Pentru ea… – 17 ani de la o vineri de octombrie

Astăzi, fii Neamului Românesc, îi cinstesc memoria soţilor Ion şi Doina, cei care, în măsura înţelegerii şi posibilităţilor, au lucrat la întărirea şi retrezirea neamului românesc în vremuri de restrişte. Au fost oameni muncitori, consecvenţi, atenţi la cei din jur şi la situaţiile prin care au trecut. O pereche înţeleaptă. Mulţi îi văd prin prisma croielii idealiste ţesute în ultimii ani de cei care habar nu au avut de interesele şi aluatul autentic românesc din care au fost plămădiţi răposaţii artişti. A-i idolatriza dintr-un entuziasm infantil înseamnă a-i jigni profund, Ion şi Doina fiind expresia slujitorilor smeriţi şi cumpătaţi ai Neamului, întotdeauna conştienţi de starea jalnică a ţării şi poporului în sînul căruia au crescut, au iubit, au plîns, au cîntat… Dumnezeu să-i odihneasă în pace, iară pe noi, cei care nu uităm, să ne întărească în Credinţă şi Dragoste de Dumnezeu şi Neam încă neapus!

Ce a propovăduit răposatul p.Teofil Părăian ?

Azi noapte a murit p. Teofil Părăian. Întrucît tagma bloggerilor ecumenişti şi cripto-ecumenişti s-au grăbit să ne înştiinţeze despre moartea “marelui duhovnic” din Ardeal, ascunzînd sau trecînd cu vederea (după cum s-au obişnuit deja) faptul că p. Teofil nu împărtăşea învăţătura Bisericii lui Hristos în cel mai important segment – eclesiologia (învăţătura Bisericii despre ce este Biserica) şi soteriologia (învăţătura Bisericii despre mîntuire) – mă simt îndatorat, ca fiu, deşi păcătos şi ticălos, dar al Bisericii, să reamintesc ortodocşilor ascultători de Biserică (adică de Hristos şi de Sfinţii Părinţi şi Apostoli) despre gravele abateri de la credinţa ortodoxă ale p. Teofil.

Aceste abateri au răsunat public în tot spaţiul ortodox, prin cărţi, conferinţe, emisiuni şi predici, otrăvind şi tulburînd cugetele celor mai slabi în învăţătura Bisericii, care ascultă mai mult de oameni decît de Dumnezeu. După cum învaţă Biserica, căderile publice sînt iertate doar prin pocăinţă publică. Dacă cineva dintre cunoscători cunoaşte despre pocăinţa publică a p. Teofil, rog să mă informeze, fiind sincer interesat în aflarea detaliilor şi publicarea eventuală a acestora. Pînă atunci, să luăm aminte la învăţăturile anti-ortodoxe ale arhim. Teofil Părăian, pe care acesta le predica public vreme de mulţi ani:

Vedem în acest clip cum p. Teofil s-a ridicat împotriva întregii Biserici Ortodoxe mărturisind: “Mai demult, Biserica era exclusivistă, în sensul că considera că toţi ceilalţi care nu sînt membrii Ei sînt căzuţi de la Adevăr, de la bine (?) şi de la Dumnezeu şi lepădaţi de Dumnezeu (?)… În realitate NU E AŞA! [...]”

(II) Un profet contemporan al apostaziei: “Această falsă ortodoxie se luptă ca o fiară să ia locul adevăratei Ortodoxii”

Doamne, Doamne, au nu cu numele Tău am proorocit ?

Şi cu numele Tău draci am scos ?

Şi cu numele Tău multe minuni am făcut ? (Matei 7, 22)

Ce este Biserica ?

Întorcându-ne din nou atenţia de la cele pământeşti către cele duhovniceşti, în definiţia pe care o dădea Bisericii, arhiepiscopul Averchie afirma: ,,Biserica Ortodoxă nu este un fel de ,,monopol” sau ,,afacere” a clerului, cum cred ignoranţii şi cei străini de duhul Bisericii. Ea nu este bunul unui ierarh sau preot. Ea este uniunea duhovnicească apropiată a tuturor celor care cred cu adevărat în Hristos, care se străduiesc să păstreze cu sfinţenie poruncile lui Hristos, cu singurul scop de a moşteni acea binecuvântare veşnică pe care Hristos Mântuitorul ne-a gătit-o nouă, şi dacă păcătuiesc din slăbiciune, se căiesc sincer şi se luptă să aducă roade vrednice de pocăinţă (Luca 3, 8)” (3).

Cei a căror preocupare principală este consolidarea puterii temporale a Bisericii se pot simţi ameninţaţi de definiţia pe care arhiepiscopul Averchie o dă Bisericii (care, ar trebui notat, este identică cu cea a fericitului arhiepiscop Ioan – n.r.: este vorba de Sfântul Ierarh Ioan Maximovici –, arătând că aceşti doi ierarhi erau de un cuget şi grăiau din aceeaşi tradiţie). ,,Da – se poate auzi uneori –, Biserica este mistică. Dar trebuie să ţii cont de aspectul pământesc al Bisericii, indiferent cât de prozaic poate fi acesta”. Deşi răspunsul arhiepiscopului Averchie la aceasta a făcut de fapt loc pentru astfel de consideraţii, le-a înlăturat cu totul ca justificări pentru lumescul din Biserică:

VIDEO: Ştim cu adevărat ce înseamnă ecumenismul şi la ce etapă se află această erezie ACUM?

Întrucît s-a observat de nenumărate ori că youtube-ul poate cenzura şi şterge, sub diferite pretexte, clipurile video amplasate pe site – recomand să descărcaţi aceste şi alte clipuri, ca să le aveţi la loc sigur în calculatorul dvs. În acest sens, iată un serviciu de descărcare gratuită: http://www.youddl.com/. Puneţi în cîmpul respectiv de pe siteul youdll adresa URL a fiecărui clip şi apăsaţi “download”, după care puteţi alege formatul clipului descărcat.

Înştiinţare: CENACLUL de gîndire şi atitudine românească la Bucureşti

De 2 luni în Chişinău îşi desfăşoară intens lucrările Cenaclul de gîndire şi atitudine românească, organizat în premieră pentru RM. Deşi sînt multe de spus despre acest grup românesc, este suficient, pentru cine voieşte să-i înţeleagă duhul şi principiile, să viziteze (încă) modestul blog al Cenaclului: adevarulromanesc.wordpress.com

Grupul vine cu o veste bună şi pentru fraţii de peste Prut: în curînd, Cenaclul îşi va începe lucrările şi în Bucureşti, datorită unor studenţi basarabeni inspiraţi care au luat parte la Cenaclul de variantă moldovenească. Iată ştirea preluată de pe blog:

Cu bucurie vă anunţăm că Cenaclul de gândire şi atitudine românească de curând va ţine şedinţe şi în capitala României, Bucureşti. Cu această ocazie invităm tinerii români (inclusiv basarabeni veniţi la studii în România), dornici de Românism autentic, nemăsluit, să se implice şi să participe la viitoarele şedinţe ale cenaclului. Cerinţele pentru participare sînt în limita bunului simţ:
- vârstă cuprinsă între 15-25 ani (acest interval nu este, bineînţeles, bătut în cuie : )
- neimplicare în acţiuni/partide/mişcări politice (întrucât şi Cenaclul este apolitic)
- atitudine cel puţin “neduşmănoasă” faţă de credinţa strămoşească

Doritorii de a participa, scrieţi-ne la vechile.hotare@gmail.com, pentru a primi ulterior informaţii despre desfăşurarea şedinţelor, atunci când vor fi rezolvate problemele organizatorice rămase. Cu inimă deschisă şi în adevăr românesc!

Întrucît am participat şi particip la acest Cenaclu – am considerat de cuviinţă să vă informez despre această ocazie de a vă cunoaşte românitatea într-un mod fundamental, axiologic  şi… sincer. Anunţaţi-vă şi prietenii care ar putea fi interesaţi

Pentru lămuriri, mă puteţi găsi la hristoforus@gmail.com

Lumina Sfîntă şi ecumeniştii

Mulţi ecumenişti nu ezistă să îşi justifice apostazia prin următoarea afirmaţie: “dacă noi suntem eretici şi lipsiţi de har, Lumina Sfîntă nu s-ar coborî la Ierusalim în Săptămâna Patimilor”. Acest argument nu este adevărat cel puţin din următoarele motive.

În primul rând, a fost dintotdeauna acceptat  în Ortodoxie faptul că cele sfinte vor rămâne întotdeauna sfinte, fie că se află în mâinile ortodocşilor, fie că în cele ale necredincioşilor. Ştim aceasta de la moaştele Sfinţilor care lucrează permanent minuni, indiferent de cine le ţine în păstrare. Acelaşi lucru se poate spune şi despre obiectele sfinte pe care Sfinţii le-au purtat sau le-au sfinţit prin vărsarea sângelui lor. Iarăşi se poate spune acelaşi lucru despre locurile sfinte pe care Domnul nostru şi Sfinţii le-au sfinţit cu prezenţa lor sau prin faptele de virtute care au fost săvârşite acolo.

Prin urmare, concluzionăm că Lumina Sfîntă nu vine mulţumită patriarhului Ierusalimului, ci aceasta se coboară în ciuda prezenţei patriarhului Ierusalimului.

Doruri

Mi-e dor de-ale neamului izbînzi
Culese-n primăvară
Şi de-ale tale lacrimi blînzi
Ce izvorăsc ca prima oară.

Mi-e dor de-a inimii simţire
Izvorîtă-n cuget treaz
Şi de-a ei tainică privire
Urmărită cu răgaz…

H.

Părintele Aldea şi “războiul lui întru Cuvînt”

Am primit pe poşta electronică un material deosebit de relevant şi bine orientat dpdv Ortodox, care pune în discuţie şi încearcă să limpezească tulburările de apă intenţionat pornite de falşii mărturisitori de la “RăzboiÎntruCuvînt”  (susţinuţi, bineînţeles, şi de o pleiadă întreagă de bloggeri şi clerici “bine intenţionaţi” şi ascultători, în esenţă, duhului patriarhal), ce lucrează asemenea unor viermi neadormiţi ce sapă la Predania curată a Bisericii Ortodoxe, aruncînd abil praf în ochii creştinilor mai puţin ştiutori dar sinceri, şi atrăgîndu-şi astfel mînia lui Dumnezeu ce este pregătită celor ce smintesc pe “cei mai mici”. Campania de gherilă pe care au pornit-o luptătorii împotriva Cuvîntului se desfăşoară de mai multă vreme (cei trei crai răzbunători ocupîndu-şi o mare parte din timp cu asemenea “ascultări”) şi are ca scop promovarea prin propagandă şi manipulare (vom vedea de ce am folosit anume aceşti termeni) a neo-eclesiologiei (eclesiologie=învăţătura Bisericii despre Biserică) de tip papistaşo-ecumenist, sub pretextul ascultării faţă de “Biserică” şi de “marii duhovnici” ai secolului XX. În continuarea exprimării mesajului autentic ortodox, mesaj ce se poate observa lesne în ultimele materiale publicate pe acest blog, am hotărît să scoatem la lumina zilei prima parte a materialul respectiv (va urma şi a doua, cu Doamne-ajută), alcătuit de un frate ortodox din capitala României neromâne. Să luăm aminte:

(Pentru o mai amplă înţelegere a problematicii materialului, a se citi întîi articolul respectiv)

+ + +

“Acolo unde este ierarhul care drept învaţă Cuvântul Adevărului, care merge pe urmele Sfinţilor Părinţi în mijlocul turmei sale, acolo este Biserica lui Hristos. Vai nouă dacă, în loc să vedem Biserica în ierarhul ce propovăduieşte şi mărturiseşte Adevărul, noi privim către un anume ierarh pentru că este patriarh într-un oraş mare, fie el şi Capitala, dar rămânem nepăsători faţă de propovăduirea lui! Astfel făcând, vom merge împreună cu el la pierzarea sufletelor noastre!”

Părintele Ambrozie Fontrier

Doamne, ajuta!

La aproape doua saptamani de la neinspirata postare pe site-ul razbointrucuvant a articolului “Parintele Mihai Aldea catre un frate stilist – extrase dintr-un mesaj din care putem invata toti” la adresa http://www.razbointrucuvant.ro/2009/09/18/parintele-mihai-aldea-catre-un-frate-stilist-extrase-dintr-un-mesaj-din-care-putem-invata-toti/ si la cateva zile de la proaspata aparitie a Nr.8 al revistei Presa Ortodoxa, in care a fost tiparit articolul “Pentru cei care vor sa paraseasca Biserica, crezand ca asa slujesc lui Dumnezeu”, gasim de cuviinta sa scriem aceste randuri, tocmai pentru faptul ca nu putem accepta ca Predania Bisericii sa fie nesocotita si incalcata prin falsele exemple