Prima pagină > Apusul, Atitudine, Gînduri, Istorie, Ortodoxie > Despre „stilul nou”

Despre „stilul nou”

Continuarea fragmentului precedent

În această atmosferă de degenerare, ca urmare a presiunii exercitate de stat, s-a făcut subit primul pas oficial al Bisericii Greceşti [şi a tuturor celorlalte biserici locale care s-au lepădat de calendarul bisericesc trecînd la cel papistăşesc] către papă: adoptarea calendarului papal.

Din păcate, puţini sunt cei care au înţeles semnificaţia chestiunii „vechiului calendar”. Majoritatea pun împotrivirea susţinătorilor vechiului calendar pe seama îngustimii de spirit a celor inculţi, acesta fiind un alt semn al adâncului dispreţ pe care, plini de sine, cei instruiţi îl nutresc faţă de cei neinstruiţi. Dar, pentru ca aceşti oameni să opună rezistenţă în felul în care au făcut-o, ei trebuie să fi avut cel puţin un zel religios şi o preocupare spirituală ce lipseşte masei celor nepăsători, care, necunoscând adevărata natură a problemei, au luat-o pe urmele majorităţii ierarhiei. Nici unul dintre teologii luminaţi sau dintre adepţii lor nu a dat nici măcar o dovadă de durere faţă de divizarea Bisericii Greceşti, nici nu a încercat vreunul dintre ei să răspundă la strigătele îndurerate ale atâtor mii de credincioşi. Cei mai mulţi erau de partea lor; numărul lor mare le-a conferit întotdeauna un sentiment de siguranţă, în realitate, ei nici măcar nu au avut majoritatea de partea lor. Căci, deşi existau doar câteva mii de susţinători ai vechiului calendar şi milioane de adepţi ai celui nou, cei câteva mii erau credincioşi care sufereau pentru Biserică, în vreme ce în rândul milioanelor de indiferenţi, materialisti şi atei, adepţi ai noului calendar, este îndoielnic că s-ar putea găsi câteva mii de oameni cât de cât credincioşi. Dar le-au zâmbit cu dispreţ acelor mărturisitori simpli ai Ortodoxiei, spunând că refuză din superstiţie să-şi modifice calendarul, ceea ce nu este just.

Problema nu este însă aceasta. Nu erau îndreptăţiţi să-i acuze pe susţinătorii vechiului calendar că se luptă pentru un calendar. Chestiunea nu era care dintre cele două calendare este cel corect. Este un lucru cunoscut că ambele calendare sunt inexacte. Nici susţinătorii vechiului calendar, nici susţinătorii celui nou nu îşi sprijineau ideea pe raţiuni de acurateţe astronomică. Motivul care a provocat decizia introducerii noului calendar în Grecia nu a fost nici astronomic, nici teologic. A implicat pur şi simplu una dintre multele capitulări ale ierarhiei aservite statului, care i-a cerut acest lucru pentru a-şi facilita tranzacţiile comerciale.

Refuzul susţinătorilor vechiului calendar de a se conforma s-a bazat pe un motiv cât se poate de teologic, care provenea dintr-o profundă conştiinţă ecleziastică. De fapt, unitatea liturgică a Bisericii a fost pusă în pericol în favoarea unor interese politice. Schimbarea calendarului a fost urmată de ruptura armoniei liturgice dintre Biserica Grecească şi celelalte Biserici Ortodoxe care păstrează vechiul calendar până în ziua de azi. Şi nu a fost doar o chestiune de dezacord în viaţa liturgică a Bisericii luptătoare [a celei de pe pămînt adică] – continuitatea vieţii liturgice a Bisericii luptătoare cu cea triumfătoare a fost şi ea întreruptă.

În Grecia [la fel ca în România şi Bulgaria], când clopotele de la biserică îi cheamă pe credincioşi să sărbătorească Crăciunul, iar coriştii cântă cu bucurie: „Hristos s-a născut, slavă Ţie”, milioane de fraţi ortodocşi de-ai noştri din restul lumii şi de pe Muntele Sfânt sunt încă în postul Crăciunului; ei nu aud clopotele, şi nici nu cântă cu noi imnurile de bucurie ale Naşterii Domnului. Îşi poate cineva imagina ceva mai rău pentru Biserică decât această ruptură în armonia liturgică, care ne înstrăinează spiritual nu numai de Biserica triumfătoare a celor care au adormit în Hristos, ci si de Sfinţii care au celebrat Liturghia conform vechiului calendar pe care l-am respins?

Au fost necesare atâtea eforturi ale Părinţilor, atâtea sinoade pentru a se adopta acel calendar festiv [de prăznuire a sărbătorilor] – şi toate acestea pentru a se realiza o armonie liturgică între bisericile creştine, întrucât această armonie şi înţelegere exprimă unitatea liturgică internă a Bisericii. Aceasta face ca Biserica să fie în mod vădit Una, în ciuda numărului mare de biserici locale. Biserica nu devine una aşa cum crede papa, printr-o disciplină dură şi prin supunere faţă de o ierarhie stabilită dinainte, având drept cap un singur individ care pretinde a-L înlocui pe Hristos pe pământ, ci devine una prin împărtăşirea tainică cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Fiecare biserică în care se săvârşeşte Sfânta Împărtăşanie şi în care credincioşii sunt adunaţi „în acelaşi loc” cuprinde întreaga imagine a Bisericii Una, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti. Ceea ce face ca o parohie să fie un trup cu toate celelalte parohii şi ca o eparhie să fie un trup cu toate celelalte eparhii este această împărtăşirea mistică a tuturor din Trupul şi Sângele lui Hristos, în Sfântul Duh şi în adevăr.

Aşadar, unitatea Bisericii este o legătură de taină care se instituie în timpul Sfintei Euharistii, când credincioşii se împărtăşesc din Trupul şi Sângele lui Hristos. Creştinii sunt un singur trup, cei care trăiesc pe pământ în ziua de azi, cei care au trăit înaintea noastră în veacurile trecute şi cei ce vor trăi în anii ce au să vină; şi aceasta, întrucât avem o rădăcină comună, Trupul lui Hristos. „Noi cei mulţi suntem o pâine, un trup, căci toţi ne împărtăşim din Pâinea cea unică”.

Prin urmare, unitatea Bisericii nu este nici administrativă, nici disciplinară ori organizatorică, ci liturgică. De aceea este atât de important calendarul festiv. Unitatea care se naşte din Sfânta împărtăşanie, unica Credinţă si unicul Botez încetează a se mai manifesta în exterior atunci când există anarhie liturgică. Forma şi cuvintele Liturghiei au fost stabilite dinainte, astfel încât toate bisericile să i se închine lui Dumnezeu în acelaşi fel. Iar cartea de rugăciuni pentru fiecare lună (Mineiul) conţine imnurile zilnice care comemorează Sfinţii zilei şi cântările pentru fiecare zi sfântă, în felul acesta, nici o neînţelegere nu poate perturba armonia liturgică. Până şi muzica şi iconografia, care sunt numite arte liturgice, au fost prescrise în mod similar, în aşa fel încât nici un pictor de icoane şi nici un corist să nu picteze icoane ori să psalmodieze după propria-i imaginaţie, el fiind obligat să-şi adapteze îndemânarea şi abilitatea personală la prototipurile celui mai auster realism spiritual. Şi, în acelaşi fel, calendarul sărbătorilor a fost fixat dinainte, astfel încât nici un preot să nu poată celebra zilele sfinte oricând doreşte, ci în aşa fel încât să existe o comuniune absolută a rugăciunii în rândul tuturor credincioşilor de pe pământ.

Aşadar, ceea ce face artistul care pictează icoane ale Bisericii după propriile sale gusturi, dispreţuind Tradiţia [Predania], şi ceea ce face coristul care distruge armonia liturgică cântând în mod teatral în biserică, în loc să psalmodieze, este exact ceea ce au făcut si ierarhii greci, perturbând armonia liturgică a Bisericii Ortodoxe prin hotărârea de a se respecta în Grecia un calendar al sărbătorilor diferit de cel pe care îl urmează celelalte Biserici Ortodoxe şi Sfântul Munte Athos. Astfel, pe Muntele Sfânt se celebrează un Sfânt diferit şi se cântă imnuri diferite de cele din Salonic; Schimbarea la Faţă a Mântuitorului este celebrată într-o zi la Athena şi în altă zi la Ierusalim, Sinai şi Moscova!

Tragedia acestei discordanţe este greu de sesizat în această ţară [Grecia] din pricina distanţelor. Dar ea este percepută cu durere de cineva care călătoreşte în Europa şi, în împrejurimile aceluiaşi oraş, îi vede pe ruşi celebrând o sărbătoare, iar pe greci o alta, ori aude clopotele bisericii greceşti chemându-i pe credincioşi, în vreme ce clopotele bisericii ruse nu bat. Şi atunci se întreabă dacă ambele biserici sunt ortodoxe.

În Grecia nu s-a înţeles ce compromis serios cu lumea şi ce lovitură serioasă adusă Bisericii a însemnat renunţarea la vechiul calendar în favoarea celui nou. Şi dacă câţiva au înţeles, ei nu au avut tăria de a proclama adevărul. Nici unul dispunând de înţelepciune şi tărie lumească nu a găsit cuvintele pentru a protesta. Astfel, s-a dovedit încă o dată că „Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii ca să le ruşineze pe cele tari” şi că „Dumnezeu a dovedit nebună înţelepciunea lumii acesteia”, căci, în vreme ce învăţaţii au tăcut şi au acceptat calendarul cel nou, credincioşii neinstruiţi au fost stârniţi. Şi ei „nu au vorbit nebunii, aşa cum au făcut înţelepţii nebuni ai lumii”. Ei nu au recurs la teorii astronomice sau la calcule matematice, ci au vorbit în numele Tradiţiei [Predaniei], pe care o considerau un lucru sfânt, pe care nimeni nu-l poate călca în picioare în favoarea ştiinţei care îşi respinge mereu propriile teorii, ori în favoarea intereselor politice şi economice conjuncturale ale unei ţări.

Dar „discipolii oamenilor înţelepţi socotesc că cele propovăduite de Dumnezeu sunt nebunii”. Aşa că, de la început şi până astăzi, îi consideră pe susţinătorii vechiului calendar nebuni, fanatici religioşi, superstiţioşi etc., şi se bucură că propriile lor cunoştinţe îi situează deasupra unor astfel de „fleacuri”, astfel încât ei nu îşi fac probleme din „nimic”.

Alexandru KALOMIROS (extras din cartea „Împotriva falsei uniri bisericeşti”)

A se vedea şi materialele:

Anunțuri
  1. gil
    15 Iulie 2009 la 10:11

    perfect articol dar nu cred ca il citeste nimeni pt ca oamenii nu vor adevarul,nu vor sa si corecteze sufletul care prin caderea lui adam e doritor d minciuna!aceste acte c dovedesc lucratura impotriva bisericii sant cu putere ascunse asa ca aducerea lor la vedere e o marturisire a adevarului,un act mucenicesc,bravo!!

  2. gil
    15 Iulie 2009 la 10:40

    sa spuna cine stie:cine este acest extraordinar:Kalomiros!!!!treb sa stiu cine este ca le zice numai perfect!!varsta,unde locuieste..

  3. 15 Iulie 2009 la 10:52

    gil,

    Uite aici, în josul paginii, o scurtă biografie a teologului A. Kalomiros. A murit în 1988.
    http://www.zephyr.gr/stjohn/ark24.htm

  4. 31 August 2009 la 15:55

    hristofor dute si te arunca undeva , mai bine itr-o prapastie

  5. Iudita
    4 Octombrie 2009 la 12:18

    …………schimb calend a fost cea mai grozava lovitura insa cei ce tin calendarul au devenit in major fanatici prin nepazirea canoanelor si aceasta pt ca au de toate si abuzeaza de aceea sa zis ca antihr va lovi prin dracul burtii,asa ca lipsa de biserici vii duce lent la inchinarea lui antihrist si pentru ca sau aflat in lumina (au stiut dar nau facut)mai pacatosi sunt,oricum trebuie urm calendarul vechi altminteri nu poate nimeni sa devina biserica vie…………

  6. 8 Decembrie 2009 la 10:43

    aticolu nu e de loc perfect si cise la scris da ocupat cu diplomatia subtila si nicidecum cu adevarul,sa temut sa atinga coarda cea mai rasunatoare ,si anume ca in timp ce se face liturghia la ceruri trebuie sa se faca si pre pamint ,ca asa zicem -da nu toti-precum in ceruri asa si pre pamint.Cind e ziua vre unui sfint el sta in fata tronului si orice cere de la Hriistos primeste,deci cei cu stilu nou de geaba se roaga ca nu li se poate indeplini rugaciunea,de ce sa scris ca multi hristosi se vor arata sa nu credeti,cine are intelepciune sa inteleaga.
    Icoanele nu pot fi decit copiate de artisti,iar pictate numai de teologi(nu deaia cu facultate deaia cu rugaciune)caci o icoana e o fereastra catre infinit,e musai sa contina tainele mintuirii,altminteri ramine numai o amintire a unei icoane.
    -oricum cei ce sau lepadat de calendar sau lepadat mai inti de ceruri deaceea se si roaga -precum in cer -ca lea mai ramas decit unul ala care il vedem cu ochii de carne prin care zboara dracii,cum a zis apostolul.
    -gil perfectule de ce te intereseaza unde locuieste kalomiros te mintuie?sau vrei sa mergi saiei o floare din gradina lui, daca are,so pui la presat si so asezi intre icoanele tale?
    hristofor esti in prapastuie din august sau nai vrut sa faci ascultare sa te arunci?

  1. 12 Iulie 2009 la 18:58
  2. 26 Septembrie 2009 la 20:53
  3. 2 Iunie 2010 la 13:53
  4. 3 Iulie 2010 la 13:06
  5. 3 Iulie 2010 la 13:10
  6. 24 Martie 2011 la 16:05
  7. 5 Ianuarie 2014 la 23:32

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: