În ce crede patriarhul Moscovei ?

Agentul secret “Mihailov” – actualul patriarh Kiril Gundeaiev al patriarhiei Moscovei – a mai tras o predică ecumenist-satanistă de o viclenie şi demagogie curat jidovească.

Iată descifrarea tradusă a vorbelor lui Kiril:

Poporul nostru este multinaţional şi iată, noi, reprezentanţii religiilor tradiţionale ale Rusiei, stăm în faţa voastră, în faţa întregului nostru popor, mărturisim că nici deosebirile religioase, naţionale, etnice nu pot să divizeze poporul nostru unit şi nici nu îl divizează. Îî divizează pe oameni păcatul, lipsa de credinţă, degradarea reperelor morale, dispariţia valorilor cînd omul se transformă în animal – iată ce îi divizează pe oameni, distruge ţesătura sănătoasă a relaţiilor sociale.

Din cele spuse de Kiril, rezultă că există ceva care „ne uneşte” şi care este mult mai important decît „religiile noastre”. Ce poate fi mai important pentru un creştin, pentru un jidov

Jidovistică: Talmudul (I)

fragment din cartea doctorului Nicolae Paulescu “Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul, Francmasoneria” (se poate DESCĂRCA)

Pe vremea lui Iisus Hristos, secta fariseilor răspân­dea, printre ovrei, oarecare învăţături explica­tive asupra Bibliei. Pentru ca să împiedice pierderea acestor doctrine, zise tradiţionale, un haham (rabin), numit Iuda Ha-Kadoş (“sfântul”) a scris, către sfârşitul veacului al II-lea, o carte intitulată Mişna. Mai târziu, Mişna s-a mărit cu diverse comentarii, care au format Ghe­mara. Aceste comentarii, – împreună cu Mişna care le serveşte de text, – con­stituie Talmudul.

Sunt două Talmuduri: unul, numit Talmudul din Ierusalim (Talmud Jeruşalmi), care a fost scris în Palestina, probabil în Tiberiada, pe la anul 380[1] după Hristos; şi celălalt, numit Talmudul din Babilon (Talmud Babli) care a fost redactat în Babilonia şi isprăvit către sfârşitul secolului VI. Dar, Talmudul din Babilon a fost, mai târziu, am­plificat prin comentarii, făcute de hahamii din Evul Mediu.

Aşa, Moise Maimonide, rabin din secolul al XII-lea, a scris un extract din Talmud şi a numit lucrarea sa, Iad Hacazaca (mână tare). Rachi, haham din Troyes şi, în urma lui, mai mulţi rabini francezi, din veacurile al XII-lea şi al XIII-lea, – au redactat nişte glose talmudice, numite Tosafot (adiţiuni), de unde se trage şi numele de Tosafişti, sub care sunt cunoscuţi.

Josef Karo, haham spaniol, din secolul al XVI-lea, care a locuit câtăva vreme la Nicopol şi la Constantinopol, a publicat în 1567, Şulhan-Aruk