Prima pagină > Atitudine, Cuvînt Bun, Ortodoxie > Premiul „Blog de aur” primit şi dăruit mai departe

Premiul „Blog de aur” primit şi dăruit mai departe

Mulţumiri fratelui „Ion de la Chiuieşti” pentru premiul „Blog de aur” pe care mi l-a acordat, nu ştiu din ce motive. Întrucît regulile premierii zic următoarele:

1. Afisarea premiului
2. Afisarea linkului celui care a oferit premiul
3. Premiul va fi oferit altor 10 bloggeri

ofer mai departe acest premiu următoarelor bloguri (şi situri) care s-au remarcat în lupta lor sinceră pentru adevăr:

Anunțuri
  1. Iudita
    25 Octombrie 2009 la 15:00

    Domnule Vladimir Moss am citit ce ai scris în art.”un căutător sincer al adevăvărului şi un creştin ortodox”nu mia plăcut deloc.nu ştiu despre tine mai nimic decît că te afli în Anglia dacă tot eşti dornic să oferi cititorilor texte ortodoxe şi ca să nu zică nimeni că pe net nu se găseşte nimic bun,hai să facem o discuţie între noi.să zicem că tu eşti căutătorul şi eu creştinul.tu pui întrebări şi eu răspund,ca in articol,eu am răspuns la orice întrebare depinde acum de sinceritatea ta cît de mult îţi voi detalia răspunsurile.am să răspund la o întreb. din articol sau poate la m.multe în acelaşi răspuns. Prima întrebare din art.e”ce este ortodoxia?”deci să analizăm acest cuvînt să vedem cîtă putere conţine parese că destul de multă că nu prea aud să zică cineva despre el cu tărie-sunt ortodox.ORTO în greaca antică înseamnă întru-adică înăuntru,iar DOXA-atotţiitorul.deci ortodox este cel ce se află înăuntru-adică întru cunoaşterea Celui ce le ţine pe toate,(iar a fi înăuntru nu se poate numai cu mintea sau cu o mînă sau un picior ci e musai să fim cu totul şi pt. aceasta e necesar să făptuim) deci şi a Adevărului(acesta fiind unul din numele Lui) care este unul singur cum unul este Dumnezeu-atenţie-că este greşit să spunem că şi alţii deţin părţi din adevăr,deoarece acea parte nefiind completă induce în eroare,deci se transf.automat în minciună-precum sa scris:mulţi hristoşi se vor arăta să nu credeţi lor.aflîndune înăuntru adevărului,ne aflăm în lumină deci vedem pe unde să mergem şi auzim cuvîntul şi căpătăm putere prin rugăciune ca să ajungem în Ierusalimul cel de sus la viaţa cea veşnică.concluzionăm că ortodoxia e calea în care umblă ortodoxul păzind(a păzi=a pune în practică) cuvîntul cu credinţă, nădăjduind să ajungă la dragoste,care e însuşi Dumnezeu(ce ia dăruit viaţa cea veşnică dar nu cu forţa ci numai dacă şio doreşte-pentru aceasta trăim această viaţă temporară-controlată de timp să zicem aşa,pt. a alege între viaţa cea veşnică şi moartea cea veşnică).acest adevăr în care ne aflăm este pazirea a tot cuvîntul lui Iisus Hriistos lăsat nouă prin sf.părinţi pînă azi- în cuvînt este puterea căci prin cuvînt sau făcut toate-deci biserica nu poate fi decît ortodoxă şi are în ea cel puţin un purtător de cuvînt(de duh,stîlp de lumină, prin care are comuniune cu Dumnezeu şi prin care respiră duh de viaţă-celelalte se numesc pe ele biserici dar in realitate nu sînt,că zice au fost tăiate afară deci biserica e musai să conţină una vie căruia să se supună altminteri nu are nici o putere dumnezeiască chiar dacă şia luat titlu de biserica puterea ei se limitează la cele materiale,destinate morţii)ortodoxia nu este necesară,nu e obligatorie, ea este simplu vitală, căci atunci cînd nu va mai voi nici unul să fie ortodox Dumnezeu nu va mai ţine pamîntul deoarece El e Dumnezeul vieţii şi mortăciunile le va arde cu foc…………
    Mai adaog două texte scrise în alte ocazii dar foarte valabile şi aici pt. clarificarea celor de mai sus;
    1) Comentariu pe scurt la evanghelia samarineanului ,omagiu prietenilor lui Hriistos de pretutindeni.-trebuie sa specificam ca textul e luat dintro evanghelie in limba veche romineasca de la 1914 tiparita pe vremea lui carol I regele rominiei la cererea fiului sau mihai care primise credinta ortodoxa-
    “Un om”-de aici inteleg ca poate fi o femeie,poate fi un barbat caci mai intii Dumnezeu a facut om(evanghelia marturiseste ca eva era inauntru lui adam) ,”oarecarele”inteleg mai departe prin -oarecare -ca poate fi tinar sau invirsta, ,scolit sau nescolit, plugar sau preot iar prin-le- (care nu mai exista in limba moderna de azi)acele lucruri care il circondeaza pe acel om materiale sau spirituale,bogat sau sarac;”se pogora”(este un cuvint vechi care explica exact modul prin care sa intrupat Iisus Hriistos din fecioara Maria prin Duhul Sfint datatorul de viata)deci se intel. o persoana spirituala si nu se poate inlocui cu se cobora caci de coborit putem-pe scari,de la munte, dintrun oras intraltul, iar de pogorit mai intii numai in duh este cu putinta. “din ierusalim in ierihon”deci nu de la ierusalim la vale la ierihon,cum ar fi logic literar,ci din- adica dinauntru orasului -celui ceresc,-ierusalimul cel de sus,in-adica inauntru(mijlocul,profunzimea) faradelegilor ierihonului (iadului-material sau spiritual ori amindoua in acelasi timp, constienti fiind sau nu de aflarea in acea stare)”si a cazut in tilhari” nu intre ei(sau in mijlocul lor)ci in ei,deci acela a gresit caci sia asimilat prin gindire-a intrat in starea de tilhar(pacatul il facem mai intii cu gindul chiar daca zicem am facut fara sa ma gindesc,gindirea a fost ca un flash de scurta durata-fara a se repeta si am uitat),sa facut tilhar in spirit si aceasta e o cadere de la o stare la alta(si au cazut lucifer si toti ce au urmat lui din ceruri(dintru lumina),prefacinduse in draci intunecati-si a zis arhanghelul Mihail:sa stam bine sa stam cu frica…si a incetat caderea(cind a zis Dumnezeu sa facem om dupa chip si asemanarea noastra lucifer care era mai marele ingerilor a zis ca el nu va sluji niciodata omului caci fiind el aproape de Dumnezeu (aflinduse in lumina)a vazut slabiciunea omului si ca avea sa greseasca deci prin judecata(despre ea vom detalia in cartea despre rugaciunea inimi) a luat locul lui Dumnezeu si sa trezit ca nu mai asculta de el ,prin neascultare sau dezbracat de duhul lui Dumnezeu si au primit haina intunericului,a necunoasterii adevarului,a iluziei.(se poate intimpla ca din cei nebotezati sa fie luminati de Duhul datorita faptelor celor placute la fata lui Dumnezeu lumina care duce intodeauna prin aprofundarea invataturii ortodoxe-catehism la botez) in cele mai multe cazuri, unei caderi spirituale fara de voie urmeaza si caderea fizica spre atentionarea noastra, ca nu umblam cum trebuie la fata lui Dumnezeu;dar mai e si o alta-cadere de buna voie-a celor foarte experimentati sau desavirsiti si aceasta se observa la nebuni pt. Hriistos,acestia fiind foarte intariti se prefaceau ca sint cazuti,facind cu trupul multe mascarii care pareau pacate in ochi celor trupesti,dar raminind neclintiti in Duhul;de aceea si Hriistos ia iubit cu iubire eterna caci ei au copiat intocmai pe Mintuitorul lor care a fot primul nebun,care Dumnezeu fiind sa pogorit in trup de carne spre a ne invata pre noi cum sa devenim biserici vii;care fara de pacat fiind minca la masa cu vamesii si curvele, de multe ori calca legea,dar nu ca sa o nedreptateasca ci sa o intareasca in duh spre a fi inteleasa in viitor mai mult in duh decit in litera dupa puterea(straduinta) fiecaruia. Orice lucru nebunesc si fara explicatie imediata pe care il facea,avea sa aibe o explicatie si un sens spiritual fara limite in viitor;ca atunci cind scria cu de degetul pe pamint in sinagoga,nu facea altceva decit sa scrie in inimile noasre legea cea noua,taind inima imprejur si separinduo de lumea materiala caci acolo a binevoit dintodeauna sa locuiasca-in inimile noastre. ”carii”si nu care-precum in traducerile evangheliilor modere caci fiecare dintre aceste cuvinte inseamna altceva-carii inseamna ca orice fel de tilhari fizici sau spirituali ar face o fapta ca asta(adica chiar si noi insine-chiar daca tilhariile sunt mici tot tilharii ramin si de la cele mici inconstiente suntem atrasi sa facem din ce in ce mai mari,tocmai pentru ca nu le luam in seama si nu le marturisim), iar care specifica numai pe acestia din cazul de fata,fara a lasa loc de intelegere in duh,deci blocheaza si ramine doar intelesul in litera-fariseic, adica aceia au facut dar noua nu ni se potriveste, ca daca am fi fost in locul lor am fi fost mai buni-si aici observam subtirimea mindriei care ne patrunde aproape imperceptibil. ”dezbracindul pre el” inteleg ca nu lau recunoscut a fi de al lor ci ca unul imbracat intro haina straina ca sa se ascunda(precum adam si eva la rai sau rusinat si sau ascuns ca sau vazut pe ei in gresala goi dezbreacati de haina de lumina pe care nu au constietizato deoarece nu cunoscusera inca raul(despre bine si rau si taina libertatii omului vom detalia in alta carte))si nici pe Cel ce ia creat,in cazul nebunilor pt.Hriistos, bataia de multe ori pina la moarte de la draci si de la oameni pe nedrept nu facea decit sa le adaoge slava si rasplata mai mare la rai si chiar pe pamint de multe ori- exemplu: sf.andrei murind (paminteste)de frig inghetat,sa invrednicit de vederile cerurilor si inapoiata ia fost viata (paminteasca),pentru a marturisi si noua, dar mai ales pentru a creste si mai mult in desavirsire,caci pt.aceasta traim aceasta viata,pentru cistidarea unui loc cit mai aproape sau mai bine zis al cunoaste cit mai bine pe Dumnezeu) – nu pentru faptul ca erau dezbracati sau rusinat (adm si eva) ci pentru ca au gresit si prin aceasta dezbracinduse de haina de lumina a duhului lea ramas numai vederea ochilor celor de carne necurata deoarece influentata de spiritul cel rau care sa facut stapin asupra-mintii-care fiind alungata din inima sa aflat orbecaind in intunericul cel din afara-de aceea sf.parinti vorbesc de rugaciunea mintii care trebuieste impinsa inapoi in inima la locul ei dintru inceput;deci gresala neascultarii lea deschis ochii si au vazut ca erau goi sau mai bine zis leau inchis ochii cei serafimici ai duhului raminind cu cei trupesti-materiali si fiind nevoiti sa puna inceput spre deoseb. binelui si a raului,a se curati spre al cunoaste-vedea pe Dumnezeul cel Adevarat in toata maretia lui,care nea facut pre noi si nu noi pre el,aducindune de la intuneric la lumina.de aici e clar ca nimeni din cei ce aleg raul constient sau inconstient nu au cum sal vada pe Dumnezeu fara fapte de sacrificiu prin care intarim credinta noastra, a crede nu numai cu mintea,ceea ce este pamintesc,ci neaparat trebuie sa ajungem a crede cu inima pt. a pasi in viata cea vesnica si a fi totdeauna cu Cel ce nea daruito; asa ca lau dezbracat ca sal arate cine e de fapt(căci atunci dezbrăcaţi ne vedem neputinţa şi micimea).pre si nu pe ca in traducerile moderne;pre inseamna si prin prejur ca poate avea camile,slugi, e.t.c. si prinauntru-adica de puterea fizica si spirituala, iar-pe se refera numai la persoana fizica-adica pe acel trup.”si ranindul sau dus lasindul abia viu”prin ranindul inteleg dezbracarea fortata de haina de tilhar,din abia viu inteleg ca lau dezbracat complet de tot ce avea afara de suflet(precum sa scris la iov/de sufletul lui sa nu te atingi/).prin dezbracarea completa se intelege ca acel om isi lipise acea haina de el deci intrase desavirsit in acea stare de tilhar.(trebuie sa specificam ca tot omul a fost creat bun in principiu”chip si asemanarea Noastra”de aceea cine e pamintesc, trupesc, material este inevitabil tilhar si va fi dezbracat mai devreme sau mai tirziu de haina temporara si care nui apartine din principiu dar care poate deveni eterna prin dezbracarea de buna voie-si acesta e 3) principiul ortodoxiei la care concluzionare se ajunge dupa catehism) ”si sa intimplat de a trecut un preot oarecare pre calea aceea”preot oarecare,adica de oricare din cele 9 trepte ale ierarhiei;iar pre nu poate fi inlocuit cu pe care limiteaza intelegerea-la pe drumul acela-caci pre se poate intelege si ca fiind prin imprejurimi,a luat cunostinta de situatia aceea.”si vazindul pre dindul”adica vazinduse pe el insusi intro astfel de situatie si avind confirmarea ca asa este si nu altfel”a trecut pe alaturea”sa facut ca nu intelege,ca na auzit si na vazut bine,sau sia gasit scuza ca nu e treaba lui,ca el trebuie sa se roage,sau ca e neputincios si sarac si nu are posibil., sau ca se teme sa nusi ia si el bataie ajutindul pe acela,sau ca nu are blagoslovenie si oricare alte motive.”iar un samarinean mergind pre cale”pre adica prin zona fiind acesta- considerat un om pacatos caci in samaria au parasit pe Dumnezeu si sau facut inghinatori la idoli,insa mai apoi au primit pe Hriistos si cuvintul lui;a auzind de situatia acelui om”a venit la el si vazindul”deci sa dus sasi adevereasca cele auzite si intelegind situatia puinduse in locul aceluia “i sa facut mila si apropiinduse” deci sa gindit cum ar fi de sar afla si el intro astfel de situatie si prin apropiere inteleg ca sa facut frate de suferinta cu acela, si “a legat ranele lui”adica la intarit ca sa nu deznadajduiasca si sa se piarda sufletul lui”turnind undelemn si vin;”imuind inima lui si curatinduio,indepartind indoielile si smintelile,aducindul la starea de pocainta(parere de rau), dindui putere ingrijinduse de el din toate punctele de vedere ca sa reziste mortii ”si puindul pre dobitocul lui la dus” puindul un cuvint vechi,diferit de punindul,si anume nu numai ca la pus dar mult mai mult adica ca a voit dintru toata fiinta lui sa faca acel act.pre dobitocul si nu pe animalul inseamna ca si pe animal-cal,magar e.t.c.,dar in acelasi timp dobitocul poate fi chiar el sarac fiind si smerit,caci la starea de dobitoc ajunge cineva care nu are de niciunele si asteapta de la Dumnezeu sa se ingrijeasca de el nepunindusi problema zilei de miine,(mai e si un alt inteles,adica unul care traieste precum animalele).deci putea sal ia in spate sau sal traineze cumva dupa el.”la o casa de oaspeti” biserica, minastire,caci cine poate primi oaspeti decit numai cine traieste in bine,deci in lumina lui Dumnezeu.”si a purtat grija de el”adica la asigurat ca merge pe calea cea buna”si a doua zi iesind”din groapa-capcana caderii acelui om in care el a intrat ca sal scoata”si scotind doi dinari”(ca si cei doi bani ai vaduvei sarace)adica reprezentarea trupului si a sufletului pe care el lea riscat pentru salvarea acelui om”a dat gazdei si a zis lui poarta grija de dinsul;” preotului,staretului a dat gazdei marturia sacrificiului lui zicindui sal pazeasca, sal calauzeasca in pastrarea duhului lui Dumnezeu,”si orice vei mai cheltui eu cind ma voi intoarce,”deci orice va suferi ca sal pazeasca pe acesta pe calea cea buna cind se va intoarce(-de unde sa se intoarca?)caci daca calea in duh reprezinta aceasta viata!cine sa intors vreodata din lumea cealalta?-afara numai decit cei vii;si mai intii Hriistos care pururea se intoarce catre noi ori de cite ori il chemam intru pocainta,preasfinta lui Maica impreuna cu toti sfintii si toate puterile ingeresti servitorii cei minunati ai lui Dumnezeu.deci iata ce ne face pe noi vii si eterni si ca sa odihneasca peste noi Duhul cel Sfint pururea.-sacrificiul- faptul ca sintem gata sa ne dam viata pentru Hriistos ori de cite ori el ne o cere,iar cerinta e intodeauna cind putem sa facem fapta cea buna:aceasta ne face sa fim ortodocsi si nu numai faptul ca am fost botezati dupa traditie.-scris e ca faptele voastre va vor arata pre voi de sunteti urmasi ai lui Hriistos si nu pecetea botezului de care ne lepadam prin faptele cele nelegiuite,si mai mare pacat avem decit cei nebotezati ca am stiut si nam facut. ”voiu da tie.” voiu si nu iti voi da inseamna ca voiesc si nu imi pare rau,deci e si o fagaduinta,o asigurare ca asa va fi si nu altfel,pe cind iti voi,ramine doar o promisiune fara finalizare (Dumnezeu priveste intotdeauna scopul final al oricarei actiuni, numai ca pe El nul putem insela niciodata,nici ne putem intoarce de la promisiunile facute caci aceasta ne separa pe noi inevitabil de lumina calauzitoare a Duhului)nimeni nu poate spune voiu decit numai in Duh caci acest cuvint arata puterea de a infaptui cele spuse,de cunoastere, de marturisire a lui Hriistos cu inima, fapt spre care ar trebui sa tindem cu totii….nu ne putem numi pe noi insine sfinti in aceasta viata,dar trebuie sa facem orice ca sa devenim in ceea ce va sa viie,caci porunca avem “fiti sinti ca eu sfint sunt”-aceasta prunca fiind cea mai mare dintre toate.
    +Iudita, seprembr.2009

    …………Despre ascultarea cea dupa Dumnezeu-din patericul egiptean:
    Pentru avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel

    Se spunea despre avva Ioan, ucenicul lui avva Pavel, că avea mare ascultare. Că erau într-un loc mormânturi şi locuia acolo o leoaică; iar bătrânul a văzut în locul acela balegi de bou(de cămilă în alte cărţi mai vechi) şi zicea lui Ioan să se ducă să le aducă. Iar el i-a zis: dar ce voi face, avvo, pentru leoaică? Bătrânul glumind a zis: de va veni asupra ta, leag-o şi o adu aici! Deci, s-a dus fratele acolo seara şi iată a venit leoaica asupra lui. Iar el, după cuvântul bătrânului, s-a repezit să o prindă şi a fugit leoaica. Şi alergând după ea, zicea: aşteaptă părintele meu să te leg. Şi prinzând-o a legat-o. Şi se necăjea bătrânul şi şedea aşteptându-l. Şi iată a venit, ţinând ţeoaica legată. Văzând bătrânul, s-a minunat. Şi vrând să-l smerească, L-a lovit zicând: nebunule! Câine nebun mi-ai adus aici? Şi a dezlegat-o îndată bătrânul şi a slobozit-o să se ducă.
    Acest cuvînt,ca şi altele dealtfel,sau scris pentru vremurile cele de pe urmă ca nu cumva să se zică că nea părăsit Dumnezeu în lipsa de duhovnici(purtători de duh),deci oricine voieşte să făptuiască au călăuze pe sf. Părinţi şi negreşit nu se vor pierde.iar lipsa de duhovnici se datorează faptului că noi am părăsit pe Dumnezeu şi nu El pe noi.
    Aici avem doi părinţi la două trepte diferite pe calea desăvîrşirii,deaceia am şi separat cu culorile roşu şi violet pe fiecare,iar galben e ceea ce face diferenţa dintre ei;si anume-moartea.ucenicul,cu care ne putem înfrăţii şi noi-adică săi luăm ezemplu,se află biruind pentru a doua oară moartea(si am insemnat cu roşu,căci e la nivelul primei mucenicii),bătrînul o biruise definitiv căci e gata să moară în orice clipă,ajunsese să cunoască dragostea lui Dumnezeu,deci mucenicia lui nu mai are limite şi de aceea am însemnat cu violet.să clarificăm că nu ascultarea de bătrînul-ci de cuvîntul bătrînului-fiind el purtător de duh,grăia cuvîntul lui Dumnezeu,mai departe:ucenicul a întrebat,nefiind el la înălţimea desăvîrşirii părintelui său,de aici reiese că leoaica mînca oameni.însă orice întrebare denotă o subţire mîndrie,căci în loc să ceară rugăciune de acoperire cu întrebarea nu a făcut decît să ceară socoteală părintelui,că adică-a uitat că leoaica mănincă oameni!? şi invidie că numai pe tine nu te mănîncă drept care spunemi ce să fac cu ea.observăm cum invidia stă întotdeauna la baza a tot păcatul numai că e aproape imperceptibilă în majoritatea cazurilor.prin aceste păcate foarte mici dar în realitate foarte mari,ucenicul şia atras ispita căci părintele la trimis la un lucru imposibil de înfăptuit în lumea materială.înţelegînd el că a greşit(căci toată ziua a lucrat-adică a făcut rugăciune)spre seară,adică văzînduse la apusul vieţii pămînteşti sa pregătit să iasă(din trup)după cuvînt,îndreptînduse spre cimitir unde îl aştepta leoaica adică diavolul la trecerea prin vămi.aşa că cu groază şi lacrimi socotinduşi tote păcatele plîngînd pentru ele,un singur lucru rămînîndui că nu a păzit cuvîntul bărînului,deci se gîndea măcar săi arate lui Dumnezeu că el a încercat să o prindă pe leoaică,dar,ea la mîncat.aşa că văzînd că vine asupra lui,sa repezit să o prindă pînă ce va fi mîncat.aici vedem cum frica de răspunsul ce avea să dea la judecată a biruit frica de leoaică în lumea materială;deci temînduse de Dumnezeu şi leoaica sa temut de el şi fugea.de voim să se teamă duşmanii de noi şi noi trebuie a ne teme să nu greşim la faţa lui Dumnezeu,să putem da răspuns pentru toate.şi mîndrinduse el iarăşi(căci a obosit)-de aceea auzim în biseric㔺i iarăşi şi iarăşi cu pace Domnului să ne rugăm”adică să nu ne pierdem duhul şi iarăşi să punem inceput-alergînd după leoaică,a zis luişi-stai(pînă cînd vei păcătui) că aşteaptă Dumnezeu să intri pe poarta raiului,a zis părintele să te leg(adică pe diavol) deci credinţa că pazind cuvîntul la mîntuit.însă leoaica nu a stat,nu la ascultat,pînă ce nu sa văzut in siguranţă căci auzind că va fi dusă la părintele care cunoştea dragostea sa lăsat legată ştiind că acesta avea să o elibereze,precum nici Hriistos nu ia legat pe diavoli trimiţîndui în iad ci ia lăsat liberi voii lor de a intra în porci.un simplu-stai-şi nu mai păcătui nui de ajuns,căci trebuie să ne smerim şi să mărturisim pe cel ce ne păzeşte pre cale,deci să ne aducem aminte de cel ce ne învaţă să purtăm putere şi săl mărturisim, căci pe Hriistos în adevăr îl pomenim şi iată El va fi cu noi prin el,cel ce ne învaţă.iară cei ce îşi asumă loruşi vre un lucru,ştiut să le fie clar că se înşeală şi nici o putere nu capătă şi nici unde nu ştiu a merge ci orbecăie în iluzia întunericului dumnezeului creat după placul lor,căci mulţi hristoşi se vor arăta…celor ceşi fac voia, chiar de se vor întilni cu cel Adevărat precum dracii,nu voiesc săl recunoască căci voia lor este ocupată şi vor trece pe alăturea,nevăzînd şi neauzind.întorcîndune la începutul textului trebuie să mai detaliem puţin pentru a nu se crede că e umplutură,ci tot ce sa scris are un înţeles tainic de aceea sa scris să nu se modifice nici măcar o cîrta sau o iota(punct sau virgulă)ci cei ce aveau să traduca era musai să fie purtatori de duh pentru a traduce cu cuvinte care să nu blocheze înţelesul tainic.aşa că acel bou sau cămilă din cimitir putea fi chiar unul care trăia precum animalele-adică fără nici o grijă gata sa sufere orice aversitate (bătaie) precum boul,să se hrănească doar cu strictul necesar precum camila bea din cocoaşa ei atit cît îi trebuie,iar faptul că se balega acolo arată că vieţuia acolo-lîngă morminte ca săşi aducă aminte aşi plînge păcatele,de ceasul morţii-ca un mort.deci trimiţindul pe ucenic după baligi la trimis să ia aminte la acel fel de vieţuire.”şi prinzîndo a legato”deci cu alte cuvinte controla rugăciunea căci putea să o scape. iar necăjala bătrînului nu este ca a noastră ci se ruga cu rugăciune mare care ajungea la tronul lui Hriistos căci şedea,şi aştepta răspuns cu nădejde întru răbdare ştiind că rugăciunea lui va fi auzită,că putea să se ducă după el în cimitir. şi iată ucenicul,a venit pre calea sfinţilor ţinînd dreapta socoteală,iar minunarea bătrînului nu este precum neam mira noi,ci sa aflat in faţa unei adevărate minuni nu pentru că ar fi adus leoaica legată, ci pentru că a văzut pe ucenicul crescînd în duhul că acestea sunt minunile cele mai mari după cum mărturiseşte sf. Varsanufie cel Mare deşi nouă ni se pare la prima vedere minunea ucenicului mai mare dar în realitate totul se datorează bătrînului.voind săi ficseze smerenia definitiv adică să rabde şi pe nedrept căci întru aceasta se cîştigă puterea,la lovit zicîndui- nebunule(după Hriistos) drac legat miai adus aici şi la dezlegat lăsîndul în voia lui Dumnezeu.iar această ultimă parte o vom detalia mai mult în”despre rugăciunea inimii şi păstrarea ei”după cum puteţi să luaţi aminte,voi ăştia cu articole tari,luavar muma pădurii şi cuvioasa pustiei orice călcare de cuvînt duce inevitabil la lipsirea de duh Sfînt şi mai bună e moartea mîncaţi de leoaică decît lepădarea duhului Sfint;
    + Iudita august2009

    _şi să nu vă văitaţi că nu aveţi de cine să faceţi ascultare că voi aţi sodomi şi gomori pe oricine dacă nu puteţi fizic măcar spiritual că e la modă,doar sînteţi căutatori sinceri ai adevărului…………
    by +Iudita

    culorile imi pare rau dar nu sau copiat…..

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: