Prima pagină > Apusul, Atitudine, Cuvînt Bun, Istorie, Ortodoxie > Ce nu vor să înţeleagă nou-stiliştii cripto-ecumenişti (III)

Ce nu vor să înţeleagă nou-stiliştii cripto-ecumenişti (III)

A se vedea prima partea doua parte;

Deciziile luate în sesiunile care au avut loc în 5 şi 6 iunie 1923 au privit următoarele aspecte: 1. Corectarea calendarului iulian şi stabilirea datei de sărbătorire a Paştelui ,,pe baza calculelor astronomice”; 2. Condiţiile în care Biserica ar putea lua parte la discuţiile privind un nou calendar, ,,care este mai precis, atât ştiinţific cât şi practic”; 3. Cununia diaconilor şi preoţilor după hirotonie; 4. A doua căsătorie a clericilor; 5. Alte aspecte precum cea mai mică vârstă posibilă pentru hirotonia la cele trei trepte ale preoţiei, ,,bunăstarea spirituală şi materială” a preoţilor, părul şi înfăţişarea exterioară a clerului (tunderea bărbii şi a părului, purtarea rasei), păstrarea voturilor monahale, impedimentele căsătoriei, sărbătorirea zilelor sfinţilor din timpul săptămânii în cea mai apropiată duminică, problema posturilor; 6. Sărbătorirea a 1600 de ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325-1925) şi întrunirea Consiliului Pan-Ortodox; 7. Problema Consiliului ,,Bisericii Vii” care a avut loc în iunie 1923, la Moscova, la care Patriarhul Tikhon, atunci în închisoare, a fost caterisit.

Textul deciziei prin care ,,se corecta” calendarul iulian şi se schimba Pascalia iuliană se termină cu cuvintele: ,,Această reformă a calendarului iulian nu este o piedică pentru schimbări ulterioare, pe care alte Biserici Creştine ar dori să le introducă”. Acest concept a fost ulterior dezvoltat şi expus concret în a doua decizie unde se spunea literal: ,,Congresul Pan-Ortodox din Constantinopol … cere ca Patriarhatul Ecumenic să anunţe poporul, după un schimb de opinii cu celelalte Biserici Ortodoxe, că Ortodoxia doreşte fierbinte să adopte în viitor noul calendar în care ordinea zilelor săptămânii (şapte) va fi menţinută, dar nu se leagă de o asemenea părere dacă celelalte Biserici cad de acord să adopte un nou calendar care să modifice numărul zilelor săptămânii”. Mai departe, s-a indicat că, de comun acord cu celelalte ,,Biserici Creştine”Biserica Ortodoxă s-a pregătit să sărbătorească Paştele Domnului ca o sărbătoare fixă într-o duminică specifică, cu dorinţa ca ,,această duminică fixă să corespundă zilei istorice a Învierii Domnului, care va fi determinată prin metode ştiinţifice”.

Primele patru decizii ale Congresului din 1923 au fost promulgate în stilul tipic al modernismului ortodox, plin de îndemn spre ,,armonia cu viaţa contemporană” şi ,,expansivitatea ecumenică”. A treia şi a patra decizie ale Congresului permiteau cununia diaconilor şi a preoţilor după hirotonie şi a doua căsătorie pentru clerul văduv, deşi acestea erau contrare Tradiţiei Bisericii şi canoanelor.

A cincea rezoluţie a Consiliului permite tunderea părului clerului şi purtarea hainelor laice în afara Bisericii. Congresul a lăsat la latitudinea Bisericilor locale decizia privind sărbătorirea zilelor sfinţilor din timpul săptămânii, ,,până când un nou calendar ar fixa sărbătorirea zilelor sfinţilor cu slavoslovie mare numai în duminici, pentru a micşora numărul zilelor de sărbătoare”. În timpul discuţiilor pe marginea celei de-a şasea rezoluţii, Patriarhatul Ecumenic s-a oferit să convoace un Sinod Ecumenic care să decidă ,,asupra tuturor problemelor ce preocupă Biserica Ortodoxă”.

Activitatea şi deciziile Consiliului ,,Pan-Ortodox” din 1923 ar putea fi exprimate plastic prin cuvintele Sfântului Atanasie cel Mare: ,,Toate acestea fără consimţământul întregii Biserici”. Primele cinci rezoluţii ale Congresului sunt în totală contradicţie cu regulile canonice şi Tradiţia Bisericii. Prin prima rezoluţie, aceea de a urma Pascalia nou-iuliană – care este, în realitate, cea gregoriană – Învierea Domnului cade uneori în aceeaşi zi cu paştele iudaic, şi adesea înaintea lui. Renunţarea la Pascalia iuliană, cu sărbătorirea Învierii Domnului înaintea sau în acelaşi timp cu paştele iudaic – o încălcare a hotărârilor primului Sinod Ecumenic – atrage asupra Congresului din Constantinopol o potenţială sancţiune canonică, extrem de gravă. Este notabil că, conform canoanelor Sfinţilor Părinţi ai Sinodului din Antiohia, cei care încalcă deciziile privitoare la sărbătorirea Paştelui trebuie îndepărtaţi din Biserică, fără o cercetare amănunţită a faptelor lor. O astfel de sentinţă strictă este rar întâlnită în Tradiţia Bisericii.

O atitudine similară este întâlnită în rezoluţiile sigilliumului Patriarhilor Răsăriteni din 1583 şi 1584, ca şi în epistola ecumenică a Patriarhului Ecumenic Chiril al V-lea din 1756, care condamnau în mod categoric pe cei care adoptau calendarul gregorian şi Pascalia acestuia.

Speriate de aceste anateme şi conştiente de enorma lor responsabilitate privind schimbarea singurei Pascalii canonice, cea iuliană, nici una din Bisericile Ortodoxe locale care a adoptat noul calendar pentru sărbătorirea ciclului de praznice nu a îndrăznit să instituie Pascalia gregoriană, cu excepţia Bisericii FinlandeiDin acest moment, Bisericile de stil nou încep să utilizeze două calendare simultan: cel gregorian pentru sărbătorile cu dată fixă şi cel iulian pentru cele cu dată mobilă.

În ce priveşte celelalte rezoluţii, ele nu au fost adoptate de nici una dintre Bisericile locale.

Lăsând deoparte importanţa necanonicităţii Congresului de la Constantinopol cu privire la organizarea, autoritatea, acţiunile şi esenţa lui antiortodoxă, el se autodiscreditează, intitulându-se ironic ,,Pan-Ortodox”. În plus, chiar din timpul sesiunilor, a apărut o intensă reacţie de protest la adresa sa. Arhiepiscopul Hrisostom (Papadopoulos), el însuşi unul din iniţiatorii reformei calendarului, scria: ,,Din nefericire, Patriarhii Răsăriteni, care au refuzat să ia parte la Congres, au respins toate deciziile acestuia printr-un singur act” – absenţa lor. Masonul, A. Zervuldakis, în monografia sa despre Meletie Metaxakis scria: ,,Meletie a produs o mare disensiune când a decis să adopte în Constantinopol unele tradiţii americane, ca şi prin vederile sale inovatoare referitoare la calendar, Pascalie, căsătoria clericilor şi altele”. Toate acestea s-au concretizat în întrunirea în Constantinopol, la 1 iunie 1923, aunui mare grup de ierarhi şi laici care a lansat un atac asupra Patriarhatului cu scopul îndepărtării şi alungării din oraş a Patriarhului Meletie.

În ciuda acestui atac, Sinodul din Constantinopol a trimis, la 25 iunie, un anunţ scris către toate Bisericile Ortodoxe locale, în care îşi exprima dorinţa ca acestea să aprobe rezoluţiile privind reforma calendarului şi să confirme ,,deciziile Congresului ca aparţinând Uneia Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică”. Cu toate acestea, ambiţiile patriarhului Constantinopolului s-au lovit de o rezistenţă serioasă. Patriarhul Fotie al Alexandriei (1900-1925), în epistola sa către Patriarhul Grigorie al IV-lea al Antiohiei (1906-1928), categorisea reforma calendarului ca ,,lipsită de sens, necanonică şi vătămătoare”. În cuvintele Patriarhului Fotie, rezoluţiile Congresului din Constantinopol ,,miros a erezie şi a schismă. În epistola din 7 octombrie 1923, a Patriarhului Grigorie al IV-lea al Antiohiei, către Patriarhul Ecumenic, acesta scria că reforma calendarului a fost introdusă prea repede şi că instituirea noului calendar a fost ,,inoportună şi suspicioasă”. Patriarhul Antiohiei a trimis o copie a epistolei Patriarhului Fotie Mitropolitului rus Antonie (Khrapovitsky) din Karlovtsy cu o gramată în care scria: ,,Poţi constata clar opinia celor trei Patriarhi Răsăriteni privitoare la problemele ridicate de întrunirea de la Constantinopol”. La rândul lui, Mitropolitul Antonie (Khrapovitsky) scria: ,,Acest Congres Ne-Ortodox a comis un act de vandalism împotriva Ortodoxiei. Au fost propuse multe reforme, pe care Biserica le-a interzis cu teribile anateme. Este adevărat că acest Congres Ne-Ortodox nu a reuşit să promulge oficial toate aceste violări infame ale legilor Bisericii, limitându-se la a propune instituirea calendarului de stil nou. Această concesie lipsită de sens, făcută Papismului, care de multă vreme încerca să instituie o asemenea schimbare a calendarului în tentativa de a absorbi total Uniatismul în Latinism, violează aşezarea apostolică a postului Sfinţilor Petru şi Pavel, uneori acest post fiind complet eliminat”.

Patriarhul Meletie al IV-lea nu s-a sfiit să recurgă la înşelăciune pentru a-şi atinge scopurile antiortodoxe. În scrisoarea sa din 10 iulie 1923, el încerca să-l inducă în eroare pe Arhiepiscopul Serafim al Finlandei pentru a crede că noul calendar a fost acceptat în uzul bisericesc ,,de comun acord cu părerea generală şi rezoluţiile Bisericilor Ortodoxe”.Patriarhul Tihon a fost înşelat, de asemenea, în acelaşi fel. Sub falsa impresie că reforma calendarului a fost acceptată de întreaga Biserică Ortodoxă, el a publicat un edict introducând noul calendar în jurisdicţia Bisericii Ruse. Această inovaţie a fost respinsă cu hotărâre de către popor, iar când adevărul a ieşit la iveală, rezoluţia patriarhală a fost anulată. Mitropolitul Antonie al Kievului, în numele ierarhilor ruşi din Diaspora, a declarat că ,,reforma calendarului nu poate fi acceptată de către Biserica Rusă atâta timp cât contrazice sfintele canoane şi Tradiţia Bisericii sfinţită de către Sinoadele Ecumenice”.

Patriarhul Dimitrie al Serbiei l-a informat pe Meletie în scrisoarea sa din 8/21 iunie 1923 că el ar putea aproba rezoluţia Congresului referitoare la schimbarea calendarului numai ,,cu condiţia ca ea să fie acceptată simultan în toate Bisericile Ortodoxe”. Arhiepiscopul Chiril al Cretei, în scrisoarea sa din 23 august/5 septembrie 1923, sugera ,,amânarea acceptării rezoluţiei până când vor cădea de acord toate Bisericile pentru a evita schisma în Biserica OrtodoxăNumai Mitropolitul Miron (Cristea) al României a anunţat, în scrisoarea sa din 17 decembrie 1923, că Biserica Ortodoxă Română acceptă decizia Congresului, specificând că o va pune în practică în 1924.

Faptul că Bisericile locale au fost supuse la presiuni externe, în scopul de a le forţa să accepte deciziile asupra reformei calendarului, reiese din următoarele cuvinte relevante: ,,Ambasadorii român şi sârb la Atena l-au întrebat în permanenţă pe Arhiepiscopul Atenei despre întârzierea adoptării rezoluţiilor Congresului”. Într-un raport al Bisericii Greciei, de după instituirea noului calendar în 1924, citim: ,,Din nefericire, această schimbare (a calendarului) nu a fost realizată în urma unor cercetări şi pregătiri, ci mai degrabă sub influenţa unor facţiuni extreme”. Interferenţa dură a autoritătilor civile în adoptarea noului calendar în uzul bisericesc în Grecia, România şi Finlanda este dovedită de binecunoscutul val de violenţă utilizat împotriva acelor ortodocşi care au îndrăznit să rămână fideli credinţei părinţilor lor.

Această listă descurajantă de reacţii ar putea fi continuată, dar ceea ce s-a spus este suficient pentru a demonstra consecinţele tragice ale Congresului ,,Pan-Ortodox” din Constantinopol. Adoptarea, chiar numai parţială, a rezoluţiilor anticanonice ale Congresului asupra reformei calendarului bisericesc distruge unitatea liturgică de secole a Bisericii Ortodoxeşi invită la divizarea în Bisericile Ortodoxe locale între susţinătorii calendarului bisericesc patristic şi cei ai calendarului ,,iulian revizuit”.

Congresul ,,Pan-Ortodox”, sau aşa cum am arătat antiortodox, din Constantinopol a fost prima breşă în unitatea ortodoxă în secolul nostru. Congresul a introdus calul troian al ecumenismului în Biserica Ortodoxă, din al cărui pântece continuă să răsară noi şi noi falşi prooroci ai Babilonului, străduindu-se să distrugă sfintele altare ale Ortodoxiei pentru a construi templul ereziei şi greşelii pe ruinele sale. (Mulţumim Prea Sfinţitului Fotie de Triadiţa pentru materialul pus la dispoziţie)

SursaCatacombele Ortodoxiei

(va urma)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: