Puric fuzionează cu păgînii pe nişte „canale formidabile”

Dan Puric a acordat un interviu revistei diavoleşti yoghine „Yoga Magazin”. În acest interviu, actorul respectiv face afirmaţii care arată limpede prăpastia ce s-a căscat între acesta şi gîndirea ortodoxă patristică. Este normal să se ştie, dacă încă nu s-a aflat sau simţit, ce fel de „ortodoxie” propovăduieşte acest înaintemergător al duşmanilor Bisericii lui Hristos:

Reporter YOGA MAGAZIN: Esti crestin ortodox. Si iti afirmi deseori credinta. Accepti si alte credinte ca posibile cai spirituale, cai de apropiere de Dumnezeu?

Dan Puric: Mie personal mi s-a petrecut ceva extraordinar. Din intamplare nascut crestin ortodox, intotdeauna m-am inteles admirabil cu budisti, cu brahmani, cu mozaici (adică jidovi), cu tot ce vrei. Dar nu m-am inteles niciodata cu impostorii, cu ateii si cu bigotii. Un crestin autentic respecta religia celorlalti si, culmea, fuzioneaza cu ceilalti pe niste canale formidabile. In sensul acesta dialoghez si cu alte credinte. Si eu ma regasesc. Cu tibetanul, cu cel care practica meditatia zen... Nu inseamna ecumenism, din punctul meu de vedere, ci un respect profund fata de toate achizitiile umanitatii in drumul divin. Adica pana la venirea lui Iisus Cristos au fost minti luminate, au fost spirite inalte, nu poti sa le negi. Este un fel de pregatire, un fel de primenire pentru intampinarea lui Cristos. Omul sa fie antrenat, ca sa aterizeze ingerii. Apropo de Osho, el zice ceva extraordinar, importanta nu este superioritatea sau inferioritatea barbatului, ci unicitatea lor. Este un lucru pe care el, ca indian, l-a sesizat. De-asta mi se pare, in calitatea mea de crestin, ca este firesc sa recuperezi orice gandire benefica in suportul umanitatii. Acesta este crestinul ortodox adevarat.

* * *

Care vedem că este cheia abordării „duhovniceşti” a lui Puric? Umanitatea. Adică „lumea” despre care Mîntuitorul Hristos şi Sfinţii Apostoli spun:

• În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. (Ioan 1:10)

• Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. (Ioan 15:19)

• Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. (Ioan 16:20)

• Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. (Ioan 17:9)

• Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.  (1Ioan 2:15-17)

• Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă. (1Ioan 4:5)

• Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară. (1Timotei 6:7)

• Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,  Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!  Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.

Acest om înşelat nu se ruşinează să trîmbiţeze categoric că tipul acesta de „ortodox” este „adevăratul creştin ortodox”. Merită să vedem, pentru comparaţie, cum înţelege stîlpul ortodox vlădica Averchie Tauşev de Jordanville sintagma de „adevărat creştin ortodox”: „Să fim Adevăraţi Ortodocşi”.

• Cine e Osho, cel pe care Puric nu l-a trecut cu vederea în interviul său

* * *

Părintele Serafim Rose despre înşelăciunile diavoleşti de care este cuprins Puric, extras din cartea „Ortodoxia şi religia viitorului”:

„Oricine înţelege natura înşelăciunii diavoleşti sau a falsei experienţe duhovniceşti va identifica în descrierea acestei mostre de yoga „creştină” tocmai trăsăturile individului care rătăceşte, din punct de vedere spiritual, fie în direcţia religiilor păgîne, fie în cea a experienţelor păgîne sectare. În amîndouă aceste direcţii avem de-a face cu aceeaşi „deschidere” şi cu aceeaşi dorinţă de a fi „cuprins” sau „apucat” de un „duh”; aceeaşi căutare, nu de Dumnezeu, ci de „consolări spirituale”, aceeaşi auto-intoxicare care este luată drept „stare de graţie”; aceeaşi uşurinţă de necrezut cu care oricine devine deodată „contemplativ” şi „mistic”; aceleaşi „revelaţii mistice” şi stări pseudo-spirituale.

Acestea sunt trăsăturile distinctive ale tuturor acelora care se află în această stare aparte de înşelăciune diavolească. Însă autorul acestei aşa-zise Yoga creştine, fiind călugăr benedictin, mai adaugă nişte „meditaţii” speciale, atît de grăitoare pentru duhul „misticii” romano-catolice din ultimele sute de ani, în care este îngăduit jocul pe teme creştine al tuturor fanteziilor.

Astfel, în urma meditaţiei pe o temă din slujba catolică de Crăciun, el începe să „vadă” Pruncul în braţele Mamei Lui: „Privesc; nimic altceva. Idei, imagini, asociaţii de idei: Mîntuitor-Rege-Lumină-Nimb-Păstor-Prunc-din nou Lumină -, se perindă unele după altele şi trec pe lîngă mine… Toate aceste piese dintr-un joc magic de cuburi potrivite la un loc nasc în minte o idee., o viziune tăcută a întregului mister al Naşterii lui Hristos.”

Orice persoană, oricît de puţin avizată asupra trăirii duhovniceşti ortodoxe, vede că acest biet „yoghin creştin” este victima unor demoni mai mărunţi, care îi pîndesc pe căutătorii de „experienţe spirituale”. El nici nu a văzut măcar un „înger de lumină” şi a şi căzut pradă propriilor sale închipuiri religioase, produse de o minte bolnavă şi de o inimă cu totul nepregătită pentru purtarea unui război nevăzut contra înşelăciunilor diavoleşti.

Astfel de „meditaţii” se practică astăzi într-un număr important de mânăstiri romano-catolice.

Faptul că această carte se încheie cu un articol semnat de traducătorul francez al Filocaliei, care include chiar şi cîteva fragmente de texte filocalice, nu demonstrează altceva decît prăpastia care îi desparte pe aceşti diletanţi de adevărata spiritualitate ortodoxă, spiritualitate ce rămîne cu desăvîrşire ascunsă de ochii „înţelepţilor” contemporani, care nu îi pricep nici măcar limbajul.”

sursa parţială

Notă pentru susţinătorii lui Puric: comentariile care nu aduc nici un argument relevant la subiectul dat vor fi citite doar de autorul blogului.

• Fratele „saccsiv” a reacţionat şi el la această întîmplare: Analiza interviului dat de Dan Puric revistei Yoga Magazin