cea pierzătoare?

O mamă bolnavă are nevoie urgentă de operație. Să o ajutăm cum putem!

Fiul acestei femei suferinde m-a rugat să public pe blog un anunț de ajutor pentru mama sa.Iată ce scrie pe blogul ei. Să luăm aminte:

Gabriela Tudorache își dorește să-și vadă copii crescând

V-ați întrebat ce ați putea face cu 10 lei? Mulți ar raspunde că și-ar cumpăra 2 litri de ulei de calitate mai slabă, alți mi-ar răspunde că și-ar cumpăra ceva dulce sau câteva țigări. Răspunsul la această întrebare depinde de la o persoană la alta. Dar v-ați pus întrebarea că cu 10 lei ați  putea salva viața unei persoane? Poate ați spune că aș fi absurd sau că viața Gabrielei Tudorache  costă numai 10 lei. Nu costă atât că o viață nu o putem cumpăra nici cu toți bani din lume. Dar 10 lei contează pentru Gabriela că în momentul de față are nevoie de ajutorul nostru al tuturor. Își dorește din tot sufletul să-și vadă copii crescând. Orice părinte își dorește să-și vadă copiii mari, realizați la casele lor și cu tot ce este mai bun.

Haideți să fim un pic mai uniți pentru a salva viața acestei mame.

Cheful de pe 25 și prohodul lui Filat

articol scris acum un an

Ne apropiem de ziua prăznuirii Sfîntului Ierarh Spiridon al Trimitundei pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe data de 12 decembrie după calendarul bisericesc, dată ce corespunde zilei de 25 decembrie după calendarul papistăşesc-mamonic. Cu toate acestea, o parte dintre cei care se declară creştini ortodocşi afirmă că în această zi sărbătoresc o sărbătoare pe care o numesc convențional “Crăciun”. În ritualul prăznuirii acestei sărbători intră shoppingul pe la mall-uri cu promoţii, împărţire de cadouri pe la cunoscuţi şi necunoscuţi, chef cu familia şi neamurile şi urarea încărcată de o adîncă profunzime metafizică – ”Crăciun fericit!”. Aceasta se referă la muritorul mediu. Pe cine însă nu l-a apucat (încă) criza – îşi permite să se distreze prin diferite localuri fierbinţi. O parte dintre cei care se distrează “creştineşte” pe 25 se arată indignaţi şi surprinşi că ortodocşii „fundamentalişti” desconsideră sărbătoarea lor. Ca argument pe masa dezbaterilor superficiale se aduce de către aceştia axioma cu care ne-a obişnuit deja ideologia apusă a demonocraţiei: ”Fiecare are dreptul să sărbătorească cînd vrea!” sau ceva de felul – “Trebuie să fim şi noi, în sfîrşit, în rînd cu lumea!”. Împăcaţi cu senzaţia că aceste argumente zdrobitoare în favoarea Crăciunului apus sînt mai mult decît suficiente pentru a pune capac “polemicii” cu ortodocşii „închistaţi” (de altfel, conform sondajelor, Moldova se pare a fi o ţară general „închistată”), 25-chefliii se retrag în vîltoarea cumpărăturilor ce însoţesc obligatoriu ritualul din ziua respectivă, lăsînd pe seama mass-media iluminate să continue „polemica” cu „înapoiatul” popor ortodox.

Statul care nu stă nici o clipă pe meditat mai profund la sensuri şi meta-sensuri decide că Biserica nu mai este capabilă să aibă grijă de creştinii păstoriţi de 2000 de ani şi hotărăşte să declare ziua Sfîntului Spiridon ca zi liberă pentru a cinsti “Crăciunul”, şi nu pe Sfîntul Ierarh (care, pesemne, a fost cinstit de 25-chefliii cu 13 zile înainte, în acelaşi fel european în care este cinstit şi „Crăciunul” lor). Predania Bisericii – aşa numesc creştinii ortodocși legislaţia Civilizaţiei Ortodoxe – este socotită a fi un fleac în treburi atît de importante cum sînt cele de “asigurare a drepturilor fiecărui cetăţean”, pentru care actualii guvernoizi şi-au “asumat anumite angajamente” în fața unor zeificați „parteneri externi”, pe care vom fi onoraţi să le aflăm pe parcursul guvernării nou instaurate prin careva “exerciţii democratice”. Astfel, vedem cum înţeleg noii cîrmaci ai titanicului moldovenesc principiul “separării Bisericii de stat”: Biserica nu este formată din popor, doar statul este format din popor, care mai înseamnă pe deasupra şi cetăţeni-alegători; deci Biserica rămîne separată cu Naşterea Mîntuitorului Ei, dar noi, aleşii electoratului cuvîntător, le dăm “pîine şi Crăciun” noilor moldoveni, gata de integrat într-un nou Soiuz care-şi zice, excitat, UE. Nu ne pasă că moldovenii se încred cel mai mult în Biserică, nu ne pasă că Naşterea Domnului este un eveniment strict bisericesc (deci, separat de stat) în care nu trebuie să ne băgăm coada sau că noi, guvernatorii Basarabiei Saudite, am apărut după un mileniu şi ceva din momentul în care toţi creştinii au început să prăznuiască Naşterea Mîntuitorului lor în ziua a şaptea a lunii ianuarie.

Făcuţi din acelaşi aluat din care a fost plămădit şi masonul Meletie Metaxakis (cel care se pretindea pe la începutul sec. XX patriarh a toată lumea) care a hotărît aruncarea la gunoi a calendarului Bisericesc şi primirea invenţiei catolice ca măsurariu corect pentru Trupul lui Hristos, elitele cu şorţuleţe de prin parlament şi guvern au purces, într-un ritm năucitor, la izibirea cu piciorul în ţepuşa care se cheamă Hristos, piatra din capul unghiului, de care n-au ţinut şi nu ţin seama ziditorii Babilonului. Dar să ne amintim cu ce cuvinte şi-a sfîrşit viaţa pomenitul Meletie, căzut la pat de boală: “Sufăr pentru că am scuipat Biserica!” Deşi Filat va dori să fie prohodit ca unul din cei 93,4% de creştini din această ţară, Biserica pe care deja a început s-o scuipe nu-i va putea îndeplini dorinţa, de nu se pocăieşte. Întrucît pe prigonitorii Ei Biserica îi dă anatemei, nu îi prohodeşte. Nu-i așa, mitropolite Vladimir?

De ce s-a înşelat tînărul Iacov

Biserica îl prăznuieşte pe 26 iunie (după calendarul ortodox) pe Cuviosul Iacov. Iată ce întîmplare de folos putem găsi în viaţa acestuia, descrisă în Mineiul lunii iunie:

Acest fericit Iacov, fiindcă a iubit pe Hristos, a urât lumea, şi a părăsit toată averea sa, fără a întrebuinţa ceva din aceasta.

Însă după acestea, prin lucrarea urâtorului de om, diavolul, atâta s-a mândrit, încât a îndrăznit şi zicea: “Cine altul ştie mai bine decât mine mântuirea mea?” Pentru aceasta a întrebuinţat multe şi mari nevoinţe, însă fără întrebare de cei socotitori, după cum învaţă dumnezeieştii părinţi. Ci cu însăşi voia şi bună plăcerea sa, pentru aceasta a şi fost înşelat de către diavolul, căci venind la dânsul un înger viclean, adică un demon, prefăcut în chip de înger al luminii, i-a zis:

Unica osîndire îngăduită

A. Delimitarea între scăderile morale şi păcatele împotriva credinţei

În istorisirile de demult citim: Un sihastru a văzut pe un oarecare frate al său că greşea şi a început să se tînguiască: „Vai mie! Cum fratele meu greşeşte acum, poate şi eu voi gre­şi mîine!” După aceasta, întorcîndu-se către ucenicul său, a adăugat: „În orice greu păcat ar cădea în prezenţa ta vre­un frate, tu să nu îl osîndeşti! Ci chiar trebuie să fii încredinţat că tu păcătuieşti mai mult decît el, chiar dacă aces­ta ar fi un om din lume. Ca o excepţie de la această pravilă trebuie să fie situaţia în care auzi pe cineva că aduce hulă lui Dumnezeu ori că vorbeşte ceva eretic.”

Această povestire de la Sfinţii Părinţi ilustrează în chip minunat răspunsul ortodox despre cum trebuie să fie relaţionarea noastră către cele două posibi­le chipuri de oameni păcătoşi: 1) cei ce păcătuiesc în comportarea lor morală şi 2) cei ce păcătuiesc împotriva credinţei.

Către primii trebuie să avem îngădu­inţă şi să nu-i osîndim, deoarece şi su­fletele noastre sînt păcătoase, iar prin osîndire devin şi mai păcătoase. Însăşi Biserica cu mărinimie rabdă şi lecuieşte asemenea păcătoşi, aşteptînd pocăinţa şi îndreptarea acestora. La astfel de păcătoşi se referă dumnezeieştile cuvinte că trebuie întotdeauna să-i iertăm dacă se căiesc, şi nu doar de şapte ori pe zi, ci pînă la de şaptezeci de ori cîte şapte (Mt. 18, 21-22; vezi Lc. 17, 4).

OLGUŢA va fi operată. Suma necesară a fost colectată!

 Natalia, mătuşa Olguţăi, a transmis următorul mesaj:

Slăvit să fie Domnul!

Dragii mei fraţi şi surioare, vă aduc la cunoştinţă că Olguţa este internată în spital şi mîine va fi operată.
Cu ajutorul Domnului s-au strîns banii necesari pentru operaţie. Dar dacă cineva vrea să o mai ajute pe parcurs, o poate face oricînd!
Mulţumesc tuturor pentru ajutor! Mulţumesc creştinilor din toată lumea care s-au rugat pentru Olga, mulţumesc tinerilor ortodocşi din Mişcarea Noul Martir Valeriu Gafencu, băieţilor din Noua Dreapta, prietenilor, cunoscuţilor şi necunoscuţilor care au ajutat la colectarea banilor pentru operaţie. Domnul să vă răsplătească înzecit pentru tot binele făcut!

Să ne rugăm pentru Olga, acum are nevoie de rugăciunile noastre!

Cît de departe e sfîrşitul lumii ? (video)

A se face abstracţie de coloana sonoră pe alocuri nepotrivită.

Cum a trăit Sfîntul Mucenic Hristofor ?

Astăzi, Biserica lui Hristos îl prăznuieşte pe Sfîntul Mucenic Hristofor, după calendarul ortodox.

Să luăm aminte la viaţa “intolerantă”, “habotnică” şi “mîndră” a acestui rob statornic şi hotărît al lui Hristos:

Luînd cu nedreptate împărăţia Romei, prearăul Dechie, la anul de la Hristos 108 şi, punînd ajutător la ocîrmuirea împărăţiei pe Valerian, îndată a pornit prigoană mare contra creştinilor, pe care istoricii o numără a opta. El a pornit această prigoană, cum zic unii din istorici, din pizma ce o avea asupra lui Filip, cel mai înainte de dînsul, care iubea pe creştini şi îi cinstea; unii zic că Filip s-ar fi făcut chiar creştin. Dechie, atît s-a îndrăcit cu luptarea contra lui Dumnezeu şi atît de aspru şi cumplit s-a ridicat asupra creştinilor, încît a scris cărţi şi porunci nelegiuite şi nedrepte către toţi ighemonii şi stăpînitorii cei de sub stăpînirea lui, care erau păgîni ca şi dînsul. El le-a poruncit ca, cu mare groază, să silească pe cei drepţi şi binecredincioşi robi ai lui Hristos, să jertfească idolilor şi să mănînce bucate din cele spurcate cu sîngele dobitoacelor jertfite; iar cîţi nu vor să se lepede de Hristos, mai întîi să-i pedepsească şi să-i bată cu felurite răni şi să le pună asupra lor nenumărate munci; iar după aceea, să-i omoare cu nemilostivire. Deci, toţi stăpînitorii şi ighemonii ţărilor şi cetăţilor se sîrguiau cu toată puterea să se arate bineplecaţi şi supuşi către împăratul, avînd păgînii multă îndrăzneală, iar cei credincioşi erau prigoniţi şi munciţi păgîneşte.

Grecii “ortodocşi”

Căci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme. (2Timotei 4:3-4)

Recent, grecii au dat publicitatii rezultatele unui nou sondaj, facut de compania “Vima tis Kiriakis”.

In 2008, grecilor li s-a pus urmatoarea intrebare: “Credeti Dvs. in invierea mortilor?” Au raspuns astfel: 51,3% au raspuns afirmativ, 41,8% au raspuns “mai mult ca da”.

Acum, in 2011, au raspuns altfel: 26,5% au raspuns afirmativ, 15,8% – “mai mult ca da”, 48,1% – au raspuns negativ, iar 10,1% au intampinat dificultati sa raspunda.

“Evenimentul” (republicat)

Articol publicat pe acest blog pe 29 aprilie 2008, cu ocazia Slăvitei Sărbători a Învierii lui Hristos. Scris pentru revista liceului, în ultimul an de liceu, în timpul Săptămînii Patimilor.

* * *

Există filme care schimbă vieţi, există cărţi care schimbă vieţi, există sărbători care schimbă vieţi. O astfel de sărbătoare este Învierea Domnului, sărbătoare de care noi, creştinii, ne apropiem cu paşi grăbiţi, o dată cu sfîrşirea Marelui Post. Însă să nu ne grăbim prea tare, căci ne aflăm acum în Săptămîna Patimilor Domnului, prilej bun pentru a face curăţenie generală în noi (tot aşa cum facem curăţenie generală în case, înainte de Paşte). 

Dragi colegi, nu voi face teologia Învierii (întrucît nu este potrivită o astfel de abordare şi nici nu e de nasul meu) şi nici nu voi înşira mulţimea de obiceiuri strămoşeşti care însoţesc Paştele. Ceea ce îmi doresc să fac este să încercăm să răspundem împreună, pe cît putem şi dorim (deşi tehnic nu este posibil acest lucru, totuşi simt că trăim o relaţie vie, unii cu alţii, ca tineri cu aceleaşi probleme şi întrebări, necazuri şi bucurii) la două întrebări, care mi se par fundamentale şi de răspunsul la care depinde viaţa noastră, depinde de cum ne vom raporta în viitor la ceea ce facem şi la ceea ce ne înconjoară. Nu cred că exagerez, deşi îmi dau seama că riscul de a rămîne neînţeles (în cel mai bun caz) este mare. Deci, iată întrebările: 1. Pentru ce şi pentru cine a pătimit, a murit şi a înviat Iisus Hristos ? şi 2. Ce legătură are Învierea Domnului cu fiecare dintre noi ?

Poveste despre “Biserica Oficială”

A fost odată un împărat, căruia îi plăceau aşa de mult hainele noi, încât el îşi cheltuia averea numai pe îmbrăcăminte. Când mergea la o paradă sau când se ducea la teatru ori la plimbare, nu avea alt gând decât să-şi arate hainele noi. În fiecare ceas al zilei îşi schimba hainele, şi cum se zice de-un rege: “E la sfat”, astfel se spunea despre el: “Împăratul e la dulapul cu haine”.

În cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de străini; într-o zi iată că veniră doi pungaşi care se dădură drept mari meşteri ţesători şi spuseră că ei ştiau a ţese cea mai minunată stofă din lume. Nu numai culorile şi desenele erau nemaipomenit de frumoase, dar hainele făcute din această stofă aveau o însuşire ciudată: se făceau nevăzute pentru orice om care nu-şi îndeplinea bine slujba, sau care era mărginit la minte.

Sfînta Muceniţă Matrona: “De vreme ce Dumnezeu este în biserica creştinească, iar de la sinagoga iudaică s-a depărtat, nu mă duc la sinagogă, ci la biserică”

Astăzi, 27 martie (9 aprilie după calendarul catolic), Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Sfînta Muceniţă Matrona din Tesalonic, care a pătimit în sec. III sau IV. În viaţa sfintei găsim o pildă de “antisemitism” clasic, precum şi un exemplu de “toleranţă” din partea jidovilor răstignitori ai Domnului:

Sfînta Matrona a fost slujnică la o evreică, anume Pavtila, femeia voievodului Tesalonicului. Din tinereţe, fiind învăţată în credinţa creştinească, stăpîna ei o silea la reaua credinţă iudaică. Şi, fiindcă ea nu se supunea, o chinuia foarte rău, bătînd-o adeseori. Însă Matrona pe toate le răbda cu osîrdie pentru Hristos şi la biserică se ducea într-ascuns. Într-una din zile, înştiinţîndu-se Pavtila că Matrona a fost la biserica creştinească, i-a zis: “Pentru ce n-ai mers la sinagoga noastră, ci te-ai dus la biserica creştinească?” Răspuns-a fericita Matrona cu îndrăzneală: “De vreme ce Dumnezeu este în biserica creştinească, iar de la sinagoga iudaică s-a depărtat, nu mă duc la sinagogă, ci la biserică”.

75% din cititorii acestui blog fac parte din “Ortodoxia Mondială”

În octombrie am iniţiat un sondaj pe acest blog. Întrucît au participat un număr oarecum relevant de cititori, anunţ rezultatele. Astfel, întrebarea pusă în sondaj a fost:  Din ce jurisdicţie (sinod) bisericească faci parte?

Răspunsurile au fost:

• 49% fac parte din “Patriarhia Română” (BORo);

• 25% fac parte din “Patriarhia Moscovei” (BORu);

• 17% fac parte din “Mitropolia Slătioarei” (BOSV);

• 4% nu cunosc ce-i aceasta “jurisdicţie”;

• 5% m-au înjurat.

Mulţumesc tuturor celor care au participat la acest sondaj, inclusiv celor din ultima categorie (fără ei sondajul ar fi putut părea trucat : – ).

Notă: Ce înseamnă “Ortodoxia Mondială”

“Mai bună este o bucată de pîine uscată în pace, decît o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă”

Unul din fragmentele din Vechiul Testament ce s-au citit azi, la slujba Buneivestiri. Lămuritor şi actual. Din Pilde, cap. XVI-XVII:

Dobîndirea înţelepciunii este mai bună decît aurul, iar cîştigarea priceperii este mai de preţ decît argintul. Calea celor drepţi este ferirea de rău; numai acela care ia aminte la mersul lui îşi păzeşte sufletul său. Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi decît să împarţi prada cu cei mîndri. Cel care ia aminte la cuvînt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit. Cel ce este înţelept se cheamă priceput; dulceaţa cuvintelor de pe buzele lui înmulţeşte ştiinţa.

Acum 86 de ani

Azi, 25 martie (7 aprilie după calendarul catolic) se împlinesc 86 de ani de la adormirea întru Domnul a Sfîntului Patriarh Tihon (Beleavin) al Rusiei. Una din cele mai complexe personalităţi bisericeşti ale sec. XX.

Ales în cinstea de Patriarh al BORu în 1917. În 1918 i-a dat anatemei pe bolşevici. În 1922 a dat anatemei noua “administraţie bisericească” a ereticilor renovaţionişti (din care făcea parte şi viitorul patriarh sovietic Serghie Stragorodţki). În 1925 moare, după unele date, otrăvit.

Este cinstit în fruntea Noilor Mucenici şi Mărturisitori ruşi, prăznuiţi în ianuarie. A fost canonizat de Biserica Rusă din Afara Graniţelor în 1981, iar de aşa-numita “Patriarhie a Moscovei” în 1989.

Cu această ocazie, recomand un material echilibrat (în limba rusă), în apărarea Sfîntului Patriarh Tihon de atacurile fanaticilor legalişti:

• В защиту Святейшего Патриарха Тихона

Materialul tradus online în engleză.

 

Cum a aruncat preotul Vasile o bucată din carnea lui în obrazul împăratului Iulian

Astăzi, 22 martie (3 aprilie după calendarul catolic), Biserica lui Hristos îl cinsteşte pe Sfîntul Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira. În vremurile noastre, cînd întrebarea “Dar preotul cutare este îmbisericit?” nu mai pare, din păcate, atît de tîmpită, să aruncăm o privire atentă asupra vieţii acestui preot, o viaţă de om care ar apărea creştinilor căldicei de astăzi ca “intolerant”, “îndrăzneţ”, “înşelat” şi, bineînţeles, “mîndru”. Să luăm aminte:

Sfîntul Vasile, preotul Bisericii Ancirei, din cetatea Galatiei, cu totul se sîrguia să înveţe pe oameni adevărul creştinesc şi să-i întoarcă din calea diavolească şi din toate lucrurile cele rele ale aceluia. El neîncetat propovăduia că vreme cumplită a sosit şi că în multe feluri sînt căpeteniile cetelor iadului; pentru că satana are slugile sale, dintre care unele îmbrăcate în haine de oi, iar înăuntru fiind lupi răpitori, şezînd lîngă calea acestei scurte vieţi, ca să vîneze sufletele spre pierzare, a căror meşteşugire şi răpire o arată această vreme.

Noua Martiră Ecaterina Routis (†1927), cea omorîtă de schismaticii nou-calendarişti

Noi, cei din ziua de astăzi adeseori nu ştim, nu ne dăm seama sau poate nici nu ne închipuim cât de mulţi au fost cei care au suferit pentru păstrarea dreptei credinţe, după schimbarea calendarului Bisericii. Iată o istorie menită să ne aducă mai aproape de ce s-a întâmplat din 1924 încoace şi ce se va întâmpla, probabil, într-o bună zi, chiar cu noi.

Sfânta Nouă Muceniţă Ecaterina Routis s-a născut în anul 1900 într-un mic sat grecesc, Mandra, din Attica (Grecia), din părinţi săraci, dar credincioşi. Asemenea părinţilor ei, Ioan şi Maria Peppas, Ecaterina a fost un copil evlavios, gata să-şi ajute familia şi pe cei apropiaţi în orice fel. La vârsta de 22 de ani, Ecaterina Peppas s-a căsătorit cu Constantin Routis, din acelaşi sat. Mântuitorul Hristos le-a dăruit lor doi copii, Hristos şi Irina (n.tr.: Hristos este un prenume des întâlnit la greci).

Devotata familie Routis s-a alăturat rezistenţei ortodoxe, luând parte la toate slujbele şi manifestaţiile publice pentru apărarea dreptei credinţe, chiar atunci când acest lucru era primejdios – toate de dragul Tradiţiei Sfinţilor Părinţi.

Pe 7 noiembrie 1927 [la 3 ani de la schimbarea forţată a calendarului bisericesc, săvîrşită de "patriarhul" mason Meletie în 1924], în ajunul praznicului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, câteva femei evlavioase din Mandra, împreună cu Ecaterina cea curajoasă, au făcut curat în biserică şi au pregătit-o, astfel ca nimic să nu lipsească în praznicul ce urma să vină. De asemenea, ele au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a găsi un preot credincios calendarului Părinţilor, pentru că în acea vreme clericii de stil vechi, foarte puţini la număr, erau extrem de solicitaţi de către credincioşi. Ca urmare, credincioşii din Mandra l-au primit cu multă căldură pe părintele Hristofor Psallidas.

Rapper: “Mass-media este mîna dreaptă a clasei conducătoare” (video)

Cine are timp să traducă acest interviu – rog să o facă.

Traducerea o puteţi posta aici la comentarii. Spor întru folos!

Apostolul zilei: “…Avînd înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei”

Apostolul zilei din 6/19 februarie:

Epistola a 2-a către Timotei, capitolul 3:

Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngîmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decît iubitori de Dumnezeu, avînd înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vîră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte, mereu învăţînd şi neputînd niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului. După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă. Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora.

Şi încheierea acestui capitol:

Tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă răbdare, în dragoste, în stăruinţă, în prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; cîte prigoniri am răbdat! Şi din toate m-a izbăvit Domnul.  Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă rămîi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mîntuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.

“Nicidecum, Doamne, nu mă voi înşela”

Pe 31 ianuarie (13 februarie după calendarul papistaş), unul din sfinţii prăznuiţi de Biserica Ortodoxă este Sfîntul Nichita Zăvorîtul de la Pecerska, episcopul marelui Novgorod. Acest sfînt a trecut prin marea ispită a înşelării de sine, dar prin mila lui Dumnezeu şi ajutorul celor care-l iubeau a biruit această încercare, devenind o flacără arzătoare a  dreptei credinţe şi păstor bun al turmei lui Hristos. Să luăm aminte la pilda vieţii acestui sfînt:

Sînt unii ostaşi viteji, care nu în ceată s-au obişnuit a face război, ci cîte unul se reped asupra vrăjmaşului lor; pe care, deşi de multe ori îi lasă Domnul să cadă, ca să nu se înalţe, însă văzînd lupta şi bărbăţia lor mai dinainte, nu-i lasă pînă în sfîrşit, ci îi ridică şi nebiruiţi îi pune în faţă. Din unii ca acei ostaşi viteji ai lui Hristos s-au aflat în sfînta Mînăstire Pecersca, Cuviosul Isachie, închisul, cum şi acest fericit Nichita, despre care vrednicul de laudă Policarp, înştiinţîndu-se de la Sfîntul Simeon, mărturiseşte astfel:

În zilele Cuviosului egumen Nicon, a fost un frate în sfînta Mănăstire Pecersca, anume Nichita; acesta a început a se ruga egumenului să-l binecuvînteze, ca să se nevoiască în singurătate. Iar egumenul îl oprea, zicîndu-i: “O! fiule, nu-ţi este de folos, tînăr fiind, să şezi degeaba; mai de folos îţi este să şezi cu fraţii, slujindu-ne, că nu-ţi vei pierde plata ta. Singur ai văzut pe fratele nostru Isachie, cum se ispitea în închisoare de diavol, şi s-ar fi înşelat, dacă marele dar al lui Dumnezeu nu l-ar fi mîntuit, pentru rugăciunile Cuvioşilor părinţilor noştri Antonie şi Teodosie”.

Prin ce anume e OCULT noul film “BLACK SWAN” ?

• În engleză: http://vigilantcitizen.com/?p=6223

  Deşi nu e o traducere bună, cei care nu cunosc engleza pot să încerce această variantă în română.

SAVANT: Lumina Sfîntă nu este făcută de oameni

Andrei Volkov, 52 de ani. Doctor în ştiinţe fizico-matematice, coordonatorul laboratorului sistemelor ionice din Rusia al Institutului de energie atomică care poartă numele lui Curciatov.

A hotărît să desfăşoare un experiment ştiinţific în biserica Mormîntul Domnului în Ierusalim. Volkov a presupus că flacăra Luminii Sfinte este o descărcare de plasmă (plasmă – substanţă gazoasă puternic ionizată, ale cărei proprietăţi fizice sînt determinate de existenţa ionilor şi a electronilor în stare liberă). În acest sens, savantul a venit cu ideea unui experiment simplu, dar curajos – să măsoare radiaţia electromagnetică în biserica Sfîntului Mormînt chiar în momentul pogorîrii Luminii Sfinte.

Ecumenismul, un alt nume al lui Antihrist

de Florin Stuparu

Semnul vădit al apropiatei naşteri [nu ştim ce semnifică, după Florin Stuparu, "naşterea"; moment fizic sau "apariţie", "manifestare publică", întrucît naşterea celui în care se va să sălăşlui Satana - a lui Antihrist - se pare că s-a produs de mai mult timp, înşişi rabinii cei mai de seamă ai jidovilor făcund aluzii concrete în acest sens - nota "Popas Alternativ"] a Antihristului celui mare este politica ecumenistă a Ortodoxiei oficiale, ecumenism care a ajuns „dogmă” (adică adevăr neschimbător) împotriva sfintelor dogme lăsate de Însuşi Hristos-Dumnezeu în vremea vieţii Lui şi apoi de Sfîntul Duh-Dumnezeu, prin Sfinţii Apostoli  şi prin Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Să vedem ce spun despre acest rău pe care îl trăim nemijlocit cîţiva dintre Sfinţii Părinţi ai vremii noastre. De pildă, Cuviosul Iustin Popovici:

„Ecumenismul e numele de obşte pentru creştinismele mincinoase, pentru «Bisericile» mincinoase ale Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste creştinisme mincinoase, toate aceste «Biserici» mincinoase, nu sînt nimic altceva decît erezie peste erezie.

“Vă rog să lăsăm totul deoparte şi să ne punem în rînduială sufletele”

Cuvînt de învăţătură de la Sfîntul Ioan Gură de Aur

+ + +

Păstorii duc des oile acolo unde văd că iarba este mai mare, şi nu le mută până ce oile nu pasc toată iarba. Voi face şi eu ca păstorii, căci iată, astăzi este a patra zi când pasc turma aceasta pe imaşul pocăinţei şi nici astăzi nu mă pregătesc să-mi duc turma în altă parte. Mai văd încă belşug de iarbă pe imaş şi multă desfătare şi folos. Frunzişul copacilor, acoperiş şi odihnă oilor în amiaza zilei, nu le dă o umbră atât de plăcută şi folositoare şi nu le face odihna atât de dulce, pe cât de întăritoare şi odihnitoare este citirea dumnezeieştilor Scripturi pentru sufletele cuprinse de tristeţe.

Citirea dumnezeieştilor Scripturi alungă tăria şi fierbinţeala durerii din sufletul nostru şi ne mângâie mai dulce şi mai plăcut ca umbra; ne dă mare mângâiere nu numai când avem pagubă de bani, când ne mor copiii sau în alte necazuri asemănătoare, ci şi când păcătuim. Când un om cade, fiind cuprins şi doborât de păcat, când îl mustră conştiinţa, amintindu-şi necontenit păcatul, când este sufocat de tăria tristeţii,

Cum erezia îl desparte pe om de Biserică. Vedenia arhiep. Petru

Jos stă ruşinat Arie, la primul Sinod Ecumenic

Biserica îl cinsteşte în fiecare an, pe 25 noiembrie/8 decembrie, pe Sfîntul Mucenic Petru, Arhiepiscopul Alexandriei, mucenicit în anul 311 de ostaşii împăratului păgîn Maximin. În viaţa lui bineplăcută se poate găsi un episod grăitor despre care este efectul practic, eclesiologic, al unei erezii promovate deschis de un membru formal al organismului vizibil al Bisericii.

Pînă la osîndirea ultimă şi cea mai oficială statornicită la primul Sinod a toată lumea din 325, Arie a mai fost osîndit (dat anatemei) de sfîntul arhiepiscop Petru, apoi de Sfîntul patriarh Alexandru al Alexandriei (patriarh în perioada 313-326) la sinoadele locale din 321 şi 323. Să luăm aminte:

Cel dintre sfinţi, părintele nostru Petru, arhiepiscopul Alexandriei, din copilăria sa a fost crescut de Fericitul Toma, arhiepiscop al aceleeaşi cetăţi. Şi după dînsul a fost ridicat la scaunul arhiepiscopal, în vremurile acelea cînd erau prigoniri cumplite şi cu anevoie de răbdat, de la păgînii împăraţi Diocleţian şi Maximilian, cînd mucenicilor lui Hristos le erau strîmte temniţele şi legăturile, iar sîngele lor uda cetăţile, uliţele şi cîmpurile.

CINE şi CE este Biserica? (I)

fragment din cartea “Împotriva falsei uniri bisericeşti”

Agitaţia provocată de unirea bisericilor face să fie evidentă ignoranţa care există, atât în rândul simplilor credincioşi, cât şi în rândul teologilor, faţă de ceea ce este Biserica.

Ei înţeleg universalitatea  Bisericii  ca  fiind  o  coeziune  juridică,  o  interdependenţă reglementată de  un cod. Pentru ei, Biserica este o organizaţie care are legi si regulamente, precum  organizaţiile  naţiunilor.  Arhiereii,  asemenea  funcţionarilor  statului,  se  împart  în superiori si subalterni: patriarhi, arhiepiscopi,  mitropoliţi, episcopi. Pentru ei, o eparhie nu este ceva complet, ci o parte a unui întreg mai mare: biserica  autocefală sau patriarhia. Biserica autocefală simte însă şi ea nevoia de a se subordona. Când factorii externi (precum politica, istoria, geografia) împiedică acest lucru, în rândul bisericilor autocefale circulă un sentiment vag de unitate redusă sau chiar de separare.

Episcopul Artemie şi Adevărata Ortodoxie

Ştirea că Episcopul sârb Artemie, fostul arhipăstor al Kosovo şi Metohia, a fost oprit de la slujire de către Sinodul Bisericii Ortodoxe oficiale din Serbia a fost fireşte bine primită de către Adevăraţii Creştini Ortodocşi. Episcopul Artemie a fost vreme de mai mulţi ani cel mai important critic al conduitei ecumeniste şi moderniste a Bisericii Sârbe. El a fost pedepsit recent de către patriarhia eretică prin îndepărtarea sa din scaunul arhiepiscopiei Kosovo, unde prinsese rădăcini puternice. Ruptura sa faţă de patriarhie pare acum totală. Dar oare aşa stau lucrurile cu adevărat?

Erezia ecumenistă face deja ravagii de aproape o sută de ani, iar din anii 1960 Biserica Sârbă este membră a complet apostatului Consiliu Mondial al Bisericilor. Şi totuşi doar o mică rămăşiţă de anti-ecumenişti a făcut vreodată pasul complet dinspre erezie către Adevărata Ortodoxie. Întrebarea este: de ce? Se pare că sunt trei motive principale – sau mai degrabă, scuze – pentru care majoritatea anti-ecumeniştilor refuză să se alăture Adevăratei Ortodoxii.

[Sondaj] Încă 31 de zile

* Pentru cei care vor să participe la sondaj:

1. Aveţi posibilitatea, dacă este cazul, să scrieţi şi un alt răspuns decît cele 4 indicate expres în sondaj.

2. Rezultatele sondajului le voi face publice atunci cînd se vor aduna un număr oarecum relevant de participanţi.

Taxiot, ostașul care a înviat din morți

Astăzi (28 martie/10 aprilie) în Viețile Sfinților putem afla și despre următoarea întîmplare minunată prin care Dumnezeu ne arată cîtă importanță are pocăința la vreme, grija pentru petrecerea trupească nespurcată și nădăjduirea către mila Domnului: 

În Cartagina, cetatea Africii, a fost un bărbat cu numele Taxiot, iar cu rînduiala ostaş. Acela în mari păcate îşi petrecea viaţa sa. Dar fiind în Cartagina multe întîmplări de morţi, a venit în frică şi în simţire Taxiot şi s-a pocăit de faptele sale. Apoi, ieşind din cetate cu femeia sa, a şezut la un sat în linişte. Iar după cîtăva vreme, din lucrarea diavolească, a căzut în desfrînare cu femeia plugarului său care era cu dînsul în sat. Şi trecînd nu multe zile după păcatul acela, l-a muşcat un şarpe şi a murit. Şi era o mînăstire, ca de o stadie de departe de satul acela, şi, alergînd acolo femeia lui Taxiot, a rugat pe monahi ca să ia trupul mortului şi să-l îngroape la biserică. Deci l-au îngropat întru al treilea ceas din zi. Iar cînd a fost ceasul al nouălea, s-a auzit din mormînt strigare, zicînd: “Miluiţi-mă! Miluiţi-mă!”