Prima pagină > Apusul, Atitudine, Cuvînt Bun, Gînduri, Istorie, Ortodoxie > Cuvînt de mare folos de la Sf. Vasile cel Mare: „Să spunem adevărul cu toată îndrăzneala!”

Cuvînt de mare folos de la Sf. Vasile cel Mare: „Să spunem adevărul cu toată îndrăzneala!”

Deci cu ce vom asemui situaţia prezentă? Seamănă, într-adevăr, unui război naval, izbucnit între marinari războinici, din cauza unor vechi fricţiuni; imaginează-ţi, deci, acest tablou: flota (părţilor beligerante) porneşte din ambele părţi la atac cu mult elan. Apropiindu-se corăbiile una de alta, mânia ajunge la culme şi (bărbaţii) încep lupta. Presupune, dacă vrei, că, în acelaşi timp, corăbiile sunt zdruncinate de o furtună violentă şi că o întunecime densă, provocată de nori, învăluie totul, încât să nu se mai poată face deosebire între prieteni şi duşmani, iar semnele lor distinctive să nu mai poată fi recunoscute din cauza confuziei (generale). Să mai adăugăm tabloului, pentru a-l face mai viu, o mare agitată, o ploaie torenţială şi valuri ridicate de furtună. Apoi, un vânt puternic, suflând din toate părţile, către acelaşi punct şi vasele ciocnindu-se (între ele). (În această situaţie), închipuie-ţi că unii dintre luptători trădează, trecând în cursul luptei în tabăra duşmană, alţii încearcă să conducă vasele purtate de vânturi împotriva atacanţilor, iar alţii, (cuprinşi) de revolta pe care le-a inspirat-o invidia faţă de superiori şi dorinţa de a fi fiecare stăpân, se ucid reciproc. Adaugă acestora un zgomot confuz (provocat) de vânturile care şuieră, de ciocnirea corăbiilor, de valurile care fierb şi de ţipetele luptătorilor, care proferă tot felul de cuvinte din cauza celor ce suferă, încât să nu se audă nici vocea comandantului, nici a cârmaciului şi peste tot să se aştearnă o dezordine şi o confuzie înfricoşătoare, multe greşeli comiţându-se din cauza disperării. Adaugă acestora şi o extraordinara boală a doxomaniei (n.n. mania gloriei, a părerii de sine), încât, deşi corabia se scufundă, cearta pentru întâietate să mai preocupe încă pe pasageri.

Treci acum de la imagine la prototipul însuşi al răutăţii. Facţiunea ariană, separându-se de Biserica lui Dumnezeu, nu părea mai demult a fi singura grupare duşman? Ei bine, după o lunga şi penibilă dispută, s-a pornit război deschis împotriva noastră, iar, odată pornit, războiul s-a lăţit şi a luat forme multiple, trezind în toţi suspiciune şi ură neîmpăcată. Aceasta agitaţie a Bisericilor nu este mai rea decât orice furtună pe mare?

În timpul ei, orice limită pusă de părinţi este depăşită şi dogmele sunt clătinate. (În aceasta dispută) se cutremură şi se dărâmă toate. Căzând unii asupra altora, suntem doborâţi unii de alţii. Chiar dacă duşmanul nu ajunge să te lovească, însoţitorul (tău) te răneşte. Chiar dacă (duşmanul) cade lovit, tovarăşul (tău) de arme intervine. Suntem în comuniune unii cu alţii, atâta timp cât urâm împreună pe duşmani. Dar îndată ce duşmanii sunt îndepărtaţi, ne şi privim unii pe alţii ca duşmani. Apoi, cine ar putea să enumere mulţimea naufragiilor? Unii se scufundă din (cauza) atacului duşmanilor, alţii din (cauza) complotului secret al aliaţilor, alţii din (cauza) lipsei de experienţă a conducătorilor. Biserici întregi au pierit lovindu-se de momelile ereticilor ca de nişte stânci şi mulţi au naufragiat de la credinţă, pentru ca preluând frâiele (Bisericii) n-au înţeles să urmeze pe Mântuitorul până la patimă. Tulburările pe care le provoacă conducătorii acestei lumi nu tulbură popoarele mai puternic decât orice furtună?

Într-adevăr, un întuneric apăsător şi sumbru s-a aşternut peste Biserici, pentru că luminătorii lumii, pe care Dumnezeu i-a pus să lumineze sufletele oamenilor, au fost îndepărtaţi. Şi pe când ne temeam că totul va fi distrus, pofta de ceartă îi face (pe sectari) să nu perceapă acest pericol. Pentru că dau mai multă importanţă nemulţumirii personale decât (faptului că poate izbucni) un război general; dorinţa de a stăpâni peste adversari este pusă înaintea folosului obştesc; satisfacerea imediată a egoismului este preferată recompenselor care se vor da mai târziu. De aceea, toţi, fără excepţie, fiecare cum poate, ridică mâini ucigaşe împotriva aproapelui. Ţipetele celor care se lupta între ei, împreună cu un vuiet nedesluşit, (provocat) de amestecul zgomotelor neîntrerupte, au umplut deja aproape toată Biserica, ducând la exagerări şi la alterarea dreptei credinţe. Pentru că unii, confundând persoanele (ajung) la iudaism, iar alţii spunând că firile (spirituală şi materială) se duşmănesc, sunt conduşi spre păgânism. Nici Scriptura, de Dumnezeu inspirată, nu ajunge să-i împace, nici tradiţiile apostolilor. Una este condiţia pentru a le câştiga prietenia: să li se vorbească măgulitor. O nepotrivire de păreri este de ajuns (a constitui) motiv pentru duşmănii. Asemănarea în greşeala le dă încrederea pentru participarea la rebeliune mai mult decât orice fel de legământ. Teolog este oricine (vorbeşte despre Dumnezeu), chiar dacă are sufletul întinat de nenumărate păcate. De aceea, inovatorii au foarte mulţi partizani. De aceea, (persoane) de sine hirotonite, urmărind prin orice mijloc (posturile mari), îşi împart conducerea Bisericilor, ignorând iconomia Duhului Sfânt. Şi, pe când instituţiile evanghelice sunt în întregime răvăşite, se observă o nedescrisă alergare după putere; fiecare dintre cei care vor să ajungă la cârmă îşi dă silinţa să iasă în evidenţă.

Datorită acestei iubiri de stăpânire, o anarhie înfricoşătoare domneşte şi între popoare. Recomandările conducătorilor sunt cu totul nefolositoare şi fără rezultat, pentru că fiecare socoteşte că nu mai este obligat să dea ascultare cuiva, că fiecare crede că este chemat să conducă pe alţii. De aceea, am considerat că este mai folositor a tăcea decât a vorbi, pentru că nu poate să se audă cuvântul omului prin astfel de zgomote. Pentru că, dacă sunt adevărate cuvintele Eclesiastului că în linişte se aud cuvintele înţelepţilor [Ecl. 9, 17], este departe de a fi oportun ca în prezenta situaţie să vorbim despre acestea. Îmi amintesc apoi şi acel cuvânt profetic: Cel înţelept va tăcea în acel timp, pentru că timpul este rău [Amos 5, 13]. Şi este rău, într-adevăr, acest timp, pentru că unii pun piedici, alţii sar împrejurul celui căzut, alţii aplaudă şi nu este cel ce întinde mâna din compasiune celui ce a îngenuncheat, deşi, după legea veche, este condamnabil şi cel ce trece (indiferent) pe lângă animalul duşmanului, căzut sub povară [Ies. 23, 5] Acum nu mai au valoare astfel de principii. Din ce cauză? Pentru că iubirea s-a răcit peste tot şi buna înţelegere a dispărut, iar armoniei i se ignorează chiar numele. Au dispărut admonestările, făcute din iubire, nicăieri nu există inimă creştina, nicăieri (nu se varsă) lacrima de compătimire. Nu vine nimeni în ajutorul celui slab în credinţă şi atâta ură s-a aprins între cei de acelaşi neam, încât fiecare se bucură mai mult de nenorocirile aproapelui decât de succesele proprii. Şi, după cum în epidemiile de ciumă aceleaşi (necazuri) suferă şi cei care respectă cu toată străşnicia regimul alimentar, pentru că se contaminează prin contactul cu cei infectaţi de boală, la fel şi acum (noi) toţi suntem purtaţi ca de o ciumă, de duhul de ceartă care ne-a cuprins sufletele de zelul celor răi. De aceea, pe când judecători neiertători şi cruzi stau (să judece) pe cei ce greşesc, judecători nedrepţi şi răuvoitori stau să judece faptele celor buni. După cât se pare, atât (de mult) s-a sălăşluit răul în noi, încât am devenit mai fără de minte decât animalele; pentru că dacă acelea cu cele de aceeaşi rasă sunt o turmă, noi purtăm războiul cel mai nenorocit împotriva alor noştri.

Deci, pentru toate acestea trebuie să tac, însă iubirea m-a atras de partea cealaltă, ea, care nu caută folosul personal şi pretinde (omului) să învingă orice greutate (impusă) de timp şi de împrejurări. Apoi, tinerii (aruncaţi în foc) în Babilon ne-au învăţat că, chiar dacă nimeni nu există de partea bunei credinţe, se cuvine să ne facem datoria. Ei, din mijlocul flăcării, lăudau pe Dumnezeu fără a lua în seamă mulţimea celor care dispreţuiau adevărul – şi trei fiind, se sprijineau reciproc. De aceea, nici pe noi nu ne-a înfricoşat mulţimea duşmanilor, ci, punându-ne nădejdea în ajutorul Duhului, am predicat adevărul cu toată îndrăzneala. De altfel, ar fi cel mai rău lucru dintre toate ca, pe când cei care defaimă pe Duhul să-şi ia curajul de a înfrunta dreapta credinţă cu atâta uşurinţă, noi, cei ce avem un astfel de apărător, să ne temem a sluji învăţătura pe care am primit-o de la părinţi pe calea tradiţiei.

Dispoziţia noastră (în a expune adevărurile de credinţă) a fost animată de flacăra iubirii tale neprefăcute şi de calmul caracterului tău, care garantează că nu vor fi făcute cunoscute multora cele scrise; nu pentru că acestea nu trebuie să fie cunoscute, ci pentru că mărgăritarele sa nu fie aruncate înaintea porcilor. (Sf. Vasile cel Mare, Scrieri, partea a III-a, “Despre Sfântul Duh”, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, 1988; titlul textului aparţine redacţiei).

N.B. Cuvântul Sfântului Vasile pare că a fost scris astăzi şi, deşi se referă la „ciuma ariană”, pe care a cunoscut-o direct, numeşte cu precizie zarva ecumenistă ce tulbură Biserica în aceste vremi, ecumenism care, aşa cum spune Sfântul Iustin Popovici, este o reînviere a vechiului arianism, forma modernă şi post-modernă a acestuia, cultivată de Europa anticreştină şi urmată îndeaproape de „creştinii” din România.

sursa
Anunțuri
  1. mateea
    12 Martie 2009 la 13:49

    Obama, strategia Cloward-Piven, şi Noua Ordine Mondială

    http://gandeste.org/general/obama-strategia-cloward-piven-si-noua-ordine-mondiala/1395/

    Pe 9 Martie, Brannon Howse de la Worldview Radio l-a intervievat pe autorul James Simpson. Intitulat “Barack Obama ne distruge economia intenţionat”, interviul lui Howse adresat lui Simpson s-a referit la profesorii Richard Andrew Cloward şi Frances Fox Piven de la Universitatea Columbia care au scris un articol în 1966 pentru revista The Nation. “Articolul a fost publicat pe 2 Mai 1966 şi a expus ceea ce este cunoscut ca Strategia Cloward-Piven. Planul atrage după sine distrugerea capitalismului în America prin creşterea bunăstării până la punctul de colaps al economiei pentru ca apoi să fie implementat socialismul prin naţionalizarea multor instituţii private”, explică un rezumat de pe website-ul Worldview Radio. „Cloward şi Piven l-au studiat pe Saul Alinsky, la fel ca şi Hillary Clinton şi Preşedintele Obama” .

    Alinsky este considerat ca fiind întemeietorul organizării comunităţii moderne în America. Învăţăturile lui Alinsky l-au influenţat pe Obama încă de timpuriu în cariera lui de organizator al comunităţii din sudul indepartatului Chicago. Obama a lucrat pentru proiectul de dezvoltare a comunităţilor al lui Gerald Kellman unde a învăţat şi a predat metodele lui Alinsky de organizare a comunităţilor. Obama va lucra mai târziu pentru ACORN (the Association of Community Organizations for Reform Now).
    Potivit lui Sol Stern de la Institutul Manhattan, ACORN este un succesor modern al radicalei “Noua Stângă” din anii 1960 şi ca scop ca “agenda anti-capitalismului din anii 1960” să fie implementată prin “socialism autoritarist nedeghizat”.
    Este un marca a “socialismului autoritarist nedeghizat” susuţinut de instituţii. După cum a relatat Union News în octombrie anul trecut, ACORN a primit finanţare de la Fundaţia Robin Hood, o donaţie caritabilă – în valoare de 9,859,453$ – a lui George Soros, adept al globalismului, şi fundaţia lui de caritate Soros Fund.
    “Soros este partea vizibilă a unei reţele vaste şi maliţioase de interese financiare pivate, controlată de familiile conducătoare, regale si aristocrate ale Europei, care îşi are centrul în Casa Britanică de Winsdor”, scrie William Engdahl.
    În conformitate cu Engdahl, Soros „este parte strâns legata de o mafie financiară – mafie, in sensul unei masonerii secrete – ca fraternitate a unor familii care urmăresc ţeluri comune” .
    Aşa cum a documentat Antony Sutton (Wall Street & Revoluţia Bolşevică), izvorul “socialismului autoritarist” a fost creat şi susţinut cu generozitate de către bancheri. “Implicarea familiei Rockefeller cu presupuşii lor duşmani de moarte, comuniştii datează de la Revoluţia Bolşevică”, notează Gary Allen (Nimeni nu îndrăzneşte să o numească Conspiraţie, capitolul 6). “Oameni bine informaţi din CFR – Rezerva Federală, au început să facă presiuni ca Rusia comunistă să îşi deschidă porţile comercianţilor U.S. imediat dupa revoluţie”.
    În completare, bankerii au sprijinit „comunismul” în Statele Unite. Având în vedere toate acestea, nu ar fii trebuit să surprindă pe nimeni că a fost publicată “Strategia Clower-Piven” anti-comunistă de către The Nation, o revistă cu conexiuni bine ştiute cu CIA. Ca şi cercetător, Bob Feldman notează, The Nation este în strânsă legătură cu National Endowment for Democracy, un grup de acţiune al CIA implicat în destabilizarea ţărilor din lumea întreagă prin intermediul “revoluţiilor colorate”. CIA are un istoric al colaborării cu Ford Fundation (a se vedea James Petras:”Fundaţia Ford şi CIA: un caz documentat de colaborare filantropică cu poliţia secretă”).
    În 1954, Rowan Gaither de la Ford Fundation i-a spus lui Norman Dodd de la Reese Commission că “directiva sub care operăm este aceea că ne vom folosi puterea de a oferi subvenţii pentru a altera viaţa în Statele Unite astfel încât să putem confortabil să ne unim cu Uniunea Sovietică”.
    Această unire cu Uniunea Sovietică (sau mai exact “socialism autoritarist”) nu are nimic de-a face cu felul de comunismul învăţat din manualele de la şcoală – o dictatură a proletariatului şi a muncitorilor – ci mai degrabă este un sistem de control autoritarist inventat de bancheri şi de elita globală. “Această revoluţie nouă şi desăvârşită pe care o considerăm poate fi definită în câteva cuvinte. Este… indiscutabil socialism mondial planificat ştiinţific şi fără ezitare”, a scris H.G.Wells în Noua Ordine Mondială.
    Este o greşeală să credem că Strategia Clower-Piven este o schemă pregătită de academicieni marxişti ai Noii Stângi dedicaţi distrugerii capitalismului în numele unui umanitarism vag definit. De fapt, “distrugerea capitalismului din America prin creşterea ajutoarelor sociale până la punctul de colaps al economiei, iar apoi implementarea socialismului prin naţionalizarea multor instituţii private” este un plan meticulos al unei parţi al elitei globale pentru a-şi consolida puterea şi pentru distrugerea opoziţiei.
    Nu are nici o legatura cu eliberarea proletariatului, dimpotrivă este vorba despre subjugarea acestuia bancherilor implicati in „socialismu mondial, planificat ştiinţific şi fără ezitare” şi gândit pentru a transforma planeta întro închisoare tehnologizată controlată de către un bancher.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: