Prima pagină > Apusul, Atitudine, Cultură, Istorie, Ortodoxie, Ştiri > Altfel despre „Ţarul” sau „Ostrov”-ul scufundat

Altfel despre „Ţarul” sau „Ostrov”-ul scufundat

Regizorul "rus" şi "ortodox" al "Ţarul"-ui

Regizorul "rus" şi "ortodox" al "Ţarul"-ui

De ceva vreme, virtualitatea românească ortodoxă şi cea mai puţin ortodoxă se arată ahtiată după noul, unicul, irepetabilul, lunghinianul film „Ţarul” (transliterat nu se ştie din ce motive ca „Tsar” sau „Tzar”). Creştini ca Laurenţiu Dumitru, Apologeticum, Vasile Călin Drăgan, Alex Rădescu ş.a. au recomandat (unii ca şi „cadou de anul nou”) cu tărie această „nouă capodoperă a inegalabilului regizor ortodox” Lunghin. În afara listei (încă) mai rămîne părintele Savatie, Saccsiv şi încă cîţiva…

Problema constă în următoarele: românimea (ortodoxă) nu cunoaşte Rusia (nu Federaţia Rusă), nu vrea s-o cunoască şi ia de bună orice otravă „rusească” pe care scrie „ortodox”. Nimeni dintre cei care au promovat şi promovează filmul respectiv nu s-au obosit să caute măcar cîteva detalii despre ce reprezintă cu adevărat acest film „ortodox”, despre care este realitatea istorică pe care pretinde să ne-o arate Pavel Lunghin (evreu, de altfel) sau despre care este reacţia ruşilor la acest film. Majoritatea ruşilor sînt îngreţoşaţi de creatura lui Lunghin, şocaţi de tupeul acestuia de a scuipa porceşte (a se citi „artistic”) în istoria reală a Rusiei ortodoxe şi în tot ceea ce înseamnă Monarhia ortodoxă şi Biserica Ortodoxă. Internetul de limbă rusă ţipă de analize şi reacţii dure şi pertinente ale unor oameni de calibru la adresa „Ţarul”-ui evreiesc; românimea tace şi priveşte, aplaudînd orbeşte „halucinaţiile” bine orchestrate şi direcţionate ale lui Lunghin, ajutat de un oarecare „ţaro-călugăr” Mamonov. Nimeni nu s-a întrebat de ce filmul respectiv poartă o denumite cvasi-generală ca „Ţarul” şi nu una mai particulară, întrucît în film ni se povesteşte doar despre un fragment din viaţa unui ţar şi a unui mitropolit din Rusia? Răspunsul la această întrebare este: pentru că intenţia regizorului Lunghin este să detoneze completamente ideea instituţiei rînduite de Dumnezeu a Monarhiei ortodoxe. „Ţarul” = Monarhia ortodoxă, în percepţia publicului. „Ţarul”  este nebun, paranoic, sîngeros, tiran, barbar – rezultă că şi Monarhia ortodoxă este sîngeroasă, sălbatică, barbară, inadmisibilă în ale noastre vremuri iluminate.

La uşă ne bate NOM (Noua Ordine Mondială). Ca să fim integrabili în NOM, trebuie să scăpăm de jugul „cadavrului din debara” (cum îl numeşte „românul” Patapievici pe Românul Eminescu), de trecutul „întunecat”, de „prejudecăţile stagnante” ale tradiţiei noastre pe care Apusul nu o înţelege…

Cineva dintre fanii „ortodoxiei artistice” (sufletiste, nu duhovniceşti) poate întreba: Dar ce, şi Ostrov-ul nu e bun?
La moment, mă limitez la a mărturisi că, deşi am fost impresionat de acest film chiar după prima vizionare, revăzîndu-l ulterior în detaliu şi analizînd ce spun analiştii ortodocşi mai profunzi, mi-am dat seama (după o auto-osîndire critică) cît de slab pregătit sînt să observ şi să simt cele mai subtile înşelări pe care diavolul postmodernist le ţese pentru creştinii vremurilor de pe urmă. În categoria aceasta intră şi Ostrov-ul „ortodox”. Dar întrucît aceasta este o temă complexă, cu multe nuanţe şi aspecte, o las pe altă dată. Să revenim la „Ţarul”.

În continuare, public adresarea deschisă a lui Veceaslav Maneaghin către Dmitrii Medvedev, cu privire la acest film.

~ + ~

Stimate Domnule Preşedinte,

În romanul scriitorului sovietic Cinghiz Aitmatov «Halta viscolelor» apare arhetipul mancurtului, al omului lipsit de amintirile trecutului şi transformat în sclav. De altfel, exact aşa şi orice popor, lipsit de memoria sa istorică, se transformă într-un „mancurt” colectiv, în îngrăşământ pentru aşa-zisele „ţări civilizate”. Anume acest proces se înfăptuieşte acum cu ruşii şi alte popoare băştinaşe ale Rusiei. Pe post de armă se foloseşte arta, în particular, cinematografia.

Ultima vreme drept ţintă a falsificatorilor e luat momentul-cheie din istoria naţională – constituirea în sec. XVI a Ţaratului Moscovei şi reprezentantul principal al acestui proces, primul ţar – Ioan al IV-lea cel Groaznic. Filmul „Ţarul” de Pavel Lunghin, mediatizat intens de toată mass-media rusească, nu doar că prezintă o variantă deosebit de eronată a adevărului istoric, dar şi ponegreşte imaginea Rusiei. Iată doar câteva exemple de denaturări evidente ale adevărului istoric. Denaturări din care, de altfel, şi se constituie întregul lung-metraj intitulat „Ţarul”:

1. Filmul începe cu o minciună – cele câteva fraze care creează  spectatorului introducerea în temă nu corespund realităţii: cică în 1565 regele Poloniei Sigismund cucereşte oraşele ruseşti, în ţară domneşte foametea, opricinicii au înecat ţara în sânge. În consecinţă, polonezii cuceresc Poloţkul, fapt ce duce la înăsprirea teroarei. În realitate însă războiul respectiv era un succes pentru Rusia, ruşii au ocupat de la polonezi oraşele din Ţările Baltice, iar Poloţkul va rămâne sub stăpânire rusească încă 14 ani – până în anul 1579.

2. Execuţiile în masă. Conform surselor, în întreaga perioadă  a domniei ţarului Ioan al IV-lea executaţi au fost nu mai mult de 4-5 mii de oameni. Ceea ce în nici un fel nu se compară cu stăpânirea, spre exemplu, a contemporanului său, regele francez Carol al IX-lea, la dispoziţia căruia într-o singură zi – a Sf. Bartolomeu – catolicii au măcelărit în Franţa 30.000 de protestanţi. În aceeaşi perioadă (sec. XVI) în Regatul Unit [Marea Britanie] doar pentru vagabondaj au fost spânzuraţi 70.000 de oameni. Cifre care demonstrează că deosebita cruzime a cumplitului ţar nu reprezintă decât o altă răstălmăcire a falsificatorilor.

3. O altă minciună – snopirea în bătăi a mitropolitului Filip de către ţar şi opricinici în biserică şi scena vizitei ţarului la mitropolitul mazilit. Nici o confirmare istorico-documentară atât a acestor momente, cât şi a faptului că ţarul Ioan IV ar fi avut vreo oarecare atribuţie la moartea mitropolitului Filip, NU EXISTĂ.

Fapt care de altfel nu-i prea deranjează pe autorii filmului. Ei prezintă  spectatorilor o fantasmagorie sângeroasă: un ţar-paranoic din gura veşnic deschisă a căruia se vede un colţ strălucitor de vampir, o ţariţă (împărătească) instabilă psihic, cruzii câini-oprinici. Un caleidoscop neîntrerupt de cadre în care apar pe rând spânzurători, găini cu capete tăiate, sânge. Autorii filmului încearcă cu insistenţă crearea imaginii Apocalipsei sângeroase în frunte cu un ţar de tipul lui Nero, dominând un coliseu-amfiteatru de lemn unde ursul sfâşie de vii credincioasele slugi. Laolaltă cu ţarul, poporul savurează şi el sângerosul show: strigă fascinat, dă din mâini, se holbează – acuşi-acuşi va pune şi pariuri. Şi acestea nu sunt singurele cadre unde poporul rus e prezentat ca o gloată de barbari sălbatici şi dornici de sânge. Aşa a fost arătat şi în scena intronizării Sfântului Filip, când mulţimea încearcă să prindă monedele aruncate.

Ţarul Ioan cel „Groaznic” stârnea şi stârneşte ura duşmanilor Rusiei dintr-un singur motiv: el a ridicat considerabil rolul politic al ţării sale în lume, puterea ei economică şi militară. În timpul domniei lui, teritoriul Rusiei s-a mărit de două ori – de la 2,8 mln km pătraţi la 5,4 mln km pătraţi, au fost cucerite hanatele Cazanului şi Astrahanului, Hoarda Nogailor, Caucazul de Nord, Siberia de Vest, populaţia a crescut cu 30%, a fost introdusă electivitatea administraţiei locale, s-au creat serviciul poştal, armata regulată, s-au întemeiat 155 de oraşe şi cetăţi. Ţarul Ioan a fost un măreţ conducător şi patriot, a pus bazele Statului Rus contemporan, şi nu putem permite batjocorirea demnităţii lui, a demnităţii întregului nostru popor, denaturarea istoriei Patriei noastre şi minimalizarea meritelor strămoşilor noştri, fondatori ai unei falnice ţări.

Filmul „Ţarul” trebuie interzis spre proiectare publică în cinematografe şi, deopotrivă cu pornografia, permis doar pentru vizionare privată la domiciliu.

Veaceslav Maneaghin,

redactor-şef al revistei ortodoxe „Primul şi Ultimul”,

scriitor, publicist, autor a mai multor cercetări istorice despre Ioan cel Groaznic.

Precizări importante (colectate din virtualitatea de limbă rusă):

  • Murdăria peste persoana primului Ţar al Rusiei a început să fie turnată începînd cu anul 1563, atunci cînd Cahalul (statul jidovesc neoficial care îi cuprinde pe toţi jidovii din toate ţările lumii) a aruncat peste acesta (c)herem-ul, adică blestemul pe vecie. Din păcate, istoricul N.M. Caramzin a introdus în „Istoria” sa povestirile neconforme cu realitatea ale năimiţilor străini supăraţi pe Ţar, care au încercat din răsputeri să-l reprezinte pe Ţarul Ioan ca fiind un tiran sîngeros, iar Rusia – ca un stat barbar, sălbatic. Printre altele, în timpul a 5 decenii de domnie ale Ţarului au fost represaţi 3,7 mii de oameni (infractori, trădători, duşmani de stat), adică de ~ 8 ori mai puţin decît într-o singură noapte a Sf. Bartolomeu în Franţa. Atunci cînd se vorbeşte despre cantitatea celor represaţi, se face trimitere la pomelnicul Ţarului, în care sînt prezente mai mult de 3 mii de nume. Dar această listă constituie lista generală a tuturor acelor oameni răposaţi pentru care se ruga Ţarul. Numărul propriu zis al celor represaţi după judecată – participanţi ai diferitelor conspiraţii – este mult mai mic.
  • O avertizare serioasă pentru hulitorii Ţarului Ioan reprezintă urmtăroarele fapte: Lui I.E.Repin, cel care a pictat tabloul despre aşa-numita ucidere a lui Ivan de către tatăl său, i s-a uscat mîna. Scriitorul V.M.Garşin, cel care a pozat pentru acest tablou, s-a aruncat de la etajul 3, izbindu-se mortal. E.Evstigneev, cel care a jucat într-un alt film (1996) rolul Ţarului Ioan dintr-o perspectivă denigratoare, a murit năprasnic (filmările filmului fiind continuate fără el). În timpul spectacolului „Moartea lui Ioan cel Groaznic”, renumitului artist Alexandr Mihailov, cel care juca rolului Ţarului, i-a izbucnit deodată un rîu de sînge pe gît. Acesta a pierdut 2,5 litri de sînge, ajungînd la cîţiva paşi de moarte. Fiind în spital, actorul a citit o carte despre Ţarul Ioan scrisă de mitropolitul Ioan (Snîceov) şi a început, în urma lecturii, să aibă o atitudine radical diferită faţă de Ioan cel Groaznic decît avusese înainte de întîmplarea misterioasă. După această întîmplare, sceneta respectivă de teatru s-a redenumit în pur şi simplu „Ioan cel Groaznic”. Actorul Oleg Iankovskii, cel care îl joacă pe mitropolitul Filip în filmul „Ţarul” a murit pe 20 mai 2009, la 3 zile de la premiera absolută a filmului din cadrul Festivalului de la Cannes.
  • Fiul Ţarului (ţareviciul Ivan) a fost otrăvit, la fel ca însuşi ţarul, soţia şi mama sa. La deschiderea mormîntului ţareviciului nu au fost descoperite pe craniul său nici un fel de răni sau urme de sînge pe rădăcinile părului.
  • Ioan cel Groaznic a fost canonizat. El a fost sfînt. Deci, rămîne astfel şi acum (altă treabă este dacă cinstirea lui ca sfînt este una locală sau panortodoxă). Cel mai renumit istoric al Bisericii vechi – Evghenii Golubinski – a editat, la începutul secolului trecut, „Istoria kanonizaţii sveatîh v Russkoi Ţerkvi” („Istoria canonizării sfinţilor în Biserica Rusă”). El cercetează sinaxarele străvechi. În carte se află şi o „Listă a adormiţilor, care nu se mai cinstesc astăzi (1903, ediţia întîi), dar ale căror nume sînt cuprinse în cataloagele sfinţilor”. Pagina 358: „Ioan, ţar: aflarea trupului ţarului Ioan – 10 iunie”. Prin ţarul Ioan se are în vedere aici, bineînţeles, ţarul Ioan cel „Groaznic”, care a murit pe data de 18 martie 1584. Este întrucîtva neaşteptat că „cel Groaznic” este înscris în catalogul sfinţilor”. Într-adevăr, „întrucîtva neaşteptat” – dar el este înscris acolo! Totodată, aceste înregistrări au fost copiate aici din manuscrisele sinaxarelor de la mănăstirea Korejma (care se află în valea rîului Volga) pentru anii 1621 şi 1624. Adică atunci – peste cîţiva ani după moartea ţarului – se considera că el a murit cu moarte silnică. În „Sala cu Faţete” din Kremlin, el este zugrăvit avînd nimbul unui binecredincios ţar sfînt.
  • Privind calificativul de „cel Groaznic”: Există mai multe explicaţii privind istoria acestui calificativ. Iată 2 dintre ele:

(1) Ţarul Ioan s-a născut într-o joi. Potrivit unor superstiţii păgîneşti, această zi era socotită „ziua tunetului” (a furtunii). În acea zi, tunetul se auzea de la Novgorod pînă la Ural. Cronicile arată că „pămîntul se cutremura cum nu a mai fost de la zidirea lui”. În limba rusă, „groznîi” (din numele Ivan Groznîi) are mai multe sensuri, unul din ele fiind „furtunos”. Unii istorici susţin că tocmai prin aceasta se explică calificativul dobîndit de ţarul Ioan.

(2) Ioan Vasilievici îl cinstea foarte mult pe arhistrategul Mihail – învingătorul biblic al cetelor diavoleşti ale lui Lucifer în războiul ceresc. În vremea aceea, pe sfîntul arganghel îl numeau Îngerul cel Înfricoşător. Ţarul era un om foarte religios şi chiar el însuşi a alcătuit canonul Îngerului Înfricoşător şi îl cînta deseori la strană. Astfel, de ţar s-a lipit calificativul de „înfricoşătorul”.

  • Pe 9 noiembrie, regizorul Pavel Lunghin a fost invitat la o emisiune în direct. În cadrul acesteia, Lunghin a fost întrebat de moderator: „Dacă diavolul v-ar propune nemurirea – ce i-aţi răspunde?” Lunghin a răspuns aproape că imediat: „Spre ruşinea mea, aş accepta”…
  • P. Lunghin: „Din cauza celui Groaznic, în Rusia nu s-a produs Renaşterea…”
  • La întrebările unor critici de film despre nepotrivirea celor arătate în film cu realitatea istorică, Lunghin a dat răspunsul standard în asemenea situaţii (ca şi în cazul „Codului lui da Vinci” sau a altor filme „istorice”): „Filmul este unul artistic”… Da, într-adevăr, acest film este unul artistic, doar că numele personajelor principale şi anii în care se desfăşoară coincid cu „careva” momente istorice bine definite…
  • În Rusia, premiera filmului a avut loc pe 4 noiembrie, atunci cînd în Rusia se sărbătoreşte „Ziua Unităţii Naţionale”. Scriitorul V. Maneaghin menţionează, în acest sens, că „a pune premiera filmului „Ţarul” într-o asemenea zi importantă este ca şi cum în SUA, pe 4 iulie, să fie arătată premiera unui film în care G. Washington este denigrat şi luat în rîs.

Anunțuri
  1. 11 Ianuarie 2010 la 23:49

    Bravo! Bine spus şi bine scris. Pavel Lunghin=Patapievici,Tismăneanu = Mark Tcaciuk&Şcoala Antropologică. Aceleaşi metode de „lucru”, aceleaşi ţeluri!!!! Amin.

  2. 11 Ianuarie 2010 la 23:54

    Chiar conteaza ca regizorul e evreu sau ungur sau eschimos? El a facut niste filme de exeptie. O idee diferita fata de porcariile americane cu care suntem intoxicati in fiecare zi. Aceste filme sunt artistice (se poate introduce si fictiunea) nu scrie documentare. Ce e rau daca eu sunt mai bou de felul meu si am prin doar ideea buna din film. Chiar nu ma intereseaza cine a fost Ivan si cand a trait. Dar acolo am putut sa vad niste fapte de credinta duse pana la moarte.

    PS: Si cartea lui Dan Brown e tot literatura, nu carte istorica. Asa ca e bine sa deschideti ochii inainte.

  3. dumros
    12 Ianuarie 2010 la 0:30

    sincer sa fiu, mi mi-a plăcut ambele pelicule, aș spune că sunt de-a dreptul fascinante

  4. 12 Ianuarie 2010 la 0:31

    dumros, apreciez oamenii sinceri.

  5. Ciobster
    12 Ianuarie 2010 la 0:34

    Mie filmul mi-a placut, cit si Ostrov-ul. Referitor la acest comentariu, as zice ca acest om in evul mediu avea sa fie unul dintre inchizitori, pina la urma nu inteleg atitudinea autorului articolului fata de spusele lui Maneaghin. Pentru ca ceea ce spune Maneaghin este teleologic. Despre multi tirani se poate de spus ca au fost patrioti si ca au largit teritoriul tarii si ca au facut regula in tara, din cite inteleg eu, faptele trebuie sa fie privite din ambele perspective: deontologie si teleontologie si cred ca opricinina introdusa de Ioan cel Groaznic, condusa de Maliuta Scuratov era o metoda buna de a introduce regula in tara, racordarea omoritilor pe timpul lui Ioan cel Groaznic cu faptele din tarile catolice este la fel teleologica, in realitate numarul executatilor poate oscila, acesta nu este cert pentru perioada celui de-al doilea razboi mondial, care a avut loc relativ recent, nemaivorbind de acele timpuri. Multimea din curtea tsarului sau la intronarea lui Filip, cred ca este aratata destul de adecvat, nu cred ca la acel moment majoritatea era constituita din oameni inteligenti, educati moral si spiritual, nici acum nu e. Nu pot nici sa afirm ca acesta este adevarul in ultima instanta, nici nu incerc, aceasta este o idee, o alta viziune asupra faptelor istorice, care nu cred ca este neintemeiata, doar cred ca majoritatea va cadea deacord cind eu voi spune ca istoria este discutabila si ceea ce citim noi din manuale, lucrari nu este totimpul adevar, fiecare popor il trateaza din propria opinie acest „adevar” istoric. Asocierea denumurii filmului cu intreg tsarismul, care ii apartine exclusiv autorului articolului si nu lui Lunghin, cred ca e greshita, e cum as asocia denumirea filmului Ostrov cu referinta la toate insulele de pe pamint. In fine, cred ca filmul trebuie sa fie priviti ca si orice alt film: corect, critic, analitic. Trebuie sa intelegem ca oriunde in istorie exista loc pentru speculatie si minciuna.

  6. cosmin
    12 Ianuarie 2010 la 2:36

    Nu cunosc bine istoria legata de acest tar (Ivan cel Groaznic), dar stiu foarte bine ca incepand cu Petru cel Mare, tzarii Rusiei au avut o influenta nefasta asupra ortodoxiei, au incalcat in mod constat canoanele bisericesti incercand sa o subordoneze propriilor lor interese politice. Astfel se explica de ce este o asa mare influenta occidentala si catolica in arta bisericeasca rusa. Am avut ocazia sa intru in vestita catedrala Iisus Mantuitorul din Moscova si acolo erau atatea statuete si picturi in stil renascentist incat am avut neplacutul sentiment ca ma aflu intr-o biserica catolica.
    De asemenea muzica corala, peluata de la occidentali, mi se pare f nepotrivita pentru Sfanta Liturghie.
    Sfantul Paisie Velicicovski si-a parasit tara tocmai din cauza ca tzarul stanjenea foarte mult viata duhovniceasca din Rusia.
    S-a dus mai intai in Muntele Athos dar si acolo viata duhovniceasca era deranjata de ocupatia turca si abia in Moldovia a gasit ceea ce isi dorea, adica un mediu favorabil ortodoxiei.

    Consider ca filmul este bun din punct de vedere artistic, m-a impresionat rolul jucat de mitropolitul Filip, personaj real, canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa.
    Sunt dezamagit de regizorul Pavel Lunghin (ca om), vad ca apare in poza cu o tigara in gura.

  7. gil
    12 Ianuarie 2010 la 12:45

    ce scop are acest film,caci orice film are un scop:istoric,de distractie,comedie,muzical ..ce e interesant pentru regizor vremurile de acum 500 de ani??nu mai bine facea un film despre cum a fost pacalit poporul american pentru a porni razboaie cu toata planeta?sau despre cum a fost manipulata america cu avioane in blocurii ..

  8. 12 Ianuarie 2010 la 14:00

    Va multumesc ca ma pomeniti. Fie si printr-un link 🙂

    In legatura cu acea scrisoare de protest nu ma pronunt pentru ca rusii de azi au inceput sa umble pe strazi si sa stranga semnaturi pentru canonizarea lui stalin 😀

    Dar iata si fragmente din Sinaxarul de la Radonej care confirma moartea de mucenic a Sf. Mitropolit Filip.

    Vad si eu ca regizorul P. Lungin fumeaza (mai e si evreu pe deasupra). Aveti cumva vreo informatie despre viciile lui Andrei Tarkovski?

    Inteleg ca si Ostrov-ul e o „inselare diavoleasca post-modernista”. Puteti sa ne spuneti cum v-a indepartat de Biserica, cum v-a incurcat la rugaciune, cum v-a strecurat indoiala in suflet? Pentru mine, si nu numai, e un „film filocalic”.

    Vazand toate cele scrise, mi-as dori ca P. Lungin sa faca un film si despre Sf.Nectarie din Egina 😀

    Numai bine!

  9. 12 Ianuarie 2010 la 14:13

    Inca un lucru: oare pe cine a deranjat Lungin pentru ca a adus in fata publicului (si) metodele de tortura ale inchizitiei si ale bolsevismului? Metode descrise si de romanii care au supravietuit lagarelor de exterminare de la aiud, pitesti etc…

  10. Elena
    12 Ianuarie 2010 la 14:33

    Nu era mai bine sa faca filme despre americani, ca ne-am saturat pana peste cap de filmele americane; si de unde stim ca unicul scop pentru care a facut acest film nu a fost interpretarea de exceptie pe care o face actorul care il interpreteaza pe tar, cu atat mai mult cu cat s-a facut cunoscut din Ostrov ? In fond este un film artistic, filmele sunt produse comerciale, regizorul isi doreste si el medalii si bani, ca oricare; dar important este ca a realizat un film bun, iar adevarul istoric, asa cum afirma si unul dintre comentatori, este numai la Dumnezeu. Articolul este scris cu patima, si asta nu este de la Dumnezeu. Imi pare rau ca trebuie sa o spun. Dar e bine ca este foarte bine documentat, si ne-a dat multa informatie.

  11. fedeabardiur
    12 Ianuarie 2010 la 18:00

    ei shi ce daca urineaza cineva pe tine?…important urina sa fie calda…ca sa nu racesti ca e iarna!

    multumesc pentru articol

    dupe comentarii se vede ce hram poarta fiecare…si inca au pretentia ca sint ortodocsi

  12. 12 Ianuarie 2010 la 18:08

    fedeabardiur, sa fim mai intelegatori cu cei care isi dau parerea, ca doar nu chiar toti au pretentia de care spui…

  13. fedeabardiur
    12 Ianuarie 2010 la 18:17

    Hristofor, iertare, am uitat de „unii”

  14. 12 Ianuarie 2010 la 19:08

    Si Pavel Lunghin isi face treaba de regizor. Nu zic ca si voi sa faceti alte filme mai bune, dar macar puteti fiecare in meseria voastra sa faceti ceva comparabil cu al lui? Sau doar scrieti ca sa nu adormiti?

  15. Ina
    12 Ianuarie 2010 la 19:48

    @Alexander „Inca un lucru: oare pe cine a deranjat Lungin pentru ca a adus in fata publicului (si) metodele de tortura ale inchizitiei si ale bolsevismului? Metode descrise si de romanii care au supravietuit lagarelor de exterminare de la aiud, pitesti etc…”

    Deranjul e la fel ca al nostru, legat de filmul lui Mugiu despre perioada comunista. Sau ca o completare comunismul vazut prin prisma inchisorilor comuniste sau a bascaliei adusa de un regizor asupra poporului roman.

    Mai putem noi rade dupa ce stim adevarul?

    Doamne ajuta

  16. 12 Ianuarie 2010 la 20:31

    @ina: nu stiu cum se face dar vaz ca imi urmaresti comentariile pe bloguri si le citesti in „oglinda” si le intelegi „rasturnat” 😀

  17. gil
    12 Ianuarie 2010 la 21:53

    acum nu stiu ce au vrut cei ce au facut filmul in sufletul lor:adica daca au aratat ce rai sant tzarii sau preotii cu gandul ca altii sa nu mai greseasca sau au vrut sa rada de ei in principiu ca oamenii sa aleaga alta cale? acum mai clar:cand vezi un om ca schiopateaza cu gura poti spune:vai frate schiopatezi!dar in gand poti sa te bucuri ca este bolnav!

  18. 12 Ianuarie 2010 la 23:18

    Atunci când îţi asumi responsabilitatea de a regiza un film istoric, nu poţi neglija adevărul istoric pe care urmează să-l reflecte filmul, sau mai mult de atât – nu poţi să-l prezinţi într-un mod total eronat.
    E de la sine înţeles că un om poate fi lesne minţit, indus în eroare, atunci când este în necunoştinţă de cauză, aşa cum sîntem noi în raport cu istoria rusească din perioada ceea. Este foarte naiv să punem aceste „mici” nepotriviri cu adevărul istoric doar pe seama faptului că filmul este artistic. Faptul că acest motiv este invocat şi de regizor, arată foarte clar că acestea s-au făcut cu bună ştiinţă, în cel mai fericit caz pentru „spectacol”.

  19. 13 Ianuarie 2010 la 0:34

    Tocmai de aceea e film, e spectacol, nu scrie documentar, nici macar inspirat in fapte reale… din cate am vazut eu

  20. cosmin
    13 Ianuarie 2010 la 2:34

    Pai tocmai aici este buba, un film cu un asemenea subiect, SUFERINTA omeneasca, nu poate fi un spectacol. De aceea e de neinteles si regretabil gestul actorilor de a pipa in pauza de filmare. Un astfel subiect impune in mod natural anume exigente, atat din partea realizatorilor filmului cat si din partea celor care vizioneaza acest film. Acest gen de film nu poate fi vazut mancand seminte sau „pop-corn”. Subiectul „cere” reculegere, meditatie si rugaciune.

  21. 13 Ianuarie 2010 la 11:08

    Tarul este un film prost.
    Iar daca despre Ostrovul ati descoperit dumneavoastra ca este o inselare subtila, sa-i scrieti o scrisoare si parintelui Rafail Noica si eventual sa trimiteti o copie si la Sfantul Munte, ca sa nu-i lasati pe bietii calugari in bezna si inselare.
    Doamne ajuta

  22. blogideologic
    13 Ianuarie 2010 la 13:05

    +Problema constă în următoarele: românimea (ortodoxă) nu cunoaşte Rusia (nu Federaţia Rusă), nu vrea s-o cunoască şi ia de bună orice otravă “rusească” pe care scrie “ortodox”.+
    Interesantă afirmaţie. Şi utilă.

  23. mihail
    13 Ianuarie 2010 la 15:08

    Foarte bun comentariul tau! Da, are mare importanta ce neam este regizorul; evreii au scris in cartile lor spurcate- vezi Talmudul- ca toti goimii-crestinii trebuie exterminati, batjocoriti, cele sfinte blasfemiate e.t.c. Or institutia Tar-ului, adica Imparatia- este data de Dumnezeu, este SFANTA! Republicile, pe de alta parte, dupa Sfantul Teofan Zavoratul, sunt ANTIHRISTICE! Ele promoveaza constient sau nu scopurile Antihristului urator de Dumnezeu. De ce cineva ar trebui sa le recunoasca ca fiind „legitime”? Cat despre „ostrov” ar fi multe de spus. Chiar n-a observat nimeni ca in filmul acela NIMENI NU SE SPOVEDESTE? Astfel de filme -create pentru a arata ca „patriarhia” Moscovei este o biserica cu Har/ma refer la filmul ostrov- sunt mai periculoase decat stupidele filme americane. Otrava care nu se vede e mai periculoasa! Atentie la ce priviti!

  24. RMaria
    13 Ianuarie 2010 la 15:20

    N-am facut o analiza profunda a ceea ce spuneti despre acest film pe care l-am oprit dupa juma’ de ora, ca nefiindu-mi de folos…dar in mare, c-aveti dreptate, e un film cel putin ciudat pt unul vrut ortodox.

    Dar va rog cuviincios sa primiti si o mustrare: DE CE PROMOVATI O LISTA NEAGRA A UNOR CRESTINI CARE AU INDRAZNIT SA RECOMANDE FILMUL ? (ma refer la primele fraze cu care incepeti „Creştini ca Laurenţiu Dumitru, Apologeticum, Vasile Călin Drăgan, Alex Rădescu ş.a. au recomandat (unii ca şi “cadou de anul nou”) cu tărie această “nouă capodoperă a inegalabilului regizor ortodox” Lunghin. În afara listei (încă) mai rămîne părintele Savatie, Saccsiv şi încă cîţiva… ”

    ADICA DUMNEAVOASTRA AVETI DREPTUL SA GRESITI, DAR ALTII NU ?

    Din pacate, NU ESTE PRIMA DATA CAND INTALNESC ACEASTA ATITUDINE PE ACEST SITE, inca n-a trecut mult timp de cand PE LANGA OBSERVATII FOARTE BUNE SI INFORMATII INTERESANTE ATI PROMOVAT SI TEXTE SMINTITOARE (tot ale unui „Hristofor”) care AU PUS LA ZID OAMENI (sau lucrari) CARE CHIAR AU INCERCAT SA SA-SI AJUTE APROAPELE IN HRISTOS ca pAldea, PRESA ORTODOXA si altii.

    Multumesc pt un raspuns cuviincios.

  25. 13 Ianuarie 2010 la 16:43

    RMaria, in primul rand multumesc pt comentariul sincer pe care l-ai facut. (pt o eventuala continuare a dialogului nu mai folosi „dvs”, ca sint sigur mai tanar ca tine).

    In al doilea rand, multumesc pentru mustrare, chiar daca nu este prea fondata. Doar ca m-am cam dezvatat sa fiu mustrat si nu strica si asemenea comentarii, spre smerenia mea pe care nu o am.
    Permite-mi sa trec la o scurta-analiza a cuvintelor tale:

    „DE CE PROMOVATI O LISTA NEAGRA A UNOR CRESTINI CARE AU INDRAZNIT SA RECOMANDE FILMUL ?” – Ceea ce am scris la inceputul acestui articol nu poate fi calificat nicidecum ca fiind o „lista neagra”. Este o lista de cateva nume mai cunoscute in blogosfera ortodoxa de lb. romana care, neanalizand si necercetand filmul respectiv, si-au asumat recomandarea publica a acestuia cititorilor ortodocsi. Intrucat au facut-o public, isi asuma consecintele, chiar daca au facut-o din nestiinta. Sa nu interpretam insa gresit faptul enumerarii acestor nume: este o informare pt cititorii blogului meu, din dragoste fata de ei si fata de cei din „lista neagra”. Nu mi-am schimbat parerea despre acesti bloggeri crestini, nu am chemat la boicotarea lor. Am informat. Si consider ca daca nu as fi facut-o – ar fi fost o superficialitate si falsa atitudine din partea mea.

    „ADICA DUMNEAVOASTRA AVETI DREPTUL SA GRESITI, DAR ALTII NU ? ” – Aici imi pare ca ai mers prea departe deja. Intrebarea din ghilimele iti apartine in totalitate, intrucat mie nu mi-a trecut prin cap si prin inima asemenea ganduri. Toti sintem failibili, toti sintem plini de pacate, mai ales eu. Nimeni nu are „dreptul” sa greseasca. Intrebarea formulata de tine este atat de departe de realitate si de matricea de gandire ortodoxa incat, cu iertare, dar o consider tendentioasa.

    „NU ESTE PRIMA DATA CAND INTALNESC ACEASTA ATITUDINE PE ACEST SITE” – Care „aceasta atitudine”? Cea pe care ai insinuat-o pornind tot de la interpretarile tale. Prefer sa nu intru in cercul vicios al propriilor tale interpretari.

    „ATI PROMOVAT SI TEXTE SMINTITOARE (tot ale unui “Hristofor”)” – imi pare rau ca intelegi sa discutam la nivel de calfificative si etichetari fara fond. Daca tot pretindem ca sintem sinceri – ai fi putut sa aduci exemple concrete de afirmatii care te-au smintit pe tine PERSONAL (e cel putin indraznet sa califici absolut acele materiale ca „smintitoare”; mai crestineste ar fi fost sa spui: „care m-au smintit”). Pt cei suspiciosi sau nemultumiti am indicat numele complet al autorului respectiv, care nu este „un Hristofor”, ci Hristofor Tarau.

    (este vorba de aceste materiale: https://hristofor.wordpress.com/2009/10/02/parintele-aldea-si-razboiul-lui-intru-cuvint/ si https://hristofor.wordpress.com/2009/11/18/zbuciumul-sufletesc-al-razboinicilor-impotriva-cuvintului-partea-i/)

    „care AU PUS LA ZID OAMENI (sau lucrari) CARE CHIAR AU INCERCAT SA SA-SI AJUTE APROAPELE IN HRISTOS ca pAldea, PRESA ORTODOXA si altii.” – iarasi imi pare rau ca ceea ce ai inteles din acele materiale (pe care as crede ca le-ai citit in intregime) este ca au fost scrise cu scopul de „a pune la zid” pe cineva sau ceva. In primul rand, niciodata pe acest blog „n-am pus la zid oameni”, ci idei, atitudini ale oamenilor. Incerc sa urmez invatatura ortodoxa care zice: „Uraste pacatul, iubeste-l pe pacatos!”.
    Nicaieri in materialele respective nu s-a negat ca parintele Aldea sau revista „PO” ar fi incercat sa-si ajute aproapele. Au si reusit in multe cazuri. Problema insa este una de invatatura: materialele lui Hristofor Tarau au ca unic scop demascarea invataturii care nu corespunde adevarului patristic si delimitarea minciunii de adevar, in masura in care acest frate o intelege. Dupa cum scriam mai sus, nimeni dintre noi nu este infailibil. Si p. Aldea, si p. Arsenie, si p. Iustin poate gresi si chiar pot starui in greseala (evident, vorbesc de caderile publice ce tin de Biserica, nu de cele personale). La fel cum eresiarhul Daniel sau Corneanu se pot pocai pana sint in viata. Apropo, materialele impotriva unor invataturi promovate de „PO” abia urmeaza.

    Nu stiu daca am fost „cuviincios”, dar cel putin sincer am tinut sa fiu. Toate bune!

  26. 13 Ianuarie 2010 la 17:50

    In care se dovedeste ca ponegrirea Inchizitiei in filmul „Tarul” a suparat multi pravoslavnici din Rasarit.

    Felicitari!

  27. 13 Ianuarie 2010 la 18:27

    pentru cel care zicea ca in ostrov nu se spovedeste nimeni: iarta-ma, dar n-ai inteles nimic – o data ca intr-un film nu trebuie sa fie totul explicit, in al doilea rand faptul ca Spovedania este o Taina (ceea ce motiveaza si intareste absenta ei in film). Cu alte cuvinte, nici n-ar putea sa se spovedeasca cineva in film: ar fi un sacrilegiu, pe de o parte si pe de alta parte, neartistic.
    Filmele, cartile, predicile, sfaturile, indemnurile au menirea sa-l aduca pe om pana in usa bisericii. De acolo, intrand, el se va impartasi din taine, din Hristos, va avea intimitatea lui cu Dumnezeu.
    Intaresc faptul ca Ostrovul este un film duhovnicesc, recunoscut ca atare de catre oameni duhovnicesti. Unii chiar cu viata sfanta. Daca tinem sa-i contrazicem pe acestia, care isi trag cunoasterea din Dumnezeu, si nu omeneste, cum o facem noi, atunci cred ca gresim. Imi pare rau. Va las adresa unei poezii despre Ostrov, care mie unul imi incalzeste inima, asa cum nu mi s-a intamplat niciodata prin articole si discutii de felul acestora. http://usa-milostivirii.blogspot.com/2008/09/ostrovul-dup-ce-se-aprinde-lumina.html

  28. blogideologic
    14 Ianuarie 2010 la 8:31

    +Daca tinem sa-i contrazicem pe acestia (înţeleg că-i vorba despre Laurenţiu Dumitru, Apologeticum, Vasile Călin Drăgan, Alex Rădescu ş.a. ), care isi trag cunoasterea din Dumnezeu, si nu omeneste, cum o facem noi, atunci cred ca gresim.+, spune excesiv de emfatic bloggerul “oameni si demoni”, care nu pricepe că Dumnezeu este Absolutul. Comunicarea oamenilor (Este blasfemie că eu îi consider pe Laurenţiu Dumitru, Apologeticum, Vasile Călin Drăgan, Alex Rădescu, totuşi, oameni ? ) este permisă de existenţa categoriei relativului. Sînt curios să aflu cum comunică Laurenţiu Dumitru, Apologeticum, Vasile Călin Drăgan, Alex Rădescu ş.a. cu Absolutul.

  29. blogideologic
    14 Ianuarie 2010 la 8:57

    @ RMaria
    Cu toată stima vorbesc, dar eu am constatat o încercare de infiltrare a Rusiei în blogosfera de limba română. În prima fază de încercare, ei doreau să înlocuiască limba română cultă cu o pseudo-vernaculară neolatină vulgară, de genul celei introduse de alogenul-cominternist Lioncik Tismeneţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu, autorul Raportului Tismăneanu, un document pentru spălarea creierelor românilor, un text studiat acum obligatoriu de copii în şcolile româneşti!) în perioada 1940-1941 în Basarabia. După reuşirea operaţiunii de intoxicare chemată Raportul Tismăneanu, Rusia a trecut la cea de a doua fază de infiltrare în blogosfera de limba română. Această infiltrare se face prin mijlocirea unui soi bizar de pravoslavism rusesc unde misticismul se împleteşte cel mai adesea cu minciuna, un fals pravoslavism care încearcă să bareze calea ortodoxiei româneşti influenţată inerent, prin naşterea românismului în secolul III după Hristos, de un spirit critic de sorginte latină. Ne putem întreba : Câte din blogurile de limba română sunt de fapt controlate, din umbră, de serviciile ruseşti ?

  30. 14 Ianuarie 2010 la 15:34

    Draga blogideologic,
    Oamenii duhovnicesti la care m-am referit sunt unii monahi romani din tara si de la Athos, printre care si parintele Rafail Noica.
    Si legat de partea a doua, cred ca pe Rusia o doare fix in fund de blogosfera romana.

  31. andrei cel prost
    15 Ianuarie 2010 la 21:33

    mai degraba, ni s-ar potrivi tuturor vorba ” de cate ori am vorbit, de atatea ori m-am pagubit”…

  32. oarecare
    18 Ianuarie 2010 la 0:06

    Cum vi s-ar parea ca un regizor sa faca un film deformat despre Stefan cel Mare si Sfant? Cu „bune” intentii artistice. Nu am vazut filmul si nici nu am de cand sa-l vad dar mai inainte de toate, in orice trebuie sa vezi duhul care-l strabate. Multi pot face lucruri bune dar in final sa ajunga in iad. Si Arie facuse la inceput lucruri bune dar a ajuns in adancul iadului. Si Mel Gibson a facut un film extraordinar („Patimile lui Iisus”) dar in final a fost sedus de o „rusoaica”. Cine nu-i ancorat in Sfanta Evanghelie si in scrierile Sfintilor Parinti ajunge rau, oracat de bine ar porni.

  33. 19 Ianuarie 2010 la 9:36

    „Patimile lui Iisus” un film extraordinar? Pentru un catolic sau un protestant, poate…
    In opinia mea, filmul nu cuprinde nici pe departe adevarata dimensiune a acelor momente. Este un film lacrimogen despre cineva care ia bataie si e ucis. Dar nimic din film nu arata ca e vorba despre Hristos. Cel putin, asa cum L-am cunoscut eu in Biserica.
    Mai sus pomenitii, dar si altii (si probabil ca multi dintre ortodocsi) isi hranesc sufletul cu astfel de lacrimi ieftine, crezand ca au atins cine stie ce culmi ale trairii duhovnicesti. Cand de fapt, totul e o alintatura de zile mari.
    Asa ca pana la urma, sunt revoltat ca Mel Gibson a facut un film deformat despre Hristos, cu „bune” intentii artistice, cum zici dumneata. As fi revoltat si in cazul Sf Stefan. „Tarul” nu-mi place. Dar Ostrovul e un film adevarat.

  34. teodor
    19 Ianuarie 2010 la 18:47

    da filmul are si minusuri, dar are unplus ce astupa acele minusuri minuscule: rugaciunea mitropolitului in temnita „Nascatoare de Dumnezeu Fecioara Maria izbaveste-ma de cel viclean si pe calea pocaintei indreapta pasii mei”. Dar in ce priveste istoria Rusilor apoi la ei mai toti tarii au fost ucisi, pentru ei au fost buni pentru vecini au fost rai. Dumnezeu cu regizorul asta, El sa-l judece nu noi.

  35. ane
    20 Ianuarie 2010 la 18:10

    Bine ca face furori filmul Avatar!… Cu impielitati zburatori si povesti romantice…Ma rog, sunt oameni de film mai in masura decat sunt eu ca sa comenteze filmele.Mie mi-a placut si filmul Ostrov si Tzarul.Nu am asa o cultura ortodoxa, de nivel dogmatic, insa mesajul ambelor filme merita receptionat, macar vazut si daca e de calitate , revazut!M-a impresionat mult filmul Tzarul.Ramane Omul in constanta lui, acelasi de la anul 1500 pana in 2000.

  36. Radu
    4 Februarie 2010 la 16:09

    Sincer sa fiu, ceea ce scrii tu in acest articol e o porcarie. Filmul e foarte reusit, iar atacul la persoana regizorului, pentru a denigra filmul, e de-a dreptul abject. Pace!

  37. Razvan nevrednicul
    12 Februarie 2010 la 1:44

    Nu mai exista dragoste fratilor,filmele sunt bune si cu ele mai poti invata pe cei neinvatati despre Dumnezeu si viata vesnica.Fara dragoste ce facem cu cei care au uitat complet de Dumnezeu si de Sfintele Taine nu s-au apropiat niciodata ???:(

  38. Adevarul
    18 Februarie 2010 la 15:18

    daca tot spuneti ca Ivan cel Groaznic nu a avut nici o legatura ce moartea mitropolitului Filip cititi mai degraba viata Sfantului Filip Mitropolitul”tuturor rusilor” din sinaxar si apoi sa corectati va rog cele spuse mai sus pt ca sunt niste neadevaruri. Va dau si link-ul pentru a-l citi http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-mitropolit-filip-98705.htmli.

  39. catabeg
    1 Martie 2010 la 22:51

    M-am închinat de curând la o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni. Când m-am aplecat, nu m-am închinat nici putregaiului care apăruse prin fibrele lemnului, nici cariilor care-şi făcuseră culcuşul prin găurile înnegrite, nici ruginei cuielor de prindere. De fapt, nici măcar lemnului, vopselei sau întregului ansamblu nu mă închinasem, cu toată sfinţenia lui. Închinăciunile noastre nu se adresează lumii acesteia materiale, iar tot ceea ce ne înconjoară nu sunt decât creaţia lui Dumnezeu. Ştiind aceasta, nu mă deranjează să mă bucur de minunea făcută de Domnul printr-un film deosebit ca Ostrovul, chiar dacă a fost regizat de un putregai ca Lunghin. Şi nici nu l-aş răstigni doar pentru că-i evreu, la fel ca Domnul nostru Iisus Hristos. Iar Mamonov, cu toate păcatele lui, s-a convertit la ortodoxism şi trăieşte departe de lume ducând o viaţă ascetică, deşi nici asta nu ştiu cât m-ar interesa, decât ca o confirmare a faptului că Duhul Sfânt lucrează. Mai mult, el însuşi mărturiseşte că a primit binecuvântare de la duhovnicul lui pentru a juca în Ostrovul. A murit Oleg Iankovskii la trei zile ? Mă gândesc că dacă ar fi vrut să-l trăznească Dumnezeu, n-ar fi aşteptat trei zile. L-ar fi dat de pildă chiar în ceasul premierei. Cred că va trebui să aşteptăm cam mult până să apară un film duhovnicesc regizat de stareţi ortodocşi, cu actori aleşi dintre călugării cu viaţă îmbunătăţită. Până atunci, eu mă bucur că lucrează Domnul şi prin păcătoşi fumători de ţigarete ca Lunghin, fumători de pipă ca Oleg Iankovskii şi rockeri ca Mamonov. Deocamdată n-am să arunc cu piatra pentru asta.

  40. Iuda
    25 Martie 2010 la 20:45

    Catabeg, degeaba ti-ai ros cu dintii tociti degetele spre a nu-ti lasa amprenta cerebralitatii tale ortodox-parvenite, tot ramane sangele ce manjeste acest spatiu cu trufia gandurilor tale. Ai grija sa nu-ti lovesti prea tare orgoliul cu acea piatra. Filmele sunt doar fictiuni ale visceralitatii noastre, unele ne ingaduie sa vedem nepatrunsul din noi. Un Paste fericit la toti.

  41. catabeg
    2 Aprilie 2010 la 1:36

    Poate ficţiuni ale visceralităţii regizorului. Dar da, unele ne îngăduie să vedem nepătrunsul din noi. Ca şi ceea ce scriem noi pe aici…

  42. Tiberiu
    1 Iunie 2010 la 9:46

    Intentia bloggerului, crestin – ortodox, onest este de a fi un marturisitor. Ispita lui se numeste dorinta de a deveni si altceva – influent, formator de opinie, judecator de valoare si de credinta, caine de paza si apostol.
    Comentariul are un numar de puncte valide. O critica a acestui film era, oricum, necesara fie si numai pentru a potoli accesele de simpatie care risca sa transforme o opera artistica sau alta intr-o forma de cult.
    Ceea ce nu imi place aici, insa, este duhul..al comentariului, al discutiilor care urmeaza. Gustul unei scufundari…sau al unui moment de scufundare…nu a Ostrovului ci, intr-un proces paralel, a acestei insule de ortodoxie autentica.
    E drept ca oamenii se tulbura usor atunci cand afla ceva care nu le place, categorie in care intru si eu. Nefiind un admirator al „Tarului” poate ca nu ar fi trebuit sa ma deranjeze. Sunt adevaruri care trebuiesc spuse in ciuda disconfortului. Sunt si lucruri despre care se cuvine sa tacem!
    Mai este o vorba la care cred ca ar merita sa reflectati: „Pick you battles!” Numai soldatul neinstruit trage in toata lumea. Or, din ceea ce scrieti, rezulta ca nu sunteti nicidecum neinstruit, ci dimpotriva!

  43. vasile
    5 Februarie 2012 la 12:30

    FILMUL ‘OSTROV’ ESTE EXCEPTIONL CA TEMA SI CA INTERPRETARE , MESAJUL SE PARE CA NU SE VREA VAZUT , NU MA INTERESEAZA CINE L-A FACUT , DUMNEZECU NU ESTE NICI EVREU SI NICI RUS, FILMUL ESTE O CAPODOPERA IAR VOI CEI CARE CAUTATI SA DENIGRATI PERSOANELE SI VALOAREA FILMULUI SUNTETI NISTE MICI ,MICI ,MICIMI, MITITEI MITITEI CA SI GANDIREA VOASTRA.

  1. 20 Ianuarie 2010 la 18:12

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: