Prima pagină > Atitudine, Istorie, Ortodoxie > Despre Anatema si „îmbunătăţirea” canonului scripturistic

Despre Anatema si „îmbunătăţirea” canonului scripturistic

 „Nu ar trebui să separăm Scriptura de Tradiţie” [33; 108]. – Timothy Ware[1]

Într‑o scrisoare am primit o întrebare care suna cam aşa: Am citit în revista National Geographic că e puţin probabil ca Biserica să îşi schimbe viziunea despre Iuda. Totuşi, ce şanse există? Nu s‑ar putea aduna un Sinod Ecumenic care să fie mai îngăduitor, să treacă Evanghelia lui Iuda între cele acceptate de creştini?

Nu m‑am grăbit să îi răspund. O fac acum, întrucât între­barea aceasta şi‑au pus‑o mai mulţi oameni care nu cunosc bine învăţătura Bisericii.

În Pagina redacţiei din ediţia românească a revistei National Geographic dedicată prezentării Evangheliei lui Iuda, se află un text semnat de Cristian Lascu, text care se încheie astfel: „Descifrarea manuscrisului cu Evanghelia lui Iuda pune într‑o lumină nouă episodul «trădării» lui Iisus, dar e puţin probabil că se va rescrie acea pagină din Biblie. Sentinţa a fost de mult pronunţată şi este greu de crezut că manuscrisul va fi un act de graţiere” [91; 118].

„Puţin probabil”, „greu de crezut”, … iată formulări care creează confuzie. Nu e puţin probabil să se rescrie vreo pagină din Biblie. E imposibil, absolut imposibil. Nu trebuie să existe nici cea mai mică urmă de îndoială în această privinţă. Nu „este greu de crezut că manuscrisul va fi un act de graţiere”, ci nu există nici un motiv ca un manuscris, pus în chip mincinos pe seama lui Iuda, să fie un act de graţiere. „Sentinţa” nu a fost pronunţată la întâm­plare, în lipsa tuturor probelor, ci a fost dată după dreptate, fără părtinire. Iuda a fost vânzătorul lui Hristos… Nu a fost pedepsit de istorie, ci s‑a autocondamnat…

Cât priveşte posibilitatea ca Evanghelia lui Iuda să fie primită în canon, aceasta este de asemenea nulă. Evangheliile nu au intrat în canon pentru că aşa a vrut un sfânt sau un sinod, ele au intrat în Canon pentru că ele au fost insuflate de Dumnezeu şi scrise de Sfinţii Evanghelişti în duhul adevărului, pentru mărturisirea adevărului. Nu se putea să le fie alăturată o evanghelie care să susţină lucruri contradictorii. Atunci Biserica ar fi primit minciuna drept adevăr.

E adevărat că în zilele noastre unii clerici sunt ispitiţi de erezie. Îndemnând la luptă „împotriva tuturor curentelor din timpul nostru, care încearcă să împingă corabia Ortodoxiei în prăpastia haosului şi a dezordinii”, patriarhul Alexandriei Nicolae al VI‑lea a declarat: „Ortodoxia în prezent poate vădi sânge şi cununi duhovniceşti, prigoane şi dureri. Deopotrivă cu aceasta însă, se poate vedea că tradiţiile sunt trădate şi călcate chiar de unii ierarhi”[2] [8; 211]. Dar nu există ierarhi ortodocşi care să susţină că Evanghelia lui Iuda este adevărată. Dacă ar face asta, s‑ar arăta pe ei înşişi drept apostaţi de la dreapta‑credinţă.

În Biserica Ortodoxă nu e important ce cred unii ierarhi, preoţi sau mireni. E important ce se stabileşte în sinoade. De‑a lungul istoriei, unele sinoade nu au fost primite de conştiinţa Bisericii – şi au fost considerate Sinoade tâlhăreşti.

Pe de altă parte, unul dintre cele mai mari pericole este în­locuirea Sinodului cu un Congres Teologic sau cu vreo altă formă secularizată de stabilire a adevărului de credinţă. Cel mai trist exemplu în acest sens este Congresul din 1923, când s‑a hotărât de către un număr mic de Biserici Autocefale schimbarea modului de calculare a datei Paştilor.[3] Rezultatul: chiar dacă s‑a încercat schimbarea calendarului, pentru o calculare considerată mai exactă din punct de vedere astronomic, practic toate Bisericile Ortodoxe au rămas la prăznuirea Paştelui după calendarul vechi. Biserica Rusiei, după ce a primit pentru scurtă vreme calendarul nou, a renunţat la el, datorită protestelor părinţilor îmbunătăţiţi şi presiunii poporului.

Cât priveşte prerogativele unui Sfânt Sinod Ecumenic, aces­tea nu sunt atotputernice. Nici un Sinod Ecumenic nu poate să le contrazică pe cele anterioare. Sfinţii Părinţi de la Sinodul al şaselea Ecumenic de la Constantinopol (680‑681) au hotărât: „[Iar] cei care vor îndrăzni să alcătuiască, să răspândească, să înveţe sau să transmită un alt Crez celor ce voiesc să se convertească de la rătăcirile păgâneşti sau de la cele iudaiceşti sau de la oricare altă erezie şi la cunoştinţa adevărului să vină, sau vor [îndrăzni] să introducă expresii noi sau cuvinte născocite pentru a răsturna cele hotărâte de noi, dacă sunt episcopi sau clerici să fie caterisiţi, [înlăturaţi] episcopii din episcopie şi clericii din cler, iar dacă sunt monahi sau laici, să fie anatema” [3; 48‑49][4].

Sfântul Teodor Studitul spunea că „sinod nu înseamnă a se aduna pur şi simplu ierarhi şi preoţi, chiar dacă sunt mulţi (căci mai bun este, zice [Scriptura], unul care face voia lui Dumnezeu decât mii care o calcă), ci [a se aduna] în numele Domnului prin cercetarea şi păzirea canoanelor, şi a lega şi dezlega nu la întâmplare, ci aşa cum cere adevărul şi canonul şi regula acriviei” [83; 20].

Aceasta este învăţătura Bisericii. Oricine neagă valoarea Sfintei Tradiţii neagă de fapt Biserica lui Hristos. Şi nici o hotărâre a Sfintelor Sinoade nu poate şi nici nu va putea fi răsturnată vreodată de un alt sinod. Sfântul Paisie Velicikovski răspunde la câteva întrebări pe această temă:

„Jurământul, adică anatema, ce s‑a pus mai înainte soborniceşte de către patriarhii Răsăritului asupra celor ce se împotrivesc Soborniceştii Biserici, cum ar fi pentru cei care îşi fac cruce cu două degete sau şi în altele careva se împotrivesc şi nu se supun, o asemenea anatemizare pusă a fost mai pe urmă dezlegată de vreun Sobor al Răsăritului sau nu? Şi pot oare unii arhierei fără Sobor şi învoirea şi vrerea patriarhilor Răsăritului să dezlege asemenea jurământ?

Răspuns: un asemenea jurământ, adică anatema, asupra celor ce se împotrivesc Soborniceştii Biserici, anume asupra acelor ce‑şi fac cruce cu două degete sau prin altele se împotrivesc şi nu se supun, este pusă de patriarhii Răsăritului soborniceşte nu doar pentru o oarecare vreme, ci până la sfârşitul lumii va rămâne tare şi neclătită şi nedezlegată cu darul lui Hristos.

Şi mai întrebaţi încă dacă o asemenea anatema pusă a fost dezlegată de oarecare Sobor al Răsăritului sau nu? Vă răspund: ce fel de Sobor ar fi acela? Poate doar acele potrivnice lui Dumnezeu şi Bisericii, precum au fost potrivnicele lui Dumnezeu soboare ereticeşti care s‑au adunat spre răsturnarea adevărului şi spre întărirea minciunii, dar în veac nu va fi un asemenea rău credincios sobor în Biserica lui Hristos. […]

Mai întrebaţi încă dacă o asemenea anatema, nici de un arhiereu fără patriarhii Răsăritului şi nici de dânşii, nu poate fi dezlegată? Vă răspund: nu numai de un oarecare arhiereu fără patriarhii Răsăritului, dar nici cu patriarhii Răsăritului acel jurământ nu poate fi dezlegat, pentru că o asemenea anatemizare în veac nedezlegată este” (96; 116‑118).

Niciodată vreo evanghelie mincinoasă – fie ea a lui Iuda sau a lui Toma sau oricare alta – nu va putea fi introdusă în canonul Sfintei Scripturi. Oricât de mare ar fi apostazia, acest lucru este cu neputinţă. Nici măcar în vremurile de pe urmă, când pentru pregătirea venirii Antihristului diavolul va atrage mulţi clerici de partea sa, Bisericii nu i se va putea impune să primească o altă Evanghelie. Pentru că ar primi în sine otravă şi i‑ar duce pe cre­dincioşi spre moarte, nu spre viaţa cea adevărată la care i‑a chemat Hristos.

de Danion Vasile 

––––––––––––––––

[1] Cel care a devenit episcopul Kallistos Ware.

[2] Despre aceasta, părintele Arsenie Boca a spus un cuvânt foarte important: „Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei arhierei, preoţi de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiţie, la Dogmele şi Canoanele Sfinţilor Părinţi ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!” [11; 197].

[3] O critică a modului în care s‑a schimbat calendarul poate fi găsită în cartea Arhimandritului Epifanie Teodoropulos, Cele două extreme – Ecumenismul şi stilismul, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2006.

[4] Condamnarea pronunţată de cel de‑al şaptelea Sfânt Sinod Ecumenic de la Niceea (787) face referire precisă la născocirea unei alte evanghelii, potrivnice Evangheliilor Bisericii: „Cei care cutează să cugete sau să înveţe altfel sau, urmând blestemaţilor eretici, [îndrăznesc] să dispreţuiască predaniile Bisericii, născocind sau lepădând ceva dintre cele ale Bisericii, fie Evanghelie, fie semn al crucii, fie icoană zugrăvită, fie sfinte moaşte de mucenici, sau [îndrăznesc] să cu­gete strâmb şi viclean pentru a răstălmăci ceva din Predaniile le- giuite ale Bisericii Soborniceşti, încă şi [de vor îndrăzni cu necuviinţă] să folosească în chip profan sfintele vase sau sfintele mănăstirilor: poruncim ca toţi aceştia, dacă sunt episcopi sau clerici, să fie caterisiţi, iar dacă sunt monahi sau laici, să fie îndepărtaţi de la împărtăşanie [să fie afurisiţi]” [3; 56‑57].

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: