“Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”

Ne contrariază, şi n-ar trebui, câteva afirmaţii ale unui teolog român care se vântură prin Europa ecumenistă ca o furtună de nisip în pustiul Sahara (vezi „Ziua” din 24 sept. 2007!). Zice că e ortodox, dar scrie numele Domnului cu un singur I: Isus, că celălalt i s-a veştejit prin mânăstirile catolice şi prin aşezămintele protestante pe care le frecventează mai des decât casa părinţilor săi. Şcolit şi răs-şcolit prin universităţi occidentale, Cristian Bădiliţă a devenit un purtător de drapel al ecumenismului. El nu are nici un dubiu asupra „bisericilor surori”(care-i una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică), sintagmă ce decurge, nu-i aşa, firesc, din preaînalta învăţătură pe care şi-a însuşit-o dumnealui. Ba, din alpina lui privire coboară şi certarea pe care o administrează părinteşte Sinodului de la Niceea, din anul 325, care a stabilit data Paştelui „cu o tentă anti-iudaică declarată, tentă care nu e doar periculoasă, ci şi de prost gust”.