Prima pagină > Apusul, Atitudine, Cuvînt Bun, Gînduri, Istorie, Ortodoxie > Dostoievski: „Au căzut în dezbinare şi însingurare”

Dostoievski: „Au căzut în dezbinare şi însingurare”

Cuvintele genialului scriitor rus scrise mai mult de un secol în urmă, sunt actuale astăzi ca niciodată, astăzi când scopul vieţii a devenit o necontenită goană după vânt. Un tsunami al consumismului care şterge tot ce-i iese în cale: orice idee de omenie, de bun simţ, de suflet şi credinţă, a pus stăpânire pe întreaga omenire. Panourile cu fete dezbrăcate, televizorul cu dictatura lui vicleană, abisul internetului au devenit instrumente de tortură a celor ce vor să urmeze calea pocăinţei, calea ce duce spre mântuire. În această luptă inegală să nu obosim a-L chema pe Domnul în ajutor, căci numai cu puterea Lui vom putea scutura de pe noi lanţurile ce trag omenirea spre iad.

„În ultima vreme, îndeosebi, omenirea a proclamat libertatea şi ce vedem în această libertate a lor: doar robie şi sinucidere! Fiindcă lumea zice: „Ai necesităţi, trebuie să ţi le satisfaci; pentru că ai aceleaşi drepturi ca şi cei mai de seamă şi mai bogaţi oameni. Nu te teme să-ţi satisfaci necesităţile, ba chiar înmulţeşte-le”, – iată actuala învăţătură a lumii. Şi în asta (oamenii) văd libertatea. Şi ce reiese până la urmă din acest drept de înmulţire a necesităţilor? La cei bogaţi vedem izolare şi sinucidere duhovnicească, iar la cei săraci – invidie şi ucidere, deoarece drepturi li s-au dat, iar mijloace pentru a-şi satisface necesităţile nu li s-au indicat. Suntem asiguraţi că omenirea devine tot mai unificată, adunându-se într-o comuniune frăţească, datorită faptului că distanţele se micşorează, gândurile se transmit prin aer. Vai, nu credeţi unei astfel de comuniuni omeneşti. Înţelegând libertatea ca o înmulţire şi o grabnică satisfacere a necesităţilor, oamenii îşi schimonosesc propria fire, pentru că izvodesc în sine multe dorinţe prosteşti şi lipsite de sens, multe obişnuinţe şi născociri neghioabe. Trăiesc doar pentru invidia unul faţă de altul, satisfacerea poftelor trupeşti şi îngâmfare.

A face ospeţe, a ieşi în lume, a avea trăsuri, ranguri şi robi-slugi este o necesitate, pentru a cărei satisfaceri unii îşi jertfesc chiar şi viaţa, cinstea şi dragostea de oameni, şi chiar se sinucid, când n-o pot satisface. Chiar şi cei care nu-s bogaţi urmăresc acest lucru, iar cei săraci îşi înăbuşă în beţie insatisfacţia necesităţilor, invidia. Dar nu peste puţin timp în loc de vin se vor îmbăta cu sânge. Nu este de mirarea că în locul libertăţii au căzut în robie, iar în locul slujirii dragostei frăţeşti şi unirii omeneşti au căzut în dezbinare şi însingurare, cum mi-a spus în tinereţe misteriosul meu musafir şi învăţător. De aceea în lume din ce în ce mai mult se stinge ideea de slujire omenirii, de fraternitate şi unitate a oamenilor şi această idee este tratată cu ironie şi batjocură, fiindcă cum să-şi lepede deprinderile, încotro să se ducă acest rob care este atât de obişnuit să-şi satisfacă nenumăratele sale necesităţi, inventate chiar de el? El trăieşte în izolare şi ce treabă are cu întregul? Şi s-au ales cu obiecte multe, dar cu bucurie puţină”.

F. M. Dostoievski

(preluat din ziarul ortodox din Republica Moldova „TOACA”)


Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: