Prima pagină > Atitudine, Cuvînt Bun, Gînduri, Ortodoxie > Discuţie virtuală între doi creştini

Discuţie virtuală între doi creştini

Un prieten mi-a trimis pe net o discutie dintre doi crestini, care mi s-a parut de folos. De aceea, fratilor, am hotarat sa o public aici, ca sa o poata citi cine doreste sa se foloseasca sau doar sa afle cum mai gandesc crestinii vremurilor de acum. Numele sint conventionale.

Germenele discutiei este ziarul ortodox „Rusia Ortodoxa”, care insa este prigonit de ierarhia ecumenista din Rusia pentru Adevarul ideilor exprimate. Acum, directorul ziarului este anchetat penal.

–––––––––––––––––––––––––––––

Nicolae: Русь Православная (www.rusprav.org) este un ziar sectar, mi se pare ca este condamnat de biserica ortodoxa rusa.

Vasile: 🙂

Nicoale: Cum vrei, principalul este ca ti-am spus.

Vasile: foarte bine. Asta inseamna ca ziarul spune Adevarul. Intelepciunea lumii acesteia este nebunie pentru noi, crestinii. Si invers. Multumesc ca mi-ai spus… imi pare bine ca ai grija de mine

Nicolae: Mda, dar vad ca in zadar.

Vasile: fiindca grija ta nu este de fapt grija…

Nicolae: Daca crezi asa…

Vasile: in zadar va fi atat timp, cat nu va fi in duh si Adevar.

Nicolae: Crezi ca cunosti Adevarul?

Vasile: Adevarul nu este un concept abstract. Este o Persoana. Este Hristos. Nu pot spune ca-L cunosc pe Hristos, fiindca fiecare pacat pe care-l fac este o departare de El. Dar stiu si sint sigur ca Hristos este Adevarul.

Nicolae: Este un raspuns foarte frumos, de fapt am vrut sa te intreb alt ceva. De ce crezi ca numai opinia ta este corecta? Mai ales in privinta la acest ziar, care este anticrestin si scopul lui principal este dezbinarea in biserica.

Vasile: in primul rand, vreau sa inteleg un lucru. Daca acest ziar este anticrestin (mai bine zis, ideile promovate de acesta) inseamna ca si eu sint anticrestin. Asta ar insemna ca tu discuti si te intalnesti cu un eretic. Nu se poate asa ceva, conform canoanelor BO.

Opiniile personale ale mele, adica care vin din mintea mea – pot fi si sint de multe ori gresite, fiindca eu cunosc putine si nu am intelepciunea care trebuie. Insa opiniile pe care gura mea le rosteste, ele fiind parerea Sfintilor, fii vrednici ai Bisericii Ortodoxe, sint intotdeauna, fara exceptie, toate toate – adevarate si doar adevarate. Eu sint doar un transmitator de idei. Nu un generator.

Hristos a facut extrem de multa dezbinare in societatea iudaica de atunci, prin mesajul Sau. Adevarul este dezbinator, fiindca desparte oile de capre, ereticii de crestini. Adevarul intotdeauna este extremist. Stii de ce ? Fiinca exclude TOATE minciunile. Deodata si pe totdeauna. Cu iertare. Asta am vrut sa-ti spun.

Nicolae: Eu nu cred ca toate cuvintele semnate „Sf.Serafim de Sarov” [e vorba de un pasaj spus de Sfantul Serafim de Sarov, despre viitorul Rusiei) sunt intr-adevar spuse de dinsul. Traim in vremurile grele cind este foarte important sa deosebim adevarul de profanare. Televiziune, ziare (mai ales crestine) ne arata o imagine a lumii foarte grozava, ne pare ca miine este sfirsitul lumii si toti vom fi arsi in iad. Cine stie, poate asa si este, dar totusi noua nu trebuie sa ne fie frica de vremurile de prigoana, fiindca este o sansa buna sa ne mintuim. Putem vedea rezultatul citirii acestor ziare – oamenii din Penza inca n-au iesit si mor cite putin acolo, si oare unde ajung?

Vasile: deci, eu cred ca toate cuvintele care sint in duhul Sfintilor Parinti (si acest duh il intelegi daca ii citesti) si sint semnate de Sf. Serafim – sint ale lui. Cei care nu cred – pot controla. Eu nu am nevoie pentru ca, in acest caz (fiindca sint cazuri, si aici ai dreptate, cand se spun minciuni pe seama unor sfinti) totul este conform invataturilor noastre patristice. Intr-adevar astazi traim in vremurile de pe urma. Numai cel nebun cu mintea nu intelege asta. Si intr-adevar, daca eu mor acum – voi fi ars pe vesnicie in iad. Asta e Adevarul. Si corect zici: ca vremurile de prigoana care vor veni si de care NU TREBUIE sa ne ferim cum o fac unii (pe care insa NU TREBUIE sa-i condamnam, fiecare cu crucea si intelegerea lui), pot fi cai spre sfintenie prin mucenicie. Ma bucur ca ne intelegem aci. Toate proorocirile despre ce se va intampla, care intr-adevar sint strasnice pentru orice om (mai ales cel pacatos si nepocait, ca mine) nu trebuie sa fie motiv de interpretare a lor ca neadevarate sau altfel. Invers, noi avem posibiltiatea sa stim si sa citim ce ne-au prevenit iubitii nostri sfinti, tocmai pentru a putea sa ne pregatim, in FIECARE zi de asta. Prin pocainta si viata crestina. Nu sa le respingem (aceste proorociri), fiindca noua ne e comod sa le respingem (ne e bine asa cum sintem acum), ci sa le folosim pentru mantuirea noastra. Noi, crestinii, nu-l asteptam pe Antihrist, ci IL asteptam pe Hristos – Mantuitorul nostru. Asta e diferentra intre fanaticii panicati si crestinii intelepti.

Nicolae: Sunt cu totul de acord cu tine, dar pur si simplu eu nu am frica de proorociri, nu ma tem de zilele de pe urma, ci ma tem de moarte. Eu nu pot sa-mi imaginez cum a putut sa ajunga informatia de la oameni ca Sf.Serafim a vorbit cu Dumnezeu daca el avind smerenia enorma nu putea sa povesteasca despre acesta la nimeni. Sigur, nu trebuie sa respingem proorociri, dar nici sa ne gindim permanent la viitor. Totul este in miinele Domnului.

Vasile: Teama de ceea ce va fi este absolut normala si vine din slabiciunea umana. Doar oamenii tari tari in credinta, care sint foarte induhovniciti nu se tem si vorbesc ca tine. Noi, insa, care ne temem sa spunem cuiva ca e eretic, ascundem Adevarul – noi, crestinii caldicei, sa nu ne temem ? Sa nu ne temem de ceea de care toate fiintele vor tremura ? Teama poate fi buna, de la Domnul, dar poate fi si rea, de la dracu. In primul caz, teama te ajuta sa-ti pui nadejdea in Dumnezeu si sa te rogi ca sa te intareasca. A 2-a insa, te „ajuta” sa cazi, sa te lepezi de Hristos, din pricina greutatilor care vor sa vina.

Toti sfintii au fost smeriti. TOTI. Insa, prin grija lui Dumnezeu, s-au pastrat multe din scrierile lor. Fiindca ei scriau mult. Nu ca acum: Se imprima la conferinte si circula repede. Tot digital. Si Sf. Serafim n-a trait tare demult…

Nicolae: Nu cred ca trebuie sa fii foarte induhovnicit pentru ca sa intelegi ca noi ca crestini nu avem dreptul sa ne temem de viitor. De ce se ne temem de voia Domnului?

Vasile: N-am zis sa ne temem de viitor si nici de voia Domnului. Am zis sa ne temem ca nu cumva, in slabiciunea si degradarea noastra, sa-l parasim pe Hristos. Nu cumva sa-L suparam. Fara sa traiesti cu acest gand – nu te poti mantui. Sa ne temem de la a nu intelege care e voia Domnului. Sa ne temem sa fim inselati de diavol. Dar nu se termina cu teama. Teama este inceputul intelepciunii. Omul care are teama cea buna – alearga la ajutorul lui Dumnezeu, ca sa-l intareasca.

Nicoale: Bine ai spus – avem nevoie de teama cea buna, dar nu de frica enorma, pe care o reclameaza ziarul Rusia Ortodoxa si mai multi preoti.

Vasile: hmm… fiecare vede ce vrea sa vada. Poate uneori (eu nu pot sa spun, citesc rar) e asa cum spui. Dar ceea ce citesc imi da puteri, ma face sa inteleg lucrurile asa cum trebuie. Nu exista ziar perfect. Cel rau se baga peste tot, mai ales unde sint ortodocsi. Dar cu siguranta – asta e unul din putinele ziare pentru crestinii de acum. Hristos a inviat, frate!

Nicoale: Adevarat a inviat, frate!

Anunțuri
  1. 19 Mai 2008 la 0:11

    va recomand http://www.tutea.ro

  2. elena
    19 Mai 2008 la 2:19

    Hristos a inviat!
    Sunt o romanca crestin-ortodoxa, am venit de vreo 8 luni in America… Acum traiesc printre pagani si eretici. E adevarat ca incerc sa gasesc cat mai multi ortodocsi cu care sa comunic, dar unde lucrez eu e plin de chinezi crestinati sau nu. De curand am citit intr-un indreptar de spovedanie o intrebare de genul „ai facut daruri ereticilor?” Adica daca oamenii cu care interactionez vreau/nu vreau sunt eretici n-ar trebui sa le fac vreun cadou de ziua lor si sa le urez „la multi ani”?… oarecum nu inteleg, stiu ca nu toate pot fi intelese.. si din cate am priceput eu din pilda cu samarineanul, daca ereticul iti cere ceva nu se cade sa nu-i dai… Credeti ca se poate sa fiu si eu lamurita in aspectul asta?
    Multumesc

  3. 19 Mai 2008 la 22:45

    Adevarat a inviat, Elena!

    Ma bucur ca incerci sa pastrezi nealterata credinta noastra Ortodoxa, pe acele meleaguri indepartate. Sint mai multe comunitati ortodoxe pe acolo, intarite in jurul unor parohii.
    Nu sint duhovnic, de aceea incercarea mea de a-ti raspunde nu poate fi privita decat ca un mic sfat. In general, in toate scrierile Sfintilor Parinti, contactul nemijlocit cu ereticii nu este incurajat. Si e si normal sa fie asa. Ceea ce putem face pentru ei (si este binecuvantat de Sfintii Parinti), din iubire fata de ei, este sa ne rugam Domnului ca sa-i lumineze si la cunostinta Adevarului sa vina. Si sa le o spunem pe fata, ori de cate ori credem ca e nevoie, ca se afla in ratacire si inselare, care duce spre pierderea sufletului. Dar sa nu uitam sa le zicem de Marea Solutie – Hristos.

    De aceea, cred ca ar fi cel mai potrivit in acest context ca darurile tale sa fie indreptatoare spre Adevar. Ce-ar fi mai potrivit ca dar decat o simpla si de folos carte ortodoxa, scrisa bineinteles intr-un limbaj accesibil lor, care insa pastreaza duhul apostolic ? Cred ca relatiile strict umane cu cei care cred altfel sint binevenite, atat timp cat nu devin relatii prietenesti, care pot aduce dauna sufletului, mai devreme sau mai tarziu.

    Daca noi sintem buni crestini, vii in Biserica si urmatori ai Poruncilor – ereticii nu ne vor trece cu vederea credinta. Daca in jurul nostru, nr. lor creste constant – sa ne punem intrebarea. Ce e in neregula cu mine, cu credinta mea ?

    Raman la ideea ca asta a fost un mic-mic sfat. Tot de ce ai nevoie – iti poate da duhovnicul tau. Daca nu-l ai, grabeste-te. Ca nu e de joaca sa infrunti singura atacurile vrajmasului. Esential este ca duhovnicul sa creada intru totul ortodox si sa nu se ia dupa mintea sa, ci dupa invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii. Cu iertare si numai bine !

  4. elena
    21 Mai 2008 la 0:58

    Hristos a inviat!
    Multumesc pentru raspuns. Am duhovnic, o sa il intreb si pe el, insa sambata, cand vroiam sa ma spovedesc, n-a mai putut cobori la Vecernie, ii era foarte, foarte rau, asa ca a trebuit sa aman. Aici, insa, si cu unii eretici e ca si cu unii ortodocsi… nu prea stiu in ce cred (cu exceptia unui Jesus that loves everybody). Si, in afara de ei, mai sunt si pagani…
    In fine, spuneti ca nu ar trebui sa avem relatii prietenesti cu ei… prietenii oricum sunt putini, chiar printre ortodocsi, cel putin in ce ma priveste; sunt, de regula, relatii de amabilitate, politete.. sau desertaciuni. Marturisesc, insa, ca oamenii „bisericosi” imi sunt prieteni, eventual sfatuitori, chiar daca nu ii stiu decat din vedere, pentru ca stiu ca avem acelasi scop.
    Problema cu ereticii de aici este ca nu sunt abatuti de la dreapta credinta, ci direct „botezati” intr-o falsa credinta si sunt unii carora actiunile de binefacere in care se angajeaza prin „biserica” lor, preceptele morale de care incearca sa se tina etc le dau un anume confort psihologic; si cred ca se limiteaza destui la asta, desi sunt si cautatori sinceri, care au descoperit ortodoxia si se fac pilde si pentru noi, cei care am primit-o la nastere pe degeaba si nu am stiut sa o pretuim.
    Raspunsul pe care mi l-ati dat este oarecum pe inima mea, nu numai in ceea ce priveste relatia cu ereticii, ci chiar si cu ortodocsii nepracticanti. Dar o sa mai intreb. Multumesc inca o data.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: