Sfîntul Ioan Iacob Românul despre fraţii cei mincinoşi

În Pateric scrie că Sfinţii Părinţi ai Schitului au profeţit despre neamul cel de pe urmă. A întrebat unul: Ce lucrăm noi? Şi răspunzând unul dintre dânşii, Marele Avă Ishirion a zis: noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu. Şi iarăşi întrebând a zis: cei de după noi ce vor face oare? Şi a zis: vor face numai pe jumătate din cât am lucrat noi. Dar cei de după dânşii ce vor face? Şi a zis: neamul acela nu va putea face nimic; ci le va veni ispită şi cei care se vor afla încercaţi în vremea aceea vor fi mai mari decât noi şi decât părinţii noştri.

Ce ispită înfricoşătoare va fi oare, să se arate lămuriţi cu toate că nu vor avea nici o lucrare şi vor fi mai mari decât pustnicii cei mai minunaţi?

Ispita neamului celui de pe urmă a şi sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist încât ameninţă să-i piardă pe cei aleşi.

Şi nu-i atât de periculoasă ispita care vine de la vrăjmaşii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pământeşti sau de la cei destrăbălaţi cari nu pot uşor să vatăme pe creştini. Pericolul vine de la fraţii cei mincinoşi, cari sunt duşmani ascunşi cu atât mai periculoşi, cu cât cred că ei sunt fraţi curaţi. Predică şi ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată şi prefăcută după placul lumii acesteia şi a stăpânitorului acestei lumi.

Predica lor e ca o hrană prielnică care a început să se strice şi în loc să hrănească otrăveşte pe cei cari o mănâncă. Ei aduc tulburare în rândurile creştinilor. Aceştia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urmă. Despre ei a profeţit Domnul că voi fi în veacul cel de apoi. “Mulţi vor veni întru numele Meu şi pe mulţi vor înşela.”(Matei cap. 5)

Vorbesc şi fraţii mincinoşi de Sfânta şi Preadulcea Ortodoxie; de dragoste, de curăţie, pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cât de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cât e de uşor să fie atraşi de ideile lor cele «filosofice» şi să îi creadă. Dacă răscoleşte cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte „om”. [umanismul –n. ed.] (tradusă din greceşte).

De multe ori înşeală răutatea, prefăcându-se în chipul faptei bune. După cum a spus şi Sfântul Dorothei: “Nici o răutate şi nici unul dintre eresuri, nici însuşi diavolul nu poate să înşele pe cineva, numai dacă se preface în chipul faptei bune”. „După cum şi Sf. Apostol zice că însuşi diavolul se închipuie un înger luminat. Neghină numeşte Sf. Vasile cel Mare pe ereticii cari strică învăţăturile Domnului şi amestecându-se ei cu trupul cel sănătos al Bisericii ca, fiind neobservaţi, să facă vătămare. (Din Catehismul Sf. Chiril Patriarhul Ierusalimului pag. 121).

Sursa

Omul vs “Îngerul digital”

Societatea contemporană, aflată într-o criză morală fără precedent şi lipsită de repere autentice, nu mai ştie să judece şi să evalueze diferite fenomene cu care se confruntă. Printre domeniile în care omenirea a pătruns fără a avea puncte de referinţă şi standarde stabile sunt ştiinţa şi tehnologia. Omul de astăzi a ajuns să se ,,joace” de-a ingineria genetică şi biologia moleculară, brevetează substanţe, produce calculatoare din ce în ce mai performante şi alte dispozitive electronice, fără a avea însă vreun hotar etic în folosirea acestor descoperiri ştiinţifice.

Lipsa jaloanelor care să-l îndrume pe acest drum al progresului ştiinţei şi tehnologiei a condus la o deviere de la rostul iniţial al aplicaţiilor din aceste domenii către abisuri nebănuite. Una din ’invenţiile’ actuale care vorbesc despre această pierdere a direcţiei o constituie implantarea de cipuri sub piele.

În ultimele decenii, tehnologia a avansat foarte mult, au fost produse diferite tipuri de cipuri şi s-a sugerat utilizarea lor în viaţa cotidiană. Printre aplicaţiile practice la care sunt socotite utile se numără: aplicarea subcutanată pentru identificarea a diferite categorii de persoane: agenţi ai serviciilor secrete, persoane care au acces în zone cu grad ridicat de securitate (zone guvernamentale, militare, centre de cercetare, baze de date, cluburi private etc), deţinuţi, persoane inconştiente, persoane a căror stare de sănătate necesită monitorizare (boli cronice, cardiace, respiratorii, de pierdere a memoriei), plata produselor în magazine şi consumul în restaurante şi cluburi, aplicarea pe obiecte pentru monitorizarea oamenilor (ghiozdanele elevilor, maşini) sau mărfurilor, obiceiurilor consumatorilor etc. Cipurile sunt folosite deja pentru identificarea animalelor, inclusiv a şeptelului, animalelor de laborator şi de companie.

Una dintre firmele producătoare de cipuri este VeriChip Corporation, cu sediul în Delray Beach, Florida. Ea aparţine companiei Applied Digital Solutions Inc., care deţine şi Digital Angel Corporation. Aceasta din urmă are patentul pentru cipul pasiv RFID implantabil la oameni (n.r.: cipul pasiv nu emite şi necesită un semnal de la scanner, ca să poată fi detectat; RFID, adică identificabil prin radio-frecvenţă (Radio-Frequence IDentification)), pe care îl produce pentru compania VeriChip.

Kiril, în relaţii frăţeşti cu ucigătorii Mîntuitorului

Rabinul Berl şi Patriarhul Kiril

Kiril patriarhul, ca prieten de încredere al jidovilor “ruşi”, i-a adresat acum cîteva zile o felicitare oficială lui Berl Lazar, jidovul-şef din Rusia cu ocazia împlinirii de către acesta a 45 de ani. Felicitarea a fost publicată oficial pe site-ul Patriarhiei Moscovei:

Stimate domnule rabin principal Berl Lazar,

Vă felicit cordial cu prilejul aniversării deosebite. Mărturisesc că Federaţia comunităţilor evreieşti din Rusia pe care o conduceţi este un vechi partener al Bisericii Ortodoxe Ruse în dialogul interreligios. Cu lucrările noastre comune noi întărim cooperarea dintre religiile tradiţionale ale Rusiei şi rezistăm sfidărilor de multe feluri ale vremii.

Nădăjduiesc că în viitor vom putea găsi noi puncte de tangenţă, muncind împreună pentru păstrarea şi afirmarea valorilor morale tradiţionale în societatea noastră.

Vă doresc sănătate, putere tare şi izbînzi în munca spre binele Rusiei.

Kiril, Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii

Rabinul-şef al iudeilor din Rusia

Cum înţeleg jidovii “ruşi” conlucrarea împreună cu ortodocşii? Iată ce scrie ziarul principal al comunităţilor jidovilor din Rusia:

„Creştinii nu trebuie doar să se pocăiască din adîncul inimii şi sincer pentru tot răul pe care ei l-au pricinuit evreilor timp de 2000 de ani. Este nevoie de a introduce o nouă înţelegere a atitudinii creştinilor faţă de evrei ca faţă de „slugile Antihristului” şi de „a introduce în slujbele de fiecare zi ale creştinilor a unei rugăciuni de pocăinţă întru pomenirea jertfelor nevinovate ale poporului evreu, cinstirea locurilor sfinte ale iudaismului şi altele” („Cuvîntul evreiesc”, 2002, nr. 15).

Kiril, încă mitropolit

Printre primii care l-a felicitat pe Kiril cu ocazia “alegerii” acestuia în treapta de patriarh a fost, ca de obicei, acelaşi Berl Lazar, fratele întru “Mesia” al noului-vechi patriarh:

Dragă prietene, frate !

Din toată inima Vă felicit cu prilejul alegerii în funcţia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse. Ne-am bucurat sincer cu o bucurie deosebită. Dinamica evoluţiei lumii formulează pentru credincioşi noi şi noi sfidări, ne dictează necesitatea unei munci necontenite întru întărirea spiritualităţii religioase, extinderea ei asupra unor straturi tot mai largi ale societăţii. În Rusia, unde majoritatea populaţiei este istoriceşte adeptă a ortodoxiei, rolul BORu în însănătoşirea spirituală a societăţii nu poate fi subestimat. Şi eu sînt foarte bucuros că unitatea atît de necesară pentru realizarea în măsură deplină a acestui rol este acum înfăptuită şi BOR se consolidează în jurul Dumneavoastră.

Fireşte, plecarea unei personalităţi atît de puternice şi de consolidatoare cum a fost răposatul Patriarh Alexei, este o mare pierdere, dar eu cred că veţi izbuti să supliniţi în deplină măsură această lipsă – aceasta a fost mereu o muncă întru realizarea consensului, întru înţelegere reciprocă, întru ajutor reciproc. Sînt sigur că atitudinea bună şi legăturile strînse dintre comunităţile noastre religioase se vor dezvolta în vremea slujirii Dumneavoastră patriarhale.

Vedeţi şi: “Să nu ne asemănăm jidovilor, ca să luăm osînda lui Dumnezeu”

Pentru orice creştin ortodox: Despre RÎVNA SFÎNTĂ

Sfîntul Ierarh Nicolae pălmuindu-l pe ereticul Arie

CUVÎNTUL ARHIEPISCOPULUI AVERCHIE (TAUŞEV) (+1976)

Potrivit învăţăturii limpezi a Cuvântului lui Dumnezeu, lucrul esenţial în creştinism este focul râvnei dumnezeieşti, râvna pentru Dumnezeu şi slava Sa – sfânta râvnă care singură este capabilă să-l anime pe om în strădaniile şi luptele plăcute lui Dumnezeu şi fără de care nu există viaţă duhovnicească autentică şi nu există şi nu poate exista creştinism adevărat. Fără această râvnă sfântă, creştinii sunt ,,creştini” doar cu numele: ei doar ,,au nume că trăiesc”, dar în realitate ,,sunt morţi”, precum a fost spus sfântului văzător al tainelor, Ioan (Apocalipsa 3, 1). Adevărata râvnă duhovnicească este exprimată, în primul rând, în râvna pentru slava lui Dumnezeu, care ne este predată în cuvintele rugăciunii Domnului, care se află chiar la începutul ei: ,,Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pre pământ” (Matei 6, 9-10).

Aceia care sunt râvnitori pentru slava lui Dumnezeu, ei înşişi Îl slăvesc pe Dumnezeu din toată inima lor – şi în cuget şi în simţire, şi prin cuvinte şi prin fapte, şi prin întreaga lor viaţă – şi în chip firesc doresc ca toţi ceilalţi oameni să-L slăvească pe Dumnezeu în acelaşi fel. Prin urmare, cu siguranţă, ei nu pot îndura cu indiferenţă ca, în prezenţa lor, într-un fel sau altul, numele lui Dumnezeu să fie blasfemiat sau să fie batjocorite lucrurile sfinte.

Fiind râvnitori către Dumnezeu, ei se străduiesc cu sinceritate să fie plăcuţi lui Dumnezeu şi să-L slujească doar pe El cu toată puterea fiinţei lor; ei sunt gata să uite de ei înşişi cu totul pentru a-şi jertfi chiar viaţa pentru a-i aduce pe toţi oamenii către a place şi a sluji lui Dumnezeu. Ei nu pot asculta cu calm blasfemia şi de aceea nu pot suferi comuniunea cu şi a fi prieten cu blasfemiatorii şi batjocoritorii numelui lui Dumnezeu şi cu dispreţuitorii lucrurilor sfinte.

Mărturia unei creştine despre Marşul pentru apărarea Familiei

La cateva ore de la terminarea MARSULUI pentru sustinerea familiei autentice, organizat de mai multe asociatii ortodoxe civice, am primit pe mail o marturie din partea unei crestine despre cum a fost la mars, despre cum l-a vazut, cum l-a simtit. Pentru ca este destul de amplu si atinge principalele momente ale actiunii respective, am hotarat sa o public, cu acordul autoarei:

Am fost la marsul pentru o familie normala. Am aflat despre el de pe blogul lui Rafael Udriste. Ma asteptam sa se organizeze dupa modelul ultimilor ani si eram pregatita sa vin. Am trimis informatii si apeluri de participare si unor prieteni, rude si colegi. Am convins doar doi: sotul si o prietena. Peste asteptarile mele! M-am obisnuit cu nepasarea oamenilor, dar asta nu ma mai descurajeaza si nici nu ma mai dezamageste. Stiu cum e lumea si nu ma astept la prea multe de la ea.

Cipul-ucigaş (încă) n-a trecut

Un savant saudit (arab) a încercat să-şi patenteze în Germania cipul inventat de el, cu ajutorul căruia organele statului ar putea, conform declaraţiilor acestuia, să urmărească mişcările angajaţilor străini şi a „elementelor nedorite”.

Esenţa invenţiei constă în următoarele: cipul minuscul se inserează sub piele cu ajutorul unei injecţii. Sistemul global de sateliţi urmăreşte locul aflării omului cip-uit, spre exemplu, a unui lucrător străin sau a unui „terorist periculos”.

„Modelul B” al sistemului propus presupune şi inserarea sub piele a unei capsule minuscule cu cianură, care poate fi activată de la distanţă oricînd statul va considera de cuviinţă.

Cererea de înregistrare a patentei a fost depusă la Agenţia de patente a statului german în octombrie 2007. Patenta, în concordanţă cu legislaţia germană cu privire la dreptul de autor, a fost publicată peste 18 luni în baza de patente.

Autorităţile germane au respins însă înregistrarea oficială a patentei, motivînd acest pas prin aceea că aceasta „încalcă normele etice”…

Sursa: hitech.newsru.com

Chipul omului redat prin codul de bare al lui Antihrist

Doi oameni de ştiinţă de la Institutul de oftamologie de pe lîngă Universitatea din California au elaborat o metodă originală de „înregistrare” a imaginii feţei omeneşti în formă de cod de bare.

Faţa omului reprezintă un indicator unic, indicator ce permite obţinerea informaţiei necesare despre o persoană concretă cum ar fi, spre exemplu, indentificarea genului, vîrstei şi a dispoziţiei interlocutorului. În relaţiile sociale, precum sînt cele dintre oameni, capacitatea de a „citi după feţele omeneşti” reprezintă baza pentru cele mai diverse raporturi.

Medicul Steven Dakin şi profesorul Roger Watt au descoperit că aproape toate datele necesare pentru indentificarea persoanei după înfaţişare se conţin în liniile orizontale precum: linia spîncenelor, linia ochilor şi linia buzelor. Cercetările ulterioare au arătat că informaţia prezentată poate fi cu succes  oferită în formă de ansamblu compus din  totalitatea liniilor albe şi negre, cu alte cuvinte, în formă de cod de bare.

Codul de bare, cu ajutorul căruia se marchează mărfurile din super-marketuri are o mulţime de avantaje, cel mai mare fiind simplitatea prelucrării liniilor drepte omogene. Prelucrarea simbolurilor binome (cifrele) reprezintă o sarcină mai dificilă.

Medicul Dankin presupune că descoperirea respectivă poate fi folosită pentru modernizarea sistemelor existente de identificare a trăsăturilor feţei, spre exemplu, a acelor sisteme din aeroporturi care permit identificarea suspecţilor dintr-o mulţime de pasageri. Asemenea tehnologii s-au dezvoltat mult în ultimii ani, însă sistemele existente la momentul actual nu pot fi calificate ca avînd o precizie ideală de identificare a feţei în cazul scenelor aglomerate.

Raportul cu privire la rezultatele cercetărilor a fost publicat la începutul acestei luni în ediţia ştiinţifică a periodicului Journal of Vision.

Sursa: Science Daily

>>> Identificarea numărului-nume 666 în codul de bare <<<

• O investigaţie bine documentată pe aceeaşi temă (atît d. p. d. v. tehnic, cît şi duhovnicesc) se găseşte în cartea “Apocalipsa 13″, de inginerul Mircea Vlad.

Sistemul drăcesc: Oameni arestaţi din cauza lipsei telefonului mobil

Telefoanele mobile joacă un rol important nu doar în viaţa oamenilor simpli, ci şi în activitatea organelor de drept. Într-atît de important, încît lipsa acestuia la o persoană suspectată se califică drept intenţie de a se ascunde de poliţie, comunică The Register (găsiţi mai multă informaţie la sursă).

Ideea este că fluxurile de date acumulate pe parcursul funcţionării telefoniei mobile constituie în sine o comoară de informaţie privitor la relaţiile unei persoane cu altele şi la deplasarea acesteia în spaţiu. Operatorii de telefonie mobilă din UE sînt obligaţi să păstreze asemenea date critice pe parcursul unui an şi să le transmită, la solicitare, acolo „unde trebuie” (de curînd, cerinţe de acest gen sînt înaintate şi faţă de internet-provideri).

Se pare că poliţiştii s-au răsfăţat atît de mult din cauza unei astfel de colaborări avantajoase cu operatorii de telefonie mobilă încît atunci cînd persoana suspectată îşi uită întîmplător telefonul mobil acasă, aceştia înţeleg acest fapt ca pe o ofensă personală.

Astfel, în vara anului 2007, în Germania au fost arestate cîteva persoane învinuite de apartenenţă la o asociaţie teroristă, două dintre care erau profesori universitari (motiv pentru care acest caz a fost mediatizat). Pe lîngă toate acestea, unul dintre profesori a fost învinuit precum că intenţionat nu şi-a luat cu sine telefonul mobil la presupusa întîlnire a presupuşilor membri ai grupării teroriste. Procurorul a apreciat un astfel de comportament al profesorului drept unul conspirativ.

În sfîrşit, autorul articolului din The Register atrage atenţia asupra programului e-Borders („frontiere electronice”), elaborat în Marea Britanie cu scopul de a ţine la evidenţă deplasarea cetăţenilor cu avionul, cu trenul şi cu alte mijloace de transport şi sfătuieşte cititorul să aibă grijă ca locul de aflare a telefonului mobil să coincidă totdeauna cu ţara unde acesta trebuie să se afle conform biletului cumpărat.

Judecand dupa tendintele tiranice ale elitelor, este foarte probabil ca in scurt timp, toti oamenii sa fie obligati sa poarte in permanenta cu ei telefonul mobil. Cei care nu se vor supune sau nici macar nu au un astfel de accesoriu vor fi catalogati drept “teroristi”, “dusmani ai statului si ai pacii”, “extremisti” etc si vor fi, bineinteles, bagati la puscarie. Daca cu cativa ani in urma existau inca oameni care nu credeau ca telefonul mobil este un veritabil instrument de urmarie, acum lucrurile se spun pe fata, nefacandu-se din aceasta “proprietate” a mobilului un subiect tabu. Dar ce folos ca stim, daca ne complacem in starea aceasta de “plecare neconditionata a capului” ? Elitele jidovesti stiu prea bine ca, chiar daca se afla lucruri mai putin cunoscute despre tacticele si planurile lor, cei care le afla sint incapabili sa se foloseasca de ele, participand astfel la ridicarea statului global antihristic?

• Ce ascunde legea “Big Brother” a comunicaţiilor ?

“Totul s-a sfîrşit”

“Bogatul Stăpân al casei a pregătit un ospăţ îmbelşugat pentru numeroşii Săi prieteni, şi pentru mulţi alţii pe care ar dori să-i invite la masă şi să-i alăture acestora. Un belşug de mâncăruri duhovniceşti de o fineţe aleasă se vor oferi oaspeţilor aşezaţi la această masă şi, la sfârşitul ospăţului cei prezenţi vor fi încărcaţi de daruri duhovniceşti.

După ce oaspeţii de seamă vor pleca, Stăpânul casei va arunca o privire prin uşa încăperii în care a avut loc ospăţul, şi va remarca în faţa ei o mulţime de cerşetori înfometaţi, care ar fi fericiţi să li se ofere fărâmiturile rămase de la ospăţ. Preamilostivul va porunci slugilor să nu mai adune fărâmiturile şi va chema cerşetorii înfometaţi să se bucure de ele, cu tot aspectul lor neîngrijit şi nevrednic de somptuozitatea palatului. Timizi şi indecişi, cerşetorii vor intra în măreaţa încăpere, se vor apropia în neorânduială de masă, fiecare mâncând ce va găsi în faţa lui, adunând toate fărâmiturile. Evident, nici unul dintre ei nu va găsi un platou intact, nici nu va beneficia de oficiile elegante de care s-au bucurat oaspeţii, nici nu vor audia corul cântăreţilor care i-a încântat pe meseni. Iată de ce nici un cerşetor, chiar dacă printre ei se vor afla oameni foarte dotaţi şi inteligenţi, nu-şi va putea face o idee clară despre ospăţ. Mulţumiţi de fărâmiturile adunate, vor trebui să se mângâie cu o idee vagă despre ospăţul strălucitor la care au participat oaspeţii de vază. Când vor deşerta masa de tot ceea ce se putea mânca, cerşetorii se vor prosterna în faţa Stăpânului casei, şi-i vor mulţumi pentru această mâncare, cum n-au văzut şi n-au mâncat niciodată.

El le va spune: ”Fraţilor, când am dat dispoziţiile pentru pregătirea acestui ospăţ nu m-am gândit la voi; de aceea nu v-am putut oferi această masă după tot protocolul, şi nu v-am făcut cadouri pentru că acelea s-au împărţit oaspeţilor stabiliţi dinainte”. Cu un singur glas, cerşetorii vor exclama:” Stăpâne, chiar dacă nu ne-ai făcut cadouri! Chiar dacă nu ne-ai oferit un ospăţ fastuos, n-avem cuvinte să-Ţi mulţumim că nu ne-ai îndepărtat cu dispreţ şi dezgust! Nouă, care suntem plini de tot felul de răni, ne-ai îngăduit să intrăm în palatul Tău şi ne-ai salvat de la moartea prin înfometare!” Cerşetorii se vor împrăştia mulţumind milostivului Stăpân şi binecuvântându-L. Stăpânul întorcându-se spre slugi, le va zice”. Acum strângeţi masa şi încuiaţi porţile palatului. Oaspeţi nu mai sunt; toată mâncarea disponibilă a fost oferită. Totul s-a sfârşit.”

Sfîntul Ignatie Briancianinov – “Fărîmiturile ospăţului” (sursa)

“Concentraţi în metropole”

O încercare destul de reuşită a “Paraziţi”-lor de a surprinde realitatea zilelor noastre. Nu se pretinde a fi un clip creştin.

Pe cine ascultă creştinii: Poziţia Bisericii faţă de stăpînire

Sfîntul IUSTIN Popovici

„Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Fapte 5, 29). Această maximă este sufletul şi inima însăşi a Bisericii Ortodoxe. Iată Evanghelia ei, Evanghelia a toate. Iată prin ce trăieşte ea, şi pentru ce trăieşte. Iată din ce se zideşte nemurirea şi veşnicia ei. Anume aici se află atotvaloarea ei netrecătoare. „A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor” – acesta este principiul principiilor, sfinţenia sfinţeniilor, măsura tuturor măsurilor. Această Atot-Evanghelie cuprinde esenţa tuturor Sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe. Aici, cu nici un preţ, Biserica nu poate face nici un fel de concesii nici unor regimuri politice, nu pot fi admise nici un fel de compromisuri – nici cu oamenii, nici cu demonii, nici cu prigonitorii Bisericii şi cu demolatorii Bisericii.

„A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor” – acesta este statutul Bisericii Ortodoxe, statutul ei veşnic şi neschimbător – statutul atotcuprinzător, starea ei veşnică şi neschimbată – stare atotcuprinzătoare. Iată care este mai întâi de toate răspunsul dat primilor prigonitori ai Bisericii: Faptele Apostolilor 5, 29. Acesta este şi răspunsul ei dat prigonitorilor, de-a lungul veacurilor până la Judecata de Apoi. Pentru Biserică, Dumnezeu totdeauna e pe primul loc, iar omul, lumea, totdeauna pe locul doi. Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui. Dar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotrivească şi să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, ce Biserică mai e şi asta? Iar reprezentanţii Bisericii – dacă nu procedează astfel, oare mai sunt ei reprezentanţi apostoliceşti ai Bisericii? A se îndreptăţi în acest caz cu aşa-zisa iconomie (condescendenţă) bisericească înseamnă nu altceva, decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui Hristos. Biserica reprezintă o veşnicie în timp, în această lume vremelnică. Lumea se schimbă, dar Biserica nu se schimbă; nu se schimbă veşnicul ei adevăr dumnezeiesc, dreptatea ei dumnezeiască, Evanghelia ei dumnezeiască, veşnicele ei unelte dumnezeieşti. Nu se schimbă, fiindcă nu se schimbă Domnul Hristos, Care aşa este şi aşa lucrează. Acesta este adevărul şi realitatea evanghelică: „Iisus Hristos ieri şi azi şi în vecii vecilor este Acelaşi”(Evrei 13, 8).

Momâi de cârpă umedă

[...] focul e aproape şi, în loc de pocăinţă, românii îl forţează pe Dumnezeu să admită pedepsele asupra noastră. Iată, e actual şi înspăimântător faptul „legalizării” incestului, susţinerii avortului, pedofiliei, prostituţiei, concubinajului. Păcatele desfrâului, libertinajului şi perversiunilor, toate pedepsite cu foc şi pucioasă la Sodoma şi Gomora, sunt pe cale rapidă să devină legi şi drepturi în Codul Penal din România.

Acesta nu mai e un cod de drept, ci cod drăcesc. Prin vot parlamentar, la iniţiativa ministrului Justiţiei. Oo, ce ministru, ce justiţie, ce legi, ce drepturi! Nu-i animalism (apropo de Darwin!), nu-i bestialitate, nu-i subumanitate, ci e cădere în demonism, e îndrăcire în fapt. Măăă, a intrat dracul în noi, asta înseamnă incestul. Ce spune măria sa cu pălărie de cardinal de acolo, de pe deal? E bun biometricul! E bun şi incestul? E bun şi avortul? E bună homosexualitatea? Da’ pedofilia? Da’ concubina libertina? Da’ navetista legală de pe centură? Buuună!?? Las’ că-ţi dă el Tata ţie! Şi ţie, popor de nătăfleţi! Vreţi incest şi-l mai şi făptuiţi?! Păi, unde-i hoitul, acolo e şi vulturul! Pucioasa se va chema de data aceasta napalm şi fosfor şi uraniu. Bagă de seamă ce-ţi spun, de la fluturaşii roşii de cardinal până la fluturaşii negri de nebun incestuos, vom arde şi ne vom scrumi precum ţigările pufăite de prostituate în lupanare. Trupuri de tutun putrezit cu fumegaţii de duhori – asta vom fi! Nici la demenţa asta nu reacţionăm?

Înseamnă că suntem definitiv anesteziaţi, zombi, momâi de cârpă umedă! Mamele şi bunicile noastre ar trebui să iasă din morminte şi să ne ia la bătaie cu reteveie de lemn noduros şi să ne spună: „Pieriţi de la feţele noastre, netrebnicilor!” E atâta ruşine şi atâta neputinţă în ţară că nu mai avem nici glas pentru strigăt. O, Doamne, ce e cu noi? În ce hal am ajuns? De ce umblă Europa asta zăludă, deşelată de diavolul, şi împrăştie reptile ucigătoare prin satele şi prin oraşele noastre? Nu mai ai furcă, nu mai ai coasă, nu mai ai voce, ţărane? Nu mai ai ţărani, ţară de nimic! Întâi ţi-au ucis ţăranii, apoi minţile cele înalte şi ne-au lăsat pe noi, stafii ale nimicului, că nici să plângem nu mai suntem în stare şi să şoptim dureros către Dumnezeu, sari, Tu, Stăpâne, şi pune biciul pe ei şi mână-i pe vrăjmaşi în pustia cea dinafară şi unge-ne în urmă rănile cele de moarte cu untudelemnul milei Tale! Nici măcar în şoaptă să protestăm nu mai suntem în stare…

preluat din revista  “Credinţa Ortodoxă”

“Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar”

“Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar pe care special l-am pastrat pentru sfârsit, ca fiind punctul cel mai greu care totodata este culminant si hotarâtor al planurilor noastre de acaparare a puterii asupra întregului pamânt. Începând acum sa va vorbesc despre el, va voi aduce mai întâi aminte ceea ce v-am mai spus odata, sub forma de aluzie, si anume ca, la noi, suma actelor noastre se rezolva printr-o banala chestiune de cifre.

Când vom pune mâna pe putere si vom domni nestingheriti asupra întregii planete, guvernul nostru unic si absolut se va feri în interesul sau propriu de a încarca prea mult poporul cu dari; el nu va uita atunci sa pozeze cu multa abilitate în rolul sau de parinte si aparator. Dar cum noi stim dintotdeauna ca organizatia guvernamentala costa scump, va trebui totusi sa gasim din timp mijloace de întretinere a ei. Iata de ce noi credem ca trebuie pregatit un anumit echilibru financiar cu o deosebita grija.

În timpul guvernarii noastre planetare, unice, Regele ales de noi va avea si va lansa cu ablitate ideea fictiva a legalitatii însusirii si proprietatii asupra a tot ceea ce se gaseste în Statul sau (acest lucru va fi destul de usor de înfaptuit), el va putea tocmai de aceea recurge la confiscarea prompta si aparent legala a tuturor sumelor de bani pe care el va crede ca sunt necesare pentru a regla circulatia monetara a Statului nostru planetar unic.

Conducatorul unic al statului nostru planetar nu va avea deloc nevoie de proprietati personale deoarece atunci tot ce este în stat este de fapt al lui, pentru ca noi stim ca în cazul în care acesta ar avea averile sale personale acestea ar anula drepturile sale ABSOLUTE de proprietate asupra bunurilor si a posesiunilor tuturor. Cumpararea unei proprietati sau primirea unei mosteniri, se vor face numai platind o taxa de timbru progresiva.  Calculati va rog cât de mult vor depasi aceste impozite care ne vor reveni doar noua actualele venituri ale statelor de pe tot pamântul.

Singurul individ care nu va mai avea atunci interesul sa fure din banii statului este proprietarul lor unic, adica seful statului nostru planetar. Tocmai din aceasta cauza, controlul sau direct interesat va face imposibile pierderile si risipa. Puterea sa nu va fi niciodata la discretia favoritilor care-l înconjoara pentru a-i da stralucire si maretie, pentru ca noi stim ca acestia nu urmaresc în majoritatea cazurilor decât interesele lor si nu pe acelea ale statului nostru planetar unic.

Crizele economice au fost si vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage bani din circulatie. Capitaluri enorme ramâneau astfel fara sa fie folosite, sustragându-se în acest fel banii statului, care era pâna la urma obligat sa se adreseze acestor capitaluri pentru a avea bani. Aceste împrumuturi maresc în final cu foarte mult datoriile statului prin plata ulterioara a dobânzilor. Concentrarea aproape de neimaginat în trecut a industriei în mâinile capitalistilor, care au distrus si vor distruge complet mica industrie, a absorbit nu numai toate fortele poporului ci si pe acelea ale statelor actuale.

Orice împrumut pe care îl solicita dovedeste din plin slabiciunea statului respectiv si neîntelegerea drepturilor sale. În viziunea noastra împrumuturile stau permanent deasupra capetelor guvernantilor precum o sabie a lui Damocles, iar acestia, în loc sa ia de la popor banii de care au nevoie, printr-un impozit temporar, vin cu mâna întinsa precum milogii ca sa cerseasca de la acele capitaluri uriase care au fost si sunt ale noastre. Împrumuturile externe sunt întocmai ca niste lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decât atunci când cad singure sau atunci când statul le arunca deoparte cu hotarâre. Totusi statele din cauza prostiei lor fara margini nu numai ca cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continua sa si le aplice, astfel ca pâna la urma multe dintre aceste state trebuie sa piarda în urma acestor masive si abile “luari de sânge” benevole.

Calculele pe care le vom prezenta atunci vor fi clare la momentul oportun si ele vor pune astfel capat abuzurilor de care la ora actuala noi ne folosim cu abilitate si îndrazneala pentru a dobândi puterea, fiindca trebuie sa va fie clar ca toate acestea nu vor fi tolerate sub conducerea noastra planetara unica. Conducatorii pe care chiar noi îi povatuiam altadata sa se distreze cât mai mult si cât mai des pe banii statului prin receptii, eticheta, serbari, cadouri nu erau decât un paravan al nostru. Darile de seama prezentate periodic de favoritii lor erau în realitate facute de agentii nostri si ele faceau promisiuni mincinoase si îmbucuratoare asupra viitorului cum ca acesta va aduce importante economii si mari ameliorari… Economii de ce anume? De noi împrumuturi?… Asa ar fi putut cei lucizi si inteligenti sa-i întrebe daca ar fi fost astfel, dar nefiind,  ei nu-i întrebau pe aceia care le citeau darile de seama si proiectele care veneau si vin în continuare de la noi…”

Al XX-lea Protocol Secret Francmasonic

Blogurile/site-urile anti-sistem vor fi închise. Ce facem ?

Fratele intru Hristos “saccsiv” a publicat acum 4 zile un ARTICOL-AVERTISMENT in care se refera la pasii concreti pe care ii intreprind clapaugii lumii in ceea ce priveste inchiderea acelei parti din reteaua internet care este foarte deranjanta tocmai pentru  faptul ca se incapataneaza a fi libera. “Saccsiv” vine si cu o propunere concreta (temporara, bineinteles) in vederea putintei de a continua pastrarea legaturilor “anti-sistem” si dupa cenzurarea/inchiderea  blogurilor/site-urilor “anti-sistem”. Redau in continuare PROPUNEREA respectiva:

“Dupa cum avertizam inca de anul trecut, ELITELE au pus tunurile pe internet, ultima zona de exprimare libera unde populatia se mai poate informa (o excelenta analiza a legilor draconice ce se prefigureaza gasiti la Zorii cenzurii neo-bolsevice asupra internetului). Prin urmare, blogurile incorecte politic si periculoase pentru SISTEM, cele ce informeaza publicul si-l trezeste, vor dispare. Este posibil ca si cei ce le administreaza sa dispara pentru o perioada, caci unele din legi includ si pedepse penale (Catre toate blogurile anti SISTEM: aprobarea unei legi va poate baga la puscarie). Unii poate vor dispare cu totul.

Din cei ramasi, cativa vor continua probabil munca de informare, cat timp se mai poate, chiar prin internet, prin e-mail-uri. O formula mai greoaie dar destul de eficienta, mai ales daca cei ce primesc stirile sau articolele le vor transmite mai departe. Pentru aceasta insa, trebuie ca administratorii actualelor bloguri sa aiba o banca de date cat mai mare (adresele de e-mail ale cititorilor fideli). Pe baza ei, autorii le vor trimite materialele precum unor abonati. Propun deci ca toti cei ce doresc sa intre intr-o asemenea banca de date sa scrie un comentariu cat de scurt la unul din articolele acestui blog, trecand la rubrica specifica si e-mail-ul (ce nu il vad decat eu). Va asigur ca nu-l voi face public si ca nici nu va voi bombarda cu mesaje decat atunci cand acest blog va dispare. Si nici atunci, daca va exprimati la un moment dat dorinta ca nu vreti sa le mai primiti. Aceeasi rugaminte o adresez si celor care deja au comentat pe acest blog, ca sa nu scotocesc printre miile de comentarii de pana acum. Celor care se tem ca SISTEMUL va afla cu aceasta ocazie de adresa lor, ii „linistesc” ca oricum deja se stie despre ei ca citesc acest blog. De fapt Big Brother stie despre ei si cine sunt si de unde acceseaza si tot ceea ce citesc. Cu aceasta ocazie, propun si celorlalti administratori de bloguri sa-si incurajeze cititorii sa faca asemenea.

Este insa posibil ca actuala forma de internet sa dispara cu totul (JAY ROCKEFELLER a depus proiectul de lege pentru instituirea The Cybersecurity Act of 2009, ce va oferi posibilitatea INCHIDERII INTERNETULUI in “interesul securitatii nationale”). In acest caz, dau de pe acum o adresa unde cei mai curajosi imi pot scrie si eventual transmite si alte date de contact (de ex. nr. de telefon). Astfel, incet-incet sa inchegam o comunitate, la inceput macar „la distanta”. Insa grabiti-va, caci nu ne va anunta nimeni din timp cand exact se va intampla aceasta: saccsiv@gmail.com”

Ma alatur si eu acestei propuneri. Cine doreste, poate lasa un comentariu chiar aici, pentru ca sa pot colecta adresele de e-mail a celor interesati. Comentariul poate fi si gol: importanta este adresa de mail (pe care o puteti vedea doar dvs si eu).

Iata e-mailul la care pot fi contactat: hristoforus@gmail.com

Sa nu ne facem iluzii, fratilor. Toate legaturile pe care le-am stabilit prin internet sint de zahar si se pot topi in orice clipa (probabilitatea ca acest lucru sa se intample creste pe zi ce trece, dupa cum putem lesne observa). Cei 100-200-1000 de prieteni de pe messenger sau orice alt program de chat sau de alta natura se vor evapora cand vor hotari elitele ca este timpul. Pe cat este de liber internetul, pe atat de mare este iluzia ca ceva din el ne apartine, ca sintem autonomi in el. Legaturile intre crestini nu pot fi trainice si folositoare atat timp cat sint doar virtuale. Intariti-va legaturile reale cu oamenii reali. Doamne, ajuta, la lupta cea buna!

Dedesubturile “sinodului” al 8-lea

Patriarhii-cheie: Bartolomeu şi Kiril

Cursul aparent liniştit al Postului Mare în lumea creştină a fost întrerupt de mesajul într-adevăr senzaţional venit din Constantinopol, adică Istanbulul turcesc. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a trimis capilor Bisericilor Ortodoxe locale oficiale, majoritatea cărora sînt sateliţi ai patriarhiei de la Constantinopol, invitaţii de a sosi în lunile iunie şi decembrie ale acestui an la întîlniri dedicate pregătirilor viitorului Sinod Panortodox.

Din anii ’60 ai secolului trecut, atunci cînd a început mişcarea pentru convocarea unui asemenea Sinod, promotorii lui evită tradiţionala denumire de „Ecumenic”, arătînd prin aceasta că astfel se numeau, în istoria Bisericii, Sinoadele comune ale părţii răsăritene şi apusene ale încă Unei Biserici a Toată Lumea. Rezultă că prin denumirea însăşi a Sinodului făuritorii lui îi conferă o anumită perspectivă „ecumenică” axată chiar pe punctul-cheie al Bisericii Apusene, pe centrul tradiţional, după cum se exprimă aceştia, al „vechiului creştinism nedezbinat” – Roma.

mitropolitul-cardinal Nikodim (Rotov)

Anume acolo, pe 5 septembrie 1978, a murit într-un mod enigmatic, chiar la picioarele întîistătătorului Romei Ioan Paul I, unul dintre tătucii-întemeietori ai actualei „mişcări presinodale” din cadrul „ortodoxiei mondiale” ecumeniste, mitropolitul de Leningrad Nikodim (Rotov). Unul dintre cei mai apropiaţi şi iubiţi ucenici ai lui Nikodim era pe atunci arhiepiscopul de Vîborg, în prezent Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii Kiril (Gundeaiev). Împrejurările morţii mitropolitului Nikodim s-au dovedit a fi profund simbolice – acesta era un mare cinstitor al Bisericii Catolice, şi-a dedicat lucrarea de doctorat Papei Ioan al XXIII-lea, iar fiecare călătorie la Roma o considera drept „pelerinaj la scaunul Apostolic”. Treptat, prin concepţiile sale religioase, Nikodim a devenit un catolic sincer şi autentic, fapt ce a generat convingerea comunităţii bisericeşti conservatoare din acea vreme că acesta ar fi fost un cardinal secret. Dacă este adevărat sau nu, acum este anevoios să verificăm, însă în ultimii ani au fost publicate mai multe mărturii care confirmă slujirea de către Nikodim a „messe”-lor private” conform ritualurilor papistăşeşti. Din iniţiativa lui a fost adoptată şi scandaloasa hotărîre a Sfîntului Sinod al BORu din 1969 cu privire la admisibilitatea împărtăşirii ortodocşilor la catolici şi invers. Doar după moartea lui Nikodim această hotărîre a fost anulată pe neobservate.

Cu intenţia „latinizării”, mitropolitul Nikodim îşi promova şi lucrarea sa ecumenistă a cărei direcţie principală era participarea BORu din acea vreme la lucrările Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), preponderent protestant. Prima funcţie serioasă din străinătate a încă cu totul junelui său ucenic – arhimandritul Kiril (Gundeaiev) – a fost anume funcţia de reprezentant al BORu la Consiliul Mondial al Bisericilor, cu sediul la Geneva. Direcţia carierei bisericeşti şi modul de gîndire al actualului patriarh Kiril au fost modelate de mitropolitul Nikodim, de tipul lui de religiozitate, de idealurile şi visurile sale, cel mai important dintre care era „unirea cu Măreaţa Biserică a Apusului” prin desfăşurarea unui Sinod Ecumenic.

patriarhul Kiril Gundeaiev la început de carieră

Oare nu ar trebui să ne pară firesc şi logic faptul că în patriarhatul lui Kiril aceste scopuri vor începe să prindă viaţă, întrucît primul ucenic al lui Nikodim a devenit Patriarh ca şi cum în „locul” învăţătorului său căruia din pricina unor extraordinare trăsături sclipitoare şi ieşite din comun nu i s-a permis de către subjugatorii-comunişti să ocupe în 1971 cel mai înalt post din BORu? Oamenii din anturajul apropiat al lui Kiril pot confirma că acesta nu şi-a ascuns niciodată ambiţia de a deveni patriarh, această dorinţă nefiind, însă, explicată de el ca „o sete de putere”, ci ca o anume datorie faţă de răposatul său învăţător, ca pe o obligaţie de a duce pînă la capăt măreaţa lucrarea mondială a acestuia.

Prin analogie cu Nikodim, Kiril este de asemenea perceput de comunitatea contemporană tradiţionalistă ca fiind un „cardinal secret”. Însă actualul Patriarh ţine cont de erorile învăţătorului său şi nu înclină să acţioneze atît de rapid şi direct. Acesta şi-a dedicat primele sale săptămîni de patriarhat consolidării în conştiinţa maselor a imaginii sale „conservatoare”, în mod intenţionat (de aceea, nu tocmai firesc) subliniindu-şi fidelitatea faţă de tradiţie şi chiar (pentru prima dată în viaţă!) citind Canonul de pocăinţă al Sfîntului Andrei Criteanul în limba slavonă bisericească.

O oarecare reducere a activităţii publice a lui Kiril imediat după alegerea şi numirea sa ca Patriarh, dar, îndeosebi, la începutul Postului Mare, este menită, după cum se pare, „să obişnuiască” comunitatea bisericească cu o personalitate atît de neobişnuită şi scandaloasă la scaunul patriarhal, să ajute acestei comunităţi să depăşească “frica” şi nemulţumirea iniţială. Amploarea mişcării celor ce nu-l pomenesc pe noul patriarh (în special în Biserica Ortodoxă din Ucraina) indică faptul că orice mişcare bruscă sau declaraţie revoluţionară din partea lui Kiril este capabilă să aducă Patriarhia Moscovei pe marginea prăpastiei dezbinării. De fapt, acesta nu a izbutit să evite pe deplin acest gen de declaraţii, fapt ce a dus la aprinse discuţii bisericeşti purtate în jurul ideilor lui Kiril despre „iubirea trupească” ca „plinătate a vieţii” şi declaraţia acestuia din Săptămîna Triumfului Ortodoxiei precum că dezbinarea este mai groaznică decît erezia.

Într-adevăr, acum patriarhul Kiril deschide o pagină nouă şi istorică a „slujirii sale întîistătătoare” – el devine unul dintre Părinţii „Sinodului PanOrtodox” în curs de convocare, sinod cunoscut în predania ortodoxă cu numele apocaliptic de „al optulea Sinod Ecumenic”. Orientarea acestui Sinod spre „înlăturarea tragicei dezbinări a Bisericii în Răsăriteană şi Apuseană” este trasată direct de patriarhul ecumenic Bartolomeu care califică „rezultatele generale ale dialogului dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică” ca fiind scopul principal al Sinodului. Cu alte cuvinte, însuşi apropiatul Sinod poate fi înţeles ca „un rezultat” al acestui dialog, ca o antecameră a unui Sinod mai larg, pe care patriarhul ecumenic îl va putea numi cu conştiinţa curată „a toată lumea (Ecumenic)”, întrucît acum această denumire este considerată de Bartolomeu ca fiind nepotrivită pentru Sinodul care este „doar al părţii Răsăritene” a „Bisericii Ecumenice”.

În „ortodoxia mondială” s-a creat o situaţie nemaiîntîlnită în care ambii patriarhi-cheie – cel al Constantinopolului şi cel al Moscovei – sînt orientaţi spre apropierea şi chiar „unirea” cu Roma. Însă, în timp ce turma patriarhului ecumenic este pregătită, în mare parte, pentru un asemenea act şi gîndeşte în concepte pe deplin „ecumenice”, patriarhului Moscovei îi este pusă în faţă sarcina deloc uşoară de unire a predispoziţiilor izolaţioniste caracteristice poporului ortodox rus (stimulate de retorica anti-apuseană a Kremlinului) cu acceptarea catolicilor în calitate de „fraţi” la fel de „creştini”, doar că „de altă tradiţie”, „fraţi” cu care ruşii împart paşnic „teritoriile canonice”. În pofida tuturor declaraţiilor cvasiconservatoare ale lui Kiril, acesta nu a refuzat niciodată Bisericii catolice vrednicia canonică, nu a negat „harul” tainelor săvîrşite de aceasta, cu orice prilej şi în toate chipurile demonstrîndu-şi loialitatea faţă de ierarhia catolică. Ultimul exemplu – sfinţirea unei biserici a BORu din Spania, la care atunci Kiril, fiind încă mitropolit, l-a invitat pe episcopul local al bisericii romano-catolice, subliniind în acest context că prezenţa acestuia este una obligatorie, dat fiind faptul că slujba se sărîrşeşte pe „teritoriul lui canonic”.

Felul cel mai simplu „de a împreuna cele de neîmpreunat” va deveni la început tactica „standardelor duble”, aplicată întotdeauna cu succes atît de către mitropolitul Nicodim, cît şi de către patriarhul Kiril. Această tactică se poate observa, de exemplu, în faptul că, în timp ce în Vest se fac declaraţii făţiş ecumeniste, în Rusia, „pentru uz intern”, se dau drumul la declaraţii anti-apusene şi izolaţioniste. Această tactică va permite, pentru o anumită perioadă, ca trezvia comunităţii ortodoxe să fie amorţită în perioada presinodală. După care, evident, se va recurge la un alt procedeu – strivirea poporului sub autoritatea Sinodului Ecumenic. În sfîrşit, mulţi creştini din BORu nu au putut accepta, din motive de conştiinţă, alegerea în calitate de Patriarh al Rusiei a unei persoane atît de controversate precum este Kiril, însă s-au văzut nevoiţi să-şi plece grumazul în faţa autorităţii Sinodului Local. Însuşind această mişcare simplă, nimic nu va împiedica aceşti grumaji să se plece şi mai jos în faţa autorităţii mult mai înalte a „Sinodului Ecumenic”. Păi, chiar aşa, doar nu sîntem Maximi Mărturisitori să ne ridicăm fiecare de unul singur „împotriva întregii lumi”…

tradus de pe „Portal-Credo.Ru”