CONFIRMAT: Rîul Iordan s-a întors înapoi şi în acest an

La stirea despre intoarcerea raului Iordan din anul 2010, in care am mentionat ca sursa noutatii a fost un prieten ortodox, am primit un comentariu de la Maria Chirculescu, de la agentia de pelerinaje “Miriam Turism”, care CONFIRMA intoarcerea raului si in acest an.

Sa fim atenti: aceasta minune nu inseamna ca Dumnezeu ii justifica pe ierarhii si clericii ecumenisti din Biserica Oficiala care participa an de an la slujba sfintirii apei, ci ca Dumnezeului nostru ii este bineplacut calendarul Bisericii Ortodoxe (asa-numitul “stil vechi”), statornicit in anul 325 de cei 318 Sfinti Parinti de la I-ul Sinod Ecumenic, prin insuflarea Duhului Sfant. La Dumnezeu nu conteaza atat calendarul in sine (cum incearca sa banalizeze dusmanii calendarului bisericesc), ci pazirea si urmarea acelui calendar care a fost intarit de Sfanta Biserica a lui Hristos, adica a calendarului bisericesc (iulian, “stil vechi”). Intoarcerea Iordanului nu are nici o legatura cu slujba sfintii apei. Daca Dumnezeu binevoieste, spre intarirea credintei ortodoxe, minunea se produce si se va produce in ciuda oricaror slujbe sau ritualuri. In acest sens, a se vedea articolul: : “Lumina sfîntă şi ecumeniştii”

(IV) Un profet contemporan al apostaziei: “… Aici nu poate fi vorba despre adevărata Biserică”

fragmentul precedent

Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? (Matei 7, 22)

Al doilea nivel

La cel de-al doilea nivel de apostazie descris de arhiepiscopul Averchie, Bisericile Ortodoxe – ,,fiind în pas cu vremurile” – abandonează unele forme tradiţionale bisericeşti şi poziţii ecleziologice pe care le socotesc ,,învechite”, şi astfel se desprind şi ele de tradiţia care păstrează ,,savoarea” creştinismului primar. Acesta este unul dintre modurile prin care Ortodoxia devine o ,,pseudo-Ortodoxie” lumească. Esenţa Ortodoxiei nu poate fi transmisă când însuşi contextul primirii ei este aproape distrus.

Arhiepiscopul Averchie a explicat de ce Biserica Ortodoxă, precum a spus odată Sfântul Atanasie cel Mare, ,,nu trebuie să slujească vremurilor” (20).

,,Biserica nu se modelează niciodată după cele ale lumii. Într-adevăr nu, pentru că Domnul a spus ucenicilor Săi la Cina cea de taină: ,,Din lume nu sunteţi” (Ioan 15, 19). Noi trebuie să păzim aceste cuvinte dacă vrem să rămânem credincioşi adevăratului creştinism – adevăratei Biserici a lui Hristos, care dintodeauna a fost, este şi va fi mereu străină de această lume.

ERETICII sînt satisfăcuţi de alegerea lui IRINEU al Serbiei

preluare de pe mdn.md

Papa Romei Benedict al XVI-lea l-a felicitat pe noul patriarh al Serbiei Irineu cu alegerea sa şi şi-a exprimat speranţa pentru o întîlnire în curînd la Belgrad.

Pontificul şi cardinalul Walter Casper, preşedintele Consiliului papal pentru contribuţii la unitatea creştină, şi-au exprimat speranţa pentru adîncirea colaborării dintre Bisericile Romano-Catolică şi Ortodoxă sîrbă. „Să Vă dăruiască Domnul multe daruri duhovniceşti, înţelepciune, putere şi dreaptă judecată ca să puteţi sluji Bisericii lui Hristos cu aceeaşi dragoste ca şi a Lui”, – se spune în mesajul papal în care se exprimă satisfacţia pentru alegerea noului cap al Bisericii Ortodoxe Sîrbe. Benedict al XVI-lea a mai ţinut să dorească noului patriarh „putere interioară capabilă să consolideze unitatea şi creşterea Bisericii Ortodoxe Sîrbe, precum şi să edifice relaţii fraterne

Jidovistică: Omorurile rituale (1)

fragmentul precedent

Pentru a arăta că omorurile rituale se comit în realitate şi nu sunt numai efectele imaginaţiei nebune a creştinilor, – după cum susţin jidanii – vom raporta mai multe cazuri, atât de demonstrative, încât conving chiar şi spiritul cel mai necredincios. De altfel, jidovii procedează în această privinţă ca unii criminali care tăgăduiesc evidenţa, chiar când sunt prinşi asupra faptului.

De la 1071 până la 1670, istoria înregistrează vreo cincizeci de cazuri de omoruri rituale, atestate de istorici demni de toată încrederea. De altfel, pentru aceste crime, ovreii au fost de multe ori maltrataţi şi chiar masacraţi. Un mare număr dintre aceste cazuri se găsesc povestite în cartea lui RUPPEKT[131] , din care extragem exemplul următor:

Spovedirea unui ovrei, numit Emanuel fiul unui medic din Genova, convertit la creştinism, în 1456.

Jidovistică: Talmudul (IV)

fragmentul precedent

III – Legea iubirii

Caritatea – este iubirea de Dumnezeu revărsată asupra oamenilor şi care formează diadema sublimă a moralei creştine, – aceasta este necunoscută de Talmud. Ovreii, ei înşişi, o mărturisesc.

• „Omul caritabil nu există pentru cei din Iuda. Nu poate fi vorba de caritate în Israel”[121]

Într-adevăr, Talmudul, care exaltă sentimentele de simpatie naţională, către jidovi, – predică, din contra, o ură sălbatică împotriva celor ce nu sunt jidovi şi mai ales în contra creştinilor?[122] Astfel, el interzice ovreilor să aibă milă de un goi, sau să-i scape viaţa.

• Este oprit să ai milă de un idolatru[123]. Când îl vezi pierind sau înecându-se într-un fluviu, sau când este aproape să moară, nu trebuie să-l scapi”[124].

• Dacă cineva vede un goi, aproape să moară, să-l ucidă…

Vice-prim ministru al Moldovei: “Guvernul întreprinde acţiuni de RĂSPÎNDIRE a PANDEMIEI” (minutul 1:45 :)

Cu privire la articolele care arată adevărul despre vaccinuri:

“Nimeni n-are dreptul să scrie ceva fără avizul organelor sănătăţii publice!

Hai să-i tragem la răspundere conform legii!”

Gura păcătosului – adevăr grăieşte…

Am aflat că rîul Iordan s-a întors înapoi

Un prieten ortodox m-a informat că maica Neofita de la o mănăstire din Iordania i-a confirmat că şi în acest an – pe 19 ianuarie (adică după calendarul bisericesc) – rîul Iordan s-a întors înapoi. Alte detalii nu cunosc; presa, din cîte am reuşit să văd, tace.

Vezi şi această descoperire ştiinţifică minunată

Savanţi: De BOBOTEAZĂ (după calendarul ortodox), activitatea electromagnetică a apei devine de cîteva ori mai intensă

2005, Interfax-Religion

Toate apele, inclusiv cele din sistemul de alimentare cu apă, şi-au schimbat proprietăţile fizice de Bobotează şi în ajun. Acest fapt a fost descoperit de fizicienii Institutului Sysin de cercetare al Ecologiei umane şi igienă a mediului din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţe medicale.

Savanţii institutului au cercetat zilnic proprietăţile şi calitatea apei din conductele sistemului de alimentare prin măsurarea cantităţii radicalilor ionici din aceasta. Din 17 ianuarie, cantitatea de radicali ionici a început să crească, iar apa a început să se limpezească. Nivelul pH al apei creştea – făcându-o mai puțin acidă – a titrat cotidianul Moskovsky Komsomolet.

După cum se aşteptaseră cercetătorii, maximul de activitate a fost atins în seara zilei de 18 ianuarie (după vecernia Bobotezei). Cantitatea ridicată de radicali ionici a produs apei o conductivitate electrică echivalentă cu cea a unui catalizator artificial (apă saturată de electroni). Activitatea electromagnetică a început să coboare în dimineața zilei de 19 ianuarie şi a revenit la nivelul normal până pe 20 ianuarie.

“Eurovision”-ul şi demnitatea naţională

Pentru mine, “Eurovison” nu înseamnă nimic sau, mai bine zis, înseamnă un semn al vremurilor din urmă. Cînd au loc profanări de cele sfinte (nu am de gînd să dau exemple întrucît cei care sînt fani “Eurovison” pot lesne să-şi dea seama, iar pe cei care nu urmăresc show-ul respectiv îi respect prea mult ca să-i spurc cu gunoaie de asemenea nivel) şi promovări de patimi, pederastisme (“Eurovison”-ul este cel mai aşteptat eveniment al anului de către tot felul de homosexuali şi homosexualişti – apropo, Rîbak (tipul cu vioara) e unul din ei, a spus-o în repetate rînduri) şi satanisme (şi cînd scena pe care cîntă “cei mai buni” este cu 2 coarne). Ceea ce vreau însă să arăt prin acest mini-articol este cît de plini de patriotism şi demnitate naţională sînt indivizii care participă la acest eveniment şi cît de mult se înşeală naivii care cred că valorile naţionale ar avea vreo valoare pentru participanţi. Celor care vor replica

14 ianuarie: Cînd monahii nu trebuie să tacă, cum a murit Iulian Apostatul şi alte lucruri minunate

Biserica lui Hristos îl prăznuieşte astăzi pe Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul cetăţii Capadociei. Toţi creştinii au auzit de acest sfînt, dar, din păcate, foarte puţini îi cunosc viaţa şi lucrarea şi, din şi mai mare păcate, şi mai puţin doresc să-l cunoască pe Sfîntul Ierarh ca să-l urmeze în credinţă şi faptă. În acest sens, consider foarte important să atrag atenţia la cîteva momente de mare actualitate (vezi întîmplarea cu evreii) din bineplăcuta şi rîvnitoarea viaţă a sfîntului care L-a mărturisit pe Hristos indiferent de urmări, de contextul politic şi de cel ideologic în care se afla, tocmai pentru ca noi, cei mai mici, urmărindu-i cu smerenie şi dragoste viaţa, să lucrăm cele predanisite nouă de Sfîntul Ierarh prin faptele sale “intolerante, habotnice şi fundamentaliste”:

• Cînd monahii trebuie să iasă la mărturisirea credinţei

Acest lucru înţelegîndu-l Sfîntul Vasile, nevrînd să fie pricinuitor de zavistie, s-a dus în pustia Pontului, unde a chemat prin scrisori şi pe prietenul său, pe Sfîntul Grigorie de Nazianz; acolo, adunînd cu dînsul mulţime de monahi, a făcut rînduială de viaţă monahală, fiind luminat de Duhul Sfînt, şi petrecea viaţa îngerească pe pămînt. Le ajuta lor la o viaţă ca aceea şi fericita Emilia, maica lui Vasile, petrecînd nu departe de ei, de cealaltă parte de rîu, în sat, şi de hrana lor îngrijindu-se; apoi, rămînînd văduvă, toată sîrguinţa o avea ca să placă lui Dumnezeu.

Sfîntul Vasile cel Mare şi evreii

fragment din viaţa Sfîntului Ierarh Vasile cel Mare, prăznuit astăzi

Altă dată, sfîntul, săvîrşind dumnezeiasca slujbă, un evreu, prefăcîndu-se creştin, vrînd să iscodească despre Sfintele Taine, s-a lipit de cei credincioşi şi a intrat în biserică; acolo a văzut pe Sfîntul Vasile că avea în mîinile sale un prunc, pe care-l sfărîma. Împărtăşindu-se credincioşii din mîinile sfîntului, a venit şi evreul; şi i-a dat arhiereul, ca şi celorlalţi creştini, o parte din Sfintele Daruri, pe care luînd-o evreul în mîini, a văzut că era adevărată carne. După aceea, apropiindu-se de pahar, a văzut că era sînge adevărat în el.

Deci a păstrat rămăşiţele Sfintei Împărtăşanii şi, mergînd acasă, le-a arătat femeii sale, şi i-a spus despre tot ce a văzut cu ochii săi; apoi crezînd cu adevărat că înfricoşată şi preaînaltă este taina creştinească, a doua zi a mers la Fericitul Vasile, rugîndu-l să-i dea Sfîntul Botez. Iar Vasile, dînd mulţumire lui Dumnezeu, nu a întîrziat a boteza pe evreu, împreună cu toată casa lui.

+ + +

Un evreu, anume Iosif, locuia în Cezareea şi era doctor atît de iscusit, încît cunoştea după vene pe omul care era să moară cu patru sau cinci zile mai înainte.

Altfel despre “Ţarul” sau “Ostrov”-ul scufundat

Regizorul "rus" şi "ortodox" al "Ţarul"-ui

De ceva vreme, virtualitatea românească ortodoxă şi cea mai puţin ortodoxă se arată ahtiată după noul, unicul, irepetabilul, lunghinianul film “Ţarul” (transliterat nu se ştie din ce motive ca “Tsar” sau “Tzar”). Creştini ca Laurenţiu Dumitru, Apologeticum, Vasile Călin Drăgan, Alex Rădescu ş.a. au recomandat (unii ca şi “cadou de anul nou”) cu tărie această “nouă capodoperă a inegalabilului regizor ortodox” Lunghin. În afara listei (încă) mai rămîne părintele Savatie, Saccsiv şi încă cîţiva…

Problema constă în următoarele: românimea (ortodoxă) nu cunoaşte Rusia (nu Federaţia Rusă), nu vrea s-o cunoască şi ia de bună orice otravă “rusească” pe care scrie “ortodox”. Nimeni dintre cei care au promovat şi promovează filmul respectiv nu s-au obosit să caute măcar cîteva detalii despre ce reprezintă cu adevărat acest film “ortodox”, despre care este realitatea istorică pe care pretinde să ne-o arate Pavel Lunghin (evreu, de altfel) sau despre care este reacţia ruşilor la acest film. Majoritatea ruşilor sînt îngreţoşaţi de creatura lui Lunghin, şocaţi de tupeul acestuia de a scuipa porceşte (a se citi “artistic”) în istoria reală a Rusiei ortodoxe şi în tot ceea ce înseamnă Monarhia ortodoxă şi Biserica Ortodoxă. Internetul de limbă rusă ţipă de analize şi reacţii dure şi pertinente ale unor oameni de calibru la adresa “Ţarul”-ui evreiesc; românimea tace şi priveşte, aplaudînd orbeşte “halucinaţiile” bine orchestrate şi direcţionate ale lui Lunghin, ajutat de un oarecare “ţaro-călugăr” Mamonov.

Jidovistică: Talmudul (III)

fragmentul precedent

II. Patima de dominaţie

a) - în familie, Talmudul dă ovreiului o putere absolută asupra ovreicei.

• „Omul poate să uzeze de femeia sa, aşa cum îi place, – ca de o bucată de carne ce o cumpără de la măcelar”[1].

• El poate… să o trateze ca în Sodoma[2]; şi dacă ea se plânge, hahamii îi răspund: „nu putem să-ţi venim în ajutor, căci legea te-a dat pradă bărbatului tău”[3].

Talmudul merge până la a tolera poligamia.

„Regele nu se poate însura cu mai mult de optspre­zece femei. R. Iuda zice că el poate lua mai multe, – numai să nu ia femei capabile de a-l co­rupe”[4]

• Adulterul, cu o femeie ce nu e jidoafcă, nu este so­cotit şi nu poate fi pe­depsit[5] căci, la goi[6], nu există măritiş.

• „Căsătoriile ne-ovreilor nu aduc după ele nici o obligaţie. Viaţa lor e legată ca aceea a cailor.

COLINDUL prin Chişinău – 2010

Şi în acest an (a se vedea cum s-a colindat în 2009 şi 2008), Chişinăul va fi sfinţit printr-o cruce prin care creştinii ortodocşi însemnează oraşul la marile sărbători: Naşterea Domnului şi Învierea Domnului. Prima latură a crucii – din cartierul Râşcani până la Telecentru – a fost trasată astăzi, de Naşterea Mântuitorului, printr-un colind însufleţit şi însufleţitor, care a adus Vestea cea Bună locuitorilor capitalei şi întregii ţări. Alaiul de Colind s-a urnit la 13.20, ajungînd la destinaţia finală spre orele 16.

Ca de obicei în toţi aceşti ani, trecătorii de prin capitală veneau cu reacţii diferite la vederea creştinilor colindători: bucurie, surprindere, anemie. Unii se şi alăturau, după putere şi voinţă, alaiului sărbătoresc. Creştinii au fost însoţiţi de trei feţe bisericeşti de la cîteva parohii din capitală. Părintele Teodor nu a ezitat să mai lămurească chişinăuienilor din profunzimea teologică a sărbătorii Naşterii Domnului, amintind că “Dumnezeu s-a făcut Om, ca şi omul să se facă dumnezeu prin har”.

Felicit toată suflarea ortodoxă cu Naşterea Mîntuitorului Hristos!

(fraţilor, a se asculta cu atenţie următoarea cîntare)

~ + ~

Bucuriile Crăciunului – scrisoare către “oamenii mari”

Danion Vasile

Încep această scrisoare despre Crăciun mărtu­ri­sind ceea ce toţi creştinii adeveresc la prăznuirea Sfintelor Paşti: „Hristos a Înviat!”

Aceste cuvinte se spun primăvara, şi nu iarna: ştiu şi eu asta. Atunci de ce răstorn ordinea firească a lucrurilor?

Stimaţi părinţi (aş vrea să vă spun „iubiţi părinţi”, dar deoarece nu ne cunoaştem folosesc o formulă sobră), vă scrie un profesor de religie. Vă scriu pentru că am simţit nevoia să vă vorbesc în repetate rânduri. Am fost profesor de religie la o şcoală generală, la o şcoală postliceală, şi mai nou ţin ore la o grădiniţă creştină: am avut ocazia să cunosc un număr foarte mare de copii, de la trei până la peste douăzeci de ani, şi prin intermediul copiilor, mai mult sau mai puţin, i-am cunoscut şi pe unii părinţi.

Creştinismul şi prostia

Creştinismul neajutorat şi neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10:16: „fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”) şi trece peste textele Sfîntului Pavel (Efeseni 5:17 “Drept aceea, nu fiţi fără de minte”, IITim. 4, 5: „tu fii treaz în toate…”, 7/7. 1,8: “să fie… treaz la minte” şi mai îndeosebi la ICorinteni 14:20: “Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari”).

Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blînzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tîmpiţi. (Numai despre păcatele noastre spune la Pateric „să le tîmpim”.) Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne dă sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinşi de satana? Şi-apoi, tot la I Cor. (14, 33) stă scris că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii”. Iar rînduiala se opune mai presus de orice neîndemînării zăpăcite, slăbiciunii nehotârîte, neînţelegerii obtuze.

Domnul iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice şi Leon Daudet, dar nu la bărboşi. Bărboşii se cade să fie înţelepţi. Să ştim, şi ei şi noi, că mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei decît a răutăţii. Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le-ar veni la îndemînă să fim proşti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi. (Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului. Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu… s-au ascuns.)

fragment din “Jurnalul Fericirii”

Jidovistică: Talmudul (II)

fragmentul precedent

I. Patima de proprietate

Talmudul hărăzeşte numai jidovilor întreg pă­mântul, cu toate bunurile din lume.

• „Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat ovreilor pe goimi (adică pe cei ce nu sunt ovrei) cu toate avuturile lor”[1].

• „Dumnezeu a dat iudeilor putere asupra averii şi a vieţii tuturor popoarelor.“[2]

Israel este ca stăpâna casei, căreia bărbatul îi aduce bani. Într-adevăr, fără să îndure greutatea muncii, el trebuie să primească bani de la toate popoarele din lume”[3].

• „Când va veni Messiah [Antihrist], ovreii se vor îmbogăţi enorm, pentru că toate tezaurele popoarelor vor trece în mâinile lor”[4].

În consecinţă, Talmudul dă jidovilor dreptul de a fura pe goimi.

În ce crede patriarhul Moscovei ?

Agentul secret “Mihailov” – actualul patriarh Kiril Gundeaiev al patriarhiei Moscovei – a mai tras o predică ecumenist-satanistă de o viclenie şi demagogie curat jidovească.

Iată descifrarea tradusă a vorbelor lui Kiril:

Poporul nostru este multinaţional şi iată, noi, reprezentanţii religiilor tradiţionale ale Rusiei, stăm în faţa voastră, în faţa întregului nostru popor, mărturisim că nici deosebirile religioase, naţionale, etnice nu pot să divizeze poporul nostru unit şi nici nu îl divizează. Îî divizează pe oameni păcatul, lipsa de credinţă, degradarea reperelor morale, dispariţia valorilor cînd omul se transformă în animal – iată ce îi divizează pe oameni, distruge ţesătura sănătoasă a relaţiilor sociale.

Din cele spuse de Kiril, rezultă că există ceva care „ne uneşte” şi care este mult mai important decît „religiile noastre”. Ce poate fi mai important pentru un creştin, pentru un jidov

Jidovistică: Talmudul (I)

fragment din cartea doctorului Nicolae Paulescu “Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul, Francmasoneria” (se poate DESCĂRCA)

Pe vremea lui Iisus Hristos, secta fariseilor răspân­dea, printre ovrei, oarecare învăţături explica­tive asupra Bibliei. Pentru ca să împiedice pierderea acestor doctrine, zise tradiţionale, un haham (rabin), numit Iuda Ha-Kadoş (“sfântul”) a scris, către sfârşitul veacului al II-lea, o carte intitulată Mişna. Mai târziu, Mişna s-a mărit cu diverse comentarii, care au format Ghe­mara. Aceste comentarii, – împreună cu Mişna care le serveşte de text, – con­stituie Talmudul.

Sunt două Talmuduri: unul, numit Talmudul din Ierusalim (Talmud Jeruşalmi), care a fost scris în Palestina, probabil în Tiberiada, pe la anul 380[1] după Hristos; şi celălalt, numit Talmudul din Babilon (Talmud Babli) care a fost redactat în Babilonia şi isprăvit către sfârşitul secolului VI. Dar, Talmudul din Babilon a fost, mai târziu, am­plificat prin comentarii, făcute de hahamii din Evul Mediu.

Aşa, Moise Maimonide, rabin din secolul al XII-lea, a scris un extract din Talmud şi a numit lucrarea sa, Iad Hacazaca (mână tare). Rachi, haham din Troyes şi, în urma lui, mai mulţi rabini francezi, din veacurile al XII-lea şi al XIII-lea, – au redactat nişte glose talmudice, numite Tosafot (adiţiuni), de unde se trage şi numele de Tosafişti, sub care sunt cunoscuţi.

Josef Karo, haham spaniol, din secolul al XVI-lea, care a locuit câtăva vreme la Nicopol şi la Constantinopol, a publicat în 1567, Şulhan-Aruk

Moş Crăciun şi iudeul