Prima pagină > Apusul, Atitudine, Gînduri, Istorie, Ortodoxie > Biserica lui Hristos nu discută, fiindcă Ea nu caută

Biserica lui Hristos nu discută, fiindcă Ea nu caută

cotinuarea fragmentului precedent

Câţiva ortodocşi naivi cred că această apropiere a bisericilor nu se face cu scopul unirii, ci pentru instruirea celor eterodocşi. „Acestea sunt”, spun ei, „manifestări de iubire faţă de fraţii noştri”. „Dacă ne închidem în cochilia noastră”, spun ei adeseori, „dacă nu luăm parte la conferinţele internaţionale şi nu trimitem observatori la conciliile papale ş.a.m.d., atunci cum vor cunoaşte occidentalii Biserica Ortodoxă şi cum vor fi atraşi înspre aceasta?”.

Dar cum li se va spune occidentalilor că Biserica Ortodoxă este Biserica Unică şi Adevărată, când ei o văd însoţindu-se cu „bisericile” false, ca fiind egală între egale? Nu vor crede ei, drept urmare, că Ortodoxia este şi ea asemeni celorlalte – relativă şi parţială? Sau este rezonabil să sperăm că acele concilii ale unor fanatici purtători de beretă şi ale unor preoţi îmbrăcaţi în rasă vor fi vreodată în stare să recunoască adevărul? Ei nu fac decât să-i flateze pe ortodocşi, pentru a-i atrage de partea lor. Dacă ar avea o nostalgie autentică de a cunoaşte Ortodoxia, nu ar avea nevoie de consilii şi de conferinţe: s-ar îndrepta direct spre izvoarele acesteia, spre Părinţii şi Sfinţii ei.

Nu! Cea mai bună cale de a-i convinge pe alţii de adevăr este să crezi tu însuţi în el. Nu îl discuta, mărturiseşte-l doar! Consiliile şi conferinţele dezbat adevărul, însă aceasta este o trădare, întrucât în asemenea cazuri nu este vorba de un dialog cu ereticii, sau de un sfat dat acestora, ci de o discuţie cu „bisericile”. Hristos nu cere participanţi la dezbateri, ci mărturisitori. Adevărul pe care El ni l-a propovăduit nu este de felul celor care pot fi dezbătute. În diferitele întruniri ecumeniste, discuţia ia forma unui negoţ în care are loc un schimb de compromisuri în materie de credinţă pentru a se ajunge la un acord final. În aceste condiţii, până şi simpla prezenţă a unui ortodox la o întrunire ecumenistă este o trădare a lui Hristos. Este Hristos vândut necredincioşilor pentru treizeci de arginţi, de vreme ce, participând, ortodoxul admite că credinţa lui poate fi supusă discuţiei şi acreditează ideea că şi el va face eventual compromisuri, dacă i se va oferi în schimb ceva satisfăcător.

Dacă, în loc de aceasta, toţi aceia care vorbesc astăzi despre unire ar mărturisi Ortodoxia ca fiind adevărul unic şi absolut, şi ar refuza orice contact ecleziastic oficial sau neoficial cu ereticii, fără a se teme a-i numi astfel, atunci vocea lor s-ar face auzită mult mai departe; şi, lucru şi mai important, ar fi respectată şi ar pune pe gânduri. Pe când acum vocea lor este o voce a compromisurilor, o voce care nu impresionează pe nimeni, o voce pe care, în adâncul sufletului, nimeni nu o respectă.

Părinţii [Sfinţii Părinţi] nu au luat parte la discuţii cu ereticii. Ei au mărturisit adevărul şi le-au respins pretenţiile fără curtoazie şi fără complimente. Ei nu au ajuns niciodată la „acorduri mutuale” cu „bisericile” eretice. Dialogul lor a fost întotdeauna public şi a urmărit mântuirea şi edificarea sufletelor. Biserica Ortodoxă nu a stat la discuţii cu „bisericile” ereticilor. Nu a fost o discuţie a Bisericii cu bisericile, ci un dialog între Biserică şi sufletele rătăcite. Biserica nu discută, fiindcă ea nu caută. Ea pur şi simplu oferă – întrucât ea are totul.

Alexandru KALOMIROS (extras din cartea „Împotriva falsei uniri bisericeşti”)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: