Grecii “ortodocşi”

Căci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme. (2Timotei 4:3-4)

Recent, grecii au dat publicitatii rezultatele unui nou sondaj, facut de compania “Vima tis Kiriakis”.

In 2008, grecilor li s-a pus urmatoarea intrebare: “Credeti Dvs. in invierea mortilor?” Au raspuns astfel: 51,3% au raspuns afirmativ, 41,8% au raspuns “mai mult ca da”.

Acum, in 2011, au raspuns altfel: 26,5% au raspuns afirmativ, 15,8% – “mai mult ca da”, 48,1% – au raspuns negativ, iar 10,1% au intampinat dificultati sa raspunda.

“Evenimentul” (republicat)

Articol publicat pe acest blog pe 29 aprilie 2008, cu ocazia Slăvitei Sărbători a Învierii lui Hristos. Scris pentru revista liceului, în ultimul an de liceu, în timpul Săptămînii Patimilor.

* * *

Există filme care schimbă vieţi, există cărţi care schimbă vieţi, există sărbători care schimbă vieţi. O astfel de sărbătoare este Învierea Domnului, sărbătoare de care noi, creştinii, ne apropiem cu paşi grăbiţi, o dată cu sfîrşirea Marelui Post. Însă să nu ne grăbim prea tare, căci ne aflăm acum în Săptămîna Patimilor Domnului, prilej bun pentru a face curăţenie generală în noi (tot aşa cum facem curăţenie generală în case, înainte de Paşte). 

Dragi colegi, nu voi face teologia Învierii (întrucît nu este potrivită o astfel de abordare şi nici nu e de nasul meu) şi nici nu voi înşira mulţimea de obiceiuri strămoşeşti care însoţesc Paştele. Ceea ce îmi doresc să fac este să încercăm să răspundem împreună, pe cît putem şi dorim (deşi tehnic nu este posibil acest lucru, totuşi simt că trăim o relaţie vie, unii cu alţii, ca tineri cu aceleaşi probleme şi întrebări, necazuri şi bucurii) la două întrebări, care mi se par fundamentale şi de răspunsul la care depinde viaţa noastră, depinde de cum ne vom raporta în viitor la ceea ce facem şi la ceea ce ne înconjoară. Nu cred că exagerez, deşi îmi dau seama că riscul de a rămîne neînţeles (în cel mai bun caz) este mare. Deci, iată întrebările: 1. Pentru ce şi pentru cine a pătimit, a murit şi a înviat Iisus Hristos ? şi 2. Ce legătură are Învierea Domnului cu fiecare dintre noi ?

Poveste despre “Biserica Oficială”

A fost odată un împărat, căruia îi plăceau aşa de mult hainele noi, încât el îşi cheltuia averea numai pe îmbrăcăminte. Când mergea la o paradă sau când se ducea la teatru ori la plimbare, nu avea alt gând decât să-şi arate hainele noi. În fiecare ceas al zilei îşi schimba hainele, şi cum se zice de-un rege: “E la sfat”, astfel se spunea despre el: “Împăratul e la dulapul cu haine”.

În cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de străini; într-o zi iată că veniră doi pungaşi care se dădură drept mari meşteri ţesători şi spuseră că ei ştiau a ţese cea mai minunată stofă din lume. Nu numai culorile şi desenele erau nemaipomenit de frumoase, dar hainele făcute din această stofă aveau o însuşire ciudată: se făceau nevăzute pentru orice om care nu-şi îndeplinea bine slujba, sau care era mărginit la minte.

Sfînta Muceniţă Matrona: “De vreme ce Dumnezeu este în biserica creştinească, iar de la sinagoga iudaică s-a depărtat, nu mă duc la sinagogă, ci la biserică”

Astăzi, 27 martie (9 aprilie după calendarul catolic), Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Sfînta Muceniţă Matrona din Tesalonic, care a pătimit în sec. III sau IV. În viaţa sfintei găsim o pildă de “antisemitism” clasic, precum şi un exemplu de “toleranţă” din partea jidovilor răstignitori ai Domnului:

Sfînta Matrona a fost slujnică la o evreică, anume Pavtila, femeia voievodului Tesalonicului. Din tinereţe, fiind învăţată în credinţa creştinească, stăpîna ei o silea la reaua credinţă iudaică. Şi, fiindcă ea nu se supunea, o chinuia foarte rău, bătînd-o adeseori. Însă Matrona pe toate le răbda cu osîrdie pentru Hristos şi la biserică se ducea într-ascuns. Într-una din zile, înştiinţîndu-se Pavtila că Matrona a fost la biserica creştinească, i-a zis: “Pentru ce n-ai mers la sinagoga noastră, ci te-ai dus la biserica creştinească?” Răspuns-a fericita Matrona cu îndrăzneală: “De vreme ce Dumnezeu este în biserica creştinească, iar de la sinagoga iudaică s-a depărtat, nu mă duc la sinagogă, ci la biserică”.

75% din cititorii acestui blog fac parte din “Ortodoxia Mondială”

În octombrie am iniţiat un sondaj pe acest blog. Întrucît au participat un număr oarecum relevant de cititori, anunţ rezultatele. Astfel, întrebarea pusă în sondaj a fost:  Din ce jurisdicţie (sinod) bisericească faci parte?

Răspunsurile au fost:

• 49% fac parte din “Patriarhia Română” (BORo);

• 25% fac parte din “Patriarhia Moscovei” (BORu);

• 17% fac parte din “Mitropolia Slătioarei” (BOSV);

• 4% nu cunosc ce-i aceasta “jurisdicţie”;

• 5% m-au înjurat.

Mulţumesc tuturor celor care au participat la acest sondaj, inclusiv celor din ultima categorie (fără ei sondajul ar fi putut părea trucat : – ).

Notă: Ce înseamnă “Ortodoxia Mondială”

“Mai bună este o bucată de pîine uscată în pace, decît o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă”

Unul din fragmentele din Vechiul Testament ce s-au citit azi, la slujba Buneivestiri. Lămuritor şi actual. Din Pilde, cap. XVI-XVII:

Dobîndirea înţelepciunii este mai bună decît aurul, iar cîştigarea priceperii este mai de preţ decît argintul. Calea celor drepţi este ferirea de rău; numai acela care ia aminte la mersul lui îşi păzeşte sufletul său. Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi decît să împarţi prada cu cei mîndri. Cel care ia aminte la cuvînt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit. Cel ce este înţelept se cheamă priceput; dulceaţa cuvintelor de pe buzele lui înmulţeşte ştiinţa.

Acum 86 de ani

Azi, 25 martie (7 aprilie după calendarul catolic) se împlinesc 86 de ani de la adormirea întru Domnul a Sfîntului Patriarh Tihon (Beleavin) al Rusiei. Una din cele mai complexe personalităţi bisericeşti ale sec. XX.

Ales în cinstea de Patriarh al BORu în 1917. În 1918 i-a dat anatemei pe bolşevici. În 1922 a dat anatemei noua “administraţie bisericească” a ereticilor renovaţionişti (din care făcea parte şi viitorul patriarh sovietic Serghie Stragorodţki). În 1925 moare, după unele date, otrăvit.

Este cinstit în fruntea Noilor Mucenici şi Mărturisitori ruşi, prăznuiţi în ianuarie. A fost canonizat de Biserica Rusă din Afara Graniţelor în 1981, iar de aşa-numita “Patriarhie a Moscovei” în 1989.

Cu această ocazie, recomand un material echilibrat (în limba rusă), în apărarea Sfîntului Patriarh Tihon de atacurile fanaticilor legalişti:

• В защиту Святейшего Патриарха Тихона

Materialul tradus online în engleză.

 

Cum a aruncat preotul Vasile o bucată din carnea lui în obrazul împăratului Iulian

Astăzi, 22 martie (3 aprilie după calendarul catolic), Biserica lui Hristos îl cinsteşte pe Sfîntul Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira. În vremurile noastre, cînd întrebarea “Dar preotul cutare este îmbisericit?” nu mai pare, din păcate, atît de tîmpită, să aruncăm o privire atentă asupra vieţii acestui preot, o viaţă de om care ar apărea creştinilor căldicei de astăzi ca “intolerant”, “îndrăzneţ”, “înşelat” şi, bineînţeles, “mîndru”. Să luăm aminte:

Sfîntul Vasile, preotul Bisericii Ancirei, din cetatea Galatiei, cu totul se sîrguia să înveţe pe oameni adevărul creştinesc şi să-i întoarcă din calea diavolească şi din toate lucrurile cele rele ale aceluia. El neîncetat propovăduia că vreme cumplită a sosit şi că în multe feluri sînt căpeteniile cetelor iadului; pentru că satana are slugile sale, dintre care unele îmbrăcate în haine de oi, iar înăuntru fiind lupi răpitori, şezînd lîngă calea acestei scurte vieţi, ca să vîneze sufletele spre pierzare, a căror meşteşugire şi răpire o arată această vreme.