Ghilimele

L-am scos, L-am alungat, L-am îngropat

Din inimă, din suflet, undeva.

Ne-am “eliberat”,

Din “jugul” Lui,

Din dragostea Sa,

Din porunca Sa.

L-am făcut pe altul

Mai “bun”, mai “modern”, mai de-al nostru.

Ne-am aplaudat căderea

Am trîmbiţat schimbarea,

Am îndulcit sarea.

Doar că, am scăpat ceva,

“Fericirea” se clătina

Lacrima nu mai conta…

Lumina Învierii

Ne topise deja…

Anunțuri
  1. Florica
    23 Mai 2008 la 11:46

    O poezie foarte sugestiva, cu un continut subtil. „Fericirea” de aici de pe pamint nu are rost sa o dobindesti, ci Fericirea Mintuiri e cu mult mai presus.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: