Braingate – “omul” FIAREI: un implant în creier pentru aplicarea gîndurilor

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Brown, Rhode Island , SUA, au trecut la etapa a doua de experimentări clinice a tehnologiei care permite persoanelor paralizate să gestioneze cu tehnica şi computatorul doar cu gîndul. La etapa actuală, tehnologia BrainGate (trimiteri spre creier) utilizează un mecanism special, care se implantează în creierul uman şi se conectează la un computator exterior prin fire.

Studiul asupra tehnologiei BrainGate este condus de oameni de ştiinţă din diferite domenii – specialişti din neurobiologie, mecanică şi specialişti în domeniul computerului. În versiunea actuală, pentru emiterea comenzii din creier, savanţii implantează o setcă din electrozi în zona scoarţei creierului, care reacţionează la funcţiile locomotorii. Electrozii sînt conectaţi în partea de sus a craniului. Trecute prin aceşti electrozi, comenzile ajung într-un computator special, care transformă gîndurile în acţiuni. De exemplu, prototipul din imagine poate gestiona cursorul pe ecran, poate mişca proteza de la picior sau să direcţioneze mişcarea scaunului electric cu rotile.

Însăşi oamenii care sînt în proces de lucru la acest experiment recunosc faptul că studiul lor are multe neajunsuri. În special, utilizarea firelor poate duce la infecţii serioase, întrucît acele fire trec sub pielea capului, apoi prin craniu şi sub pelicula de protecţie a creierului. Pe viitor se planifică a se crea un implant totalmente autonom, cu surse de alimentare proprii, iar comenzile vor fi efectuate printr-un dispozitiv radio. Lipsa firelor va contribui la reducerea gradului de risc a infecţiei după montarea implantului.

Măştile înşelătoare ale lumii

continuarea fragmentului precedent

Fie ca toţi cei ce doresc să trăiască lângă Hristos să se silească să dobândească înţelepciune, pentru a-i putea recunoaşte dinainte pe proorocii şi pe hristoşii mincinoşi; şi fie ca ei să poarte armura credinţei astfel încât să-i poată birui pe aceia si pe adepţii lor.

Căci vremurile acestea sunt vremuri viclene, în care minciuna este deghizată şi otrava este oferită în înveliş de zahăr, în care drumurile sunt pline de capcane şi de gropi bine camuflate. Oricine se lasă înşelat de aparenţe este pierdut.

Trebuie să învăţăm să deosebim Biserica de lume, căci menirea Bisericii este una, iar menirea lumii este alta. Trebuie să avem pe câtă neîncredere în lume, pe atâta credinţă în Biserică, pe câtă ură faţă de lume (nu faţă de oameni, ci faţă de lume), pe atâta dragoste pentru Biserică, şi pe cât pesimism faţă de lume, pe atât optimism pentru Biserică.

Osîndirea ereticilor: poziţia Bisericii Ortodoxe

Satana cel mai cu osârdie ne influenţează să osândim pe alţii pentru neputinţele lor fireşti, lucru pe care Dumnezeu îl opreşte; nu însă şi pentru credinţa rătăcită, care ar fi de osândit. Prin aceasta, satana se străduieşte să aşeze o aureolă unei false virtuţi a osândirii aproapelui, fratelui nostru, iar osândirea ereticilor fanatici o prezintă ca mărginire şi obscurantism.

Sfânta Biserică, prin puterea dată ei de Domnul nostru Iisus Hristos şi de la Sfinţii Apostoli, dă dreptul de a osândi numai pe o categorie de oameni – ereticii, cei ce deformează credinţa ortodoxă. Conform convingerii de nezdruncinat a luminaţilor şi plini de har Sfinţi Părinţi ai Ortodoxiei, ereticii sunt cei mai rafinaţi slujitori ai satanei. Pentru că ei par a propovădui pe Dumnezeu, dar ne conduc către diavol; par a se prezenta cu Biblia în mână, dar ne aruncă în iad; zic că ne cheamă la mântuire, dar ne duc la pierzare.

Numai Domnul nostru Iisus Hristos, prin Sfânta Sa Biserică, a făurit minunatul drum către mântuire al omului, prin harica lui unire cu Dumnezeu. Dogmele şi canoanele aşezate de către Sfânta Biserică Ortodoxă sunt semne păzitoare pe acest unic drum mântuitor, semne care ne feresc de abaterile către stânga, ca şi către dreapta. Dogmele nu sunt scolastică înzorzonată şi stearpă.

Biserica lui Hristos: ascunsă, dar vie

continuarea fragmentului precedent

În haosul şi ipocrizia lumii contemporane nu este însă uşor să desluşeşti Biserica lui Hristos şi să te apropii de ea, deoarece nu este de ajuns ca o biserică să se numească ortodoxă pentru ca ea să fie literalmente aşa. Din păcate, apostazia există chiar şi sub sutana ortodoxă, şi sub cupolele ortodoxe, şi în rândul ortodocşilor practicanţi. Acesta nu este însă un lucru nou, Biserica îl cunoaşte de la începuturile ei; doar că acum a atins dimensiuni neobişnuite.

Trebuie să învăţăm să desluşim Biserica în spatele aparenţelor. În ceea ce priveşte aparenţele, astăzi în Biserica Ortodoxă prevalează confuzia şi haosul în exterior. Fiecare – instruit sau neinstruit, credincios sau necredincios – are propria sa opinie despre ceea ce este Creştinismul sau Ortodoxia, şi îşi susţine opinia cu fanatism. Or, în această furtună, este cu neputinţă să-ţi găseşti calea fără o busolă.

Există însă un criteriu infailibil: continuarea Tradiţiei (Sfintei Predanii). Pretutindeni unde Tradiţia este păstrată vie si nepângărită, fără perturbări sau modificări, aşa cum era pe vremea Apostolilor, căci mulţi credincioşi – episcopi, preoţi şi mireni – trăiesc şi transmit această Tradiţie, acolo este Biserica Ortodoxă, şi credincioşii ei, mulţi sau puţini, alcătuiesc Trupul lui Hristos.

Nu-L putem păcăli pe Dumnezeu

Continuarea fragmentului precedent

Dar atunci când consideri că un anumit aspect al Tradiţiei (Predaniei) este lipsit de însemnătate, atunci cu prima ocazie vei considera lipsite de însemnătate orice alte aspecte ale Tradiţiei care nu-ţi sunt pe plac. Aşa s-a întâmplat cu iconografia, aşa s-a întâmplat cu psalmodia; şi aşa s-a întâmplat şi cu înfăţişarea preoţilor: acum, veşmântul li se pare prea negru; mai târziu, bărbile şi părul li se vor părea prea lungi. Vor să aducă instrumente muzicale în biserică. Desfiinţează stranele aflate la dreapta şi la stânga iconostasului, înlocuindu-le, după model apusean, cu şiruri de bănci confortabile. Tratează cu dispreţ viaţa monahală, calomniază călugării, confiscă proprietăţile mănăstirilor, duc o propagandă sistematică împotriva monahismului. Nu ţin seama de canoanele care se roagă împreună cu ei. Nu îi interesează părerea Liturghiei si elimină paragrafe din slujbele religioase „pentru ca oamenii să nu obosească”. Cu alte cuvinte, ei modifică tradiţiile ortodoxe în funcţie de preferinţele unei societăţi decadente, dominate de cultul trupului şi al materialismului.