Astăzi se împlineşte 1 an de la moartea României…

Altfel decît o manifestaţie de greaţă a nebuniei şi prostiei nu pot fi numite prezentările făcute de către mediile informaţionale din România „evenimentului” ce s-a desfăşurat la 1 ianuarie, 2007. Halucinaţiile şi exaltarea mintală lipsită de orice limite sînt termenii care descriu starea în care se aflau majoritatea celor care vorbeau despre importanţa momentului pentru România.

Piruetele propagandistice cu care se stăruie în instituţionalizarea dizolvării României în „marea familie europeană” sînt pe cît de uimitoare, pe atît de murdare şi impertinente. Statele din cadrul Uniunii şi popoarele nominative ale acesteia nu sînt numite decît „ţări-surori” şi „fraţii noştri”. (Interesant, ca fraţi sînt consideraţi şi ungurii? Ca să ne amintim de sentimentele frăţeşti ale acestora nu trebuie să facem mari călătorii în adîncurile istoriei mai recente sau mai puţin recente sau să mergem în Ungaria. E destul să ne pomenim în inima pămînturilor româneşti, în zona Ardealului, unde locuiesc mai mult sau mai puţin compact respectivii fraţi, alături de secui. În toamna lui 2006, sentimentele frăţeşti ale acestora faţă de cei cărora le apraţine ţara, i-a făcut să organizeze un congres, un fel de Mare Adunare, în care s-a hotărît proclamarea autonomiei maghiare. Desigur că manifestaţiile s-au desfăşurat exlusiv sub drapelele Ungariei şi UE, vorbindu-se exlusiv în limba maghiară şi engleză… pentru corespondenţii străini. Mai pe scurt ca fraţii, ca europenii …)

Sfinţii Bonifatie si Aglai(d)a – de la beţie şi curvie la mucenicie sau de ce nu trebuie să deznădăjduim !

“O viaţă incredibilă şi totuşi reală! A fost beţiv şi curvar până în ultima zi a vieţii. În ultima zi, s-a aprins de dragoste pentru Hristos, pe care l-a mărturisit public şi a fost executat (era încă perioada în care creştinismul era religio ilicita). Seara, slujitorii lui îl căutau prin cârciumi, ca de obicei şi au aflat cu stupoare că a ajuns sfânt mucenic. Slavă Ţie Doamne că şi din cei mai mari păcătoşi ai reuşit să faci sfinţi! Aşadar păcătoşii să nu-şi piardă nădejdea. Hristos ne primeşte, numai să ne întoarcem noi la El“.

(Parintele Firmilian, http://haiducul.ablog.ro/2007-12-18/sf-ntul-bonifaciu-19-decembrie.html )

Acesta a trait pe vremea imparatiei lui Diocletian, fiind rob al unei femei de neam mare si de cinste, anume Aglaia, fiica a lui Avachei, prefect al Romei. Si era femeia aceasta, Aglaia, foarte bogata, iar Bonifatie, sluga ei credincioasa, purta de grija averii sale, dar el vietuind in pacate trupesti cu stapana-sa si era si betiv. Nu spre defaimare se spune aceasta, ca degraba se va arata si fericita schimbare a acestora, cum pacatosul se face sfant, ba inca si mucenic al lui Hristos.