Părintele Aldea şi „războiul lui întru Cuvînt”
Am primit pe poşta electronică un material deosebit de relevant şi bine orientat dpdv Ortodox, care pune în discuţie şi încearcă să limpezească tulburările de apă intenţionat pornite de falşii mărturisitori de la „RăzboiÎntruCuvînt” (susţinuţi, bineînţeles, şi de o pleiadă întreagă de bloggeri şi clerici „bine intenţionaţi” şi ascultători, în esenţă, duhului patriarhal), ce lucrează asemenea unor viermi neadormiţi ce sapă la Predania curată a Bisericii Ortodoxe, aruncînd abil praf în ochii creştinilor mai puţin ştiutori dar sinceri, şi atrăgîndu-şi astfel mînia lui Dumnezeu ce este pregătită celor ce smintesc pe „cei mai mici”. Campania de gherilă pe care au pornit-o luptătorii împotriva Cuvîntului se desfăşoară de mai multă vreme (cei trei crai răzbunători ocupîndu-şi o mare parte din timp cu asemenea „ascultări”) şi are ca scop promovarea prin propagandă şi manipulare (vom vedea de ce am folosit anume aceşti termeni) a neo-eclesiologiei (eclesiologie=învăţătura Bisericii despre Biserică) de tip papistaşo-ecumenist, sub pretextul ascultării faţă de „Biserică” şi de „marii duhovnici” ai secolului XX. În continuarea exprimării mesajului autentic ortodox, mesaj ce se poate observa lesne în ultimele materiale publicate pe acest blog, am hotărît să scoatem la lumina zilei prima parte a materialul respectiv (va urma şi a doua, cu Doamne-ajută), alcătuit de un frate ortodox din capitala României neromâne. Să luăm aminte:
(Pentru o mai amplă înţelegere a problematicii materialului, a se citi întîi articolul respectiv)
+ + +
“Acolo unde este ierarhul care drept învaţă Cuvântul Adevărului, care merge pe urmele Sfinţilor Părinţi în mijlocul turmei sale, acolo este Biserica lui Hristos. Vai nouă dacă, în loc să vedem Biserica în ierarhul ce propovăduieşte şi mărturiseşte Adevărul, noi privim către un anume ierarh pentru că este patriarh într-un oraş mare, fie el şi Capitala, dar rămânem nepăsători faţă de propovăduirea lui! Astfel făcând, vom merge împreună cu el la pierzarea sufletelor noastre!”
Doamne, ajuta!
La aproape doua saptamani de la neinspirata postare pe site-ul razbointrucuvant a articolului “Parintele Mihai Aldea catre un frate stilist – extrase dintr-un mesaj din care putem invata toti” la adresa http://www.razbointrucuvant.ro/2009/09/18/parintele-mihai-aldea-catre-un-frate-stilist-extrase-dintr-un-mesaj-din-care-putem-invata-toti/ si la cateva zile de la proaspata aparitie a Nr.8 al revistei Presa Ortodoxa, in care a fost tiparit articolul “Pentru cei care vor sa paraseasca Biserica, crezand ca asa slujesc lui Dumnezeu”, gasim de cuviinta sa scriem aceste randuri, tocmai pentru faptul ca nu putem accepta ca Predania Bisericii sa fie nesocotita si incalcata prin falsele exemple sau invataturile de neurmat ce sunt raspandite in spatiul public virtual sau al presei scrise. Contopirea raspunsurilor la aceste doua materiale, ce au doua surse diferite – redactori care nu mai marturisesc in prezent vreo legatura intre ei, dar care impartasesc aceleasi greseli si dovedesc astfel ca lucreaza concertat (revista fiind promovata chiar pe site) –, a venit ca urmare a faptului ca poate aduce o mai buna lamurire chestiunilor ce sunt prezentate in cele doua texte la care ne vom referi.
Este binevenit de precizat, ca la momentul de fata blog-ul/site-ul razbointrucuvant (si altele care poate ii vor urma exemplul si se vor inscrie pe acelasi calapod, gen revista Presa Ortodoxa) detine reteta de succes perfect inselatoare – combinatia de articole anti-Sistem (AS) cu o marturie teologica anti-Ortodoxa. Ingredientele acestea fac respectivul site sa aiba o buna rata de captare a mesajului pe care il transmite in randul celor care il urmaresc, tocmai datorita evidentei si limpezimii avertizarilor AS, ce aparent ar presupune si o Ortodoxie neantinata. Pe de alta parte, se pare ca si Pr. Aldea a pornit o Prigoana (vorba cuiva, orice asemanare este pur intamplatoare) impotriva vechilor-calendaristi.
Fara a ne scapa asemanarea de titlu cu prima scrisoare din capitolul Despre “stilism” al Pr.Epifanie Theodoropulos, din a carui neo-teologie se vede bine ca isi trag seva comemorationistii conservatori, ce inca se mai pretind a fi si traditionalisti, din ratiuni ce imediat vor fi clarificate, suntem determinati sa incepem cu finalul articolului mai sus mentionat al razboinicilor, care din cate se intelege , este un fragment al unui mesaj adresat personal celor de la site de catre Pr. Mihai Aldea, in cuprinsul caruia aparea pasajul ce a fost publicat si care, intr-o masura mai mare sau mai mica, ne vizeaza si pe noi. Anume ne referim la fraza: “Nu vreau să intru în discuţii contradictorii cu nimeni, deci v-aş ruga să nu încercaţi să-mi replicaţi.” Avand in vedere aceasta dorinta clar exprimata, ar fi nepotrivit sa ne adresam cu aceasta ocazie Pr. Aldea cu vreo argumentatie, caci din capul locului intelegem ca nu doreste cumva nici sa afle ca greseste, motiv pentru care scriem doar pentru cautatorii sinceri ai adevarului. Plus ca este stiuta pozitia sa aproape de neclintit, ce ii vede ca niste inselati pe aceia care incearca sa-i arate ca patriarhul si sinodalii BAOR sunt eretici. Este pacat ca se face tributar conceptiei papiste a infailibilitatii ierarhilor, oricare ar fi acestia, caci pana la urma si dintre cei traditionalisti vechi calendaristi pot cadea. Probabil ca este vorba vorba despre o adevarata dependenta mentala de administratia jurisdictionala oficiala – datorita faptului ca se face o grava eroare de intelegere in ceea ce reprezinta Biserica –, mai ales avand in vedere faptul ca Pr. Aldea chiar a fost (probabil este si in prezent) sicanat si marginalizat de sinodalii oficiali.
Pentru ca textul desi nu este foarte lung, contine multe idei gresite, este util sa ne aplecam peste toate frazele sale si sa incercam sa risipim echivocul si nedumerirea pe care le lucreaza textul respectiv. Punctual, vom demonta falsele ipoteze, defalcand textul parintelui in mai multe fragmente, ce in mesajul nostru vor aparea reproduse cu o culoare distincta, tocmai pentru evidentiere:
- “… De pildă, atunci când a fost lepădarea de Hristos de la Ferrara-Florenţa TOŢI ierarhii mari au căzut, de la cei de Constantinopole la cei ai Moscovei.”
Fara sa isi dea seama, parintele incearca sa argumenteze exact cu opusul a ceea ce Biserica a pastrat din perioada respectiva.
In primul si in primul rand, se incearca crearea unei confuzii privind participantii la acel sinod, care au fost mai multi ai latinilor, iar dintre cei ai partii ortodoxe, bizantinii erau cei invitati si evident majoritari, condusi de imparat, la care se alatura exarhul Patriarhului Antiohiei. La Ferrara a ajuns intr-adevar si Mitropolitul Isidor al Kievului cu insotitorii sai, dar celelalte patriarhate nu au fost reprezentate si chiar ulterior si-au aratat dezaprobarea fata de falsa unire, asa cum a facut-o si Biserica Rusiei in ansamblul sau.
Iar dintre ierarhii participanti la Sinodul de la Ferrara–Florenta, NU TOTI ierarhii au cazut, ci Sfantul Mitropolit Marcu al Efesului a aparat Invatatura Ortodoxa.
- “De aici ar rezulta că nu mai există Ortodoxie de atunci, dacă e să credem în erezia căderii automate din har.”
Cat priveste acuzatia nefondata de propovaduire a “ereziei” caderii automate din har, este de prisos sa revenim si sa precizam ceea ce am expus deja in mesajele anterioare, anume ca nu promovam teoria switch-off, a retragerii harului brusc si deodata cu privire la o intreaga jurisdictie. Rationamente si ipotezele fictive ce ne sunt propuse, de disparitie a Ortodoxiei dupa Sinodul respectiv, dovedesc o parcurgere complet superficiala a istoriei pline de tumult a acelei perioade ce a urmat. Ortodoxia a fost aparata si pastrata pe teritoriul Papei Eugenie, intr-adevar de catre un SINGUR mitropolit grec, dar acasa in tarile ortodoxe, poporul tinea cu adevarat dreapta-credinta (si aceasta nu este o simpla speculatie hazardata) si nu a avut nici o partasie cu ereticii, pana cand acestia nu s-au pocait (care din ei s-au pocait si au fost reprimiti in Biserica). In acest sens reproducem urmatorul pasaj chiar din cartea Stalpii Ortodoxiei – Sf. Fotie cel Mare, Sf. Marcu Evghenicul, Sf. Grigorie Palama aparuta in anul 2008 la Editurile Cartea Ortodoxa si Egumenita, dar dupa o traducere a cartii The Lives of the Pillars of Orthodoxy ce a fost publicata in SUA anului 1990 de editura unei manastiri vechi-calendariste.
“Bizantinii nu au primit unirea si au nesocotit toate indemnurile partizanilor ei. O tacere aproape dureroasa invaluia Biserica atunci cand, in vremea Postului Mare din 1440, bisericile au fost goale si nu s’au tinut slujbe. Nimeni nu voia sa slujeasca cu episcopii care semnasera1. Cu toate acestea, aproape intreaga curte si intregul episcopat era in mainile unionistilor. […] Profesorii, dregatorii si chiar si cei din oaste erau de obicei la fel de cultivati ca si preotii. Multi dintre ei erau foarte bine pregatiti in theologie si se simteau foarte bine pregatiti spre a lua parte oricand la discutii theologice, chiar si pe strazi si prin piete. Nimenea in Bizant nu socotea ca theologia este numai in grija preotilor. Si fiindca in Bizant erau atatia theologi ravnitori, fie de meserie, fie simpli indragitori, mirenii pastrau cu osardie dreapta slujire, dreapta credinta si predaniile. […] Exista o opinie publica bine inchegata care nu sovaia sa-l critice nici pe Imparat, nici pe ierarhi.”
“De indata ce calatorii au ajuns pe tarm, locuitorii Constantinopolului i-au coplesit pe Episcopi cu intrebari, zicand: << Cum s’a incheiat Sinodul? Am izbandit? >>”
Iata, vedem bine cu ce scop si gand au fost mandatati de popor episcopii: pentru ca Ortodoxia sa biruiasca, ca unic adevar.
- “Şi dacă atunci a dispărut harul, acum nu-l mai are nimeni, că nu avea de la cine să-l moştenească!”
Harul lui Dumnezeu nu a disparut deloc, mai intai pentru ca este doar in vointa lui Dumnezeu, iar in al doilea rand, pentru ca s-a dat o atat de mare lupta pentru a straluci in cele din urma lumina nepatata a Ortodoxiei. Invatatura eretica a fost lepadata cu totul si cu hotarare de catre acei ierarhi ce se facusera eretici, dar care au inteles inselarea in care cazusera si au dorit sa fie reprimiti inapoi de Biserica, exact ceea ce nu au facut, nici acum nu fac si nici nu ar da semne ca ar dori sa faca eresiarhii Bisericilor Oficiale – sa lepede intru totul erezia ecumenismului, cu tot cu inovatia ei calendaristica si cu pocainta sa ceara reprimirea in Biserica lui Hristos. Urmatoarele randuri din aceeasi carte trebuie sa fie pilda de indreptare si pocainta pentru ierarhii eretici din prezent:
“Episcopul Antonie al Iracliei si cu ceilalti au raspuns cu adanca intristare: <<Ne-am vandut credinta, am schimbat buna cinstire cu necinstirea, am tradat credinta cea curata ; am schimbat ortodoxia cu heterodoxia, si tradand jertfa cea curata de mai nainte, ne-am facut azimiti.>> Oamenii au intrebat: <<Dar pentru ce ati semnat?>> Cu multa parere de rau ei au raspuns: <<Ne-am temut de franci… ne-au silit>> Insa oamenii au staruit: <<Oare latinii v’au batut, ori in temnita v’au aruncat?>> Ei au raspuns: <<Nicidecum; taia-ni-s’ar mainile ce au iscalit nelegiuita hotarare! Smulge-ni-s’ar limbile ce au rostit invoirea cu latinii>>”
Cumva este cineva bagat in seama de catre sinodalii BOR atunci cand se incearca mustrarea si tragerea lor la socoteala de catre popor pentru lepadarea Ortodoxiei, iar noi nu stim (caci pana nu demult facuseram parte din turma ce trebuia sa fie pastorita de ei)?
- “Mai ales că nici Sfântul Marcu al Efesului nu s-a apucat – ce greşeală!, nu-i aşa? – să facă biserică separată!”
Daca Pr. Aldea e de parere ca sinoadele traditionaliste au intemeiat o Biserica separata, da dovada de faptul ca incurca aceasta parere, a sa si a altora ca el, cu notiunea de ingradire de eretici si erezie, bine fundamentata canonic si foarte des intalnita in istoria Bisericii, exact ceea ce a facut Sf. Marcu si toti credinciosii care l-au urmat. Probabil parintele nici nu mai vede vreo aplicabilitate practica a partii a II-a a Can. 15 Sinod I-II din Constantinopol sau il crede cazut in desuetudine. Pesemne ca dupa o asemenea conceptie, datorita tulburarilor pricinuite de Sinodul de la Ferrara-Florenta, ar rezulta ca si in Rusia s-a format o Biserica separata, adica separata de cea Ortodoxa a lui Hristos numai pentru faptul ca s-a ingradit de Scaunul de la Constantinopol. Textul, din aceeasi carte, este cel mai bun barometru al celor pe care le afirmam:
“La incheierea Sinodului, sarcina de a indupleca pe rusi si pe lithuanieni sa primeasca mincinoasa unire a fost data lui Isidor al Moscovei, acum cardinal al Papei Eugenie. […] Vasilii[2] l-a numit <<<lup rapitor>>, iar pe greci <<apostati>>. Insa Isidor a reusit sa scape, fugind in Italia in luna Iunie, 1443.
Aceasta a fost un mare punct de rascruce in istoria Bisericii Ruse, caci de atunci inainte rusii aveau sa-si aleaga propriul Mitropolit. Ei au intors spatele apostatului Bizant, intrucat acesta, prin tradarea adevaratei Ortodoxii, isi pierduse dreptul la orice pretentie de a conduce lumea ortodoxa. Astfel Bizantul a pierdut o Rusie plina de amaraciune. Prin felul sau de a intelege unirea florentina, Biserica Rusiei s’a aratat a fi o vrednica fiica a Ortodoxiei”.
Sa lasam acuzele nefondate ale parintelui si sa ne aducem aminte ca toata discutia si polemica din prezent, ce este iscata pe seama vechilor calendaristi, se opreste intr-un singur punct, cel al ne-comuniunii acestora cu ierarhii ereticii de care s-a ferit si Sf. Mitropolit Marcu al Efesului si cei care l-au urmat (aici fiind cuprinsi chiar si cei care s-au pocait, dupa ce anterior marturisisera eretic):
“Intre timp, toti ravnitorii dreptei slaviri, calugarii aghioriti si chiar preotii din sate s’au adunat in jurul lui Marcu si il cinsteau ca pe un erou. […]
Cum era de asteptat, Marcu a refuzat dregatoria scaunului patriarhal. Antonie al Iracliei, cuprins de remuscari, a lepadat pe fata unirea, […] a refuzat cinstea de patriarh, socotindu-se vinovat.
La 4 Mai, 1440, praznicul Inaltarii Domnului, Mitrofan al Kizicului (1440-1443), cel ce semnase Actul de Unire si se aratase lingusitor fata de Papa in Italia, s’a urcat pe scaunul patriarhal. Episcopii si poporul ce nu primeau hotararea de unire il numeau in batjocura pe Mitrofan cu porecla de <<Mitrofonos>>, care inseamna <<ucigas de mama>>, adica <<ucigas al Maicii Bisericii>>
La 15 Mai, 1440, la Sfanta Liturghie de inscaunare a lui Mitrofan, Mitropolitul Marcu nu a luat parte. El nu dorea sa slujeasca impreuna cu latino-cugetatorul Mitrofan. Dar nu numai Sfantul Marcu a lipsit de la Liturghie, ci si Antonie al Iracliei si Mihail Valsamon, ca si multi dintre mireni”.
Iar tot marele stalp al credintei celei adevarate, scria: “Fugiti, fratilor! Fugiti de partasia cu cele de neampartasit, si de pomenirea celor de nepomenit”.
In decursul Istoriei Bisericii, faptul in sine de a se produce separarea ortodocsilor fata de Bisericile locale in care se propovaduiau eresuri, cum de pilda discutam aici de Patriarhia de Constantinopol, niciodata nu a fost considerat un semn de schisma sau de creare a unei noi biserici. Ci in Biserica Ortodoxa, o Biserica locala intra in schisma nu raportat la constructiile sale, ci in raport cu continutul credintei, cu Ortodoxia, adica raportat la marturia scripturistica si patristica ce a fost transmisa prin traire de-a lungul secolelor.
- “Culmea este că revenirea la Ortodoxia mărturisitoare s-a făcut tot sub ierarhii apostaţi şi Biserica a mers mai departe.”
Nimic mai fals! Aceasta nu este altceva decat o mare minciuna si o teza extrem de periculoasa, ce doreste sa minimalizeze importanta luptei pentru apararea Credintei si a lepadarii totale a ereziei, caci pesemne dupa Pr. Aldea ar fi ceva totusi de ingaduit, adica Biserica ar putea continua pe viitor si cu erezia in sanul sau. Ortodoxia marturisitoare s-a facut insa doar sub ierarhii ortodocsi ce au repudiat falsele invataturi. Nu facem decat sa reproducem din nou:
“Luna Aprilie, 1443, a marcat prima judecata oficiala impotriva mincinosului sinod de la Ferrara-Florenta, judecata inceputa de Patriarhul Ioachim al Ierusalimului (1431-1450). La Ierusalim el s’a intalnit cu Patriarhul Dorothei al Antiohiei si cu Mitropolitul Arsenie al Chesariei Cappadochiei si au osandit Sinodul Florentin ca “viclean” si facut doar pentru <<slava latinilor si a Papei Eugenie>>. De asemenea patriarhul Mitrofan al II-lea al Constantinopolului a fost osandit ca eretic. […]
Pana la urma numai cativa au ramas credinciosi sinodului: Patriarhii Ecumenici Mitrofan al II-lea si Grigorie Mammas Melissenos Strategopulos (1446-1450), si doi cardinali rasariteni, Isidor al Kievului si Vissarion al Nikeii.”
- “De ce? Pentru ca Biserica nu este a ierarhilor, nu este a preoţilor, nu este a diaconilor, nu este a călugărilor, nu este a mirenilor, nu este a catehumenilor. Biserica este a lui Hristos.”
Ce mare adevar se spune aici! Asa si este, dar deloc nu se constientizeaza ca un astfel de argument se intoarce exact impotriva acelora pe care Pr. Mihai Aldea si razboiniciintrucuvant ii apara, adica impotriva eresiarhilor oficiali ce cred dupa mintea lor ca ar fi unicii stapani pe Biserica si pe Tainele lui Hristos. Un asemenea argument ar trebui tinut ascuns, caci ii acuza!
- “Patru sute de ani a răbdat Dumnezeu nelegiuirile canaaniţilor, până s-a umplut măsura mâniei Lui. Câtă lipsă de dreaptă-socoteală poate avea cineva să creadă că la prima apostazie a unui ierarh toată biserica locală rămâne fără har!”
In prima parte se face o alta greseala des intalnita la cei care argumenteaza prost supunerea si acceptarea fata de eretici, aducand argumente scripturistice, complet nepotrivite, de multe ori chiar vechi-testamentare, si printr-o proprie talcuire le servesc ca si surogate ale dogmelor, canoanelor, hotararilor Sfintelor Sinoade Ecumenice si Pan-Ortodoxe prin care a vorbit Duhul Sfant, de altfel si ale pildelor de viata ale atator si atator sfinti marturisitori ai dreptei credinte, ce ne sunt noua astazi jaloanele Ortodoxiei dupa care trebuie sa ne ghidam. Morala acestei prime parti a fragmentului respectiv, s-ar vrea sa fie aceasta: chiar daca este hulit Mantuitorul Hristos de eretici, credinciosii sa astepte pana se va umple masura maniei Lui, incat sa ii arunce si pe ei in focul cel mai din afara.
Sa nu fie aceasta!
In partea a doua, isi face loc si fatarnicia ce doreste sa ascunda apostazia tuturor ierarhilor oficiali care marturisesc expres sau implicit erezia, in stilul in care a incercat si Mitropolitul Serafim de Pireu sa ii caute circumstante atenuante ereziilor lui Bartolomeu al Constantinopolului. Cumva e vorba aici de un singur eresiarh sau cineva se preface ca are amnezie si a uitat tot ceea ce de fapt foarte in detaliu cunoaste? Ce rost are aceasta indarjire cu care se refuza atatea si atatea dovezi clare ale apostaziei sinodalilor schismaticei BOR? O fi oare reconfortanta pozitia de avocat al sinodalilor eretici?
Daca ar fi vorba doar de un “ierarh” in situatia aceasta, iar ceilalti sa fi ramas pastratori fideli ai Traditiei Bisericii, acela singur s-ar fi plasat singur in afara Bisericii, iar sinodul cu adevarat ortodox, cand l-ar fi condamnat, nu ar fi facut decat sa constate starea de cangrena in care se gasea “Ortodoxia” lui si nu ar mai ramane toata biserica locala fara har. Exact de aceasta se teme Pr. Aldea, ca daca ar indrazni vreodata sa marturiseasca ca sunt eretici ierarhii sai si sa rupa comuniunea de acela/aceia, ramanand pe pozitie ferma drept slavitoare, ar insemna ca sustine implicit ca toata Biserica locala din care face parte este privata de lucrarea harului (rationamentul acesta, bineanteles, se potrivea in situatia in care BOR-ul nu era schismatica). Dar puternica erezie a ecumenismului sapa nu de ieri – de azi, ci de un secol si mai bine poate, iar prada ei i-au cazut deja enorm de multi ierarhi, care astfel nesocotesc condamnarile anterioare aruncate asupra tuturor ereziilor si ereticilor cu care intra ecumenistii in comuniune.
Dupa cum bine se poate observa, aceasta fragila argumentatie baleiaza constant in jurul ideii lucrarii/nelucrarii harului in Biserica (Anti)Ortodoxa Romana, in special, si in Bisericile Oficiale, in general. Probabil ca sursa acestor randuri la care ne referim, sunt framantarile si dubiile personale ale autorului, starea de presiune si incertitudine fiind de fapt fireasca pentru orice om, avand in vedere scufundarea tot mai adanca in mlastina ereziei si slujirea fata de sistemul politic antihristic de catre jurisdictiile oficiale, cu tot cu ierarhi, preoti si popor credincios, atata timp cat de buna voie nu doresc sa se salveze. Credem ca privitor la mustrarea constiintei proprii ca urmare a tradarii lui Hristos si a Bisericii Sale, cel mai nimerit cuvant il avem chiar de la Sf. Maxim Marturisitorul si care va fi reprodus putin mai tarziu.
Cuvintele parintelui, citam “prima apostazie a unui ierarh”, pot avea ecou doar in urechile unor credinciosi ce doar de cateva zile au luat act de caderile acestor eresiarhi si sunt de altfel si in totala necunostinta fata de lepadarea Traditiei prin introducerea calendarului papist, ca urmare a ordinului dat de masonerie – apostazie aspru pedepsita de atatea sinoade pan-ortodoxe –, dar realitatea este alta si nu poate fi negata, ci doar se incearca ascunderea sa. Bisericile locale ce nu acceptasera in anii ’20 aceasta imixtiune in praznuirea sarbatorilor din jurisdictiile lor, nu au reusit sa infaptuiasca absolut nimic pentru ca lumina neantinata a Ortodoxie sa straluceasca impotriva dusmanilor sai. Chiar sinoadele lor de ierarhi au luat hotararea de a “inchide ochii” si a accepta aceasta cangrena in celelalte madulare ce facusera parte din Biserica Soborniceasca si astfel s-au facut partase lepadarii acestora prin acceptarea acestei inovatii neavenite, de altfel cum ulterior au hotarat tot la nivel sinodal, afilierea jurisdictiilor lor oficiale, dar neortodoxe, la malaxorul religiilor preaspurcatului antihrist, Consiliul Mondial al Bisericilor (denumirea din prezent a organismului). Sa nu uitam si ca astazi, atatea si atatea actiuni eretice ecumenise se fac cu girul tuturor “ierarhilor” oficiali.
Deci vedem bine ca nu sunt doar cazuri izolate, ce nu ar implica decizia sinodului, cum par a fi atunci cand doar citim un articol in graba pe internet cu cateva poze, ci este vorba de o apostazie generalizata, ce de atfel va fi intarita si mai mult la acest urmator Mare Sinod Anti-Ortodox („al 8-lea”) care va urma si la care vor participa numai Bisericile “Ortodoxe” Oficiale. Scrisorile de invitatie trimise de catre “Patriarhul” Bartolomeu catre participanti, ce cuprind temele ce vor fi dezbatute, dovedesc scopul ascuns al initierii acestei/acestor intalniri grandioase, anume pregatirea pentru edificarea religiei antihristului:
“1. Diaspora ortodoxă – unde va fi definită jurisdicţia asupra populaţiei creştine din afara graniţelor naţionale. Conform canoanelor în vigoare, înainte de creşterea fenomenului migraţiei, credincioşii din afara graniţelor ţării natale aparţin patriarhatului ecumenic.
2. Modul de recunoaştere a statutului bisericii autocefale.
3. Modul de recunoaştere a stării autonomiei bisericii.
4. Diptica, adică regulile recunoaşterii canonice mutuale în bisericile ortodoxe.
5. Stabilirea unui calendar comun al sărbătorilor. Unele biserici sărbătoresc naşterea Domnului în decembrie 25, alţii 13 zile mai târziu.
6. Impedimentele şi canonicitatea sfinţeniei căsniciei.
7. Problema postului în lumea contemporană.
8. Relaţiile cu alte confesiuni creştine.
9. Mişcarea ecumenică.
10.Contribuţia ortodoxiei în afirmarea idealurilor creştine de pace, fraternitate şi libertate.”
Chiar fiecare dintre puncte (inclusiv cele neevidentiate) va sluji unui scop ce nu are nimic in comun cu Ortodoxia. Nimic nu este facut la intamplare! Atentie maxima la punctul 4 pe ordinea de discutie, care desi aparent se refera la Bisericile “Ortodoxe”, este pentru oricine evident ca va urma sa deschida calea pomenirii in diptice a “Episcopului” Romei sau cel putin se va lua in calcul, in anti-camerele de discutii discrete, faptul ca pe viitor i se va acorda acestui eretic primul loc in diptice.
Revenim la obiectul demersului nostru. Daca in ale sale scrieri, Epifanie Theodoropulos enumera o pleiada de alte manifestari necanonice ale ierarhilor din sec. XVIII, XIX si inceputul sec. XX sau invoca legaturile ce deja se stabilisera intre “CMB” (intre ghilimele, dupa cum pe textul sau apar; mai exact la acea data Consiliul misionar internaţional) si Ortodoxie3, deci inainte de inovatia calendarista (cand a inceput ruperea de ierarhii ecumenisti), dar care nu erau inca generalizate inca la nivelul intregii ierarhii a Bisericii Sobornicesti, dovedeste inca o data faptul ca nu se poate aplica gandirea simplista, matematica pe care a incercat el sa o pretinda marturisirii si atitudinii vechilor-calendaristi si zilotilor, numai si numai ca ei sa para ca ar fi fost consecventi in gandirea ulterioara cu cea dinaintea momentului ingradirii.
“[…] nici Biserica Ortodoxă Română n-a scăpat de aceste ispitiri din partea Apusului. Aşa se face că în anul 1864, Alexandru Ioan Cuza a convocat un Sinod bisericesc unde a recomandat schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian. La Sinod a fost prezent şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi el a fost unul dintre cei mai vajnici luptători pentru biruinţa adevărului şi păstrarea adevăratei credinţe. S-a opus categoric acestei inovaţii şi părăsind sala Sinodului a spus: <<Iară eu, cu cei fărădelege nu mă voi socoti!>>. În acest fel domnitorul n-a reuşit atunci să introducă această recomandare impusa de francmasoni.”
Am citat din cartea “65 de ani de persecuţie a Bisericii Ortodoxe Române de Stil Vechi, Octombrie 1924 – Decembrie 1989″ (disponibila aici).
Nu este nici un secret pentru nimeni faptul ca in perioada premergatoare acceptarii inovatiei calendaristice, constiinta dogmatica a multor episcopi era deja mult scazuta, dar acesta este numai un aspect, care intr-adevar a favorizat deschiderea mentala fata de “nou”.
Improprierea eresurilor si a lucrarii anti-Ortodoxe de catre fostii ierarhi ortodocsi nu a aparut brusc, din senin, fara nici un preambul, direct in anul 1924, sau in 1920, anul Enciclicii, asa cum incerca Pr. Epifanie sa inoculeze ca ar crede unul sau altul dintre opozantii sai vechi-calendaristi, ci aceste manifestari contrare credintei au fost rodul unei lucrari in timp, cunoscute de contemporani, asemenea cum nici in vremea Sf. Maxim Marturisitorul, eresiarhii nu au inceput deodata si intr-un cor sa propovaduiasca erezia, iar pana atunci fusesera perfect ortodocsi. Insa intotdeauna a randuit Dumnezeu oameni care sa se opuna tavalugului ereziilor exact la momentul potrivit. Daca si vechii-calendaristi i-ar fi cerut consecventa Pr. Epifanie cu cele ce apar in Pomenirea Patriarhului Atenagora (tratat epsitolar), Atena 19 iunie 1969, vis-a-vis de ingradirea pe care a adoptat-o Sf. Maxim Marturisitorul, ar fi trebuit sa ajunga pe aceasta logica prezentata acolo, la concluzia ca marele stalp al Bisericii a facut si el schisma, neascultare si a actionat fara discernamant.
Intorcandu-ne la subiect, pe tot parcursul sec. al XIX-lea a inceput sa dea roade doctrina masoneriei de unire a religiilor, alaturi de presiunile mai vechi ale papalitatii de primire a calendarului sau gregorian4, iar unii dintre episcopi incepusera sa se arate chiar foarte deschisi fata de aceasta – dovezile premergatoare anterioare ruperii de apostati fiind destule –, iar aceasta evidenta nici pe departe nu acuza miscarea traditionalista ca a actionat fara discernamant si in graba, fara a astepta “cuvantul” Bisericii Sobornicesti (care deja era anesteziata), ci dovedeste ca asteptarea a fost indelunga, iar sminteala pana la acest moment fusese destula. Una este sa astepti si sa ii dai timp de indreptare si de pocainta unui/unor episcop/i ce apostaziaza, nadajduind ca se vor pocai si complet altceva este sa accepti lepadarea Traditiei Bisericii prin jurisdictiile nou-calendariste, de catre unul ca Epifanie Theodoropulos, cu mincinoasa justificare si speranta ca ii poti recupera pe inovatori. Multi dintre cei sinceri si care nu sesizasera gravitatea drumului aproape fara intoarcere pe care se inscrisesera Oficialii incepand cu anul 1924, au inteles aceasta abia odata cu mincinoasa “ridicare” a anatemei impotriva papismului de catre Athenagoras. De aici, directia a fost mai mult decat clara pentru toti, iar rostul rezistentei vechilor-calendaristi si zilotilor necomemorationisti a fost cu adevarat inteles!
- “Dar sunt atâtea pilde în istoria Bisericii care arată cum patriarhii întregi au căzut în rătăcire, pentru ca apoi să îşi revină! Şi nimeni n-a rehirotonit – cu atât mai puţin rebotezat – pe toţi clericii din aceste patriarhii. Ne putem aminti şi de vremea Sfântului Maxim Mărturisitorul şi de altele asemenea.”
Prima parte a textului este adevarata, astfel cum si noi mai sus am aratat, dar aceasta atrage de asemenea dupa sine si ruperea comuniunii cu acele patriarhii ce au cazut in ratacire, pe toata aceasta perioada, pana intervine pocainta. Oare Pr. Aldea spera cumva ca toate patriarhiile oficiale, atat de bine infipte in miscarea ecumenista si unele conduse chiar de catre falsi ierarhi adevarati slujitori ai lui satan in lojile masonice, sa isi recunoasca greselile?
Pentru intelegerea rostului rehirotonirii, dincolo si de nuantarile5 necesare – clerici ce fuseseara hirotoniti valabil si ulterior cazusera in schisma sau chiar erezie (cum este apartenenta la “Patriarhia” Moscovei6”, nascuta ca pasarea Phoenix din “Biserica Vie” a comunistilor iudei) si clerici, ce ulterior acestui moment, au fost “hirotoniti” intru slujirea lui Dumnezeu de catre ierarhii schsimatici/eretici – si avand in vedere ca in aceasta marturisire complet neortodoxa a Pr. Mihai Aldea se aduce in discutie exemplul Sf. Maxim Marturisitorul, exemplu care de fapt este acuzator pentru autorul randurilor respective, gasim de cuviinta sa parcurgem cateva fragmente si pilde din viata7 marelui marturisitor, caruia i s-au taiat limba de la radacina si mana dreapta pentru ca s-a opus frontal ereziei si care este slavit doar cu gura, nu si cu fapta, de catre credinciosii din Bisericile “Ortodoxe” Oficiale:
“Sfantul raspunse: <<Deoarece au lepadat cele patru sfinte sinoade8 […] s-au lepadat singuri pe sine de atatea ori. Deci cei ce singuri de la sine sunt blestemati si lepadati de sinodul ce a avut loc in Roma9 si de preotie sunt instrainati, aceia ce fel de taina savarsesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonesce unii ca aceia?>>”
Oare de cine vorbea Sf. Maxim Marturisitorul? Nu chiar de acei episcopi si sinoadele lor, ce exact ca si acum doar aveau masca Ortodoxiei, pe dinauntru fiind de fapt putreziti de erezie?
Iar cat priveste fermitatea Sf. Maxim in a respinge erezia si a sta departe de orice comuniune cu sinoadele eretice anti-ortodoxe, asememea cum in ziua de astazi o fac vechii calendaristi si zilotii din Sf. Munte Athos, pilduitoare si lucratoare trebuie sa fie randurile urmatoare:
“… s-a dus pe la episcopii din Africa […] si-i invata cum sa scape de mestesugiurile potrivnicilor si sa se izbaveasca de vanarea lor cea cu mestesug”
“Si cei ce venisera spuneau ca ei sunt trimisi de patriarh, si au inceput a-l intreba pe sfant, zicand: <<De care Biserica te tii, de a Bizantului, de a Romei10, de a Antiohiei, de a Alexandriei sau dea Ierusalimului? Iata toate aceste Biserici cu partile cele ce se afla sub ele, cu noi se unesc; drept aceea de esti si tu fiu al sobornicestii Biserici, apoi sa fi cu noi, ca nu instrainata viata intru izgoniri incepand, pe care nu o astepti, sa o patimesti>>”
Sau alte trei dialoguri:
“Grait-a Maxim: <<Stiti innoirile […] si alte schimbari si stirbiri de la sinoadele sfintilor, care s-au facut la cei intai sezatori ai Bisericii Constantinopolului, Serghie, Piros si Pavel, si care innoiri sunt stiute de toate Bisericile; pentru aceasta pricina nu se impartaseste robul vostru cu Biserica Constantinopolului11. Sa se ridice din Biserica smintelile, puse de barbatii care s-au spus mai inainte, insa sa se ridice cu cei ce le-au pus pe ele, si sa se lepede impiedicarea din carari. Iar voi sa calatoriti pe calea Evangheliei cea neteda si curata de toate eresurile si, afland eu Biserica Bizantului asa precum era inainte, atunci si eu ma voi afla intr-insa, precum am fost mai inainte, si voi merge la impartasirea aceea fara nici o indemnare omeneasca; dar cat timp vor fi intr-insa smintelile eretice si smintitorii arhierei, pana atunci nici un fel de cuvant sau lucru nu ma va pleca sa ma impartasesc cu dansii vreodata>>”
“Zis-au lui cei ce venisera: <<Ce vei face cand romanii se vor uni cu bizantinii? Caci aseara au venit de la Roma doi clerici si dimineata, in ziua duminicii, se vor impartasi cu Patriarhul din preacuratele Taine>> Cuviosul raspunse: <<Chiar daca toata lumea ar incepe sa se impartaseasca cu patriarhul, eu nu pot sa ma impartasesc cu dansul, pentru ca stiu ca Duhul Sfant, prin Apostolul Pavel, a dat anatemei chiar pe ingeri, daca ar fi propovaduit intr-alt chip, aducand ceva nou la credinta>>”
“Acestea si multe altele zicand sfantul, […] nu aveau ce sa ii raspunda. Deci a zis Serghie: <<Doar pentru aceasta toti se intristeaza, o, parinte, caci spre tine multi cautand, se despart de impartasirea cu Biserica aceasta a Bizantului>>
Sfantul a zis: <<Si cine este unul acela care ar dovedi despre mine ca as fi poruncit cuiva sa nu se impartaseasca cu Biserica Bizantului?>> Serghie a raspuns: <<Insasi aceea ca tu nu te impartasesti, pe foarte multi ii intoarce de la impartasire>> Zis-a omul lui Dumnezeu: <<Nimic mai greu si mai de mahnire nu este, decat cand pe cineva il mustra constiinta si nimic nu este mai liber, decat cand aceea nu-l defaima pe cineva>>”
Marturisirea Sfântului Maxim adevereste inca o data că fiecare părticică a Dreptei Credinte s-a pastrat de multe ori in istorie prin sângele celor ce au fost gata să moara pentru Ortodoxie, fiind o chestiune de viaţă si de moarte, nu o simplă speculaţie pur teoretică.
Dupa trecerea sa la Domnul in anul 662, ca urmare a puternicelor framantari ce cuprinsesera comunitatile de credinciosi si pe ierarhii din diferite Biserici locale, in anii 680-681 la Constantinopol s-a adunat Sfantul Sinod Ecumenic al Saselea ce a adeverit faptul ca cei care promovau erezia, sunt cu adevarat eretici, aruncand anatema asupra lui Seghie, Pir, Petru si Pavel, ce fusesera episcopi ai Scaunului Constantinopolului, asupra lui Macrovie al Antiohiei, asupra lui Chir al Alexandriei, asupra lui Honoriu al Romei, de asemenea si asupra lui Stefan si Polihroniu si celor ce erau intr-un gand cu dansii.
Credem ca este clar pentru toata lumea ca o asemenea marturie niciodata nu va mai fi data in sinoadele pan-Anti-ortodoxe ale Bisericilor Oficiale, ci chiar va urma promovarea, deja inceputa de catre acestea, a caderii in desuetudine a Hotararilor Sf. Sinoade Ecumenice.
Vis-a-vis de mincinoasa problema a rebotezarii, trebuie mentionat ca vechii-calendaristi aplica botezul la intrarea in Biserica, a celor care vin de la schismatici, doar pentru persoanele care in jurisdictiile oficiale au avut parte de un simulacru de botez – adica li s-a savarsit ritualul necanonic prin stropire, dupa model papistas (cum se intampla in foarte multe cazuri) ce se vrea a fi botez – si sunt de fapt nebotezate, deci nici pe departe nu este vorba de rebotezare. Iar celor care au fost intreit afundati in apa botezului, deci au indeplinita forma exterioara, pentru plinire si pentru certitudinea lucrarii harului lui Dumnezeu, sunt mirunsi, conform randuielii de reprimire a schismaticilor. Iar celor mai iscusiti in ale noii-teologii si care se vor osardui din greu cu reiterarea argumentului lui Epifanie Theodoropulos ca si in trecut in Biserica a mai fost intalnita o situatie de nerespectare a cerintei intreitei afundari – de pilda pe teritoriul canonic al Spaniei de astazi s-a practicat intr-o anumita perioada botezul printr-o singura afundare –, le precizam acestora ca raspunsul il gasesc exact in Cele doua extreme (da, chiar asa!). Motivul pentru care a fost mentinuta comuniunea cu Biserica veche localizata pe teritoriul Spaniei, desi asemenea practica fusese osandita anterior de Can. 50 Apostolic, a fost pentru ca in acea Biserica Ortodoxa locala se facea “Botezul printr-o singura afundare si nu prin trei, vrand sa arate prin aceasta unitatea Sfintei Treimi si egalitatea Persoanelor Ei, impotriva arienilor din Spania, care prin cele trei afundari voiau sa arate despartirea Sfintei Treimi si neegalitatea Persoanelor Ei”. Ratiunea incalcarii canonului, fiind impotrivirea fata de invatatura ereticilor vremii, a justificat aplicarea in acea vreme a iconomiei, situatie de exceptie care nici pe departe nu se intalneste in ziua de azi, ci tocmai invers, aceasta incalcare a canonului respectiv in BOR este o practica anticanonica papista. Acest tip de “rebotezare” a celor stropiti o faceau si Sf. Nicodim Aghioritul si Sf. Paisie Velicikovski, cei doi mari sfinti care au reamprospatat trairea ortodoxa isihasta in Sf. Munte, asa dupa cum prevede Canonul 50 al Sf. Apostoli, aici amintit:
“Daca vreun episcop, sau presbiter, nu va savarsi trei afundari ale unei Taine, ci o afundare, care se face intru moartea Domnului, sa se cateriseasca. Fiindca nu a zis Domnul: botezati intru moartea mea, ci mergand, invatati toate popoarele, botezandu12-le in numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant”
Iar acum reproducem un extras din cartea Sfantului Ioan Iacob Romanul “Din Ierihon catre Sion”, spre a intari cele ce le-am aratat:
„Din vremea aceea a rămas şi o scrisoare a Cuviosului Nicodim [Aghioritul] adresată către Patriarhul Grigorie pentru un monah român din Transilvania, care nu avea botezul adevărat. Iată cuprinsul acestei scrisori:
Prea Sfinţite Stăpâne şi dumnezeescule Patriarh a toată lumea.
Aducătorul acestei scrisori, care este de origină din Ungaria (adică Transilvania) şi are Botezul (sau mai bine zis desbotezul) fiind molipsit de întinăciunea latinilor, vine prin mijlocirea mea, către Înalt Prea Sfinţia voastră, cerând călduros să fie Botezat cu botezul Bisericii noastre de Răsărit. Deci atât el, cât şi eu – ne rugăm de a voastră inimă următoare lui Hristos şi apostolească, ca să trimiteţi întărit prin ordin scris oficial pe numitul Monah nemonah (adică fără darul călugăriei) către Duhovnicul Român Părintele Grigore din Mănăstirea Pantocrator. Căci acela fiind de acelaşi neam şi de aceeaşi limbă cu dânsul poate ca să-l înveţe şi să-l înoiască cu botezul nostru, precum el însuşi şi eu ne rugăm mai mult lui Dumnezeu ca după alte cereri de mântuire să aibă şi călătorie uşoară, să fie călăuzit la Tronul Prea Fericirii voastre şi să aleagă calea cea bună spre folosul a tot norodul Creştinesc. Pentru aceasta, cerându-vă Rugăciuni, rămân socotindu-mă cel mai mic dintre slugile voastre.
(ss) Nicodim”.
- “Ne putem aminti însă şi de luciferienii care, în vremea prigoanelor romane, declarau de asemenea “căzuţi din har”, ba chiar “cu neputinţă de îndreptat” pe toţi cei care apostaseră ori fugiseră de prigoană şi care luciferieni au fost declaraţi eretici de Sinoadele Ecumenice!”
Cat priveste aceste vechi comunitati ce se pretindeau puritane si nu acceptau sa ii reprimeasca prin pocainta pe acei crestini care cazusera din marturisire in timpul prigoanelor, dupa ce au fost condamnate de Biserica, sustinatorii lor au fost reprimiti inapoi prin savarsirea Sf. Taine a Mirungerii. Dar de unde ajunge Pr. Aldea sa sugereze reamintirea acestor eretici vis-a-vis de miscarea traditionalista? Nimeni dintre zilotii Sfantului Munte sau vechii calendaristi nu a sustinut o asemenea erezie. De unde a aparut ideea aceasta ca nu ar exista indreptare si ce este cu ratacirea aceasta?
Iar in privinta incercarii de a acredita ideea ca hotarari sinodale de condamnare au venit numai din partea vechilor calendaristi, vom oferi ocazia spre finalul mesajului sa se cunosca si o hotarare (mai putin stiuta) din partea oficialillor impotriva unei jurisdictii care nu a acceptat comuniunea cu Patriarhia apostata a Constantinopolului. Numai ca este o mare diferenta, aceasta din urma pomenita nu are nici o putere lucratoare in fata lui Dumnezeu, pe cand hotararile13 sinoadelor vechi calendariste care au aparat cu daruire Ortodoxia pentru a se pastra in Biserica lui Hristos, hotarari de care unii propovaduitori ai noii-teologii sunt atat de contrariati – caci reprezinta o hrana mult prea tare pentru ei –, sunt intru totul acoperite canonic si nici o inventie de interpretare nu aduc.
- “Mai mult, pilda celor mai mulţi dintre sfinţii vremilor de erezie ne arată că aceştia niciodată nu şi-au făcut “biserici separate”, ci în sânul bisercilor locale căzute stând au mărturisit Ortodoxia, cu preţul a mii şi mii de suferinţe şi chinuri, şi chiar cu preţul vieţii. Şi din jertfele lor a izvorât harul care, curăţind bisericile alunecate, le-au ridicat iar la mărturisirea luminoasă a Adevărului.”
In privinta greselii de perceptie ce se face de catre multi care se grabesc sa gandeasca lumeste in probleme ce tin de Biserica, prin neintelegerea rostului si trebuintei ruperii oricarei comuniuni cu schismaticii si ereticii si echivalarea la nivel mental a acestei actiuni cu cea de pretinsa creare a unei “biserici separate” de catre cei drept slavitori, credem ca in randurile de mai sus pot fi gasite multe exemple pilduitoare ce sa il conduca pe un cautator sincer spre evitarea confuziei.
Faptul ca se incearca convingerea cititorilor de faptul ca marii Stalpi ai Ortodoxiei au luptat in sanul bisericilor cazute (aici poate fi vorba doar de biserici privite ca jurisdictii sau ca sinoade locale si cu care acestia nu au avut nici o comuniune dupa momentul caderii), este o dovada clara de manipulare si o hula aruncata exact pe marturisirea acestor sfinti ce bine au facut dupa vointa lui Dumnezeu, caci chiar in intelegerea notiunii de Biserica, Pr. Aldea se arata tributar conceptiei Biserica=”Ortodoxia” Oficiala jurisdictionala ce este recunoscuta de catre Sistemul politic si economic ce pregateste “imparatia” lui antihrist.
Iar in perioada cand erezia monotelita isi raspandise otrava aproape in toate Bisericile locale ale timpului, Sfantul Maxim Marturisitorul si Mucenicul a precizat extrem de clar:
“Hristos Domnul a numit Soborniceasca pe acea Biserica ce pastreaza adevarata si mantuitoarea marturisire de credinta. Pentru aceasta marturisire l-a numit fericit pe Petru si a fagaduit ca-si va intemeia Biserica pe aceasta marturisire.”
Asadar, este mai mult decat limpede ca, din punctul de vedere al Invataturii si Istoriei Bisericii, oricare dintre jurisdictiile locale si ale lor ierarhi, ce sunt in schisma sau in erezie, se taie de buna voie prin propria marturisire din sanul Bisericii Sobornicesti a lui Hristos, pana atunci cand prin pocainta si lepadarea eresurilor cer reprimirea in Biserica. Infailibilitatea vreunei jurisdictii sau a vreunui episcop ori preot duhovnic, nu are nimic in comun cu invatatura Ortodoxa! Drept urmare, trebuie sa fie lepadate orice cugetari straine dreptei credinte, daca nu vrem sa devenim robi proprii plasmuiri a neo-teologilor oficiali. Iar cine si dupa citirea acestor cuvinte ale Sf. Maxim, nu vrea sa inteleaga care este Biserica Soborniceasca, ce nu se identifica nici pe departe cu Bisericile Oficiale propovaduitoare a Anti-Ortodoxiei, nu are decat sa nege realitatea cu incapatanare numai si numai pentru a-si amagi constiinta.
Va indrumam cu aceasta ocazie sa revedeti si pretiosul material “Sfântul Vasilie cel Mare şi Rezistenţa Ortodoxă – Comuniunea cu episcopii eretici este de neîngăduit” aflat la adresa de
http://traditiaortodoxa.wordpress.com/2009/08/10/sfantul-vasilie-cel-mare-si-rezistenta-ortodoxa/ 14.
- “Iar cele care nu s-au ridicat au fost nimicite de Însuşi Dumnezeu, prin mâna păgânilor războinici sau altă lucrare.”
Desi Pr. Aldea, cat si razboiniciintrucuvant poate ar crede in nimicirea de catre Insusi Dumnezeu a jurisdictiilor Adevatatei Biserici Ortodoxe vechi calendariste, o asemenea rasturnare a lucrarii lui Dumnezeu, pe care numai vrasmasul o urmareste, nu poate avea loc, caci Hristos nu va nimici Biserica Sa, pe care nici “portile iadului nu o vor birui” (Matei 16:18).
Mult mai previzibil pare insa urmatorul trist si de nedorit scenariu: Bisericile “Ortodoxe” Oficiale vor fi macinate pana la urma complet de erezia ecumensimului si vor deveni madulare lucratoare ale religiei mondiale a lui antihrist (a carei opera o pun si in prezent in practica ereziarhii acestor false sinoade), ce va fi spulberata printr-o singura suflare din Gura Dreptului Judecator.
- “Repet, nu vreau să dau acum reţete, nici să intru în cea mai mică discuţie pe temă cu cineva, oricine ar fi. Nici n-aş fi spus acestea pe care le-am spus, dacă nu aş fi fost bombardat cu nenumărate mesaje de la câţiva oameni care au făcut, se pare, liste contabile interminabile cu “căderile din har” ale lui X şi Y, ceva cu totul în afara Tradiţiei Ortodoxe.”
Dupa cum bine se vede, subliminal deja ni se serveste o reteta: stati linistiti, nu va framantati de erezia ce macina trupul BOR, voi veti ramaneti ortodocsi indiferent de ceea ce fac ierarhii sau unii dintre ierarhi si nu cumva sa va ingraditi de acesti eretici sau sa incercati cumva sa intrati in Biserica lui Hristos (sa iesiti din BOR)! Iar cat priveste o eventuala discutie, din start trebuie sa se constientizeze ca nimeni nu are si nici nu va avea pe viitor vreun raspuns coerent ce sa indreptateasca ramanerea sub jurisdictiile sinoadelor apostate, care sunt in comuniune si prin venele carora curge samanta ereziei ecumenismului [careva detalii aici].
Cat despre intrigarea privind bombardarea cu mesaje, ne intrebam daca era chiar necesar sa fie comparate astfel de mesaje ale noastre cu spam-urile de marketing sau alte email-uri “usoare” ce impanzesc zilnic spatiul virtual. Iar liste interminabile intr-adevar s-au facut, dar nu de caderi din har (ironie nereusita in articolul respectiv), ci de erezii marturisite si de eretici ai BOR-ului si ai celorlate Biserici Oficiale (inclusiv din cea a Greciei, Serbiei si Georgiei).
- “Ce bine ar fi fost dacă energia “mail-urilor” interminabil de lungi şi uluitor de numeroase ar fi fost cheltuită pe lucrări serioase! Ce bine era dacă în loc de asemenea “opere” s-ar fi făcut cercetări amănunţite, documentate şi serioase asupra lucrărilor CMB şi altor organizaţii de acelaşi fel, dezvăluindu-se limpede şi liniştit, nepătimaş, cu dragoste şi tristeţe, greşelile teologice şi celelalte asemenea. Asemenea lucrări ar scoate adevărul la iveală mult mai bine decât acuzele incoerente şi nepatristice care se tot vântură pe internet şi care, de mult prea multe ori, sunt “împodobite” de cuvinte ruşinoase pentru orice ucenic al lui Hristos, de judecarea şi osândirea aproapelui şi altele asemenea.”
Acesta este cel mai serios lucru, vadirea amarnicei inselarii in care se scalda comemorationistii ecumenistilor. Cercetari minutioase si amanuntite sunt deja facute, caci se pare ca Pr. Aldea nu prea stie ce se intampla prin spatiul ortodox, de pilda ca un prim gand venindu-ne foarte argumentata carte “Ortodoxia si Ecumenismul – De ce un crestin ortodox nu poate fi ecumenist” a vechilor calendaristi bulgari Arh. Serafim Alexiev si Arh. Serghie Jazadjiev, plus multe si multe altele pe care un crestin preocupat si le poate procura foarte lesne. Nu aceasta este insa problema, ca nu ar sti cei mai ravnitori ce se intampla acolo, in Consiliul Mondial al Bisericilor, ci faptul ca cei asemenea parintelui nu inteleg ca trebuie sa rupa comuniunea de acesti eretici. Iar cat priveste falsitatea ultimei parti a paragrafului aici reprodus, pentru care in nenumarate randuri anterior am argumentat, acum doar trimitem spre articolul https://hristofor.wordpress.com/2009/07/09/osindirea-ereticilor-pozitia-bisericii-ortodoxe/
Cele mai importante nu sunt cercetarile vis-a-vis de CMB si altele asemenea (care oricum noua nu ne vor scapa din vedere), adica invartirea la nesfarsit in jurul lucrarii diavolesti ce se face in organismele ecumeniste, ci incercarea de a scapa oamenii din aceste temnite duhovnicesti, care sunt Bisericile “Ortodoxe” Oficiale participante la asemenea orgii (iar cei care isi inchipuie ca exageram folosind acesti termeni, sa fie siguri ca le vom oferi sansa pe viitor sa afle ce se intampla acolo).
Pomeneste cineva de acuze incoerente si nepatristice???… Daca am putea, i-am recomanda Pr. Aldea sa citeasca mai atent.
Poate ar fi bine ca erezia ecumenismului, ce s-a incercat sa fie infiltrata de catre masonerie in Biserica lui Hristos prin intermediul ierarhilor aserviti lojilor, incepand cu anii 1920, sa fie privita si din punct de vedere medical, ca o cangrena pornita de la o mica rana a unui membru, ce tinde sa cuprinda intregul organism al unui om si care trebuie cu repeziciune extirpata printr-o operatie, uneori chiar foarte dureroasa, tocmai pentru ca persoana respectiva sa poata trai in continuare. Rostul acestei analogii este sa se inteleasa necesitatea pentru care inca din acea vreme a fost necesara ruperea de acesti ierarhi, pentru ca in trupul Bisericii nu puteau sa ramana asemenea madulare care nu aduc roade intru Hristos, dupa cum o demonstreaza mai mult decat clar turnura eretica pe care s-au inscris in ultimii zeci de ani Bisericile Oficiale. Sau oare vreodata poate fi invinuit doctorul ce face acea interventie chirurgicala foarte necesara si urgenta pentru a salva o viata, ca nu a ales timpul propice si ca ar mai fi trebuit sa astepte sa vada evolutia organismului sau ca nu are dragoste fata de pacient, asemenea cum au fost si sunt acuzati vechii calendaristi ca au facut dezbinare in Biserica si ca nu au iubire pentru inovatori?
Parintele Epifanie Theodoropulos, cu tot zelul si ravna sa de a scoate la lumina tot felul de alte incalcari canonice din trecutul Istoriei Bisericii, numai si numai pentru a justifica si pe mai departe comuniunea cu sinodalii masoni tradatori de Hristos, se vede bine ca s-a inselat amarnic, chiar foarte amarnic! Secolul trecut, cand s-a dorit calcarea in picioare a Traditiei Bisericii, daca nu era rupta comuniunea cu vrajmasii Ortodoxiei, cangrena s-ar fi intins foarte rapid in tot corpul Bisericii, asemenea cum a cuprins in totalitate madularele jurisdictiilor “ortodoxe” oficiale ce au acceptat calendarul papist sau au continuat comuniunea cu cele inovatoare, asa ca nu a mai fost chip, sa se mai astepte hotararea vreunui sinod pan-ortodox care sa condamne aceasta apostazie. Burghiul sionistilor ce lucreaza prin masonerie, incerca sa sparga Biserica lui Hristos de mult timp, lucrarea a fost foarte meticulos pregatita, iar in prima parte a sec. XX, intr-o perioada mult prea scurta, loviturile au fost foarte puternice si a trebuit sa se dea un raspuns imediat si pe masura al Bisericii, anume ingradirea de sinodalii ce au participat activ la acestea, au incuviintat sau au tacut. Ne referim la incercarea de zdrobire a Bisericii locale a Rusiei prin edificarea “Bisericii Vii” a lui Lenin, la inovatia calendarista prin care ecumenismul a rupt enorm, la subordonarea Bisericii din Grecia fata de puterea civila si nu uitam nici de macelul din Asia Mica, orchestratat de aceasta data doar politic prin intermediul Turciei, cand mai mult de 1 milion de crestini din Capadocia au murit, distrugandu-se cel mai puternic focar al Ortodoxiei. Miscarea de rezistenta trebuia pornita de urgenta si chiar nici atunci, in sprijinul acesteia, in Grecia si Romania, nu au venit si ierarhi, ci doar mai tarziu, cand cei care au facut-o pana la urma, au inteles ca trebuie sa vina in apararea Adevaratei Ortodoxii.
Acum “Patriarhul” Bartolomeu al Constantinopolului catalogheaza pe toţi semnatarii conservatori din jurisdictiile oficiale ai „Mărturisirii de Credinţă împotriva ecumenismului” ca „hiper-ortodocşi” (vezi http://www.impantokratoros.gr/4A61BE2F.ro.aspx), dar oare Pr. Epifanie Theodoropulos, razboiniciintrucuvant si altii aflati intr-un gand cu ei, aparent mari conservatori, ar fi constientizat/constientizeaza oare aceasta ironie cruda?… Exact cu invectivele aruncate de catre dansii la adresa vechilor-calendaristi si ale zilotilor, sunt ei interpelati acum. Si ne putem aminti expresiile: Super-ziloti, Super-ortodocsi, chiar Super-Biserica. Nemaivorbind ca mai sunt conservatori din Biserica Oficiala a Greciei, ce au invocat deja posibilitatea de a se produce chiar o schisma intre oficiali din cauza problemelor expuse in Marturisire, daca vor fi nesocotite de catre sinodalii ecumenisti luptatori, astfel ca pana la urma daca se va ajunge la o asemenea situatie (momentan nu prea credem acest scenariu, din mai multe motive), exact pe aceleasi argumente folosite si de ziloti se va merge, care in trecut au fost atat de mult blamate. Dar oare de ce acum ar trebui sa aiba aplicabilitate? Dar macar acum, acestia sa nu ii fie in continuare fideli lui Epifanie Theodoropulos, care ar fi cerut sa se astepte hotararea unui sinod pan-ortodox si ar mai “prepara” niste iconomie. Macar acum sa scape fiecare de frica de a se rupe de eretici! Sinodul pan-“ortodox” ce va urma va fi sinodul pan-eretic, indiferent daca se va mai auzi vreo voce de “episcop” comemorationist nemultumit pe acolo, asemenea cum in toata istoria miscarii ecumenice, mereu s-au mai ridicat nemultumiti, dar care nu au reusit din postura in care erau sa poata stavili erezia!
Mai bine mai tarziu, decat niciodata!
- “Închei acum, cerându-mi iarăşi iertare. Încerc, de mai multă vreme, să stau în tăcere, pentru că nu e înţelept să vorbeşti atunci când toţi urlă şi nimeni nu ascultă. Prin această scrisoare nu încerc să conving pe nimeni de nimic. Am simţit doar că este bine să şoptesc unele din adevărurile pe care Biserica le mărturiseşte din veac. […]15Iertaţi-mă şi pace tuturor!” (mesaj publicat cu acordul parintelui, cu urmatoarea mentiune a sfintiei sale, adresata noua: “Totuşi mă îndoiesc să ajute pe cineva. Acum toată lumea ţipă şi nimeni nu ascultă. Mă bucur mult că n-aţi făcut aşa şi voi”).”
Pentru cei care au urmarit in ultimele cateve luni site-ul razbointrucuvant, este evident ca remarca “Acum toată lumea ţipă şi nimeni nu ascultă. Mă bucur mult că n-aţi făcut aşa şi voi” este pur fantezista – ar sta in picioare aceasta ipoteza doar daca parintelui nu i-a mers internetul si acesta este motivul pentru care nu stie ca razboinicii tipa, si chiar de mult timp, fara a vrea sa accepte atentionarea ca sunt intr-o mare inselare –, pentru ca ofensiva fara precedent impotriva Bisericii lui Hristos in care s-au lansat administratorii site-ului, este mult mai mult decat un simplu urlet, ci chiar propovaduirea amagirii.
Hristofor Tarau
(a nu se confunda cu numele administratorului acestui blog)
Note de subsol:
[1] Adica se ingradisera de ierarhii eretici, pentru a nu avea nici o comuniune cu acestia.
[2] Marele Cneaz Vasilii al II-lea
[3] Si legaturi cu organisme ecumenice, ale unor ierarhi din Biserici locale, anterioare lepadarii Traditiei din 1924, putem aduce si noi, de pilda faptul ca mitropolitul primat al Bisericii Romane, Miron Cristea, a devenit din anul 1920 vicepreşedinte al Asociaţiei mondiale pentru promovarea păcii internaţionale între naţiuni prin Biserici, asociatie infiintata la 2 august 1914 la Constanz, în Elveţia si care in perioada la care ne referim a tinut mai multe conferinte ce urmareau deja crearea unui curent de opinie pro-ecumenist.
[4] Vezi opozitia Ortodoxiei fata de orice inovatie a Traditiei exprimata in Enciclica din anul 1848.
[5] Vezi aici si cazurile izolate de aplicare in trecut, cu binecuvantarea intaistatatorului Mitropolit Anastasie Gribanovski, ceea ce nu atrage de la sine si stabilirea unei reguli obligatorii pe acest principiu, a masurii iconomiei, dar nu in chestiunile ce privesc dreapta credinta, ci in a nu se recurge la rehirotonire tocmai pentru motivul reantoarcerii in Biserica si recuperarea unor episcopi apartinand schismaticei Biserici Oficiale a Romaniei, cum este cazul primirii in ROCOR a Mitropolitului Visarion Puiu (1879-1964), iar mai apoi cel al Arhimandritului Teofil Ionescu (1896-1975), ce a fost hirotonit in decembrie 1954 in Franta, langa Paris, la Versailles, in Catedrala ROCOR Sf. Nicolae, ca Episcop Vicar al mai inainte mentionatului ierarh, de catre Sfantul Arhiepiscop Ioan Maximovici, Mitropolitul Visarion si Episcopul Nafanael Lvov. Acest episcop, Teofil Ionescu, ce ulterior in anul 1972 s-a reantors in Biserica Oficiala din Romania (fiindu-i recunoscuta ca valabila hirotonia ca arhiereu), este chiar cel de-al doilea episcop al carui nume nu aparea in scrisoarea Arhiepiscopului Serafim din ROCOR de adeverire a hirotonirii in SUA a Episcopului Acachie pentru vechii-calendaristi floriniti din Grecia, caz de care a fost scandalizat Epifanie Theodoropulos in a sa Cele doua extreme – ecumenismul si stilismul, datorita faptului ca el nu putea sa conceapa aceasta pentru ca nu avea toate datele necesare privind starea de urgenta si constrangerile ce au impus aceasta decizie fara aprobarea prealabila a intaistatatorului ROCOR, hirotonie ce ulterior a fost confirmata de catre Sf. Mitropolit Filaret al ROCOR. Impotriva Mitropolitului Visarion Puiu, Sinodul BAOR, in 28 februarie 1950, a dat chiar hotarare de caterisire, ca unul ce era considerat trădător al „intereselor poporului”, hotarare ce din motive de imagine la 25 septembrie 1990 a fost anulata.
[6] În testamentul său, Mitropolitul Anastasie Gribanovski, primul ierarh al sinodului ROCOR, a precizat: „Cât despre Patriarhia Moscovei şi episcopii, arhiepiscopii şi mitropoliţii ei, Biserica Rusă din Afara Graniţelor nu tebuie să aibă nici o legătură canonică, de rugăciune, ori nici chiar simple legături de zi cu zi, lăsându-i totodată în seama judecăţii Soborului unei viitoare Biserici Ruse libere.”
[7] Scrisa in limba romana dupa cea prezentata in Marea Colectie a Vietilor Sfintilor, volumul 5 – Ianuarie, adunate de catre Sfantul Dimitrie al Rostovului (1629-1709)
[8] Vezi aici marturisirea eretica: “…sa se ia in consideratie, pe de alta parte, contextul special in care au fost pronuntate anatemele [n.n.: Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon], context caracterizat ca unul al dezbinarii, al lipsei de acord in formularea invataturii de credinta si al lipsei de iubire frateasca, iar, pe de alta parte, actualul context in care se pune in discutie ridicarea anatemelor, caracterizat ca fiind unul de impacare, de iertare reciproca si de marturisire comuna a aceluiasi continut al credintei comune”, ce apare intr-un material mai lung din anul 1995, inregistrat ca Temei nr.34/1995, ce a fost intocmit de Teofan Sinaitul (actualul eresiarh al MMB), semnat de Teoctist si inaintat tuturor sinodalilor oficiali ai BAOR. Daca vreun naiv va motiva ca inca nu s-au ridicat anatemele fata de monofiziti de catre aceasta jurisdictie locala anti-ortodoxa, sa cerceteze mai bine problema, caci sunt deja altele asemenea ei, care deja au facut-o si au si restabilit comuniune, iar in privinta catolicilor, anatema s-ar fi vrut deja a fi ridicata de catre Athenagoras al Constantinopolului.
[9] Astfel cum tot intr-o Biserica locala, ca cea a Romei, s-a dat marturia acelei vremi impotriva apostaziei, la mijlocul secolului trecut, a fost randul in cea a Greciei, cand la 26 mai 1950 a fost emisa o enciclica in urma unui sinod la care au participat patru episcopi vechi calendaristi – enciclica ce va fi adusa in discutie in partea a doua a textului de fata, in care se va analiza articolul din Presa Ortodoxa.
[10] Fericitul Papa Martin al Romei, dupa ce mult a fost chinuit la Constantinopol, a fost trimis in surghiun la Cherson, dupa cum de altfel a fost trimis si Sf. Maxim.
[11] Atitudinea si hotararea Sf. Maxim Marturisitorul ar fi fost cu siguranta catalogata de catre Epifanie Theodoropulos ca super-ortodoxa sau super-zilotista.
[12] Traducere exacta a termenului din greaca veche este chiar “afundare”, nu “botezare”.
[13] Vezi aici aceeasi Enciclica din 1950
[14] Se poate observa ca blog-ul arhiva traditiaortodoxa.net, care a fost blocat in ultimele zile, probabil si cu ajutorul unor binevoitori, a trebuit din necesitate asadar sa isi schimbe platforma de gazduire, astfel ca, momentan cel putin, noua adresa este
http://traditiaortodoxa.wordpress.com/.
[15] Am sarit peste fraza respectiva pentru ca a fost mentionata la inceputul textului.
[16] Cele doua sublinieri ne apartin.
[17] „Sigilionul” a fost găsit în manuscris în Codexul 772 din biblioteca Mănăstirii Sf. Pantelimon şi în mss. Codex 285 în chilia “Imnul Acatist” din Schitul Kapsocalivia din Sfântul Munte Athos. În România a fost pentru prima dată publicat la Bucureşti în anul 1881 în revista “Biserica Ortodoxă Română” nr.12, de arhimandritul rus Porfirie Uspenski, care l-a copiat dintr-un manuscris al bibliotecii Mănăstirii Sinai.
[1] Adica se ingradisera de ierarhii eretici, pentru a nu avea nici o comuniune cu acestia.
[2] Marele Cneaz Vasilii al II-lea
[3] Si legaturi cu organisme ecumenice, ale unor ierarhi din Biserici locale, anterioare lepadarii Traditiei din 1924, putem aduce si noi, de pilda faptul ca mitropolitul primat al Bisericii Romane, Miron Cristea, a devenit din anul 1920 vicepreşedinte al Asociaţiei mondiale pentru promovarea păcii internaţionale între naţiuni prin Biserici, asociatie infiintata la 2 august 1914 la Constanz, în Elveţia si care in perioada la care ne referim a tinut mai multe conferinte ce urmareau deja crearea unui curent de opinie pro-ecumenist.
[4] Vezi opozitia Ortodoxiei fata de orice inovatie a Traditiei exprimata in Enciclica din anul 1848.
[5] Vezi aici si cazurile izolate de aplicare in trecut, cu binecuvantarea intaistatatorului Mitropolit Anastasie Gribanovski, ceea ce nu atrage de la sine si stabilirea unei reguli obligatorii pe acest principiu, a masurii iconomiei, dar nu in chestiunile ce privesc dreapta credinta, ci in a nu se recurge la rehirotonire tocmai pentru motivul reantoarcerii in Biserica si recuperarea unor episcopi apartinand schismaticei Biserici Oficiale a Romaniei, cum este cazul primirii in ROCOR a Mitropolitului Visarion Puiu (1879-1964), iar mai apoi cel al Arhimandritului Teofil Ionescu (1896-1975), ce a fost hirotonit in decembrie 1954 in Franta, langa Paris, la Versailles, in Catedrala ROCOR Sf. Nicolae, ca Episcop Vicar al mai inainte mentionatului ierarh, de catre Sfantul Arhiepiscop Ioan Maximovici, Mitropolitul Visarion si Episcopul Nafanael Lvov. Acest episcop, Teofil Ionescu, ce ulterior in anul 1972 s-a reantors in Biserica Oficiala din Romania (fiindu-i recunoscuta ca valabila hirotonia ca arhiereu), este chiar cel de-al doilea episcop al carui nume nu aparea in scrisoarea Arhiepiscopului Serafim din ROCOR de adeverire a hirotonirii in SUA a Episcopului Acachie pentru vechii-calendaristi floriniti din Grecia, caz de care a fost scandalizat Epifanie Theodoropulos in a sa Cele doua extreme – ecumenismul si stilismul, datorita faptului ca el nu putea sa conceapa aceasta pentru ca nu avea toate datele necesare privind starea de urgenta si constrangerile ce au impus aceasta decizie fara aprobarea prealabila a intaistatatorului ROCOR, hirotonie ce ulterior a fost confirmata de catre Sf. Mitropolit Filaret al ROCOR. Impotriva Mitropolitului Visarion Puiu, Sinodul BAOR, in 28 februarie 1950, a dat chiar hotarare de caterisire, ca unul ce era considerat trădător al „intereselor poporului”, hotarare ce din motive de imagine la 25 septembrie 1990 a fost anulata.
[6] În testamentul său, Mitropolitul Anastasie Gribanovski, primul ierarh al sinodului ROCOR, a precizat: „Cât despre Patriarhia Moscovei şi episcopii, arhiepiscopii şi mitropoliţii ei, Biserica Rusă din Afara Graniţelor nu tebuie să aibă nici o legătură canonică, de rugăciune, ori nici chiar simple legături de zi cu zi, lăsându-i totodată în seama judecăţii Soborului unei viitoare Biserici Ruse libere.”
[7] Scrisa in limba romana dupa cea prezentata in Marea Colectie a Vietilor Sfintilor, volumul 5 – Ianuarie, adunate de catre Sfantul Dimitrie al Rostovului (1629-1709)
[8] Vezi aici marturisirea eretica: “…sa se ia in consideratie, pe de alta parte, contextul special in care au fost pronuntate anatemele [n.n.: Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon], context caracterizat ca unul al dezbinarii, al lipsei de acord in formularea invataturii de credinta si al lipsei de iubire frateasca, iar, pe de alta parte, actualul context in care se pune in discutie ridicarea anatemelor, caracterizat ca fiind unul de impacare, de iertare reciproca si de marturisire comuna a aceluiasi continut al credintei comune”, ce apare intr-un material mai lung din anul 1995, inregistrat ca Temei nr.34/1995, ce a fost intocmit de Teofan Sinaitul (actualul eresiarh al MMB), semnat de Teoctist si inaintat tuturot sinodalilor oficiali ai BAOR. Daca vreun naiv va motiva ca inca nu s-au ridicat anatemele fata de monofiziti de catre aceasta jurisdictie locala anti-ortodoxa, sa cerceteze mai bine problema, caci sunt deja altele asemenea ei, care deja au facut-o si au si restabilit comuniune, iar in privinta catolicilor, anatema s-ar fi vrut deja a fi ridicata de catre Athenagoras al Constantinopolului.
[9] Astfel cum tot intr-o Biserica locala, ca cea a Romei, s-a dat marturia acelei vremi impotriva apostaziei, la mijlocul secolului trecut, a fost randul in cea a Greciei, cand la 26 mai 1950 a fost emisa o enciclica in urma unui sinod la care au participat patru episcopi vechi calendaristi – enciclica ce va fi adusa in discutie in partea a doua a textului de fata, in care se va analiza articolul din Presa Ortodoxa.
[10] Fericitul Papa Martin al Romei, dupa ce mult a fost chinuit la Constantinopol, a fost trimis in surghiun la Cherson, dupa cum de altfel a fost trimis si Sf. Maxim.
[11] Atitudinea si hotararea Sf. Maxim Marturisitorul ar fi fost cu siguranta catalogata de catre Epifanie Theodoropulos ca super-ortodoxa sau super-zilotista.
[12] Traducere exacta a termenului din greaca veche este chiar “afundare”, nu “botezare”.
[13] Vezi aici aceeasi Enciclica din 1950
[14] Se poate observa ca blog-ul arhiva traditiaortodoxa.net, care a fost blocat in ultimele zile, probabil si cu ajutorul unor binevoitori, a trebuit din necesitate asadar sa isi schimbe platforma de gazduire, astfel ca, momentan cel putin, noua adresa este
http://traditiaortodoxa.wordpress.com/.
[15] Am sarit peste fraza respectiva pentru ca a fost mentionata la inceputul textului.
[16] Cele doua sublinieri ne apartin.
[17] „Sigilionul” a fost găsit în manuscris în Codexul 772 din biblioteca Mănăstirii Sf. Pantelimon şi în mss. Codex 285 în chilia “Imnul Acatist” din Schitul Kapsocalivia din Sfântul Munte Athos. În România a fost pentru prima dată publicat la Bucureşti în anul 1881 în revista “Biserica Ortodoxă Română” nr.12, de arhimandritul rus Porfirie Uspenski, care l-a copiat dintr-un manuscris al bibliotecii Mănăstirii Sinai.
Frate Hristofor esti cam iute la atacuri…
Fii atent ca modul in care abordezi aceste probleme… nu nu mai ca nu este ortodox si cu atat mai mult te primejduiesti singur…
Chiar daca ai ramane tu singurul marturisitor in Ortodoxie (dupa cum abordezi multe lucruri „cu certitudinea ca tu esti un adevarat marturisitor”…tot nu te-ar indreptatzi sa ai o astfel de atitudine.
Totusi, Mitropolitul Marcu nu a facut o biserica separata la momentul respectiv ci doar s-a separat de ei indemnand credinciosii sa pastreze dreapta credinta.
Cred ca este gresita abordarea aceasta similara cu cea a copiilor care suparati fiind isi iau jucariile si pleaca…..Nu vreau sub nici o forma sa va jignesc, insa dintre Sfintii Parinti nu cred ca puteti spunea ca a fost unul care sa se fi separat la un sinod de rezistenta. Imi dadea cineva aici exemplul SF. Maxim Marturisitorul care a indurat multe atunci cand drept s-a opus ereticilor, totusi acesta (Sf. Maxim) nu si-a facut biserica separata ci a creat un curent de opinie in interior care a destramat urzeala ereticilor.
Totusi, daca lucrarea ereticilor din BOR va continua, sunt de parere ca veti avea multi frati care vi se vor alatura pentru ca nebunii nu-si dau seama ca darama casa peste ei prin erezia lor.
Nu vreau sa impun idei, nici nu am cum, am vrut sa va spun, daca e primit, punctul meu de vedere, al unui crestin care nu impartaseste uraciunea care cuprinde biserica noastra.
Adevarul este taios. Desparte binele de rau, oile de capre. Multi se dau loviti cand se ia taurul de coarne si se pune adevarul si, din lipsa de argumente, ataca asa zisul mod lipsit de dragoste de a spune lucrurile. Multi oameni sensibili mai traiesc pe lumea asta. mai bine ar renunta la atata sensibilitate care nu-i va ajuta in vremurile dure care vin.
Eu am citit si atentie si ce am inteles eu, ca idee principala, e ca Biserica nu e unde sunt cladirile si administratia oficiala neaparat, ci Biserica e acolo unde nu e erezie, deci unde se propovaduieste, se traieste si se marturiseste Credinta cea adevarata. Am fost preveniti ca inselarile ce vin sunt atat de mari incat si CEI ALESI se vor insela. Asa ca sa nu ne miram ca se poate insela si parintele Aldea, chiar si mari duhovnici. Oricine se poate insela. Doar ca acum, dupa 2000 ani de istorie nu avem scuze ca nu stim ce spune Biserica. Avem Sinoadele, avem pe Sfintii Parinti, avem tot ce ne trebuie ca sa intelegem unde este adevarul. Ce nu avem, majoritatea dintre noi, e smerenia si dragostea de Adevar. Uite asa se nasc interpretarile eronate de felul textului par. Aldea care merge pana la a justifica ascultarea si comuniunea cu ERETICII care de mai bine de o suta de ani fac ce vor si duc lumea la pierzare din pricina tacerii noastre si a ascultarii vinovate pe care o facem fata de ei.
Daca ai fi fost in Duhul Dragostei, ti-ai fi dat seama de Adevar….
Dumnezeu sa te ierte!
Eu mi-am dat seama ca Adevarul e cu Sfintii Parinti, Sfintele Sinoade, Sfintele Canoane si in Biserica aceea care nu primeste in sanul sau erezia, ci dimpotriva, o scuipa imediat afara. Din fericire, inca le avem pe acestea. Mi-a spus cineva zilele acestea ca suntem intr-o cernere, sita e din ce in ce mai fina. Unii dorm linistiti. Treaba lor.
@ Anca Stati
Anca, una e sa marturisesti adevarul si alta esta sa te muti la un alt sinod. Daca la fiecare erezie s-ar fi facut cate un sinod, acum am fi avut cateva sute de biserici, una mai ortodoxa decat alta.
Regret ca ai parerea asta despre fratii de la RazbointruCuvant. Ei sunt printre ultimii care inca mai marturisesc adevarul. Tu nu ai facut decat niste acuzatii nefondate.
Sa ne ierte Dumnezeu.
Doamne ajuta!
Inca pe vremea Sf. Vasile cel Mare erau mai multe sinoade, fara comuniune intre ele. Cititi mai bine istoria bisericii, nefalsificata. Deci nu confundati Biserica Ortodoxa cu jurisdictiile Bisericilor oficiale – altfel ar insemna ca de pilda noii mucenici ucisi de serghianisti – adica de „Patriarhia” Moscovei, o organizatie necanonica, anatemizata de Sf. Patriarh Tihon – se gaseau „in afara Bisericii” fiindca nu aveau comuniune cu aceasta ci faceau parte din Biserica de Catacombe. Cat despre ierarhii eretici, acestia au fost dintotdeauna considerati a fi in afara Bisericii si luptatori impotriva ei. Si deopotriva cu ei, in afara Bisericii, cei ce raman in comuniune cu acestia! De pilda Sf. Ioan Gura de Aur spune ca ‘vrasmasi ai lui Dumnezeu nu sunt doar ereticii, ci si cei aflati in comuniune cu ei’. La fel anatema ROCOR din 1983 impotriva ereziei ecumenismului, spune: „celor ce cu buna-stiinta sunt in comuniune cu acesti eretici mai-nainte-pomeniti […] anatema” ( a se citi la http://traditiaortodoxa.wordpress.com/2009/02/23/anatema-impotriva-ereziei-ecumenismului-pronuntata-in-duminica-biruintei-ortodoxiei/ )
Intrebare pentru cei care subscriu la punctul de vedere al Parintelui Aldea – cand este mai précis momentul in care este justificata iesirea de sub ascultarea fata de un ierarh eretic? Oare chiar atat de puternic inradacinata este adeziunea fata de Biserica Oficiala, doar pentru ca e OFICIALA, incat indiferent ce se intampla in ea, noi sa sa ascultam si sa urmam pur si simplu ca oile fara minte? In acest caz, care ar mai fi diferenta dintre noi si cei care, ascultand de ierarhii oficiali, au zbierat “Rastigneste-L! Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri!”??
Ma rog, poate e exagerata analogia din comentariul meu, dar totusi, repet, cand anume si cat timp trebuie sa treaca de la constatarea picarii in erezie a ierahilor, pana la ce nivel de corupere sa ajungi, pentru a alege sa rupi comuniunea cu ei si sa iesi din ascultare?
Ce va face parintele Aldea, si altii ca dansul, daca, inaintea evenimentului unui sinod, i se cere sa cunune, de pilda, un ortodox cu o catolica, sau sa boteze un copil doar prin stropire, sau sa oficieze inmormantarea unui mason dovedit, sau sa duca credinciosi ortodocsi in pelerinaj la Lourdes, sau orice alta chestie ne-canonica??
Dupa putina mea minte, exista 2 posibilitati:
1. refuza – deci iese din ascultare.. si atunci cum va interpreta aceasta ne-ascultare, ca realizare a unei Biserici proprii? Sau ca pastrare a Bisericii Ortodoxe si a credintei adevarate?
2. nu refuza – deci incalca cu buna stiinta canoanele… si atunci ce argument are cum ca mai are har ca preot? Sau ca biserica ce o reprezinta e cea adevarata? Pentru ca pana acum – corectati-ma daca gresesc – dansul nu neaga erezia ce a patruns in BOR si singurul argument pentru a sta in aceasta biserica si a face ascultare este ca totusi este vorba de Biserica Oficiala.
Acuze nefondate faci tu. Vino cu exemple concrete din ceea ce califici tu ca fiind „acuze nefondate” la adresa „marturisitorilor” de la razboi. In caz contrar, nu polua cu „regrete” goale discutii argumentate.
@ Gabriel S.
Nu ai mai auzit de sinoade viclenesti si mincinoase? Sunt sinoadele infailibile? Care este criteriul infailibilitatii? Daca te delimitezi de un sinod mincinos, precum Sfantul Marcu al Efesului, tu esti cel care te muti? Depinde din ce unghi privesti. Te ‘muti’ de la erezie in Adevar. Dar lucrurile nu trebuie vazute numeric. Conteaza cine ramane in Adevar. Acela sta in Biserica. Ceilalti se muta. Adica punctul fix este Adevarul, nu multimea episcopilor, si nici sediul mitropoliei / patriarhiei. Nu cladirile, ci adevarul de credinta.
Dar sa te inteb si eu. Drept credinciosii din istoria Bisericii au lasat sau nu bisericile goale preotilor si ierarhilor eretici?
De ce nu sunt goale bisericile in care se pomeneste Corneanu? De ce nu sunt goale Bisericile in care e pomenit Laurentiu Streza ? (http://apologeticum.wordpress.com/2009/10/01/la-medias-se-preconizeaza-slujirea-unui-ierarh-ortodox-cu-un-evanghelic/). Sau unde preotul e mason, sau ecumenist? Dimpotriva, este imbulzeala, care mai de care sa ia ‘binecuvantari’! Pentru ca credinciosii nu vor sa se ‘mute’? Ba da, se muta deja prin sederea lor, se muta de la Adevar la erezie si la minciuna. Statul asta pe loc pentru care pledezi tu este paralizie. Nu pledezi pentru sederea in Biserica! Imi pare rau sa constat teoria infailibilitatii papale (a ierarhilor) in toata splendoarea ei aparata de ‘drept-credinciosii’ ortodocsi. Sau pledezi pentru actualizarea/ ajustarea/ revizuirea dogmelor si a canoanelor? Acolo este neschimbabilitatea, unde este harul Duhului Sfant! Acolo e de STAT! Nu unde sunt granitele fizice si cladirile bisericilor oficiale! Oare bisericile oficiale si ierarhii au ramas neschimbati in Adevar?
Problema e ca nici canoanele nu le mai stim, nici cu creierul nu mai gandim, ci ne-am facut lobotomie. Auzi, argumente nefondate. Cititi canoanele si istoria Bisericii, caci pe acestea se fondeaza argumentele.
„Dupa putina mea minte, exista 2 posibilitati:
1. refuza – deci iese din ascultare.. si atunci cum va interpreta aceasta ne-ascultare, ca realizare a unei Biserici proprii? Sau ca pastrare a Bisericii Ortodoxe si a credintei adevarate?”
Daca refuza nu inseamna automat ca este dat afara, sunt numeroase cazurile de preoti care nu se supun ideilor pretioase eretice, venite de la centru, care slujesc in continuare si nu au fost exclusi din BOR. Voi numiti oarecum ironic BOR ca fiind „oficiala” si spuneti ca nu conteaza jurisdictia ci conteaza doar faptul ca nu trebuie comuniune cu ereticii. Foarte eronat acest punct de vedere pentru ca eu ca persoana am libertate sa fac ce doresc iar daca refuz pornirile eretice ale unor ierarhi nu inseamna ca trebuie sa ma separ de tot sinodul – in sinod fiind si ierarhi dreptmarturisitori care trebuie sprijiniti cu tot ce putem spre indreptare si lepadare de erezie. Se mai poate inca sa ne separam de toti acesti eretici si sa marturisim adevarul in BOR, cand nu se va mai putea, atunci va trebui sa ne separam.
2. nu refuza – deci incalca cu buna stiinta canoanele… si atunci ce argument are cum ca mai are har ca preot? Sau ca biserica ce o reprezinta e cea adevarata? Pentru ca pana acum – corectati-ma daca gresesc – dansul nu neaga erezia ce a patruns in BOR si singurul argument pentru a sta in aceasta biserica si a face ascultare este ca totusi este vorba de Biserica Oficiala.
Nu este adevarat, nu asta este motivul, adevaratul motiv este ca nu ne indreptateste nici un canon ca la aparitia unui eretic sa facem un sinod separat, datoria noastra e sa luptam pentru ortodoxie fiecare in biserica in care se afla, nu sa facem 1000 de biserici care de care mai ortodoxa.
Eu ca fiu al BOR nu ma simt in comuniune cu cei pe care-i cred eretici si nu voi asculta niciodata de ei iar in momentul in care nu voi mai putea sa fac asta atunci voi merge la o biserica ortodoxa care ma va primi.
In alta ordine de idei, in BOR sunt multi credinciosi care nu primesc deloc orientarile masonice ale unora din cler si care au un cuvant de spus in ce priveste drumul pe care merge BOR. Nu trebuie sa uitam ca mai avem ierarhi ca IPS Bartolomeu care nu sunt chiar nimeni in biserica chiar daca sunt marginalizati si catalogati drept „perimati”.
Ce frumos e atacat pr Aldea..admirabil.Oare tot asa faceti si cu sectantii si ateii agresivi sau cu mulsumanii? Iar comentariile sunt absolut delicioase. Ex: „Multi oameni sensibili mai traiesc pe lumea asta. mai bine ar renunta la atata sensibilitate care nu-i va ajuta in vremurile dure care vin..” , domnia ta esti o astfel de persoana deci , insensibila…pai unde mai e dragostea, asta pe langa expresii ca ” scuipa”, ‘oi fara minte” . Ce mai , sunteti plini ochi de…har Si alta :”Ce va face parintele Aldea…” , iti spun eu ce va face acest preot : nu-ti va da tie socoteala cu siguranta…
Si ca sa nu ma intind ca d-ul H. va spun si eu : daca nu va place nu-i nici o suparare. Mantuirea e personala
am o vorba si ptr Gabriel S…o fi si ceva uraciune si prin Bor-ul nostru mult hulit dar priveste un pic si la acei oameni cuminti tineri si batrani carew isi poarta smerenia cu atata naturalete.Din propie experienta am observat ca Dumnezeu iti scoate in cale mai intai „uraciunea” si daca nu ai cazut ispitei vei intalni taina frumusetii pe care multi o cunosc putini pot grai despre ea
ps-pinochio e semnatura personala? sau doar face trimitere la pretiosul popas alternativ?!
„am o vorba si ptr Gabriel S…o fi si ceva uraciune si prin Bor-ul nostru mult hulit dar priveste un pic si la acei oameni cuminti tineri si batrani carew isi poarta smerenia cu atata naturalete.Din propie experienta am observat ca Dumnezeu iti scoate in cale mai intai “uraciunea” si daca nu ai cazut ispitei vei intalni taina frumusetii pe care multi o cunosc putini pot grai despre ea”
Din fericire am cunoscut si partea frumoasa la care faceti referire, altfel eram unul din cei care ii sustinea pe cei care sunt adeptii plecarii.
Problema noastra este ca nu prea avem curajul sa ne rezolvam necazurile si ne ascundem dupa false smerenii si ascultari….
Cred ca BOR, cu toate necazurile ei, are resursele necesare sa treaca cu bine de aceasta uraciune a ecumenismului si secularizarii.
‘cand este mai précis momentul in care este justificata iesirea de sub ascultarea fata de un ierarh eretic?’ Dupa cum se observa, se pare ca nu exista nimic care sa justifice delimitarea de BOR. Le-a intrat in cap ca BOR e Biserica (indiferent de cate biserici ortodoxe exista – e un fapt – oare de ce-or fi atatea, nu se intreaba). Si argumenteaza la nesfarsit ca e de ajuns sa nu fii de acord cu ierarhie. Argumentatie necanonica, cum e si ecleziologia pe care o traiesc si propovaduiesc. Pe canoane v-ati mai uitat?
@ Gabriel S.
Nimeni nu si-a facut sinod. A rezultat un sinod pentru ca, spre deosebire de vremurile istorice ale Bisericii, ierarhii cazuti/ eretici NU S-AU MAI POCAIT SI NICI NU AU DE GAND SA O FACA, pentru ca ierarhii eretici MAI NOU NU MAI SUNT CATERISITI SI DATI AFARA DIN BISERICA, si pentru ca NU MAI E NICI UNUL DREPT CREDINCIOS, ci sunt uniti in cuget si lucreaza faradelegea si nu au de gand sa se opreasca pana nu-si ating scopul de distrugere a bisericii. Neintorcandu-se ei de buna voie in Biserica adevarata sau nefiind lepadati, iata au rezultat mai multe sinoade. Acel unul episcop pe care credeti ca-l mai aveti drept iti numeste pe Papa ‘urmas vrednic al apostolilor’ deci il recunoaste ca ‘episcop al lui Hristos’ si le da impartasatie greco-catolicilor, confundand, dupa cum el a zis, impartasania cu borsul de urzici. Si nu s-a pocait nici public nici personal de aceste gesturi si cuvinte. Visati frumos, domnule. Vise placute.
@ geppetto
Lasa ca e BOR plina de dragoste fata de eretici si plina de ura si de prigoane fata de fratii de aceeasi credinta si sange. Si daca nu esti la curent BOR este sub anatemele sinoadelor locale care au anatemizat masoneria, ecumenismul, nou calendarismul, serghianismul. Si a recunoscut tainele catolicilor, succesiunea apostolica a papei. Mai are de recunoscut primatul papei si gata unirea cu ereticii. Dar veti gasi si atunci argumente sa mergeti dupa ei, de atata dragoste ce aveti.
Asa e. Mantuirea e dupa cum alegem fiecare. Cine are urechi aude, si cine are ochi vede.
Anca,
Eu cred ca ales inselat sunt doua notiuni care se exclud una pe cealalta, si nu poate fi vorba decat despre un pseudo-ales, un om care isi asuma rolul de indrumator spiritual pentru altii, dar care nu poate fi decat proroc mincinos si ceea ce se descrie in Matei 7.22,23:
„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.”
„Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, DE SE POATE, pe cei aleşi.”(Marcu 13.22)
Cred ca ales este orice om pe care Dumnezeu l-a ales ca sa fie membru al Bisericii Vii. Si nu cred ca un ales, adica un om care traieste autentic ortodoxia poate sa se intersecteze cu erezia ereziilor si sa nu o identifice ca atare, cu atat mai mult daca este vorba despre un considerat mare duhovnic care se presupune ca traieste ortodoxia de la un anumit nivel in sus.
Orice om se poate insela, chiar si unul imbunatatit duhovniceste. Aceasta era ideea mea, poate exprimata incorect. Eu nu am echivalat neaparat pe ales cu inafilibil, ci am vrut sa sustin ideea prezentata. Desi exprim o parere proprie si bineinteles ca pot fi contrazisa, ma gandesc la Sfantul Apostol Petru, un ales de catre insusi Mantuitorul, care la un moment dat s-a inselat intr-o problema delicata si a fost corectat corespunzator de catre Sfantul Apostol Petru:
Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel – capitolul 2:
11. Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare.
12. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur.
13. Şi, împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor.
14. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii?
15. Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri.
16. Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta.
17. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum!
18. Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă).
Iata o dovada ca un ales s-a inselat si omul cat este om poate sa cada in inselari. Parca totusi nu as echivala pe ales cu iinfailibil si cu ‘automat mantuit’.
‘De se poate’acela nu exclude faptul ca unii se vor insela de-a dreptul pentru o vreme. Asa cred eu. Repet, este o parere personala si asa am si exprimat-o.
Gabriel_S, ai citit cumva Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (partea aII-a, numita „CARE DESPĂRŢIRE NU ESTE SCHISMĂ”:), care precizeaza fara echivoc:
„Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, Fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu
capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că
nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi
de comuniunea cu cei ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinari.” ?
Daca l-ai fi citit pana acum, ar trebui sa intelegi de ce nu trebuie sa ramai in comuniune cu cineva care predica erezia si mai si da gir tinerii in lacasurile de cult ale BOR de slujbe in comun cu heterodocsii papistasi si protestanti ((e vorba de asa-zisul patriarh anathemisit de Sinoadele Locale incepand de la 1583, Daniel Ciobotea). RAMAI CAT MAI DEPARTE DE DANIEL CIOBOTEA SI DE BOR, CARE CU ADEVARAT ESTE NU NUMAI SCHISMATICA, DAR SI ERETICA DIN MOMENTUL IN CARE PSEUDO-IERARHII EI S-AU IMPARTASIT DIN POTIRUL CATOLIC !!!
Nu stiu daca esti aceeasi persoana cu Anca Stati careia m-am adresat.
Si in cazul meu este vorba despre parerea personala.
Si eu cred ca alesii se pot insela in unele chestiuni legate de credinta (in functie de nivelul fiecaruia de traire) fara ca asta sa le afecteze mantuirea. Dar cred ca in privinta ecumenismului, religia Antihristului, un ales nu se poate insela. Si a fi inselat pentru o vreme este cu totul altceva, decat a fi inselat pana la sfarsitul vietii.
corectie. Sfantul apostol Petru a fost corectat corespunzator de catre sfantul apostol Pavel. Ma iertati.
Anca Stati& com. , repet :nu va place, la revedere!Daca nu respectati BOR-ul, treaba voastra , mergeti pe alta cale..e foarte simplu…Cu cine se uneste sau nu BOR, nu e problema domniilor voastre, din moment ce v-ati asezat in postura de superioritate si de judecator si v-ati lepadat de Bor. Asta nu inteleg eu. Nu faci parte din BOR, de ce te bagi …domnilor si doamnelor intelegeti nu e familia voastra, nu faceti parte din ea. Stati si barfiti BOR-ul de parca ati fi clarivazatori..De ce nu va vedeti de pacatele voastre? Sau te pomeni ca nu aveti…!? Am o vecina cunoscuta sub numele de „telesant” sta si iscodeste pe la usi si ferestre care ii sunt straine ,si in casa ei e o mizerie cumplita..asa se intampla cand nu-ti porti de grija tie si , sa-mi fie iertata vorba ” prostul nu doarme de grija altuia”.
Treaba noastra de cata dragoste avem…ce? nu va mantuiti de noi?!
ps-ptr Gabriel S
smerenie falsa sau ascultare de fatada inseamna ca am stat cu ochii pe celelalt si l-am judecat..Asta e mai mult pacatul celui ce a vazut…Cred ca uneori suntem f exigenti si cerem de la ceilalti mai mult…si mie mi-ar placea sa fie totul frumos si lin dar fara ceva vremuri grele nu ne mantuim…BOR nu e inaltata de perfectiunea si sfintenia omului ci de mila Domnului.
@Maria Cristina,
„Alesii” care au ales credinta stramba, dupa calendarul papistasesc/gregorian/comercial/iulian indreptat sunt anathemisti de Sfintele Sinoade ale celor trei mai importante Patriarhii Ortodoxe, respectiv Constantinopol, Alexandria si Ierusalim de la 1583, 1587, 1593, 1670, 1756, 1827, 1848, 1895. Asadar, acesti „alesi” nu se pot mantui fiind in afara Bisericii, in vreme ce ierarhii care urmeaza credinta cea adevarata, fie se pot mantui, fie pot ajunge la iad, dupa modul in care si-au condus turma spre mantuire. Imi cer iertare tocmai ca nu stiu exact la care alesi ai facut referire in ultimul tau mesaj: la „alesi” [asa-zisii ierarhi de stil nou] sau la cei cu adevarat alesi[ierarhii de stil vechi care se opun oricaror inovatii omenesti in Biserica]?
„“Alesii” care au ales credinta stramba, dupa calendarul papistasesc/gregorian/comercial/iulian indreptat sunt anathemisti de Sfintele Sinoade ale celor trei mai importante Patriarhii Ortodoxe, respectiv Constantinopol, Alexandria si Ierusalim de la 1583, 1587, 1593, 1670, 1756, 1827, 1848, 1895. Asadar, acesti “alesi” nu se pot mantui fiind in afara Bisericii, in vreme ce ierarhii care urmeaza credinta cea adevarata, fie se pot mantui, fie pot ajunge la iad, dupa modul in care si-au condus turma spre mantuire. Imi cer iertare tocmai ca nu stiu exact la care alesi ai facut referire in ultimul tau mesaj: la “alesi” [asa-zisii ierarhi de stil nou] sau la cei cu adevarat alesi[ierarhii de stil vechi care se opun oricaror inovatii omenesti in Biserica]?
Comentariu�Comentarii de razvan.m — octombrie 4, 2009 @ 10:58 pm
”
Parintii din Sfantul Munte sunt eretici ca recunosc BOR ca fiind biserica canonica si autocefala? Cei care tin calendarul vechi si recunosc BOR ca este una din bisericile surori ortodoxe sunt eretici?
Razvan, nu e chiar asa simplu sa arunci anatema la toti cei care sunt in aceeasi eparhie cu un episcop ratacit.
„ps-ptr Gabriel S
smerenie falsa sau ascultare de fatada inseamna ca am stat cu ochii pe celelalt si l-am judecat..Asta e mai mult pacatul celui ce a vazut…Cred ca uneori suntem f exigenti si cerem de la ceilalti mai mult…si mie mi-ar placea sa fie totul frumos si lin dar fara ceva vremuri grele nu ne mantuim…BOR nu e inaltata de perfectiunea si sfintenia omului ci de mila Domnului.
Comentariu�Comentarii de geppeto — octombrie 4, 2009 @ 9:10 pm ”
Tema asta cu judecarea aproapelui care are pacate ca si noi nu tine in cazul ereticilor…..eu nu pot ramane surd, mut si nepasator la faptele nebunesti ale unuia care-si spune pastor si se impartaseste cu catolicii si care apoi sfideaza o tara intraga cu o decizie complet nedreapta si imorala a sinodului.
Legat de vremurile grele prin care trece biserica noastra, eu cred ca nu este o justificare la un comportament care sa ne faca sa tinem tacere in ce priveste uraciunile tolerate in biserica noastra de suflet.
Razvan.m,
Perceptia mea este ca, in principiu, intre cei care raman la stilul nou nu exista alesi.
Pe de alta parte nu cred ca a fi la stilul vechi si a te opune inovatiilor din Biserica este suficient pentru a te vei mantui, sau o dovada ca esti un ales al Lui Dumnezeu.
Comentarii ca ale domnului gepetto ma dezamagesc cumplit, si sunt, din pacate, tipice. In lipsa unui argument valid, ataca persoana, nu ideea, fiind incapabil sa se ridice la nivelul unei dezbateri constructive care sa duca la Adevar.
Inca nu m-am decis sa parasesc BOR, nici unde sa ma duc daca o fac. Am si eu acelasi mecanism firesc de aparare de a nega realitatea ca sunt pe un drum gresit si am tot fost de atata amar de vreme. Si mie mi-e frica sa nu fac o greseala din pripa si sa parasesc Biserica cea adevarata. Deci ii inteleg si nu-i condamn pe cei care, in ciuda unor dovezi si argumente atat de zdrobitoare precum prezinta Hristofor,inca refuza evidenta.
Dar cu cat citesc mai mult disputele dintre cei de stil nou si cei de stil vechi, nu doar pe acest blog, ci si pe altele, cu atat ma conving ca despre asta e vorba – frica si politica strutului, nicidecum existenta unui argument cat de mic valid ce ar sustine ideea ramnerii in BOR.
Oricum, sunt, dupa parerea mea, 2 chestiuni diferite:
1. Daca mai e har in BOR – nu zice nimeni ca n-ar mai fi, dar daca mai e, e din mila Domnului si este doar pentru credinciosii adevarati, care poate inca nu stiu sau nu au avut cum sa-si dea seama de inselarea in care se afla (atatia cat or mai exista, caci totusi erezia a fost cat se poate de publica si evidenta) Dar in nici un caz nu mai e har pentru cei care au vazut si inteles erezia, si totusi nu se rup de ea (printre care ma numar si eu, deocamdata)
2. Daca este justificata ruperea comuniunii cu BOR – aici inca astept argumente canonice si istorice pentru a astepta, dar, inca nu am aflat, desi, iata, Parintele Aldea a incercat sa aduca asemenea argumente – acestea sunt insa slabe si foarte usor de demontat, dupa cum a demonstrat Hristofor.
Va invit asadar, cei care sustineti mentinerea in BOR, si care, se pare, aveti mai multa dragoste si rabdare decat noi, cei care ne indoim de BOR si care suntem si asa, mai prosti, pentru ca „murim de grija” a ce fac ereticii nostri ierarhi, sa veniti cu ARGUMENTE ADEVARATE – canoane, vietile Sf. Parinti, evenimente istorice – si nu cu argumente intuitive care reflecta propria voastra teama, si atacuri la persoane.
Va multumesc anticipat si Doamne ajuta!
Doamne ajuta! Ceea ce observ este totala incapatanare a credinciosilor din bisericile oficiale de a nu vedea Adevarul. Ma doare acest lucru! Cand un ierarh, care se vrea a fi ortodox, propovaduieste public o erzie (cum este ecumenismul) oare el mai este ortodox? NU! Pe BOR-isti nu calendarul ii face eretici, ci ECUMENISMUL! De ce nu suntem sinceri cand analizam situatia? Daca v-ati fi nascut baptisti si intr-o zi vedeati ca nu acestia sunt Adevaratii crestini, ce faceati? Ati fi ramas mai departe in „biserica” baptista? Care este diferenta atunci intre baptisti si ecumenisti? Doar ritualul! Atat! Unii prin ritual par ortodocsi, iar altii se vede clar ca nu sunt ortodocsi. Insa ierarhii BOR (gen Daniel Ciobotea, Nicolae Corneanu etc…) Nici pe baptisti nu-i vad clar eretici. De ce? Va las pe dumneavoastra sa raspundeti! Cand Nicolae Corneanu a chemat pe erticul „evanghelist” Billy Graham (care este evreu sionist in secret) sa predice in Timisoara si tot Banatul unde era Sinodul BOR? Cand le-a dat „binecuvantare” ereticilor baptisti pentru evanghelizare, cum era Corneanu: ortodox? Iar Sinodul stie toate abaterile lui. Dar in mod tacit le incuviinteaza. Pentru nepasarea noastra vom raspunde in fata Dreptului Judecator. Hristoforus, faci treaba buna! Daca vrei poti sa-mi scrii pe adresa mea de mail. (stiu ca ea apare la tine). Doamne ajuta!
Mie mi se pare un text chiar nesimtit. Pater Aldea chiar crede ca vorbeste la copaci? Orice credincios stie ce s-a intamplat la Ferrara – Florenta. Si totusi vad aici la comentarii ca nu orice credincios stie.. lumea arde si razboinicii se dau pe fata, in frunte cu unii „apologeti”
nu as primi in casa mea sa-mi faca nici o imbunatatire o persoana care „pute”…serios…Daca v-ati citi un pic randurile , asa ca buni crestini ce sunteti ,poate ati rosi” pater” Aldea, celalalt e incapabil sa dea argumente sau iata cum sunt numiti in minunatul articol cei din BOR :”viermi neadormiţi” si multe altele de acest fel. Oare acest limbaj nu va spune nimic despre „inaltimea” duhovniceasca a celui ce a scris?
Care e diferenta intre BOR si baptisiti? spui ca doar ritualul.Adica exact diferenta dintre baptisti si BOSV. Ca suntem ecumenisti ca una ca alta…Sunt sute de pagini in care ii atacati cu inversunare „crestineasca”-se poate altfel?!- pe cei din BOR . Stiti cum se poarta demonii la judecata particulara? Ce atitudine au fata de sufletul omului?Intrebati-va duhovnicii.
Credeti ca nu putem sa improscam si noi? Sa va criticam ierarhii? Dar ne temem de Dumnezeu , ca doar a Lui e judecata si El e cel care limpezeste orice situatie.Mai e ceva , noi avem pace si cautam sa nu gresim prea mult, avem grija de „barna din ochiul nostru”…Pe voi insa alt pastor va mana. Dati cu pietre , dati, ca asa se agonisesc Raiul si mantuirea
Nu imi propun sa va schimb gandirea sau data Craciunului…Daca nu respectati membrii BOR-ului si pe cei ce merg la sf slujbe, cum sa vin cu argumente? Cum spunea patriarhul Avraam ” au pe Moise si pe prooroci, daca nu asculta de ei nu vor asculta nici de va invia cineva din morti’
As fi vrut sa va atrag atentia asupra unui aspect : unde nu e Duhul Sfant, este agrsivitate…Si „aud ” cum scrasnesc cuvintele voastre asupra Bor-ului.Noi stim ce avem de facut, stim si cine e corneanu, fara sa srigati voi…stim ce avem de facut…Si poate e mai de folos sa vorbesti Copacilor nevinovati decat …..
Am impresia ca unii pe aici sunt de meserie sa se bage si sa faca agitatie.
@ Gabriel S,
Cred ca trebuie sa lamurim o data pentru totdeauna anumite aspecte. „Bisericile” care o considera drept „biserica-sora” pe BOR, da sunt in inselare, toate bisericile oficiale fiind sustinatoare ale celei mai grosiere erezii care s-a putut imagina pana in prezent: ECUMENISMUL, dat de comuniunea lor in CMB (World Council of Churches in engleza)atat cu biserica-sora catolica, careia masonul de gradul 33 Athenagora, in 1965 in calitatea lui de atunci de „patriarh ecumenic” de Constantinopol a ridicat anathemele puse pe capul latinilor si sefului lor suprem, Papa, de catre Patriarhul de Constantinopol Mihail Cerularios la anul 1054, cu bisericile protestante, neo-protestante, anglicana cat si cu adunarile paganilor (budisti, confucianisti, tao-isti plus alti inchinatori la diversi zei-demoni.
Pe langa aceasta si manastirile de la Sfantul Munte Athos ale caror obsti de calugari il pomenesc in slujbele lor pe Prea-Ereticul patriarh actual de Constantinopol, Bartholomeu al II-lea, care in data de 30 noiembrie 2006 (stil nou) a concelebrat impreuna cu alt eretic, papa Razinger,ziua Sfantului Andrei printr-o slujba comuna cu acesta in catedrala „Sf. Gheorghe” din Istanbul/Constantinopol, sunt eretice, aflandu-se in comuniune cu Prea-Ticalosia si Prea Gugumania Sa, patriarhul mai inainte pomenit.
Cine spune sa ne separam de eretici, ca fiind ingradire de ei si nu schisma? Bineinteles, Canonul 15 al Sinodului Local de la Constantinopol din 861, cu care sunt convins ca mi-am racit gura de pomana, caci din cate vad, nu vrei sa pricepi: desparte-te imediat de eretici, Prea Ticalosiile Lor Daniel Ciobotea, Bartholomeu al II-lea & CO, ca sa nu te prinda moartea in comuniune cu astfel de demoni intrupati, caci va fi plansul si scrasnirea dintilor din partea ta in caz ca se va intampla asa dupa cum ti-am spus aici. Domnul sa te lumineze!
P.S. Daca tot nu vrei sa pricepi, atunci nici eu n-o sa-mi mai racesc de pomana gura cu tine…
„Dar in nici un caz nu mai e har pentru cei care au vazut si inteles erezia, si totusi nu se rup de ea (printre care ma numar si eu, deocamdata)”
Foarte greu cuvantul dumneavoastra si necumpatat in acelasi timp, ar trebui sa va ganditi la parintele Iustin Parvu , parintele Arsenie …..sunt duhovnici si parinti ai nostri, care stiu cine sunt ereticii si ce fac, si de la care nu a fugit harul asa cum foarte eronat si necumpatat spuneti.
In primul rand sa te rupi de erezie nu inseamna sa te separi intr-o biserica separata, nu inseamna sa arunci anatema pe toata luma pentru niste persoane si nu inseamna ca nu mai e har la cine stie si nu se desparte……cei care aplica despartirea pe motive parut binecuvantate se numesc schismatici din cate stiu eu.
Voi spuneti ca aveti argumente canonice sa faceti ce faceti, eu va spun sa aveti grija cum cititi canoanele ca sa nu va fie spre osandire pt ca e mare pacat sa arunci anatema dupa cum te taie capul si sa spui ca BOR nu e biserica ortodoxa si s-o compari cu baptistii.
Eu nu sunt printre cei cu ochelari de cal dar nici nu ma despart de toti ai mei frati pe motiv ca sunt unii (nu toti) eretici in biserica.
Gabriel.S a scris:
„1. Dar in nici un caz nu mai e har pentru cei care au vazut si inteles erezia, si totusi nu se rup de ea (printre care ma numar si eu, deocamdata)”
2. Foarte greu cuvantul dumneavoastra si necumpatat in acelasi timp, ar trebui sa va ganditi la parintele Iustin Parvu , parintele Arsenie …..sunt duhovnici si parinti ai nostri, care stiu cine sunt ereticii si ce fac, si de la care nu a fugit harul asa cum foarte eronat si necumpatat spuneti.
3. In primul rand sa te rupi de erezie nu inseamna sa te separi intr-o biserica separata, nu inseamna sa arunci anatema pe toata luma pentru niste persoane si nu inseamna ca nu mai e har la cine stie si nu se desparte……cei care aplica despartirea pe motive parut binecuvantate se numesc schismatici din cate stiu eu.
4. Voi spuneti ca aveti argumente canonice sa faceti ce faceti, eu va spun sa aveti grija cum cititi canoanele ca sa nu va fie spre osandire
…In primul rand sa te rupi de erezie nu inseamna sa te separi intr-o biserica separata, nu inseamna sa arunci anatema pe toata luma pentru niste persoane si nu inseamna ca nu mai e har la cine stie si nu se desparte……cei care aplica despartirea pe motive parut binecuvantate se numesc schismatici din cate stiu eu”.
Iti raspund punctual:
1., 2., 3. Hotararea Sigilionului (Sinodului Local de la 1583 20 noiembrie,Constantinopol, prin care Patriarhii Ecumenic al Constantinopolului, Ieremia al II-lea,Ierusalimului, Sofronie si Alexandriei, Silvestru, impreuna cu un sobor numeros de ierarhi ai celor trei Patriarhii istorice prin care:
„…pct. VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de Biserică şi de împărtăşirea credinţei”.
Deci, mai edificator decat ata ce poate fi: acesti parinti sfinti i-au dat anathemei pe orisicine ar indrazni sa urmeze calendarul cel nou, mincinos numit iulian indreptat, adica, printre altii, si pe toti ierarhii BOR, dintre care fac parte si parintii numiti de tine si pe toti mirenii ce urmeaza acealsi calendar numit de voi iulian „indreptat”.
E cel putin naiva, copilareasca gandirea ta, bravos: sa te rupi de erezie, dar totusi sa ramai in cadrul ei, sa nu te separi de ea!… Cum vine asta? Este un non-sens si dpdv al Sfintelor Canoane si dpdv al judecatii omenesti.
Ba bine ca nu: cei trei patriarhi inainte mentionati, impreuna cu soboarele lor au ARUNCAT ANATHEMA asupra TUTUROR NOILOR CALENDARISTI, caci acestia urmeaza fara nicio exceptie calendarul inventat de astronomii Papei la 1582.
Cuvantul cel pe care l-am rostit este al parintilor ortodocsi ai Sinodului Local inainte mentionat de la Constantinopol de la 20 noiembrie 1583. Nu este al meu, nu este nici greu, nu este nici necumpatat. Exprima doar VOINTA DIVINA, VOINTA lui DUMNEZEU, insuflata acestor parinti prin inspiratia DUHULUI SFANT. Daca tu consideri acest cuvant greu si necumpatat, atunci nu ti se pare ca deja ai judecat Una dintre Persoanele Sfintei Treimi, Duhul Sfant? Nu ai hulit impotriva Duhului si in acelasi timp si a lui Dumnezeu-Tatal si Dumnezeu-Fiul? Caci compari gandirea ta lumeasca cu gandirea infinita si perfecta a Dumnezeului – Sfintei Treimi?! Personal, mi se pare ca deja ai hulit. Nici nu stiu ce sa iti mai spun. Roaga-te si spovedeste-te la un adevarat duhovnic, nu la unul de stil nou, poate in felul acesta, te va ierta Domnul in marea si negraita Sa milostivire!
Care sînt ierarhii drepmăritori din BOR..? Nu aţi auzit discursul ÎPS Bartolomeu la pomenirea papei Ioan Paul al II-lea?! Că doar numele lui l-am văzut pe aici.
BOR nu mai are nici un ierarh ortodox, măcar acest fapt ar trebui să vă facă să vă gândiţi dacă BOR mai are continuitate apostolică sau nu. Preotul care îi pomenteşe la slujbe pe ierarhii eretici se face părtaş ereziei, oare preoţii din bisericile la care mergeţi nu-i mai pomenesc? Mă îndoiesc.
Razvan, legat de hula mea, sper sa nu ai dreptate pentru ca nici prin gand nu mi-a trecut sa savarsesc asa ceva.
In rest, sper ca Dumnezeu sa ne lumineze si ca acela dintre noi care gresete sa se intoarca pe calea cea mantuitoare.
Spor in lucrarea mantuirii!
A.M.,
„Daca mai e har in BOR – nu zice nimeni ca n-ar mai fi, dar daca mai e, e din mila Domnului si este doar pentru credinciosii adevarati, care poate inca nu stiu sau nu au avut cum sa-si dea seama de inselarea in care se afla (atatia cat or mai exista, caci totusi erezia a fost cat se poate de publica si evidenta)”
Asta este exact ceea ce cred si eu.
Pentru mine problema este nu atat departarea de BOR, cat mai ales apropierea de o alta Biserica. Si asta pentru ca dincolo de respectarea canoanelor cred ca nu se poate ca Biserica sa continue fara lucrarea Duhului Sfant, (lucru care este atat de greu de verificat), pentru ca stim ca orice fapta buna este cu adevarat buna daca este lucrarea Duhului Sfant:”Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă.” (Filipeni 2.13)
Cine o fi oare sluga credinciosa si inteleapta pe care Stapanul punand-o sa dea hrana la timp slugilor sale, o va gasi facand asa cand va veni? Sluga cea rea stim cine este.
Sfânta Evanghelie după Matei Capitolul 24
44. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
45. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp?
46. Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va afla făcând aşa.
47. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune.
48. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie,
49. Şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
50. Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte,
51. Şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Ce nu stiu oamenii din pacate este ca ierarhii de azi din bisericile oficiale nu sunt canonici. Au ajuns acolo prin manevre de culise si cu ajutorul unor puteri oculte (securitate, KGB, masonerie). Patriarhul Constantinopolului Meletie Metaxakis a fost pus cu forta dupa ce, anterior, sinodul alesese pe altcineva. Au procedat la intimidarea celui ales, schimbarea necanonica a celorlalti ierarhi si asezarea lui Metaxakis pe scaunul patriarhal cu forta. Este relevant faptul ca inainte de a fi „ales” patriarh fusese caterisit pentru abateri canonice si trimis la manastire. Acest Metaxakis a rupt Biserica prin schisma si schuismaticii l-au urmat (printre care si BOR). Cititi istorie si aflati cat de canonici sunt si ierarhii Moscovei, si ai Romaniei, si in general ai bisericilor oficiale ecumeniste. Sa mai crezi ca datorezi ascultare acestor lupi in piele de paie inseamna fie naivitate combinata cu lipsa de cunostinta, fie nesimtire – impietrire, fie lene, fie rea-vointa.
Iata ce ne spunea si Mantuitorul despre acestia:
Sfanta Evanghelie dupa Ioan – Capitolul 10
Capitolul 10
1. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.
2. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor.
3. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară.
4. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui.
5. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.
Intrebarea este: mai stim noi sa recunoastem vocea pastorului cel bun? „Pastorii” astia nu sunt cumva intrati pe usa din dos si pustiesc acum Biserica lui Hristos?
Anca Stati
Anca, faci o analogie fortata la maxim, nu ai nici o dovada care sa sustina afirmatiile tale in ce priveste ierarhii BOR.
In afara de presupuneri nu ai nici o dovada in privinta celor afirmate de tine. Iar generalizarea unui exemplu la „toata lumea” este un comportament comunist.
Rau am ajuns daca ni se cere din partea celor nestiutori de voie sa demonstram faptele istorice. Probabil ca va trebui sa demonstrez si ca cuvintele Mantuitorului au fost spuse asa de dragul de a se spune ceva, ca nu are cum sa sa intample asa ceva, sa avem pastori mincinosi care cauta sa sfasie turma. Nu ne intrebam de ce o oare o fi fost asa de important sa fim preveniti asupra unui astfel de pericol? Si oare de ce, de atatea ori in istorie, marii eretici au fost ierarhi? Zici ca nu s-ar mai fi pomenit asa ceva.
M-am intrebat de multe ori cum a fost posibila asa o impietrire la poporul evreu incat sa nu il recunoasca pe Mantuitorul, in ciuda tuturor profetiior implinite si a evidentelor. Mi se parea imposibila o astfel de impietrire voluntara. Dar acum nu ma mai intreb caci o vad in jurul meu la tot pasul. Oamenii neaga evidentele. Spunea cineva ca a nega evidenta, este hula impotriva Duhului Sfant. Cand oamenii neaga evidenta, e momentul sa te retragi din cearta de cuvinte care nu duce nicaieri.
cei ce au sustinut stilul vechi sant sfintii: nicodim aghioritul,ioan iacob hozevitul,ioan maximovici,serafim sobolev,serafim rose,filotei zervacos,patriarhul tihon…luptati impotriva lor luptati luptati luptati
„Oamenii neaga evidentele. Spunea cineva ca a nega evidenta, este hula impotriva Duhului Sfant. Cand oamenii neaga evidenta, e momentul sa te retragi din cearta de cuvinte care nu duce nicaieri.”
In regula, ai dreptate, vorba lunga e saracia omului.
Sper ca aveti duhovnic fiecare si-i spuneti ce roade faceti.
Sa va mantuiti!
pentru cei interesati sa afle cu ce se ocupa ‘ierarhii’ nostri ‘ortodocsi, dati aici o cautare dupa cuvantul ORTODOX:
http://www.ercis.ro/
Treceti cu rabdare printre stiri:
http://www.ercis.ro/rezultate.asp?cx=002860153177414789141%3Asbjpia01zue&cof=FORID%3A9&q=ortodox&sa=Cautare#906
Anca. e gresit sa spui „‘ierarhii’ nostri ‘ortodocsi” atat timp cat tu spui ca sunt necanonici si ca fac parte dintro biserica oficiala eretica……dupa discursul tau acestia nu mai sunt ierarhii tai ci ai unor eretici anatemizati de un sfant sinod pe care-l cinstesti cum se cuvine.
In concluzie, moral vorbind, ar trebui sa spui „ierarhii lor” pt ca tu inveti lumea ca mai bun este un alt sinod decat cel in care ai fost botezata.
Cred ca in mintea ta domneste o mare confuzie si bine ar fi sa mergi sa te sfatuiesti cu un batran duhovnic care sa te ajute sa-ti limpezesti gandurile.
Treceti cu rabdare printre stiri:
http://www.ercis.ro/rezultate.asp?cx=002860153177414789141%3Asbjpia01zue&cof=FORID%3A9&q=ortodox&sa=Cautare#906
In alta ordine de idei, tin sa-ti multumesc Anca pentru acest link, este foarte concludenta rautatea la care s-a ajuns si minciuna care ni se imprastie pe post de adevar.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa reusim sa mai salvam ce se poate salva, astia au inceput s-o ia razna.
Frate Gabriel.S, ultimul tau mesaj este neclar. Ii multumesti sincer sorei Anca pentru ca ti-a adus la cunostinta rautatea si minciuna din Biserica Oficiala? (adica te-ai repozitionat fata de comentariile anterioare?) Sau esti sarcastic? La cine te referi cand zici „astia au inceput s-o ia razna”? La ierarhii nostri cumva?
Iarta-ma, dar chiar nu se intelege exact.
Doamne ajuta!
Nu sunt deloc sarcastic si nici nu i-am raspuns ironic Ancai, nu-mi permit asa ceva pentru ca in primul rand o cunosc pe Anca si in al doilea rand nu se cuvine asa cevam mai ales ca faptele pe care ni le-a supus atentiei sunt cat se poate de reale.
Nu m-am repozitionat fata de postarile anterioare, ideea mea este ca sunt complet impotriva ereticilor ecumenist si ca nu cred ca este justificata „generalizarea aruncarii anatemei” peste toti crestini care sunt in BOR.
Nu toti crestinii ortodocsi din BOR sunt prinsi de nebunia celor care propovaduiesc ecumenismul si relatiile eretice cu catolici.
Stiu ca o sa vina fratii sa spuna ca oricine este in comuniune cu ereticii este anatema, eu nu le impartasesc opinia si cred ca este foarte importanta ca fiecare, unde suntem, sa nu stam ca surdo-mutii intro proasta fi rau inteleasa ascultare.
As vrea sa adaug ca nu sunt deloc confuza, ci dimpotriva, simt ca lucrurile sunt din ce in ce mai clare. E pacat totusi ca se afirma ideea ca nu am duhovnic, ca daca as avea, prin definitie mi-ar interzice sa gandesc cu capul meu. Uite ca nu toti duhovnicii din BOR sunt asa. Din fericire, nu toti isi adorm ucenicii cu cuvinte dulci linistitoare.
Trebuie sa imi cer iertare, cred ca am fost confuza in exprimare, nu in gandire, nu am reusit sa transmit ideile mele clar. Dar uite ca imi vine in ajutor, printr-o mare coincidenta, un interviu cu un parinte din Biserica Greciei vechi calendarista. Daca mai aveti putintica rabdare fratilor, cititi aici caci nu o sa va para rau: http://traditiaortodoxa.wordpress.com/2009/09/27/dialog-cu-un-preot-adevarat-ortodox-parintele-steven-allen/
Mi se pare esential sa facem niste deosebiri, sa discernem lucrurile, mai ales in aceasta vreme tulbure cand ‘marea desfranata’ apocaliptica vrea sa alunge Biserica in pustie ca sa ii ia locul in mintile si inimile oamenilor (si dupa cum spune sfanta Carte a Apocalipsei, va si reusi)si cum credeti ca o va face daca nu prin confiscarea aparentelor? Iar acest parinte le exprima cum nu se poate mai bine.
Domnul sa ne lumineze pe toti si sa ne mantuiasca!
„E pacat totusi ca se afirma ideea ca nu am duhovnic, ..”
Daca te referi la mine, cred ca este o problema de intelegere, eu am spus ca ar fi bine sa te sfatuiesti cu un batran ca parintele Arsenie. Am spus ca esti in confuzie pt ca odata te situezi cu comentariile in afara BOR, oadata spui ca esti in BOR si ca in BOR sunt si duhovnici buni care nu adorm ucenicii cu cuvinte dulci linistitoare.
„….ca daca as avea, prin definitie mi-ar interzice sa gandesc cu capul meu.”
Nici vorba de asa ceva….ca doar nu te-ai spovedi la un ecumenist.
„Uite ca nu toti duhovnicii din BOR sunt asa. Din fericire, nu toti isi adorm ucenicii cu cuvinte dulci linistitoare.”
Absolut in acord cu tine.
M-am referit la afirmatia „Sper ca aveti duhovnic fiecare si-i spuneti ce roade faceti” in care am perceput afirmatia ironica ce sustine ideea ca daca am avea duhovnic, nu am mai pune noi sub semnul intrebarii existenta harului in BOR si nu am mai face observatii cu privire la necanonicitatea acesteia si a ierarhilor in primul rand. Ca sa fac o observatie, nu stiu daca duhovnicului te duci sa te lauzi cu roadele, ci te duci sa ii spui pacatele si caderile. Este totusi adevarat ca aproape toti duhovnicii din BOR iti interzic sa te indoiesti de BOR si ajung pana la a-ti interzice sa citesti anumite lucrari. Sau a te interesa de asta. In cazul meu, l-am cautat mult pe duhovnic si am gasit pe unul care nu stie nici cate stiu eu, din pacate. Nu e vorba ca ma laud ci ca afirm o situatie trista, existenta in BOR. In BOR mai exista de asemenea si o situatie ciudata pentru ca notiunea de ascultare fata de duhovnic ia niste dimensiuni anormale, date tocmai de necesitatea de a-ti linisti constiinta. Confuziile despre care sunt acuzata sunt date de faptul ca ma aflu intr-o etapa in care mi-am dat seama ca BOR nu este Biserica, si imi asum toate consecintele acestei afirmatii. Mi-e mai frica sa stau in comuniune cu acesti eretici care ne duc in prapastie decat sa fiu in afara BOR. Cine e in comuniune cu ei e de-al lor, ecumenist modernist si nou-calendarist, chiar daca nu e de acord. A nu fi de acord in sinea ta este egal cu zero in ortodoxie. Bineinteles ca duhovnicul meu este informat de aceasta situatie, nu e de acord, insa nici nu gaseste argumentele canonice si istorice care sa imi dovedeasca faptul ca lucrurile stau altfel decat am descoperit ca stau. Am afirmat ca nu toti duhovnicii din BOR iti interzic sa gandesti si sa cauti, pentru ca eu am vazut, ca o exceptie, unul dintre acestia. El macar este sincer, si in loc de a adormi ucenicul cu cuvinte linistitoare, recunoaste ca nu e de acord cu ce cred eu dar ca nu are argumente foarte serioase. Poate pentru ca e un om tanar si cinstit. Poate pentru ca si el, si multi altii, mai gandesc totusi si isi pun si ei niste intrebari, desi nu au puterea sa recunoasca.
Situatia dezastruoasa din BOR se datoreaza si faptului ca batranii nu vorbesc despre asta. Imi pare rau ca scandalizez pe multi, dar e un adevar. Nimeni nu ridica glas cu putere impotriva caderilor din BOR. Asta era situatia si in 1965 cand Atenagoras a ‘anulat’ anatemele de la 1054. Nici un batran din aia ‘mari’ de care se tot scrie in carti nu a vorbit cu glas tare. Si de aceea a trimis Mitr. ROCOR Filaret epistolele lui intristate, spunand ca, daca nici un batran nu vorbeste, lui ii e teama sa taca pentru ca va da socoteala in fata scaunului de judecata.
In ciuda tacerii marilor duhovnici, eu tot nu pot sa cred ca pentru prima oara in istoria Bisericii, a fi in Biserica inseamna tocmai inversul, adica a tolera erezia, a fi in comiune cu ea, a incalca Traditia si canoanele, a uita ce spun Sfintii Parinti, si a face ascultare de niste minciuno-ierarhi care distrug pe fata Biserica.
Si pentru ca mi-am dat seama ca in mod sincer multi nu stiu sau nu le vine sa creada ce s-a petrecut cu adevarat, istoriceste vorbind, le ofer spre studiu, pentru inceput, cateva repere istorice foarte sintetice, usor de citit de catre oameni grabiti:
http://www.trueorthodoxy.info/hist_text_timeline.shtml
Scrie acolo si cum s-a raportat ROCOR la bisericile ecumeniste nou calendariste si oficiale. Scrie si cine sunt patriarhii si ierarhii oficiali NECANONICI de la 1920 incoace.
Si desi tind sa devin suparatoare, nu pot sa nu pun aici un citat din PS Galaction Cordun: „Nu mă voi supune unor francmasoni, îmbrăcaţi în redingotă neagră, care vânează câştigul fără muncă, ci mă voi supune canoanelor Sfinţilor Părinţi, insuflaţi de Duhul Sfânt”.“Nedreptate am văzut şi m-am scârbit, şi temându-mă de judecata lui Dumnezeu cea dreaptă, am venit în Biserica cea adevărat sobornicească şi apostolească, în aceste timpuri grele pentru mărturisirea adevărată, chiar cu preţul vieţii mele”.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Galaction_Cordun
L-am pus pentru ca exprima foarte bine ce simt si eu.
Si i-as mai intreba pe cei plini de dragoste din BOR si celelalte biserici oficiale, cand in istorie a procedat BISERICA la persecutii, crime si necinstirea icoanelor si a Trupului si Sangelui Domnului (cum s-a intamplat in Grecia), la tunderea si dezbracarea de haine a preotilor si calugarilor, la alungarea lor din biserici si manastiri, la amenintarea credinciosilor si punerea lor in inchisoare cu ajutorul autoritatilor statului necrestin asa cum au facut bisericile oficiale celor care au vrut doar sa respecte Traditia Bisericii, si au refuzat innoirile aduse de ‘francmasoni in redingota neagra’?
Catre Gabriel.S si toti cei care impartasesc pozitia sa, dupa cum este surprinsa in citatul de mai jos:
„Nu m-am repozitionat fata de postarile anterioare, ideea mea este ca sunt complet impotriva ereticilor ecumenist si ca nu cred ca este justificata “generalizarea aruncarii anatemei” peste toti crestini care sunt in BOR”
Deci, ca sa clarific, nedumerirea mea vine tocmai din faptul ca cineva poate sustine atat de senin ca fiind compatibile 2 lucruri atat de antagonice. Ori ati gasit o solutie de a fi, dupa cum zice o veche vorba romaneasca, cam brutala, dar foarte expresiva, si cu …ceva in ceva… si cu sufletul in rai?? Scuzati, nu vreau sa supar pe nimeni, nu mi-a venit alta analogie in minte, dar cam asta e ideea de baza, si din cate stim cu totii… nu este posibil asa ceva.
„Nu toti crestinii ortodocsi din BOR sunt prinsi de nebunia celor care propovaduiesc ecumenismul si relatiile eretice cu catolici.” Asa, si ce daca? Daca ar fi sa ne luam dupa ideea ta, nici generalizarea anatemei asupra credinciosilor din Biserica Catolica nu se justifica. Ce, in Biserica Catolica nu or fi oameni cumsecade si cu credinta? Sau si prin la alte biserici eretice? Si? Au ei har? Aici e vorba de altceva, nu judecam om cu om, ci pozitia ecleziologica a unei Biserici, care o situeaza in sau in afara harului. Subscrierea tuturor ierarhilor la o pozitie gresita = anatema = noi, cei ce ii urmam nu mai avem har, e cat se poate de clar.
„Stiu ca o sa vina fratii sa spuna ca oricine este in comuniune cu ereticii este anatema” – pai.. DA!
„eu nu le impartasesc opinia… ” Adu argumente care sa justifice pe cineva care este de buna voie si nesilit de nimeni, si in cunostinta de cauza, in comuniune cu ereticii, sau din lipsa de interes si din ignoranta/frica/comoditatea de a cauta adevarul…. ca din cate vad, nu se mai pune sub semnul intrebarii ca ierarhii BOR sunt toti eretici, dovezile sunt prea zdrobitoare si pot fi gasite de oricine vrea sa le vada.
„si cred ca este foarte importanta ca fiecare, unde suntem, sa nu stam ca surdo-mutii intro proasta fi rau inteleasa ascultare.” Pai atat timp cat te duci la slujba tinuta de un eretic sau cineva care face ascultare de un eretic… inseamna ca esti si tu eretic… logic, nu? Si ce propui sa facem? Daca ruperea din comuniune iese din discutie? Bloguri care le arata faptele? Ti s-a parut ca le baga in seama? Petitii? Scrisori? Se sterg cu ele undeva! Dumitale ti se pare ca au functionat pana acum? NU!! Si-au vazut linistiti de treaba. In final se ajunge si la persecutii, dupa cum am vazut in istorie…
Deci, la modul cel mai concret, dupa opinia dumitale, ce presupune din partea credinciosilor de rand „sa nu stam ca surdo-mutii intr-o proasta si rau inteleasa ascultare”?
Deci, la modul cel mai concret, dupa opinia dumitale, ce presupune din partea credinciosilor de rand “sa nu stam ca surdo-mutii intr-o proasta si rau inteleasa ascultare”?
Hm, asta discutam si eu cu un parinte acum cateva zile……revolta noastra nu inseamna nimic pentru acesti „grei” care nu se impiedica de toti „piticii”. Si eu caut un raspuns multumitor la aceasta intrebare, sper sa ma lumineze Dumnezeu sa fac ce este bine si folositor.
Eu cu cat constientizez mai mult situatia din biserica oficiala cu atat imi doresc sa stau cat mai departe de ea. A avea un duhovnic in adevaratul sens al cuvantului nu poate fi decat un dar direct de la Dumnezeu, care nu se poate decat sa aibe un pret pe masura, si pentru ca traim vremurile de pe urma cred ca sunt destul de putini cei vrednici de un asemenea dar.
Cine poate fi linistit ca face ascultare intr-o biserica schismatica, cu multe erezii la activ si care este foarte aproape de a deveni eretica in ansamblul sau;
Cine pretinde ca Il protejeaza pe Hristos, atunci cand se preocupa in mod deosebit cu ascunderea mizeriei (a blestematiilor din biserica oficiala) sub pres, si mai mult decat atat este consternat atunci cand altii incearca sa prezinte realitatea;
Cine pretinde ca slujeste Adevarului cand promoveaza intens ideea de origine clar ecumenista <>;
Cine poate face aceste lucruri decat unii care fiind puternic patrunsi de cancerul ecumenismului participa direct la inlesnirea caii lui Antihrist, in schimb se considera crestini de nivelul mucenicilor si marturisitorilor, cand in realitate credinta lor in care predomina fanatismul si idolatria fata de institutia bisericii, fata de slujitorii ei si fata tainele devenite simboluri, nu poate fi, de fapt, decat necredinta, evidenta si din faptul ca pentru ei primeaza ambitiile si orgoliile personale care se combina foarte bine cu propria lasitate? Si ceea ce este de fapt cel mai dureros este ca vad cum din randul pseudo-antiecumenistilor de astazi din BOR se contureaza o parte din prigonitorii de maine ai crestinilor adevarati, si ma tem ca unii dintre cei mai vajnici.
Oameni buni intelegeti ca ecumenismul nu este altceva decat apogeul lepadarii de Dumnezeu! Apogeul apostaziei, ceea ce nu a mai fost si nici nu va mai putea fi, pentru ca aceasta apostazie va declansa sfarsitul acestei lumi.
Observ ca nu apare ceea ce era scris intre ghilimele , adica „evitarea celor doua extreme ale ortodoxiei stilismul si ecumenismul”
Daca si parintele Aldea a ajuns sa fie trecut in randul „comemorationistilor ecumenismului”, inseamna ca … exista o problema, sau mai exact cel care a facut aceasta afirmatie are o problema. Mie personal mi-ar fi frica sa vorbesc in acest mod despre un om pe care nu-l cunosc, si cu atat mai mult despre un preot. Sa analizezi un text, este una, sa ataci personal si sa arunci cu ironii, este cu totul alta.
Bine a zis cineva mai sus: Domnul Iisus Hristos sa te ierte (crede-ma, ai mare nevoie de asta) si sa ne ierte pe toti pentru ca nu avem mai multa dragoste, caci pana la urma la asta se reduce totul, dar ABSOLUT totul.
Iata o alta initiativa, laudabila de altfel, de tip dat ca surdu’n clopot.
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/10/19/memoriu-al-laicatului-ortodox-roman-catre-sfantul-sinod-privind-imposibilitatea-dialogului-cu-catolicii/#more-9128
Ce lipseste acestor memorii este ceva de tipul „or else…” adica, si daca nu veti face ce cerem in memoriu, atunci noi vom face asta… dar chiar si asa ma indoiesc ca vor tine cont vreodata sau macar ca are cineva de acolo rabdarea sa citeasca 5 pagini.
Repet, in conditiile acestea, ce solutii concrete propun cei ce inca mai cred in existenta harului din BOR? Sa continuam sa le platim tarifele umflate pentru orice „serviciu religios”, cum se cheama mai nou Sfintele Taine? Sa le finantam in continuare planurile manageriale vizionare de unire cu catolicii?
Parintele Aldea este comemorationist, ca toti preotii din BOR. El pomeneste pe PF Daniel, care e in comuniune cu patriarhie ecumenica, care se roaga impreuna cu catolicii. Oricat de simpatic imi e parintele Aldea si altii ca el, care par a fi conservatori si aparatori infocati ai ortodoxiei, prin simplul fapt ca inteleg ce fac, cu cine sunt in comuniune, sunt probabil primii cazuti din har, pentru ca fac ce fac IN CUNOSTINTA DE CAUZA (asta vrea sa zica cuvantul acela ‘knowingly’ din textul anatemei rostite de ROCOR impotriva ecumenismului in 1983). Anatema este valabila, ea fiind rostita de o biserica drept maritoare – deci ortodoxa cu adevarat, care, in virtutea a ceea ce i-a daruit Hristos ‘poate sa lege si sa dezlege’ (vezi https://hristofor.wordpress.com/2009/09/26/actual-cind-un-ierarh-inceteaza-sa-mai-fie-ierarh-cine-are-dreptul-sa-dea-anatemei-cine-reprezinta-biserica/ )
Iata textul anatemei:
‘Those who attack the Church of Christ by teaching that Christ’s Church is divided into so-called „branches” which differ in doctrine and way of life, or that the Church does not exist visibly, but will be formed in the future when all „branches” or sects or denominations, and even religions will be united into one body; and who do not distinguish the priesthood and mysteries of the Church from those of the heretics, but say that the baptism and eucharist of heretics is effectual for salvation; therefore, to those who knowingly have communion with these aforementioned heretics or who advocate, disseminate, or defend their new heresy of Ecumenism under the pretext of brotherly love or the supposed unification of separated Christians, Anathema!’
Adica:
”Acelora care atacă Biserica lui Hristos învătând că Ea este împărtită în asa zise ‘ramuri’ care diferă în învătătură si mod de viată, sau că Biserica nu există cu adevărat în mod vizibil, dar va fi creată în viitor când toate ‘ramurile’ sau sectele sau confesiunile, chiar si religiile vor fi unite într-un singur trup; si celor care nu fac deosebirea între preotia si tainele Bisericii de acelea ale ereticilor, ci spun că botezul si euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare acelora care au cu bună stiintă comuniune cu aceste erezii mai sus mentionate sau le sustin, le răspândesc sau apără noua erezie a ecumenismului sub pretextul dragostei lor frătesti sau a presupusei unificări a crestinilor despărtiti, să fie Anatema.”
Eu inteleg ca cei aflati in comuniune cu ecumenistii (BOR e ecumenista la nivel ierarhic oficial si la nivel de preoti si credinciosi, nu va faceti iluzii), si cei care pledeaza pentru aceasta comuniune (asa zisii traditionalisti anti-ecumenisti din BOR) sunt sub actiunea acestei anateme.
Dupa parerea mea atata timp cat marii duhovnici si ucenicii lor nu au foarte clar in minte ceea ce trebuie facut in aceasta situatie, bietii credinciosi care s-au lasat cu totul in baza lor, cu atat mai mult nu pot sa aibe. Ma gandesc ca, cu asemanea mari duhovnici, unii dintre ei sfinti in viata, ar fi fost normal ca nimeni sa nu mai aibe nici un fel de dileme si toate lucrurile sa fie foarte clare. Dar daca pentru varfurile de credinta din BOR este ceata totala, dpdv duhovnicesc, intr-o situatie atat de dramatica cred ca asta este o dovada destul de clara dspre cat Har mai exista in BOR.
Luarile de pozitie impotriva ecumenismului, frectii la piciorul de lemn, cu nici o baza duhovniceasca nici pentru prezent, cu atat mai mult pentru perspectiva, pentru mine sunt dovezi clare pentru cat de inrobiti sunt autorii lor de lume si de insusi Antihrist.
Din cate stiu eu, ierarhii traditionalisti din BOR nu au fost niciodata anti-ecumenisti ci adepti ai unui ecumenism moderat. Asa ca cei care isi pun toate sperantele in ei, stiind aceasta pozitie a lor, este clar ca sunt ecumenisti pana in maduva oaselor. Si macar daca s-ar multumi sa fie pentru ei, dar tin neaparat sa-i traga pe cat mai multi dupa ei, desigur prin manipulare.
Apropo de raspunsul Parintelui Aldea, acesta reprezinta de la un capat la altul o ironie la adresa Duhului Sfant, adica este hula. Si de fapt hula este principala invatatura a BOR din momentul schismei. Felul in care au evoluat lucrurile din 1924, pana acum si cum stim cu totii ca se vor finaliza ne vorbesc despre asta.
Desi ierarhii traditionalisti au fost numiti anti-ecumenisti, eu stiu ca au avut mai degraba o atitudine rezervata fata de ecumenism in unele cazuri probabil si pentru ca erau realisti si stiau ca la nivel oficial fara ecumenism nu se mai putea, si oricum intre timp au inceput si ei sa se implice activ in ecumenism. Dar eu nu stiu ca vreun ierarh sa se fi pronuntat public impotriva ecumenismului (poate Iustinian Chira a avut unele incercari palide si nesustinute), asa cum s-au pronuntat, in general, marii duhovnici, in mod pur teoretic, extrem de general si desigur DENATURAT. Astfel deschizandu-ne intr-un fel ochii, dar lasandu-ne cu multe semne de intrebare care deveneau tot mai apasatoare o data cu extinderea ecumenismului.
Noroc cu stilul vechi unde se mai gasesc inca acele repere ale Adevarului care s-au pierdut din ortodoxia oficiala.
Cel mai mare păcat al oamenilor
e frica, spaima de-a privi în faţă ş-a
recunoaşte adevărul. El e crud, acest
adevăr, dar numai el foloseşte.
Mihai Eminescu
Eu apartin BORR(BOSV),sunt „stilist”.
Parerea mea ca BOR cenzureaza si cosmetizeaza anumite evenimente din istoria ei de care nu ar fi prea mandra precum si unele atitudini si pareri ale unor mari ierarhi si traitori .
LUI ALDEA(eu nul recunosc de parinte,da nui iau nici dreptul de a se intoarce si de a invia)-Cine ţipa ma adormiţilor de bună voie,poate urlaţi în somn că aveţi coşmare după prostiile pe care le scrieţi pe net;şi mai terminaţi cu stilismu că stilişti sînt cei pe nou care au inventat stilu,prin deducţie logică cei pe vechi nu pot avea nici un stil dacă sunt pe vechi(!)şi nu sau înoit cumva cu de toate pt.toţi că acu e la modă.păi dacă Sfintul Maxim a dat anatema nu sa sepasat prin asta de toţi călcătorii de lege şi aşa zisele biserici? sau să pupară să împărtaşiră,după care ia blăstămat şi iar sau pupat şi sau îimpărtăşit –e ce zici?cum fu?nu cumva îi prigonea chiar aşazisa biserică cind de fapt biserici erau numai ei-biserici vii-căci păzeau adevărul?luavar muma pădurii şi cuvioasa pustiei,numa co să vă arză focu războiului ce vine că sodomia şi gomoria spirituală ce o faceţi voi lui Dumnezeu nu se vindecă de la voi, nu ştiţi voi oare că orice cuvînt să scrie la zapis ce faceţi voi cu ce aţi scris care e de sminteală la atîta lume de orce crez ar fi?faceţi publicitate la mormoloci?scrieţile cum să se mîntuie nu cum să curvească,harul nu se moşteneşte homosexospiritual prin punerea celei dea treia mîini vine şi pleacă ca vîntul şi suflă unde voieşte, sal primească cei ce făptuiesc.Melchisedec de unde la moştenit,sauMaria egipteanca adevărat zice undeva că nu ştiţi nimic despre ortodoxie.trebuie să fii călugăr în inimă trenţele contează mai puţin,a zis dracu că e plin dinăştia în fuste negre la iad şi aici a zis adevărul că aşa vă duce de nas la început pînă ce începeţi săi slujiţi.păi dacă nu e biserica călugărilor,etc atunci ăia nu sînt călugări măi mămăligă teai făcut de rîs, nu locuieşte Hriistos în inimile lor dacă păzesc legea?- pe tine tea fătat broasca măi mormolocule cine tea pus să scrii paranghelii, tîmpeniile tale te judecă ,iar dacă te deranjează că cineva te suduie cu motiv niciodată nu vei fi ucenic a lui Hriistos ca trebuie să rabzi pînă la limită şi pe nedrept.dacă nu erai gata săţi iei palme la ce ai scris pe net,delicatule,şi titlurile de sfinţii aruncaţile la coş că mai trebuie să cugă Iordanu în mare pîna să vreţi voi să vă sfinţiţi.eu nu ţip îţi vorbesc din inimă că mormolocii stau în apă şi oricum naud ,ia şi pune început că eşti departe de calea părinţilor team luat în rîs că şi tu ai făcut la fel cu ei.placa care ai puso la final în franco-engleză nu e apsolut deloc patristică ci e a unui filozof fricos dacă nu spui pentru care din prostiile de mai sus să te iert nu pot saţi dau iertarea mea căci cererea iertării este în urma recunoaşterii greşalei,nu ţine la mine cu iartamă de pamplezir că aşa e obişnuinţa(smerenie ecumenistă) dar de fapt nici nu ştim ce zicem.cu bazaconii deăştia umpleţi voi netu?măi ! măi!măi! ce,care părinte poate la vreun cuib de vipere?!!!smerenie de carton publicitar. +Iudita
Nu uitati ca Parintele Iustin Parvu este in BOR, Parintele Arsenie Papacioc este in BOR, Martirii din puscariile comuniste au fost BOR-isti, Sfantul Ilie Lacatusul cu Moaste intregi a fost preot in BOR! Deci nu va grabiti sa parasiti Barca! s-ar putea sa regretati mai tarziu! (intri intr-un hatis din care nu mai stii pe unde sa o apuci)
@ Pr. Timotei
Aveti mare dreptate , toti acesti mari parinti si sfinti sunt sau au apartinut BOR . Insa tine seama BOR de parerea lor vis-a-vis de ecumenism , cipuri , colaborarea cu securitatea si celelalte ?
NU. In BOR la mare cinste sunt SPAGA (Teodosie) , impartasirea cu catolicii – Corneanu , slujbe cu ereticii si donarea de moaste catre acestia -Daniel , samd .
Ce ciudat , privind de-a lungul istoriei bisericii observi ca multi ierarhi binecredinciosi au foost depusi – Ioan Gura de Aur si multi altii. In BOR la mare cinste sunt ierarhii ecumenisti , nu cei ortodocsi .
Biserica este Dumnezeu Omenneasca- cateodata partea omeneasca lasa de dorit, si totusi aici consta antinomia:
Avem sfinti care marturisesc! Exemplul Parintilor pe care i-am mentionat mai sus raman ca faruri calauzitoare, anume cum trebuie sa intelegem semnele vremurilor si cum sa ne comportam in aceasta situatie!
Astazi o anatema Patriarhala este o Binecuvantare dumnezeiasca! Fratilor, sa ne rugam sa strangem multe astfel de anateme mantuitoare! Numai cei superficiali in credinta iau de buna ce zice Patriarhul x sau y!
Marturisesc ca adevaratul Calendar Ortodox este cel pe stil vechi! Dar nu cred in caderea automata din Har a Biseicilor Ortodoxe pe stil nou care se afla in comuniune cu cele pe stil vechi( Biserica Ierusalimului sau Muntele Sinai pastraza comuniunea cu patriarhia romana, daca ar rupe comuniunea cu patriarhia romana, atunci e semn vadit ca Biserica Romana e cazuta din Har!
Pentru ca multi frati se smintesc si merg pe la unele grupari care tin stilul vechi si doar atat, avand alte abateri grave canonice, fiind rupte de orice biserica Ortodoxa!Una e sa apartii Bisericii Ruse care e pe stil vechi si alta e sa fii pe stil vechi intr-o grupare para ortodoxa care e plina de abateri canonice grave, care la randul lor sunt impartiti in grupuri si grupulete si formeaza Sinoade Hirotonind Ierarhi de catre un singur Ierarh, ceea e interzis prin primul Sinod Ecumenic!
@ pr. Timotei
Care abateri canonice ?
Uite ce se intampla cand fiecare se crede destept! Bine a zis parintele Cleopa despre stilisti cand i-a descris succint: AIA CARE SE INCHINA LA CALENDAR! daca cititi cu atentie (si printre randuri) textele lor (sarmanii!) veti vedea cum au alcatuit aceasta struto-camila eretica si cu STIL vechi dar si ce i-a manat inspre asa-ceva. Mandria, oameni buni – unii se credeau deja mari, erau marturisitori, singurii ramasi…. o faramitura etc., genii ale crestinismului, singuri posesori ai adevarului… in fapt niste bieti frustrati care au speculat momentul si unele slabiciuni pentru a se indreptati – pe romaneste au vrut sa se vada ierarhi, stareti, egumeni, arhimandriti…. Nimic nou sub soare! Asta e spiritul protestant – ei de fapt nici nu au un alt discurs decat acela ofensator la adresa ortodoxiei (si mai au si tupeul sa-si aroge calitatea de ortodocsi), sunt ca niste ciuperci pe Trupul Bisericii, un fel de organisme parazitare – daca prin absurd ar muri „gazda” ar muri si ei. Daca-i mai lasi cateva zeci-sute de ani se mai faramiteaza de vreo cateva ori si in cele din urma vor ajunge prieteni buni cu fratii lor care tot protesteaza de cateva sute de ani.
Daca-i intrebi de ce bisericile ortodoxe cu calendarul(deocamdata)neindreptat inca mai poarta un oarecare dialog cu ei o sa-ti spuna orice, tot felul de bazaconii, numai adevarul nu: si anume incercarea de a-i tina totusi aproape, de anu-i mpierde definitiv. va dati seama ce s-ar intampla daca maine si acetse biserici ar indrepta calendarul… ce-ar spune? ce s-ar intampla? ce s-ar mai agita…. huo…ereticii,papistasii, ecumenistii ! S-ar parea ca trebuie sa asteptam pana cand data pastilor va cadea iarna ca sa inteleaga si astia cum e cu calendarul!