Prima pagină > Apusul, Cuvînt Bun, Ortodoxie > Cuvînt la Duminica vameşului şi a fariseului

Cuvînt la Duminica vameşului şi a fariseului

„Doi oameni s-au suit la templu ca sa se roage. Unul din ei facea parte din rangul fariseilor, o categorie sociala respectata in lumea iudeilor, considerati ca oameni profund religiosi si buni cunoscatorii ai Legii. Celalalt era insa un vames, adica un perceptor ce lucra pentru stapanirea romana, considerat tradator de catre co-nationalii sai, un pacatos cu care nimeni nu vorbea si nici nu il primea in casa.
Cu toate acestea, Iisus ii pune pe acesti doi oameni atat de diferiti in aceeasi parabola, facand o paralela din care noi trebuie sa invatam multe.
Mai mult decat atat, spre deosebire de alte pilde spuse de Mantuitor, de data aceasta El ne face sa patrundem chiar in sufletele acestor oameni, asa ca ii vom urmari in timp ce ei se roaga, fara ca ei sa stie.

Fariseul “sta” in picioare, ceea ce este o pozitie obisnuita de rugaciune a iudeilor si incepe prin a multumi lui Dumnezeu. Pana aici totul este in regula, cu singura deosebire, ca daca citim cu atentie, vedem ca despre vames ni se spune ca si el “sta”, dar nu orisicum, ci sta “departe”. Intelegem din aceasta, ca fariseul s-ar fi postat undeva in vazul tuturor si acolo a inceput sa-si faca rugaciunea, ca si cum ar fi dorit sa-l vada toata lumea cat de evlavios este.
Dar cand fariseul isi continua rugaciunea, multumind ca nu este ca ceilati oameni “rapitori, nedrepti, adulteri”, ne dam seama ca el de fapt nu se roaga, ci se auto-elogiaza pe sine, ridicandu-se deasupra celorlalti. Mai mult, privind catre vames, ii multumeste Domnului ca nu este “ca acel vames”, apoi isi continua lauda de sine, spunand ca el posteste si da zeciuiala din ce castiga.

Sa privim acum insa pe vames; el sta intr-un colt, incercand sa treaca neobservat, si nu indrazneste nici sa-si ridice privirea catre cer, de rusinea pacatelor. Se loveste in piept, in semn de penitenta si spune doar atat; “Dumnezeule, milostiveste-ma pe mine pacatosul”.
Din pacate, in traducerea engleza se spune “milostiveste-ma pe mine un pacatos”, pe cand in textul original grecesc, se spune “milostiveste-ma pe mine, pacatosul”; adica vamesul nu se considera un pacatos ca oricare altul, ci el este “pacatosul”, adica se identifica cu prototipul pacatoseniei omenesti.
E putin probabil ca acel om sa nu fi avut si el vreo calitate, sa fi fost un tata bun, sau un fiu bun, sau altceva, dar el nu isi vede calitatile si cu atat mai putin i-ar trece prin minte sa le enumere in fata Domnului, ci se caieste lovindu-se in piept si singurul lucru pe care il cere Domnului este milostivire.
El stie ca oamenii il dispretuiesc si nu au mila de el, asemenea fariseului, dar, crede cu tarie ca Dumnezeu este milostiv si de aceea se roaga Lui cu atata staruinta si smerenie.

Iubiti crestini,


Ne dam seama cu totii ca in fiecare clipa, viata noastra depinde de mila Domnului, si mila este singurul lucru pe care indraznim sa I-l cerem. De cate ori spunem oare in timpul slujbelor pe care le tinem in biserica “Doamne miluieste”? De cate ori nu imploram mila Lui cand ne aflam in necaz sau cand ne confruntam cu situatii dificile?
Aceeasi rugaciune pe care o rosteste vamesul, o repetam si noi astazi de atatea ori, marturisindu-ne pacatosenia si totodata slavind milostivenia Domnului. Fara aceasta rugaciune, crestinismul ar fi doar o filosofie, o istorie sau un cod de legi si nu o religie care mantuieste sufletele.
Aceasta rugaciune a vamesului pacatos, ne curateste sufletele si ne intareste totodata, ne deschide noua drumul catre Imparatia lui Dumnezeu.
Cu 14 secole in urma, Sfantul Isac Sirul spunea: “Sa nu spui niciodata ca Dumnezeu este drept. Pentru ca daca era drept, astazi ne-am fi aflat in iad. Increde-te insa in nedreptatea Lui care este defapt milostivenie, dragoste si iertare”.
Pornind de la aceeasi rugaciune a vamesului, calugarii isihasti au ajuns la binecunoscuta rugaciune a inimii, “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”, pe care o repeta de mii de ori, in fiecare zi si noapte, in stare de veghe, ba chiar si in somn.

Ziua de astazi se numeste “Duminica vamesului si a fariseului” si marcheaza printre altele inceputul Triodului; ne aflam deci la trei saptamani de inceputul Postului Mare.
Sfintii Parinti au ales cu multa intelepciune pilda pentru aceasta Duminica, tocmai ca sa ne ajute sa ne pregatim pentru intrarea in Post.
De fapt, intamplarea pe care am citit-o astazi, nu este despre doi oameni care au mers sa se roage, ci este despre Dumnezeu, si despre felul in care priveste El catre pacatos si catre cel vrednic, de felul in care ne priveste El pe noi toti, despre felul in care ne cunoaste El gandurile cele mai intime si despre marea si nemarginita Sa mila fata de om, si mai ales catre pacatosul ce se smereste si isi pune nadejdea in milostivirea Dumnezeiasca, pentru ca “Zic voua ca acesta s-a coborвt mai оndreptat la casa sa, decвt acela. Fiindca oricine se оnalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va оnalta.”

Domne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul.

Amin.”

Sursa 

Anunțuri
Etichete:,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: