Cheful de pe 25 și prohodul lui Filat

articol scris acum un an

Ne apropiem de ziua prăznuirii Sfîntului Ierarh Spiridon al Trimitundei pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe data de 12 decembrie după calendarul bisericesc, dată ce corespunde zilei de 25 decembrie după calendarul papistăşesc-mamonic. Cu toate acestea, o parte dintre cei care se declară creştini ortodocşi afirmă că în această zi sărbătoresc o sărbătoare pe care o numesc convențional “Crăciun”. În ritualul prăznuirii acestei sărbători intră shoppingul pe la mall-uri cu promoţii, împărţire de cadouri pe la cunoscuţi şi necunoscuţi, chef cu familia şi neamurile şi urarea încărcată de o adîncă profunzime metafizică – ”Crăciun fericit!”. Aceasta se referă la muritorul mediu. Pe cine însă nu l-a apucat (încă) criza – îşi permite să se distreze prin diferite localuri fierbinţi. O parte dintre cei care se distrează “creştineşte” pe 25 se arată indignaţi şi surprinşi că ortodocşii „fundamentalişti” desconsideră sărbătoarea lor. Ca argument pe masa dezbaterilor superficiale se aduce de către aceştia axioma cu care ne-a obişnuit deja ideologia apusă a demonocraţiei: ”Fiecare are dreptul să sărbătorească cînd vrea!” sau ceva de felul – “Trebuie să fim şi noi, în sfîrşit, în rînd cu lumea!”. Împăcaţi cu senzaţia că aceste argumente zdrobitoare în favoarea Crăciunului apus sînt mai mult decît suficiente pentru a pune capac “polemicii” cu ortodocşii „închistaţi” (de altfel, conform sondajelor, Moldova se pare a fi o ţară general „închistată”), 25-chefliii se retrag în vîltoarea cumpărăturilor ce însoţesc obligatoriu ritualul din ziua respectivă, lăsînd pe seama mass-media iluminate să continue „polemica” cu „înapoiatul” popor ortodox.

Statul care nu stă nici o clipă pe meditat mai profund la sensuri şi meta-sensuri decide că Biserica nu mai este capabilă să aibă grijă de creştinii păstoriţi de 2000 de ani şi hotărăşte să declare ziua Sfîntului Spiridon ca zi liberă pentru a cinsti “Crăciunul”, şi nu pe Sfîntul Ierarh (care, pesemne, a fost cinstit de 25-chefliii cu 13 zile înainte, în acelaşi fel european în care este cinstit şi „Crăciunul” lor). Predania Bisericii – aşa numesc creştinii ortodocși legislaţia Civilizaţiei Ortodoxe – este socotită a fi un fleac în treburi atît de importante cum sînt cele de “asigurare a drepturilor fiecărui cetăţean”, pentru care actualii guvernoizi şi-au “asumat anumite angajamente” în fața unor zeificați „parteneri externi”, pe care vom fi onoraţi să le aflăm pe parcursul guvernării nou instaurate prin careva “exerciţii democratice”. Astfel, vedem cum înţeleg noii cîrmaci ai titanicului moldovenesc principiul “separării Bisericii de stat”: Biserica nu este formată din popor, doar statul este format din popor, care mai înseamnă pe deasupra şi cetăţeni-alegători; deci Biserica rămîne separată cu Naşterea Mîntuitorului Ei, dar noi, aleşii electoratului cuvîntător, le dăm “pîine şi Crăciun” noilor moldoveni, gata de integrat într-un nou Soiuz care-şi zice, excitat, UE. Nu ne pasă că moldovenii se încred cel mai mult în Biserică, nu ne pasă că Naşterea Domnului este un eveniment strict bisericesc (deci, separat de stat) în care nu trebuie să ne băgăm coada sau că noi, guvernatorii Basarabiei Saudite, am apărut după un mileniu şi ceva din momentul în care toţi creştinii au început să prăznuiască Naşterea Mîntuitorului lor în ziua a şaptea a lunii ianuarie.

Făcuţi din acelaşi aluat din care a fost plămădit şi masonul Meletie Metaxakis (cel care se pretindea pe la începutul sec. XX patriarh a toată lumea) care a hotărît aruncarea la gunoi a calendarului Bisericesc şi primirea invenţiei catolice ca măsurariu corect pentru Trupul lui Hristos, elitele cu şorţuleţe de prin parlament şi guvern au purces, într-un ritm năucitor, la izibirea cu piciorul în ţepuşa care se cheamă Hristos, piatra din capul unghiului, de care n-au ţinut şi nu ţin seama ziditorii Babilonului. Dar să ne amintim cu ce cuvinte şi-a sfîrşit viaţa pomenitul Meletie, căzut la pat de boală: “Sufăr pentru că am scuipat Biserica!” Deşi Filat va dori să fie prohodit ca unul din cei 93,4% de creştini din această ţară, Biserica pe care deja a început s-o scuipe nu-i va putea îndeplini dorinţa, de nu se pocăieşte. Întrucît pe prigonitorii Ei Biserica îi dă anatemei, nu îi prohodeşte. Nu-i așa, mitropolite Vladimir?