Prima pagină > Apusul, Atitudine, Gînduri, Istorie, Ortodoxie > hristosul dorit de lume: Antihrist

hristosul dorit de lume: Antihrist

Continuarea fragmentului precedent

Dar de ce sunt creştinii noştri atât de uşor impresionaţi de predicile despre unirea bisericilor? Şi, în loc să fie plini de zelul de a răspândi adevărul în această lume care duce atât de mare lipsă de el, ei au iluzia păcii, încercând să vadă care lucruri cântăresc mai mult, cele care îi separă sau cele care îi unesc pe creştini. Explicaţia acestui fapt este că ei înşişi nu cunosc adevărul. Cei mai mulţi dintre ei fiind membri ai unor organizaţii şi fraternităţi social-creştine, au fost catehizaţi de timpuriu într-un sistem etico-filozofic cu spoială creştină, care i­-a făcut să creadă că scopul creştinismului este de a înfăptui coexistenţa paşnică a oamenilor în spiritul dragostei. Veşnicia şi Revelaţia lui Dumnezeu sunt noţiuni foarte îndepărtate pentru aceşti creştini, şi adesea lipsite de interes. Majoritatea dintre ei, fiind extravertiţi, sunt oameni de acţiune, care s-au alăturat creştinismului pentru a găsi un modus vivendi organizat şi îndrumat, un mod de viaţă în calitate de cetăţeni buni şi onorabili ai acestui pământ. Pentru asemenea oameni, Dumnezeu este Marele Slujitor al intereselor lor personale, iar viaţa veşnică este o speranţă de restaurare bună, dar, din păcate, îndepărtată.

În astfel de creştini, predicile despre unire prind foarte uşor rădăcini. Ce bine ar fi, într-adevăr, dacă cercul oamenilor noştri buni şi virtuoşi s-ar extinde în lumea întreagă. Am putea face negocieri fără a ne teme că suntem păcăliţi; am putea avea relaţii bune şi paşnice fără efort şi fără a risca să fim persecutaţi. Cât priveşte adevărul, „Ce este adevărul?”. Credem cu toţii în Hristos, acest lucru este suficient. În plus, în zilele noastre [anii ’60] lumea trece printr-o perioadă grea. Creştinii trebuie să se unească cât mai repede pentru a face faţă comunismului, de exemplu. Ei se întreabă: „Cine va îndruma şi cine va mântui lumea în care trăim?”. „Doar o Biserică Creştină unică, unită”, răspund ei.

Dar Hristos nu S-a făcut om pentru a mântui această lume care stăruie în răutate. Mai degrabă, El a venit ca să-i mântuiască pe ai Săi din lume, să-i ducă departe de cel rău, să-i unească cu El, să-i îndumnezeiască prin har şi, laolaltă cu ei, să mântuiască întreaga creaţie suferindă. Lumea se îndreaptă spre moarte. Îl urmează pe stăpânitorul acestei lumi, pe duşmanul lui Dumnezeu. „Nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat” (Ioan 17:9).

Dar astfel de oameni iau partea lumii şi sacrifică nestematele credinţei si vieţii creştine pentru acea parte diabolică care nu va fi mântuită niciodată. Nu Hristos cere aşa-zisa unire a bisericilor, ci lumea. Nu Hristos cere însoţirea minciunii cu adevărul, ci lumea caută să falsifice adevărul, să-l facă relativ si parţial. Aşa se explică faptul că, atunci când se iscă o discuţie despre unirea bisericilor, se poate observa că cei ce o susţin cu entuziasm sunt îndeobşte oameni care nu au fost niciodată înainte interesaţi de probleme de religie. Unirea este cea mai bună cale de a neutraliza creştinismul, calea pe care a descoperit-o „partea diavolului”. Este începutul dispariţiei creştinismului şi supunerea lui la capriciile politicii; este transformarea creştinismului într-un slujitor al intereselor lumii acesteia.

O dată cu unirea, creştinismul ar putea dobândi o mai mare putere pe plan mondial, dar îşi va pierde întreaga forţă spirituală, tocmai acesta fiind motivul care îngrijorează lumea. Nu aşa s-a întâmplat deja cu „Biserica” romano-catolică? Setea de putere mondială a romano-catolicilor i-a făcut să coboare drumul bătătorit al maşinaţiilor politice, care i-a transformat în unelte ale marilor curente politice.

Cei care vorbesc despre unire nu au înţeles de ce a venit Hristos în lume. Ei cred că El a venit pentru a propovădui un mesaj etic şi artificial ca al lor, că El a venit pentru a ne învăţa cum să trăim ca buni cetăţeni ai acestui pământ. Ei repetă întruna că oamenii trebuie să urmeze legea lui Hristos pentru ca împărăţia lui Dumnezeu să vină în cele din urmă pe pământ. Unii vorbesc de o „Grecie creştină”, alţii de „democraţii creştine”, alţii de „împărăţii creştine”, si nici unul dintre ei nu îşi dă seama cât de mult seamănă aşteptările lor cu aşteptările iudeilor, care doreau ca Mesia să fie un Rege pământesc.

Ei nu îl vor pe Hristos aşa cum este El; ei nu Îl vor pe Hristos Care a refuzat să Se supună, în pustiu, ispitirilor diavolului. Ei vor un Hristos care li se va supune lor. Vor un Hristos care doreşte împărăţiile pământului, un Hristos care va preface pietrele în pâine pentru ca oamenii să se sature, un Hristos care va copleşi lumea cu minuni care inspiră teamă şi îi silesc pe oameni să se supună.

Cu alte cuvinte, aceşti oameni nu-L aşteaptă pe Hristos, ci pe Antihrist. Până la a doua venire, Hristos va rămâne umil şi ascuns, departe de puterile lumeşti şi de plăcerile pământeşti, fără să silească pe nimeni să-L urmeze şi doar cerându-le celor care vor veni lângă El să I se asemuiască în smerenie şi să nu râvnească la nimic lumesc.

„Creştinii” care vorbesc despre „naţiunea lui Dumnezeu”, „o Grecie creştină”, „creştinism mondial” şi „unirea bisericilor” nu îşi doresc acest fel de Hristos. La fel ca Marele Inchizitor al lui Dostoievski, ei sunt gata să-L arunce în foc pe Hristos cel adevărat, deoarece le strică planurile pe care le urzesc cu îndârjire de ani întregi. „Ai venit şi ne-ai propovăduit un creştinism neomenos şi aspru”, îi spune Inchizitorul lui Hristos, „şi ne trudim de atâtea veacuri să facem din el o religie omenească. Şi acum, că am izbutit, ai venit să ne spulberi strădaniile? Dar n-ai să izbuteşti. Mâine am să te osândesc şi am să te ard pe rug, ca pe cel mai nelegiuit dintre eretici”.

Da, oamenii vor un Hristos care va vorbi despre lumea aceasta şi nu despre lumea cealaltă; un Hristos care va oferi plăcerile vieţii acesteia şi nu pe cele ale vieţii viitoare. Ei nu vor bogăţii care nu pot fi cântărite şi pipăite, ci bogăţii pe care poţi pune mâna aici şi acum. Ei nu vor un stăpânitor al vremii ce va să vină, ci al timpurilor de acum.

De aceea lor nu le pasă ce se va alege de adevăr când şovăitoarele si aşa-numitele biserici creştine se vor uni după o mie şi unu de compromisuri. De aceea nu îi preocupă ce se va alege de viaţa întru Hristos după ce pământul curat al Ortodoxiei va fi cotropit de atâţia barbari pioşi şi nătângi religioşi. Adevărul nu îi preocupă; Hristos nu îi preocupă şi nici viaţa în Duh şi în har. Îi interesează doar puterea pământească pe care o conferă unitatea şi stăpânirea lumii din perspectiva unei singure viziuni.

Aceşti oameni vor să fie numiţi creştini fără a fi cu adevărat creştini. Majoritatea dintre ei cred că sunt creştini adevăraţi, întrucât ei nu ştiu ce este creştinismul şi îl confundă cu teorii filozofice şi „teorii ale lumii”, pentru a folosi un termen preferat de ei. De fapt, ei sunt adepţi ai Antihristului la fel ca iudeii din timpul lui Hristos, la fel ca iudeii din orice timp. Iudeii L-au aşteptat pe Mesia secole la rând, şi, când a venit, nu L-au acceptat; în schimb, L-­au răstignit pe cruce. Şi de ce? Pentru că Hristos nu era ceea ce aşteptau ei. Şi din această cauză n-au fost în stare să-L recunoască pe Mesia în persoana Lui. Ei aşteptau un rege pământesc, un cuceritor al lumii. Ei aşteptau pe cineva care va supune toate neamurile lumii la picioarele poporului lui Israel, care îi va sili pe cârmuitorii romani ai lumii să i se închine şi să-l venereze, care va da putere şi glorie lumească adepţilor săi.

Când L-au văzut sărac şi umil, blând şi plin de pace, ca unul care nu oferea bunuri pământeşti, ci vorbea despre lucruri cereşti (si nu numai atât, ci le-a cerut chiar să se lepede de cele pământeşti şi tangibile, în aşa fel încât, eliberaţi, să poată ajunge la cele cereşti şi intangibile), şi-au dat seama că El nu era pentru ei. Nu era Mesia pe care-L aşteptau ei, ci tocmai opusul lui. El, Care a refuzat să prefacă pietrele în pâine pentru ca toţi să se sature, Care a refuzat să copleşească mulţimile cu puterea Lui şi nu a fost de acord să îngenuncheze împărăţiile pământului, El nu era conducătorul potrivit pentru ei. De-asta L-au răstignit şi au continuat să aştepte pe altul. Şi încă îl aşteaptă. Şi împreună cu iudeii sunt milioane de oameni care îl aşteaptă pe Mesia iudeilor, şi cei mai mulţi dintre ei se numesc creştini! Şi nu au nici cea mai mică idee că aşteaptă acelaşi Mesia ca şi iudeii.

Alexandru KALOMIROS (extras din cartea „Împotriva falsei uniri bisericeşti”)

A se vedea şi fragmentele precedente:

1. Pacea fără adevăr

2. Despre gîndirea profund anticreştină a „creştinilor” ecumenişti

3. Biserica lui Hristos nu discută, fiindcă Ea nu caută

Anunțuri
  1. Cineva
    24 Iunie 2009 la 18:54

    Nu-mi place titlul . Si eu fac parte din lumea asta si iti garantez ca nu-l doresc pe Antihrist 🙂

  2. 24 Iunie 2009 la 19:07

    În titlul articolului respectiv, termenul „lume” este folosit strict după sensul ortodox al acestuia, adică: totalitatea oamenilor care nu L-au primit pe Hristos Mîntuitorul şi nici nu vor să-L primească. Pentru lămurire, cîteva fragmente din Sfînta Scriptură:

    1. „Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.” (Iacob 4:4)
    2. „În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.” (Ioan 1:10)
    3. „Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!” (Ioan 14:17)
    4. „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” (Ioan 15:18-19)

    Deci „lume” nu în sensul general de omenire, ci în sensul de slujitori (conştienţi sau inconştienţi) ai stăpînului lumii – diavolul, care va intra în Antihristul dorit de lumea lui. Dacă nu-l doreşti pe Antihrist, dar îl doreşti pe Hristos ca Mîntuitor – nu te poţi identifica cu lumea aceasta.

  3. gil
    15 Iulie 2009 la 10:23

    mai cineva sa stii ca nici dracu nu vrea in iad!dar este si se va duce acolo!asa si tu :nu ti place dar e adevarat!si ereticii sant in lume si nu vor in iad!vad ca ti place sa crezi c vrei tu nu vrei adevarul,iti cauti citate din scripturi sau cine stie c numai ca sa faci c vrei tu nu ce vrea Hristos!crezi ca la judecata ai timp sa spui ca n ai stiut ,ca ai inteles gresit..?esti plin d tine nu mai e loc d Hristos in sufletul tau

  4. gil
    15 Iulie 2009 la 10:25

    e extraordinar acest Kalomiros!!!!am citit articole perfecte ale lui(si n cartea luata d la conferinta lui Danion)!!!cine stie unde locuieste sau ceva mai multe despre el sa ne spuna si noua!!e extraordinar,le spune fara greseala!!

  1. 24 Iunie 2009 la 20:33
  2. 12 Iulie 2009 la 18:58

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: