Prima pagină > Apusul, Ortodoxie > La Zurich

La Zurich

    La Zurich, în Elveţia, ţara supercivilizaţiei şi a tuturor posibilităţilor, mai ales sălaşul banilor, comori păzite de cei mai mari tartori din univers, că stă dracul pe comoară şi cloceşte nenorociri, funcţionează de mai multă vreme un aşezământ numit „Dignitas”, unde oameni disperaţi din toată lumea vin să se sinucidă. Auziţi cum şi-a numit diavolul opera ucigaşă? Demnitate (dignitas). Aşa cum Thailanda e tărâmul „turismului sexual”, la fel, Elveţia a devenit landul „turismului morţii” (vezi „România liberă” din 10 ian. 2007, care citează ziarul „SonntagsZeitung”).

    Culmea e că, administrarea morţii, pentru cei care o doresc, se face în cadru legal, da, legal, şi se cheamă „ajutor pasiv”. Solicitantul îşi alege sursa morţii, iar „funcţionarii” iadului de la „Dignitas”, i-o administrează contra cost, bineînţeles. Că doar n-ar vrea să se sinucidă gratuit! Acolo, la sediul organizaţiei elveţiene, care nu e decât o poartă largă către infern, şi-au pus capăt vieţii 619 persoane care aveau boli incurabile, începând cu anul 1998. Cifrele s-au aflat după un incident macabru, mai bine zis criminal: o nemţoaică de 43 de ani, care avea o tumoare cerebrală, a apelat la elveţieni să-i ofere o sinucidere de lux. Lacomi de bani, aceia i-au dat un pahar cu otravă proastă. După ce l-a băut, sinucigaşa a început să strige că arde, o frigea rău pe dinăuntru, după care a intrat în comă, murind după 38 de minute. Faptul a ajuns în presă, s-a făcut puţină vâlvă, dar cum totul este corect şi legal, nu s-a întâmplat nimic. Puteau să o şi spânzure, dacă sinucigaşa voia o astfel de moarte.

    După ce am aflat grozăviile care se petrec în Elveţia, l-am abordat pe un duhovnic ortodox care vizitează des această ţară. El nu a fost surprins, ci a explicat totul prin faptul că occidentalii, dar mai ales elveţienii au o altfel de filozofie de viaţă care le permite să facă orice. Eu n-am reuşit să înţeleg din aceasta decât faptul că acei oameni au creierele spălate în aşa măsură, încât diavolul poate să facă ce vrea cu ei sub aparenţa corectitudinii şi a drepturilor omului. Aş mai adăuga la aceasta încă un mărunt înţeles: la noi spălarea de creiere e în plină desfăşurare şi întâmpină dificultăţi din cauza credinţei ortodoxe, de aceea este aşa de rău văzută aceasta, de aceea ni se cere mereu să fim mai liberali, să lăsăm instinctele fără frâu („urmează-ţi instinctul!”, „urmează-ţi plăcerea!”), să spunem necondiţionat „accept”, de aceea se insistă să-L alungăm pe Hristos şi să punem egoismul în locul Lui ca, astfel, să se ridice tron pentru diavolul în sufletele noastre. E o formă extrem de subtilă de a fi cuceriţi cu mijloacele unei etici corecte (ethical corectness), discurs satanicesc, început în rai, pe vremea protopărinţilor, şi continuat acum cu viclenie sofisticată şi mascată de legi criminale. Oameni buni, deschideţi ochii bine, că nu-i de joacă, pericolul e tot mai aproape şi tot mai mare.

Sursa

Anunțuri
  1. Zero
    17 Ianuarie 2008 la 0:42

    Dragi parinti, cititori
    Am mai îndraznit sa raspund si in alt articol despre invalmaseala, sau spalarea creierelor de care spune articolul de mai sus.
    Atacurile si vicleniile sunt din ce in ce mai mari.

    Stiati, ca de ceva timp încoace fractiuni din evrei, se autodenumesc „ortodoxi” -adica pastratori ai dreptei religii ebraice.
    La fel si fractiuni de musulmani se autodenumesc tot „ortodoxi” idem, pastartori ai dreptei religii de-alor.
    Din ce in ce mai frecvent in apus la tv apar stiri despre aceste grupari.
    Binenteles legate de violentele ce le fac pe acolo prin tarile de unde provin…
    De unde au adoptat limbile ebraica si araba, denumirea de ortodox, din limba greaca?
    Probabil ca sunt sugerate de „prieteni” de-ai lor apuseni.
    Nu credeti ca e o mare viclenie sa se faca mai intai învalmaseala ca lumea sa nu mai stie ce si cum cu ORTODOXIA?
    Si referitor la aceasta ia-ta ce spune Mântuitorul, ceea ce eu am gasit întamplator în Biblia de pe net, ca altfel eu, fara har de sus, sunt ZERO.
    „1. Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce nu intra pe usa, in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si talhar.” Ioan 10.1 ( continuarea este si mai relevanta pt acest verset, dar nu vreau sa abuzez)
    Iertati-ma!

  2. MILESCHRISTI
    20 Ianuarie 2008 la 15:12

    Cei mai multi dintre Sfintii PARINTI mai vechi(, SF. SIMEON NOUL TEOLOG, AVAA ISAIA PUSTNICUL) sau mai noi (SF. SERAFIM DE SAROV, SF. SILUAM ATHONITUL, si ucenicul acestuia, Parintele SOFRONIE de la ESSEX) ne spun ca tot efortul nevointei unui crestin si toata lucrarea lui launtrica de POCAINTA (smerita cugetare, cf. SF. IGANTIE BRIANCIANINOV si SF.TEOFAN ZAVORATUL) are drept scop DOBANDIREA HARULUI DUHULUI SFANT, fara de care un om este nimic!

    Harul SF. DUH, il avea ca si o HAINA DE LUMINA SI PUTERE ENERGETICA, ADAM-Protoparintele nostru inainate de caderea in pacat. Dar cand a gresit a fost „JUPUIT” si DESPUIAT de aceasta haina de lumina, de catre cel rau si a fost imbracat „IN PORFIRA INTUNERICULUI SI HLAMIDA RANILOR SI A VATAMARII, ne spune SF. IGNATIE BRANCIANINOV, citandu-l pe SF. MACARIE EGIPTEANUL”.

    Iar INTRUPAREA DOMNULUI SI JERTFA SA AU FOST SAVARSITE DE CATRE EL si pentru READUCEREA PENTRU OAMENI a possibiltatii de a SE IMBRACA IN HAINA HARULUI LUMINII! (cf. EV dupa IOAN, cap.1, vers.17 si 18)!

    Da!, fara HAR suntem o NULITATE, traim numai DUPA LUCRARILE FIRII CELEI VECHI, si ne taram ca niste rame pe pamantul desertaciunii!

    CEA MAI MARE STIINTA, ne spune PARINTELE SOFRONIE DE LA ESSEX, este STIINTA ATRAGERII SI PASTRARII SI ADASTARII SI INMULTIRII HARULUI in sufletul nostru si in…”OBSTILE NOASTRE CRESTINE”!

    Caile mari de atragere a dupa SFINTII PARINTI sunt: SMERITA CUGETARE, SI POCAINTA CONTINUA LAUNTRICA; SAVARSIREA BINELUI IN ASCUNS; NEVOINTA ASCETICA (metanii, post, rugaciune si PRIVEGHERE); IMPARTASIREA CU SFINTELE TAINE(CEA MAI LA INDEMANA CALE); CITIREA SFINETLOR SCRIPTURI SI A SFINTELOR SCRIERI PATRSITICE (Sf. IOAN GURA DE AUR, citea de 5 ori pe saptamana NOUL TESTAMENT, si spunea ca SCRIERILE NOII SCRIPTURI sunt PLINE DE HAR); RUGACIUNEA LUI IISUS; si IUBIREA LUI DUMNEZEU din toata inima si cu toata sinceritatea si IMPLINIREA PORUNCILOR EVANGHELICE (cf. SF. MARCU ASCETUL si SF. IGNATIE BRIANCIANINOV)!

    Am amintit doar cateva! dintre cele mai importante!

    Sa nu ne lenevim, ci sa ne nevoim si sa plangem cand nu suntem invaluiti si imbracati in HAINA INVAPAIATA SI INFLACARATA A HARULUI DIVIN, ca sa ne dariasca DOMNUL tot DARUL CEL BUN SI DESAVARSIT CARE SE POAGOARA DE LA TRONUL LUI, ca sa ne mantuim sufletele noastre.!

    AMIN ! SLAVIT SA FIE DOMNUL!

  3. 20 Ianuarie 2008 la 15:19

    MILESCHRISTI,

    Mulţumesc pentru acest cuvînt frumos, ancorat în învăţătura Sfinţilor Părinţi. Mă bucur că (cu voia Domnului) mai sînt oameni care gîndesc creştineşte. Să-ţi dea Domnul trezvie duhovnicească şi dragoste !

  4. MILESCHRISTI
    20 Ianuarie 2008 la 16:06

    Va multumesc PARINTE!

    Ma numesc VELA GHEORGHE, dar cu usernameul „MILESCHRISTI” mai semnez articole si cometarii pe alte forumuri crestine.

    Ma bucur din toata inima ca am descoperit acest BLOG, este un fel de loc virtual, unde intrand „poate din intamplare” si poate cu mintea cam plina de ganduri desarte sau de griji, dupa ce zabovesti cateva clipe, IESI SENIN SI FRUMOS IMPRESIONAT, ca si gasit UN POPOAS DE ODIHNA SI O „PARCARE” frumoasa pentru REFACEREA fortelor launtrice pe DRUMUL VIETII.

    In lucrarea „VIATA LAUNTRICA”, spunea SF. TEOFAN ZAVORATUL, in cuvantul al V-lea despre MANTUIRE, ca un parinte care statea in mare stare de mahnire launtrica datorita unor ganduri, a vazut ca vine un inger la el si ii spune sa nu mai fie mahnit. Si ca sail convinga ca trebuie sa alunge acea stare launtrica vatamatoare de suflet i-s spus sa il urmeze ca il va duce sa ii arate ceva.

    Toate se petreceau In DUH, intr-o stare de rapire, si a mers dupa inger.

    Au ajuns intr-un loc (eu citez din memorie, si este ceva timp de cand am citit acest cuvant al SF. TEOFAN), si ingerul i-a spus „PRIVESTE CU ATENTIE CE VEI VEDEA…”. Au ajuns la nor, au intrat in el, si parca era numai o perdea de intuneric norul, inauntrul lui se auzeau multe tipete, si odata le aparu o priveliste teribuila. Si anume, SE VEDEA UN FLUVIU negru, negru, dar acre era tare involburat, si cu valuri tare inalte. Pe fiecare creasta a valurilor se auzeau tipete de oameni si si erau multi oameni pe fiecare creasta. Si spune ingerul „ACESTA ESTE FULVIUL FARADELEGILOR SI AL NELEGIUIRLOR” . Uite, acesta care vine este, VALUL CRIMINALILOR, celalalt care il urmeaza este valul TALHARILOR, celalalt este valul SODOMITILOR, celalt este al PRFEACURVBARILOR si tot asa…fiecare val avea un fel de pacatosi si de nelegiuti.

    Fluviul avea o buza de cascada, si urma sa se verse intr-o mare adanca si fara de sfarsit. Ingerul ii spune acelui Parinte care il urma „cascada este MOARTEA”, iar marea este „MAREA PIERZARII VESNICE”. Pe fluviu erau insa niste tineri LUMINOSI si care umblau in niste barci de lumina, si aruncau FUNII, PARAJINI, COLACE DE SALVARE, ba chiar aveau niste CANGI lungi cu care cautau in adancul fluvuilui nelegiuirii, ca sa ii scoata pe cei care se innecau in el, DAR PUTINI SE LASAU PRINSI SI PESCUITI.

    Si in timp ce se uita la acesti tineri luminosi care stateau pana si pe buiza cascadei, incercand chiar si in ultimul moment sa ii mai scape pe cei care se lasau …scapati, odata se aude o voce puternica (care era a LUI DUMENZEU) „OARE CE SA MAI FAC SI NU AM FACUT…PENTRU EI??” (pentru salvarea si amntuirea lor din pacate ….)!

    Dar imngerul ii arata mai departe acestui parinte, ca cei care au scapat din valuri, au fost luati de tinerii cei luminosi si dusi pe malul fluviului. acolo erau niste BAI CALDE, si erau spalati si IMBRACATI IN ALB, si HRABNITI, si apoi li sa dadea o traistuta si un baston, si li se spunea SA MEARGA CATRE RSARIT pe o carare nu prea lata, ci ingusta si li sa dadeau si alte indicatii, spunandu-li-se ca drumul acesta merge prin padure, si prin munti dar din cand in cand exista POPASURI unde ei trebui esa intre. De asemenea ingerii le spuneau sa se uite cam in sus si sa priveasca. Chiar de acolo se vedea un loc, care era luminos, ca un platou plini de flori, si de acolo cararea mergea si ami departe si se oprea INTR-O CETATE ASA DE FRUMOASA SI DE LUMINOASA, care se chema IERUSALIMUL IMPARATIEI CERURURILOR.

    Ei si cei care au fost salvati din apele fluviului FARADELEGII plecau bucurosi…si asa de fericiti si senini, ca sa ajunga in acea cetate si la capatul caltoriei lo

    La inceput, drumul mergea PRINTRE FLORI MULTE si multa vedeata dar nu dupa mult timp, peisajul si-a schimbat culoarea, florile s-au imputinat, la fel si verdeata, si a aparut in calea lor un peisaj mai auster si mai sarac si mai maroniu si golas. Apoi si acesta s-a sfarsit si au aparut numai stanci, coltoase.

    Cei care mergeau vedeau ca inaintea lor se aflau alti drumeti la o oarecare departare mai mare si ca toti erau INCORDATI SI TRASPIRATI. Unii se luptau cu fiare ale padurii, altii se trudeau sa urce pe stanci ca si alpinsitii, iar altii INTRAU IN LOCURILE DE POPAS, despre care le spusesera tinerii lumninosi care ii scapasera din apele puierzarii si le spusesera sa plece CATRE RASARIT!

    Dar toti cei care intrau in acele locuri (CLADIRI in forma de CABANE cu Cruce) ieseau dupa ceva timp asa de SENINI SI INTARITI si bucurosi.

    Dar se uimirea multora care mergeau catre RASARIT, se vedeau unii drumeti, care veneau cu galagie mare inapoi, catre fluviul peirzarii. Nu mai aveau nici baston, nici traista, nici HAINA ALBA SI LUMINOASA, ci erau asa de intunecati si tulburati si erau manati de niste HARAPI negri si imblditi de la spate cu niste bice, adica haituiti ca si niste animale.

    Si mergeau cu mare garaba catre fluviul nelegiurilor.

    Si ingerul ii talcuiste acestui parinte, toate cate le vedea si ii spune: „cei care au iesit din apele negre ale fluviului SUNT CEI CARE SE POCAIESC, si li se da din nou HAINA ALBA A POCAINTEI. Apoi, ei pleaca iar pe drumul mantuirii. La inceput drumul este plin de flori, dar apoi, este plin de EFORT. Cabanutele de popas cu Cruce SUNT SFINTELE BISERICI, in care daca intra crestinii doritori de mantuire SE INSENINEAZA SI INATARESC. Platoul luminos si plin de flori ESTE HOTARUL MORTII, drumul de acolo catree CETATE, este drumul DE DUPA MOARTE (prin vami), iar CETATEA este IERUSALIMUL CERESC AL IMPARTIEI CERERURILOR CELEI ETERNE”!

    Cei care se intorceau spre fluviu cu zgomote si injuraturi si galagie sunt, CRESTINII INSELATIN DE DEMONI, care se REINTORC IN PACATE, dupa ce au plecat pe drumul vietii duhovnicesti si al mantuirii.

    Si ingerul ii spune acelui PARINTE, cam asa : „VEZI UNDE AJUNG TOTI CEI CARE SE NEVOIESC?, ajung LA VESNICA BUCURIE SI ODIHNA. Asa ca nu te mai mahni, ci te ingrijeste si mai mult de mantuirea sufletului tau.”

    Acel parinte a multumit ingerului pentru cele ce i-a aratat si A DAT SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU MILA PE CARE A FACUT-O CU EL, aratandu-i asa de limpede care este TAINA MANTUIRII OAMENILOR!

    Asadar PARINTE, si eu consider ca si BLOGUL SFINTIEI voastre ESTE UN POPAS, ca si cele de care am vorbit mai sus, in care se refac si lumimeaza si insenineaza MINTILE SI INIMILE CELE PLINE DE CONFUZIE si care zac in nestinta!

    DUMNEZEU SA VA AJUTE SI SFINTIEI IN TOATE CATE LA SAVRASITI!

    AMIN! DOAMNE AJUTA! SLAVIT SA FIE DOMNUL!

  5. 20 Ianuarie 2008 la 17:42

    MILESCHRISTI,

    O, Doamne! Dacă aş fi ştiu că aş fi creat atîta confuzie cu acest blog, nu m-aş mai fi apucat. Dragă, nu sînt părinte. Nici pe departe. Sînt un simplu licean din Basarabia, care cu greu poate fi numit creştin (din pricina stăruirii în păcat). Nu merit deloc calificativele pe care mi le-ai adresat. Cînd le-am citit, m-am simţit stupefiat. Îmi cer iertare dacă te-am indus cumva în eroare (însă din cîte ştiu, nu am spus nimănui, nicăieri, nicicînd, că aş fi părinte). Repet pentru toţi cititorii, fraţi şi surori: Nu sînt părinte. Nu fac parte din cler. Sînt un simplu mirean. Şi marea majoritate a articolelor nu sînt scrise de mine, nepriceputul. Sînt doar culese. Doar atît. Şi vă rog, pentru pacea inimii mele, lăsaţi-o cu laudele la adresa mea 🙂 Vă rog. Căci îmi fac rău. Cred că înţelegeţi…

    Încă o dată îţi mulţumesc mult pentru această povestire minunată. Domnu să te întărească ! Şi nu uita să mai „parchezi” pe aci. 🙂

  6. Chiril
    1 Februarie 2008 la 15:27

    Nu stiam nici eu daca esti laic sau nu, ma gandeam si eu ca poate esti din cler. M’am uitat pe blog nu am gasit nicio info personala despre tine si de asta am ramas cu nestiinta.
    Cu bine,

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: