Prima pagină > Atitudine, Cuvînt Bun, Istorie, Ortodoxie, Ştiri > Cum Teodosia a omorît un om şi a aruncat cu pietre într-un „patriarh”

Cum Teodosia a omorît un om şi a aruncat cu pietre într-un „patriarh”

Sfînta Teodosia, mireasa lui Hristos, s-a născut în Constantinopol (sec. VIII), din părinţi bogaţi, cinstiţi, dreptcredincioşi şi împodobiţi cu fapte bune. Aceştia, fiind mulţi ani neroditori de prunci, erau foarte mîhniţi. Ei totdeauna se rugau cu postire multă, alergau ziua şi noaptea la biserica lui Dumnezeu şi dădeau cu prisos milostenie la săraci. Odată, fiind ei în biserica Sfintei Muceniţe Anastasia, la cîntarea cea de toată noaptea, pe cînd maica sa se ruga cu lacrimi mai cu dinadinsul pentru dezlegarea nerodirii sale, a adormit puţin şi i s-a arătat în vis Sfînta Muceniţă Anastasia şi i-a zis: „Femeie, nu te mîhni, că vei zămisli şi vei naşte!” Ea, deşteptîndu-se, s-a bucurat şi a spus aceasta bărbatului său. Şi i-a zis bărbatul ei: „Viu este Domnul, că de ne va dezlega nerodirea noastră şi vei naşte parte bărbătească sau femeiască, îl vom aduce ca dar Stăpînului nostru, Hristos Dumnezeu!”

Apoi, după puţină vreme a zămislit şi a născut prunc de parte femeiască. Pe această sfîntă fecioară ei au numit-o Teodosia, adică dată de Dumnezeu, căci de la Dumnezeu li s-a dăruit, şi au lumi-nat-o cu Sfîntul Botez. Apoi, după patruzeci de zile, maica, luînd pe pruncă în mîini, a adus-o în biserica Sfintei Anastasia şi, cu lacrimi de bucurie, a dat mulţumire Domnului şi sfintei muceniţe, făgăduind ca, după ce va creşte, s-o dea în numărul mireselor lui Hristos, care îşi păzesc fecioria în rînduiala monahicească. Deci, maica sa luînd binecuvîntare, s-a întors acasă şi creştea pe prunca cea făgăduită lui Hristos cu toată luarea aminte, învăţînd-o citirea dumnezeieştilor cărţi şi frica de Dumnezeu, aprinzînd astfel în inima ei focul dragostei celei dumnezeieşti.

După ce au trecut şapte ani de la naşterea Sfintei Teodosia, tatăl ei a murit, iar maică-sa, luînd-o, a adus-o la mănăstirea Sfintei Anastasia şi a dat-o spre tundere în schima monahală. După trei ani a murit şi ea, lăsînd toată averea fiicei sale monahiei Teodosia. Ea, ajungînd la vîrsta cea desăvîrşită şi fiind plină de înţelegere şi de dragoste către Dumnezeu, toată averea care rămăsese de la părinţii săi n-a voit s-o aibă la sine, ci a dat-o lui Dumnezeu, Căruia s-a dat şi pe sine spre jertfă vie. Deci, chemînd un argintar, i-a dat aceluia mult aur şi argint, pentru ca să îmbrace trei icoane: a Mîntuitorului Hristos, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a Sfintei Muceniţe Anastasia.

Acele icoane, care erau de cîte trei coţi, le-a pus în biserică; iar cealaltă avere a împărţit-o toată săracilor şi scăpătaţilor, sărmanilor şi văduvelor. După aceea, petrecînd de bunăvoie în sărăcie monahicească, slujea Domnului ziua şi noaptea, îmbogăţindu-se cu duhovniceasca bogăţie a darului lui Dumnezeu. Ea se înarma contra vrăjmaşului celui nevăzut cu platoşe de rugăciuni, iar trupul omorîndu-şi cu nevoinţele pustniceşti şi cu ostenelile, se lupta împotriva diavolilor şi astfel biruia pe vrăjmaşul cel fără de trup, sfărîmînd capul balaurului iadului şi surpînd pe mîndrul veliar prin smerenie, prin blîndeţe, prin dragostea cea plăcută lui Dumnezeu, prin curăţie, prin cucernicie, prin ascultare şi prin alte fapte bune călugăreşti.

Odată, la miezul nopţii, stînd ea la rugăciune, a văzut înaintea ei pe diavol; şi a zis către ea: „Şi tu te-ai pornit asupra mea? Deci, mă voi porni şi eu mai tare asupra ta! Şi nu numai asupra ta, ci şi asupra tuturor creştinilor, de vreme ce am aflat pe un om prin care voi putea ridica război contra Bisericii. Astfel, pe mulţi îi voi întoarce de la închinarea icoanei lui Hristos şi vor merge în urma mea, făcînd voia mea”. Sfînta Teodosia, însemnîndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a zis: „Blestemat să fii tu, diavole, vrăjmaş al creştinilor, şi toate meşteşugurile tale să fie deşarte cu puterea lui Hristos, Dumnezeul nostru”. La auzul acestora diavolul s-a stins; iar cuvioasa îngrădindu-se cu Sfînta Cruce, a început a cînta psalmii lui David: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă din faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.

Această înfricoşată vedenie şi cuvintele cele trufaşe ale diavolului, fericita fecioară Teodosia le-a spus egumenei sale şi o întreba: „De unde o să vie ispita contra creştinilor spre care vrăjmaşul se laudă s-o aducă?” Iar egumena a zis către ea: „Fiindcă Sfîntul Apostol zice că cei ce voiesc a vieţui cu bună credinţă întru Iisus Hristos vor fi prigoniţi, iar oamenii cei vicleni şi fermecători vor spori spre mai rău, înşelîndu-se unii pe alţii. Deci, de la oamenii cei răi, care socotesc cele eretice înşelîndu-se, pe aceia diavolul îi are ca pe nişte unelte ale sale. De la aceia s-a tulburat turma lui Hristos. Precum au fost prigoniţi din început prin multe ispite cei binecredincioşi, tot astfel, şi în zilele cele de pe urmă, va năvăli asupra Bisericii celei dreptcredincioase vreun lucru potrivnic şi tulburător. Deci, tu petrece în acelea în care te-ai învăţat, cum zice Sfîntul Pavel, că ştii din pruncie Sfintele Scripturi, care pot să te ducă la mîntuire, prin credinţa cea întru Iisus Hristos.

După cîţiva ani, s-a sculat contra dreptcredinciosului împărat Teodosie, care se numea Adramitin, un voievod al lui cu numele Leon, care se numea Conon, de neam din Isauria. Acela, luînd lui Teodor puterea împărătească, a împărăţit singur. La începutul împărăţiei sale se arăta a fi dreptcredincios, dar, după puţină vreme, s-a făcut un nou Baltazar, spurcînd sfinţenia bisericească şi urînd pe Hristos Dumnezeul, Cel Preaînalt şi cinstita Lui icoană. El a introdus în Biserică otrava cea vătămătoare de suflet a eresului maniheilor, dar mai ales a iudeilor.

El s-a năpustit cu glas ca un leu răcnind şi scoţînd cuvinte de hulă ereticeşti contra sfintelor icoane, numindu-le idoli; iar pe cei ce se închină lor numindu-i închinători de idoli. Deci, a dat poruncă în toată împărăţia sa să se lepede şi să se scoată afară din biserici sfintele icoane. În acea vreme, scaunul patriarhiei Constantinopolului era ocupat de Preasfinţitul Gherman. Acesta, cu ceilalţi arhierei credincioşi, s-au împotrivit poruncii împăratului, nevoind a se supune la ereticeasca lui poruncă pe care o dăduse spre lepădarea sfintelor icoane; deci, grăia către hulitorul acela: „Întrupîndu-se Stăpînul Mîntuitorul nostru din preacuratele sîngiuiri ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi săvîrşind pentru noi toată dumnezeiasca Sa rînduială, a zdrobit toată idoleasca slujbă şi toate chipurile idoleşti s-au dat focului şi întunericului.

De la vieţile apostoleşti şi de la învăţăturile lor cele mîntuitoare de lume a trecut mai mult de şapte sute de ani pînă în zilele noastre; deci, în vremile acelora erau atît de mulţi sfinţi drepţi şi cuvioşi părinţi, încît niciunul din dînşii n-au hulit sfintele icoane, nici a auzit cineva vreodată o socoteală mai rea ca aceasta, pe care voi o purtaţi acum, lepădînd cinstirea icoanelor, care este făcută din vremile cele vechi, cu vrednică datorie. Sfînta Biserică din început a primit închipuirea sfintelor icoane şi cinstirea acelora, începînd de la chipul cel nefăcut, pe care Mîntuitorul singur l-a trimis pe mahramă lui Avgar, stăpînitorul Edesei. Apoi, după înălţarea lui Hristos, femeia aceea ce-i curgea sînge, care prin atingerea de marginea hainelor lui Hristos s-a tămăduit, a făcut dintr-o piatră chipul lui Iisus Hristos. După aceasta, Sfîntul Evanghelist Luca, a zugrăvit icoana Preacuratei Fecioare Născătoare de Dumnezeu şi de atunci s-a început acea dreptcredincioasă zugrăvire a sfintelor icoane şi împodobirea bisericilor Domnului şi a dreptcredincioşilor creştini. Acest lucru nici cele şase sfinte Sinoade a toată lumea, care au fost mai înainte de noi, nu le-au lepădat, ci mai ales a poruncit să ne închinăm închipuirilor sfinţilor, iar nu să le lepădăm pe acelea.

Deci să ştii, o, împărate că eu pentru cinstirea sfintelor icoane sînt gata, nu numai a pătimi ceva rău, ci a şi muri. Căci chipul lui Hristos poartă numele Însuşi al lui Hristos, Care S-a întrupat din Fecioara cea fără de prihană şi a petrecut pe pămînt cu oamenii. Deci se cade fiecărui dreptcredincios creştin a muri atît pentru numele lui Hristos, cît şi pentru chipul Lui, de vreme ce cel ce nu-I cinsteşte chipul, nu cinsteşte nici pe cel închipuit”.

Auzind împăratul acestea, s-a umplut de mînie şi, răcnind ca un leu, a început mai cumplit a se înrăi, prigonind şi muncind pe cei dreptcredincioşi, iar pe cei ce se împotriveau lui îi dădea morţii. Deci, mai întîi a trimis ostaşii săi cu arme, de au izgonit de la patriarhie pe Sfîntul Gherman cu ocări şi cu bătăi, iar în locul lui a pus pe mincinosul patriarh, ereticul Anastasie, cel de un gînd cu el. După aceea toate cărţile dumnezeieşti şi pe învăţătorii cei înţelepţiţi de Dumnezeu i-a dat focului; de vreme ce lîngă biserica Sfintei Sofia era o bibliotecă, avînd mai mult de trei sute de mii de cărţi, iar lîngă aceea erau douăsprezece şcoli şi tot atîţi înţelepţi dascăli, peste care era unul mai mare, înţeleptul Ghimnasiarh, care luase acea cinste de la împăratul. Deci, toţi aceştia erau, cu binecuvîntarea patriarhului, potrivnici păgînătăţii acelui împărat.

Acel împărat fără de lege, a poruncit ca acea bibliotecă, cu toate şcolile, cu dascălii şi cu ucenicii care s-au aflat în ele la acea vreme, să le înconjoare cu oaste, să le pună foc şi să le ardă, astfel încît nici unul n-a scăpat din foc şi nici o carte n-a rămas nearsă. Atunci puteai să vezi toată cetatea Constantinopolului în întristare şi în mare supărare, toţi plîngînd şi suspinînd, unii pentru nedreapta izgonire a Preasfinţitului patriarh Gherman, alţii pentru arderea atîtor cărţi renumite şi dascăli iscusiţi, iar alţii pentru necinstirea cea mare ce se aducea sfintelor icoane, de vreme ce pretutindeni erau sfărîmate, aruncate în noroi, călcate în picioare şi arse cu foc. Deci, noul patriarh Anastasie, fiind eretic, stînd ca o urîciune a pustiirii la locul cel mai de cinste şi făcîndu-se bine primit de împărat şi ajutînd la eresul acelui luptător de icoane, îndată a poruncit ca să dea afară din biserică cinstitele icoane.

Pe vreme aceea, la Constantinopol, era o poartă care se numea „Poarta de aramă”, ce ducea la palatul împărătesc. Acea poartă era zidită din zilele marelui împărat Constantin, iar deasupra acelei porţi era chipul Mîntuitorului făcut din aramă, care stătea acolo de mai bine de patru sute de ani.

Pe acel chip al Mîntuitorului, patriarhul Anastasie vrînd să-l lepede la pămînt şi să-L dea focului, ca un luptător de icoane ce era, a trimis ostaşi cu tesle la acel lucru; şi, cînd un ostaş oarecare cu dregătoria spătar s-a suit cu tesla pe scară spre a lua chipul lui Hristos şi a îndeplini lucrul său cel potrivnic lui Dumnezeu, atunci l-au văzut nişte femei dreptcredincioase, care se întîmplaseră acolo, între acelea fiind şi Cuvioasa Teodosia. Acelea s-au aprins cu rîvnă după icoana lui Hristos, îndemnate fiind de Cuvioasa Teodosia, care avea mai multă rîvnă şi osîrdie spre Domnul şi, fiind insuflate de sfătuirile cele de Dumnezeu şi pline de vitejeasca îndrăzneală către Dumnezeu, au alergat la scară, au răsturnat-o la pămînt împreună cu ostaşul acela, care căzînd de sus, a fost zdrobit, iar ele, trăgîndu-l şi bătîndu-l, l-au dat morţii.

Apoi, ducîndu-se cu sîrguinţă la patriarhul Anastasie, îl defăimau pentru păgînătatea lui şi îl ocărau cu vorbe ce i se cuveneau, numindu-l lup răpitor, eretic şi vrăjmaş al Bisericii lui Hristos, aruncînd astfel cu pietre asupra lui. Deci, patriarhul Anastasie, umplîndu-se de ruşine şi temîndu-se ca să nu se scoale cu mare tulburare poporul întreg contra lui, a alergat la împărat şi i-a spus de necinstea cu care l-au înconjurat acele femei şi de uciderea spătarului lîngă porţile cele de aramă. Din această pricină, împăratul s-a umplut de mînie şi de iuţime contra dreptcredincioaselor. Deci, a trimis îndată pe ostaşii săi cu săbiile scoase, ca să răzbune necinstea adusă patriarhului şi pentru moartea spătarului.

Astfel, au tăiat pe acele sfinte femei, care au arătat atîta rîvnă pentru buna credinţă; iar pe aceea care a mărturisit mai cu îndrăzneală buna credinţă şi a fost pricinuitoarea lucrului făcut, tiranul a poruncit ca, prinzînd-o, s-o arunce în temniţă şi să-i dea ei în fiecare zi cîte o sută de bice. Deci, Sfînta Teodosia a fost muncită şapte zile, iar în ziua a opta împăratul a poruncit ca, purtînd pe muceniţă fără de cinste prin toată cetatea, s-o bată cu nemilostivire.

Atunci, fiind dusă muceniţa printr-un loc care se numea tîrgul boilor, unde se vindeau şi se junghiau dobitoacele, un ostaş sălbatic şi fără de omenie, din întîmplare, a călcat cu piciorul peste un corn mare de capră şi s-a rănit puţin la picior. Deci, umplîndu-se de mînie, a apucat acel corn şi a bătut pe muceniţă peste grumaz. După aceea a lovit-o cu cornul acela în gîtlej şi a străpuns-o atît de adînc, încît Sfînta Cuvioasă Muceniţă, fecioara Teodosia, sfinţita mireasă a lui Hristos, şi-a dat cinstitul şi sfîntul său suflet în mîinile Mirelui său Celui fără de moarte şi astfel s-a dus în cămara Lui cea cerească, încoronată cu îndoită cunună a fecioriei şi a muceniciei.

Iar multpătimitorul ei trup, fiind aruncat pe pămînt şi luat fiind de nişte oameni cucernici, l-au pus la un loc însemnat, de unde se dau tămăduiri bolnavilor ca sfintele ei moaşte, întru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Care împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh este slăvit, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.

Sursa: http://paginiortodoxe.tripod.com

Alte cîteva vieţi de sfinţi „intoleranţi” şi „habotnici”:

Anunțuri
  1. negotin
    28 Mai 2010 la 9:22

    ia uitati ce se comenteaza la saccsiv. http://saccsiv.wordpress.com/2010/05/27/pagina-de-ecumenism-a-site-ului-%E2%80%9Eepiscopia-caransebesului%E2%80%9D-si-putin-klaus-kenneth-ca-se-leaga/

    „nea Anderthal said, on mai 28, 2010 at 2:18 am

    Saccsive ar trebui sa renunti a mai pune link’ul la stilistii pe pe “popas alternativ”(hristofor) care sunt niste agenti ai tarismului rusesc!Vezi ca si pe pr. Cleopa il critica….

    Clifford said, on mai 28, 2010 at 4:19 am

    (Observatia asta nu inseamna ca nu sunt anti-ecumenist)

    PS= sustin demersul lui @nea Anderthal. Trebuie indepartat orice propagator al schismei si dezbinarii (scuze, Saccsiv ca ne amestecam in treburile tale; e doar o propunere).”

    Am postat si eu un comentariu de raspuns pt acesti agenti ai patriarhiei, sunt curios daca-l lasa saccsiv. Pt eventualitate il postez si aici:

    Daca ar fi dupa voi ati modifica si vietile sfintilor si istoria bisericii si invatatura dogmatica si patristica numai ca sa-i aparati pe eretici. Vai voua ca va duceti in iad impreuna cu ciobotea al vostru!

  2. 29 Mai 2010 la 23:21

    teodosia a omorat pe acel spatar nu pe patriarh
    vezi ca, incurci lucrurile

  3. 30 Mai 2010 la 0:09

    Vezi, Ovidiu, ca nu ai citit atent titlul 🙂 Acolo se zice clar, special ca sa inteleaga si cripto-ecumenistii lui Ciobotea.

  4. 30 Mai 2010 la 12:53

    ok dar sa inteleaga si cripto supercorectii zelotisti de pretutindenea

  5. 30 Mai 2010 la 12:56

    sau hristofor tu veziti de biserica ta din Moldova,n-ai tu hotarare canonica sau altceva sa te bagi tu aici in Romania, mai degraba dute in Transnistria si predica la fratii tai de culoare rosie ca focul gheenei

  6. razvan.m
    2 Iunie 2010 la 14:40

    In zadar te zburlesti, Ovidiu, la fratele Hristofor. Chiar tonul tau te indica a fi un fals crestin, un eretic neo-stilist, care il urmeaza incolonat in pozitie de drepti pe un altul, pe numele lui fals SACCSIV. Biserica neo-ortodoxa, indiferent unde ar fiinta (ar fi situa geografic) este data anatemei de Parintii Sfintelor Sinoade Pan-Ortodoxe (1583, 1587, 1593, 1756, 1848):

    1. Enciclica de la 1583 si 1593:

    „Eremia, din mila lui Dumnezeu arhiepiscopul Constantinopolului şi patriarh Ecumenic. Pentru că Biserica Romei iarăşi s-a luat după ateii astronomi, fără să se gândească, s-a învoit şi a schimbat cele bine rânduite pentru Sfintele Paşti, neţinând seama de cele (bine rânduite) hotărâte de cei 318 Sfinţi Părinţi de la Întâiul Sobor Ecumenic spre a se sărbători de creştinii ortodocşi a-toată-lumea, care au fost hotărâte şi de cele Şase Soboare a-toată-lumea să se sărbătorească pre tot pământul;

    Venind nişte bărbaţi de la Roma, care s-au luat după înşelăciunea latinilor (catolicilor) şi nu numai că s-au lepădat de Sfânta Credinţă Ortodoxă, dar au început să se lupte împotriva dogmelor celor adevărate ale Sfintei noastre Biserici de Răsărit pre care ni le-a predat Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi dumnezeieştii apostoli şi cele Şapte Soboare hotărâte de purtătorii-de-Dumnezeu Părinţi;

    Pentru aceasta, tăindu-i ca pre nişte mădulare putrede, poruncim cu hotărâre: oricine nu urmează învăţăturile Sfintei noastre Credinţe Ortodoxe după cum au aşezat şi cele Şapte Sfinte Soboare Ecumenice, (care) au hotărât pentru Sfintele Paşti şi pentru calendar, care bine l-au legiuit să-l urmam, şi vrea să urmeze după Pascalia şi după calendarul cel născocit de ateii lui papa şi se împotriveşte la toate acestea şi vrea să strice dogmele şi obiceiurile care ni le-au predat Sfinţii Părinţi ai Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, să fie predat anatemei şi dat afară din rândul creştinilor sfintei noastre Biserici cârmuite de Domnul nostru Iisus Hristos.

    Voi, binecredincioşii creştini ortodocşi, să rămâneţi în cele care v-aţi născut şi aţi crescut şi v-aţi învăţat. Şi când va sosi vremea, însuşi sângele vostru să-l vărsaţi ca să păstraţi credinţa pre care ne-au predat-o Sfinţii Părinţi şi mărturisirea voastră să o păstraţi şi să vă feriţi de aceştia. Aşa să vă ajute Domnul nostru Iisus Hristos şi smeritele noastre rugăciuni să fie cu voi, cu toţi. Amin!

    Patriarhul Constantinopolului, Eremia,
    Patriarhul Ierusalimului, Sofronie,
    Patriarhul Alexandriei, Silvestru,
    şi toţi arhiereii care au fost de faţă la Sinod.

    Anii 1583 şi 1593.”

  7. razvan.m
    2 Iunie 2010 la 14:41

    Urmare pentru comentariul anterior (tot pentru Ovidiu):

    2. Enciclica de la 1756:

    „Enciclică (Circulară) din 1756:

    „Chiril, din mila lui Dumnezeu arhiepiscopul Constantinopolului şi patriarh ecumenic: preacinstiţilor clerici, care sunteţi cu noi în Biserica lui Hristos, har şi pace vouă de la Dumnezeu.

    Noi, pre care ne-a învrednicit Dumnezeu Sfântul, să ne aflăm în faţa acestui tron apostolesc şi patriarhicesc, pentru ca să păzim cu credinţă fierbinte şi evlavie preasfânta Credinţă Ortodoxă, precare am primit-o de la Sfinţii Apostoli şi de la cele şapte Sfinte Soboare ecumenice, împreună cu dogmele celor şapte Taine ale Sfintei noastre Biserici Apostoleşti şi Soborniceşti de Răsărit, şi acestea să le ţinem curate şi nepătate; după cum de sus şi de la început Biserica lui Dumnezeu Ie-a primit de la Sfinţii Apostoli, neclintite, fără să adauge sau să scoată nici un cuvânt până astăzi şi nici până la sfârşitul veacului acestuia, le păstrează curate ca pre Mireasa Domnului nostru Iisus Hristos; pentru acest pericol, ne-am hotărât să primim a ne supune lui Dumnezeu mai mult şi nu oamenilor.Mai întâi, ca să păzim apostoleştile şi soborniceştile canoane nemişcate şi neştirbite după cum le-am apucat.
    Al doilea, ca luând toate armele Duhului Sfânt, să ne ridicăm cu înfricoşat blestem şi veşnică anatemă împotriva acelora care au îndrăznit să facă pogorământ şi să primească cât suntem în viată şi după moartea noastră până la sfârşit orice adăugare ori scoatere (schimbare).
    Deci, cu puterea şi harul Preasfântului Duh Dătătorul-de-viaţă, dispreţuim şi aruncăm cu desăvârşire acea spurcată şi necurată şi hulitoare şi neaprobată, cea nelegiuită alcătuită scrisoare ereticească, şi mergem după sfântul apostol Pavel, carele zice: „Oricine vă va vesti vouă altele afară de cele ce aţi apucat şi afară de cele ce v-am vestit vouă, măcar înger din Cer, sau înşine noi, anatema să fie”, după cum şi la canoanele sfintelor Soboare se zice: „oricare ar adăuga sau ar şterge un cuvânt, acela să fie anatema de şapte ori”.

    Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar einiciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. îngerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!” .

    3. Enciclica de la 1848:

    „Către ortodocşii de pretutindeni!

    „Ţinem mărturisirea curată după cum ne-au predat-o aceşti Sfinţi Părinţi, respingând orice înnoire (reformare), ca o născocire a diavolului. Cel care primeşte înnoire/indreptare nu mai predică întreagă şi curată Credinţa Ortodoxă, care este asigurată şi pecetluita din vechime şi care nu primeşte nici micşorare, nici adăugare, nici schimbare.

    Dacă cineva ar îndrăzni să schimbe, sau să sfătuiască, sau să gândească una ca aceasta, singur s-a lepădat de Credinţa lui Hristos şi singur a căzut în veşnica anatemă, pentru că a hulit împotriva Duhului Sfânt, zicând cum că nu se grăieşte adevărat în cărţi şi la Sfintele Soboare ecumenice (a-toată-lumea).

    Toţi care au primit înnoiri (reforme), sau eretici sau schismatici, de bunăvoie s-au îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină, fie că sunt papi, fie că sunt patriarhi, fie că sunt clerici, fiecă sunt laici (mireni), sau îngeri din Cer”.

    -Antim, din mila lui Dumnezeu arhiepiscopul Constantinopolului şi patriarh ecumenic,
    -Ierothei, din mila lui Dumnezeu papă şi patriarhul Alexandriei şi a tot Egiptul,
    -Metodie, din mila lui Dumnezeu patriarhul Antiohiei,
    -Chiril, din mila lui Dumnezeu patriarhul Ierusalimului împreună cu ale lor sfinte Sinoade.”

    Aceste hotarari ale Sfintelor Sinoade Pan-Ortodoxe sa-0ti fie tie calauza, Ovidiu, nu orice ii iese din gura mult preanefericitului tau Daniel Ciobotea, patriarh al unei biserici care este trupul lui Veliar nu al lui Dumnezeu si ai carei preoti sunt preoti ai iadului /ai lui Veliar.

  8. crip 81
    6 Iunie 2010 la 20:42

    ceea ce a facut aceasta binecuvantata mucenita a lui Hristos a fost lucrarea Duhului Sfant ( asemeni palmei date de Sf Nicolae lui Arie ) nu propria ei manie la adresa autoritatilor . Ca sa intelegi de unde vine aceasta manie sfanta trebuie sa ai un mare har pentru a putea discerne cine te inspira . Har care se castiga cu mari nevointe , nu cu viata noastra ticalosita de crestini caldicei. Dumnezeu ne cheama la a iubi pana si pe demoni , nu la ura , iar aceste „iesiri” sunt , au fost si vor fi doar exceptii .

  9. 6 Iunie 2010 la 23:29

    crip 81,

    Intorci lucrurile sofistic, intr-un cerc vicios. Cateva precizari, intrucat nu am timp pt o analiza mai detaliata:

    1. Aceasta mucenita a fost om ca si noi, cu pacate si ispite de tot felul. Deci aceasta este prisma prin care un ortodox priveste lucrarea facuta de orice sfant autentic (nu nou-proclamat de vreo „patriarhie”, in interese strategice de a arata cate „minuni si tamaduiri” s-au facut in cadrul apostaziei).
    2. Sfanta Teodosia s-a umplut de MANIE si RAVNA sfanta, adica intru Adevar, pt marturisirea Lui. Ea s-a maniat omeneste si a actionat crestineste. Mania sfanta nu exclude existenta lucrarii Duhului Sfant (tocmai, o implineste) si invers.
    3. „Ca sa intelegi de unde vine aceasta manie sfanta trebuie sa ai un mare har pentru a putea discerne cine te inspira. Har care se castiga cu mari nevointe , nu cu viata noastra ticalosita de crestini caldicei” – intr-adevar, Harul se agoniseste prin nevointe si depasiri fara carteala a ispitelor, bineinteles in cadrul Bisericii lui Hristos, care este Datatorul de Har prin episcopii canonic ortodocsi (nu ecumenisti). Un ortodox este si acel care intelege cand si cum trebuie sa apere credinta. Pt aceasta trebuie sa cerceteze si sa fie un cunoscator al credintei sale si al imprejurarilor bisericesti in care i-a randuit Domnul sa se mantuiasca. Orice crestin „caldicel” este chemat si el la marturisirea Adevarului, este chemat sa se faca fierbinte. Dumnezeu da Har celor care-L marturisesc in fata lumii si a tot soiul de „patriarhi”. Harul nu urmeaza algoritmul: nevointe>Har>marturisire. Cel mai pacatos crestin, daca este sincer si cauta la Adevar cu toata inima (fara sa recurga la auto-indreptatiri „logice si smerite”) – poate sa-L marturiseasca pe Hristos si sa ia cununa doar pt acea secunda de marturisire sincera, golita de mandrie si auto-suficienta.
    4. Dumnezeul ortodocsilor nu cheama sa-i iubim pe demoni. Mare hula e aceasta. Ne cheama, pe cei care au reusit deja sa-si iubeasca aproapele (asta nu se refera, cel putin, la mine) sa ne fie MILA de demoni, de starea lor. Dar doar atunci cand ne-au mai ramas doar demonii de compatimit.
    5. Aceste „iesiri” confirma ca intoleranta fata de erezie si apostazie este o VIRTUTE si o CONDITIE sine qua non pt mantuire. Bineinteles ca ortodocsii vor intelege DUHUL marturisirii Sfintei Teodosia si nu vor imita fariseeste gestul ei intocmai. Fiecare actioneaza dupa curatenia si ravna INIMII. Important este sa intelegem DUHUL Sfintilor, dragostea lor fata de Adevar si URA lor fata de erezie. Sfinti care, repet, au fost, la momentele de ravna, oameni ca si noi, cu ispite si aplecari spre pacate.

    Intarire de la Hristos!

  10. crip 81
    7 Iunie 2010 la 13:39

    1. ca a fost cu pacate ca si noi e cam greu de crezut . Nu stim noi cum lucreaza Duhul Sfant in sufletele credinciosilor . Eu cred ca avea o viata destul de sporita duhovniceste , astfel nu se apuca o femeie sa faca asemenea lucruri straine de firea ei .
    2.cand spunem” manie sfanta ” deja excludem lucrarea omeneasca ,de aia e sfanta ca e lui Dumnezeu , nu mai este mania ce se lucreaza de simturile noastre cazute ci este cu totul altceva . Eu personal nu pot sa inteleg despre ce este vorba insa ma gandesc ca ” mania sfanta ” a lui Dumnezeu in inima omului este plina de dragoste , caci dragostea pe toate le plineste. Spun acest lucru pentru ca vad multi oameni in Biserica care se aprind de o manie sfanta ( spun ei ), insa in realitate li se aprinde sufletul de ura si nu inteleg ca chiar daca ei apara Biserica totusi gresesc ca se manie si nu-si pastreaza pacea .Daca omul se manie omeneste sa fii sigur ca harul nu este acolo si nici nu va veni vreodata ! Asa ne invata sfintii .
    3.Adevarata Cunoastere a lui Dumnezeu nu vine din-afara . Putem citi toate cartile ortodoxe ale lumii , putem sti tot adevarul ce s-a scris despre Hristos , daca insa Bunul Dumnezeu nu se atinge de inima noastra si nu ne va invata in mod nemijlocit cu harul Duhului Sfant , atunci toata cunoasterea noastra ramane la nivelul mintii noastre de carne si in veci nu vom putea sa stim Cine este cu adevarat Dumnezeu si ce vrea El de la noi .( din aceasta cauza cad ierarhii nostri in erezia ecumenista , cu toate ca la capitolul cunostinte teologice INTELECTUALE sunt foarte buni , insa stau mai prost cu lucrarea harului in sufletele lor si astfel crezand ca fac un bine in numele Iubirii lucreaza impotriva lui Hristos ) Chestia cu marturisirea pacatosului in Biserica a fost si va fi o exceptie a exceptiilor ( dupa cum se vede si in istoria Bisericii), pentru ca daca nu esti intarit prin har , atunci cand vine momentul marturisirii fiind un om trupesc nu ai curajul martiriului .
    4. bine-inteles ca e vorba de dragostea fata de pacatos ce se transforma in mila , nu dragostea fata de alta faptura a lui Dumnezeu .Cu adevarat noi nu am ajuns acolo si deocamdata sa ne straduim sa-l iubim pe aproapele .
    5 bine-nteles ca a ura minciuna ce tine de dogma este o virtute . Acum insa apar alte probleme : ce este erezia ? care ii sunt limitele ei?ce putem schimba si ce nu putem schimba in traditia Bisericii ? Eu cred ca aceste lucruri nu se rezolva numai citind canoanele , ci este nevoie sa ai Duhul lui Hristos cu prisosinta pentru a intelege ce inseamna „a ramane in Dumnezeu”

  11. Stanca
    7 Iunie 2010 la 15:04

    „Dumnezeul ortodocsilor ne cheama sa-i iubim pe demoni”

    Astea sunt idei preluate de pe la Paisie Aghioritul si alti neo-teologi si neo-atoniti care indraznesc sa afirme ca dracul e prost, ca trebuie sa-l iubesti pe dracul si sa-l provoci la confruntare directa.

    Argumentele neo-calendaristilor, ecumenistilor si ale apostatilor din bisericile oficiale care au adoptat ecleziologia CMB, care argumenteaza pentru „ramanerea in biserica” si „impotriva schismei” sunt, la o analiza atenta, pline de astfel de false idei si de o teologie dubioasa. Bineinteles ca ideea de ramanere in biserica e valabila, ca si cea de a nu incita la schisma, nimeni nu argumenteaza impotriva acestora cum dau ei in mod mincinos de inteles, insa ipoteza ca ei se afla in Biserica e falsa. Si bine li se potriveste lor intrebarea Vladicai Averchie „dar ce iti garanteaza tie ca esti in Biserica cea adevarata”? Am vazut bine ca daca cineva scrie pe teme de ecleziologie ortodoxa aratand fara echivoc unde e Biserica si nu e, si dand pilde de acest fel din istoria Bisericii si din vietile sfintilor, nimeni nu vrea nici macar sa vada, sa ia la cunostinta. Nu am vazut niciodata interes adevarat pentru chestiunile de esenta cum este aceasta: unde este Biserica. Nu i-am auzit niciodata raspunzand la intrebari directe precum: este Biserica unde nu e Botez canonic? Este Biserica unde se marturiseste erezia de la amvon? samd Dealtfel se feresc ca de foc de aceste subiecte si vin cu citate trunchiate si cu atacuri pe la spate. Si singurul pericol pe care-l vad ei (pentru ei asta si e), sunt „stilistii” din Romania. Le e frica de un singur lucru, sa nu afle lumea de BOSV mai mult decat minciunile fabricate de BOR timp de un secol intreg. Pe langa aceasta teama, caderile abisale in erezie ale BOR li se par nesemnificative si se dau de ceasul mortii sa convinga lumea sa stea acolo.

    Pe mine inca ma lasa cu gura cascata pretentia lor, complet nefondata teologic si scripturistic, ca daca se afla in corabia „ereticului Daniel”, se afla in Biserica (fusese aici un text http://saccsiv.wordpress.com/2010/06/06/audio-si-transcriptul-parintele-adrian-fageteanu-despre-patriarhul-daniel-%e2%80%9eacest-diavol-care-e-patriarhul-ecumenismului%e2%80%9d/ dar l-a sters imediat la comanda ‘fratilor din BOR’.Oricum, stiti cu totii ce idei se vehiculeaza pe site-urile care au acaparat „ortodoxia romaneasca”. E incredibil cat de ilogica si de obraznica a ajuns atitudinea lor! Treaba lor! Sa stea acolo in corabia aia mincinoasa a lor si vor ajunge la destinatia spre care vasleste Daniel! Eu am ajuns la concluzia ca nu prostia duce la aceste idei complet aberante ci vointa. Aceste site-uri care promoveaza ideile lui Cleopa, Paisie Aghioritul, care confisca scrierile si mesajul parintilor din ROCOR, care conving oile sa ramana in tarcul in care au dat iama lupii, fac o lucrare constienta si voita. Nu e nici prostie, nu e nici inselare, ci e cu stiinta si cu vointa. E bine sa nu ne mai amagim si nici sa mai pierdem vremea cu ei.

  12. tutenes
    11 Iunie 2010 la 15:12

    „„Un Doamne, miluieste să fi zis Diavolul, si Dumnezeu l-ar fi iertat“, mi-a spus cândva
    părintele Paisie.
    „Aici, mai jos, un bătrânel se ruga pentru Diavol. îl durea inima pentru el. îsi zicea în sinea sa:
    Făptura lui Dumnezeu este si acesta. Arhanghel a fost, si uite cum a ajunsť. Asadar, se ruga
    pentru el. în timpul rugăciunii, i-a apărut într-un colt vicleanul, având coarne si mirosind
    îngrozitor, si a început să-i dea cu tifla si să-1 ia în râs. Uite asa îi dădea cu tifla, cu amândouă
    mâinile (si bătrânul mi-a reprodus gestul întocmai)! Diavolul refuză totdeauna căinta.“
    „Bătrânelul“ era însusi părintele Paisie, asa cum avea să mi-o mărturisească altcândva, mai
    târziu.” din parintele Paisie si marii initiati ai Indiei

    Si un exemplu dat de parintele Cleopa , preluat de pe blogul lui saccsiv :

    Smerenia este o fapta buna pe care nu o poate avea dracul. Noi postim, dar el nu mananca niciodata; noi ne ostenim, dar el nu sta degeaba; noi citim prin carti, dar el este teolog mare, stie toata Scriptura pe de rost. Orice am face noi, face si el. Una nu face el; nu se smereste, nu poate zice “iarta-ma”!

    Am sa va spun o istorioara sfanta din cartea Everghetinos. La o manastire de maici, o calugarita, saraca, era paraclisiera, in viata de obste. Paracli-sierul se duce la ora 11 (23) noaptea, ca Utrenia se face la miezul noptii, si scoala pe stareta. Asa am apucat si noi. Cand eram paraclisier, aveam un clopotel in mana si un ciocan. Ma duceam si bateam de trei ori in usa si ziceam: “Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!”, iar cel din casa zicea: “Amin”.

    Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era randuiala si asa am apucat noi. Asa era si aceasta calugarita. Ea, ca sa nu doarma, ce facea? Citea la Psaltire de cu seara si pana la Utrenie, si cand era ora 11(23) fuga la stareta sa ia blagoslovenie ca sa mearga sa toace, sa scoale maicile la rugaciune.

    Diavolul avea mare ciuda pe ea, ca-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gandit diavolul sa-i faca, ca s-o ocarasca stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i tragea clopo-tele. Dar nu le tragea cand trebuie. De abia adormeau maicile si numai ce auzeai: “Bang, bang, bang…”. O chema stareta:

    – Nebuna, hai, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele?

    Dar ea zicea:

    – Iarta-ma, maica stareta, ca am gresit!

    Ea nu stia ca-i dracul, credea ca alta calugarita vrea sa-i faca ei rau. Alta data, de doua ori le tragea, si de cu seara si dupa miezul noptii, dupa ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le tragea, ca sa tulbure pe calugarita care citea la Psaltire.

    Dar ea ce-a facut? “Mai, am sa ma duc in clopotnita! Tot nu dorm!” Si a luat Psaltirea, o cruce in mana si niste lumanari, ca nu erau pe atunci becuri, ca sa citeasca in clopotnita, sa vada care-i maica aceea, ca de atatea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, ca suna clopotele inainte de vreme.

    Cand s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe celalalt si se agata cu mana de funie ca sa traga clopotele. Dar ea, cum era cu crucea, cand l-a vazut, a zis:

    – În numele lui Iisus Hristos, stai! Sa te lege puterea dumnezeirii!

    – Valeu, roaba lui Dumnezeu, da-mi drumul, ca nu mai vin niciodata!

    – Nu. Stai!

    – Da-mi drumul! Ma jur ca nu mai vin la ma-nastirea asta!

    – Nu! Stai sa vina maica stareta si maicile din consiliu, care de atatea ori m-au pus la canon, ca eu trag clopotele.

    – Da-mi drumul, roaba lui Dumnezeu!

    – Nu. Sa te lege puterea lui Dumnezeu si Sfanta Cruce! Stai asa, cu mana pe funie!

    Si ea saraca s-a dat jos din clopotnita si s-a dus la stareta.

    – Maica stareta!

    – Ce-i cu tine?

    – Hai sa vezi cine trage clopotele, ca de atatea ori m-ai pus la canon!

    Maica stareta a luat cateva maici din consiliu si s-a dus sa vada cine trage clopotele. Ea a crezut ca este o maica care trage clopotele, ca s-o supere. Cand a ajuns si l-a vazut:

    – Valeu! Maica, alunga-l de aici! Vai de noi, murim de frica! Îi urat tare!

    Si, pe fuga, cand a vazut ca dracu-i clopotar!

    – Nu! Lasati-l! Nu poate sa se duca, ca-i legat.

    Dar el striga:

    – Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, ca nu mai vin la manastirea asta in veac!

    – Nu! Stai aici sa aduc tot soborul manastirii sa-ti ceri iertare de la maici, ca ai tulburat toate maicile, cand sunai clopotele inainte de vreme!

    – Asta n-o pot face!

    Ai vazut rautatea diavolului? “Asta n-o pot face”. Ei asa zic in iad: “Nu vom sluji Tie! Nu vom sluji Tie!” Tot impotriva lui Dumnezeu, caci au cazut din mandrie.

    Si au tras clopotele sa se adune maicile.

    – Mai, dracul in clopotnita! Îl pune aceea sa-si ceara iertare.

    Cand il vedeau, tipau si fugeau care intr-o parte, care in alta.

    – Zi, iarta-ma! ii spuneau maicile.

    – Nu pot, ca daca zic ma fac inger!

    – Asta vrem noi! Sa vedem un drac ca s-a facut inger cum a fost inainte.

    Vezi, daca a cazut din mandrie, nu poate zice “iarta-ma”. Asa si noi. Cand vei vedea ca cineva iti cere iertare, si tu, daca nu zici: “Dumnezeu sa te ierte!”, esti asemenea cu dracul care nu poate zice “iarta-ma”. Sau daca ai gresit ceva, si nu ceri iertare, te asemeni cu el, ca nu zici “iarta-ma”. “Nu vreau sa zic “iarta-ma”! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!”

    – Nu zic “iarta-ma”!

    Atunci a zis calugarita:

    – Uite ce-i! Daca nu zici “iarta-ma”, sa ne canti o cantare, cum cantai tu cand erai inger inainte.

    – Daca voi canta, va topiti ca ceara.

    – Nu ne temem!

    – Si ce cantare sa cant?

    – Canta Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule.

    Cand a inceput sa cante, plangea tot soborul manastirii. Canta frumos tare. Dar stii cum canta? Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, si gata. Pana acolo! Miluieste-ne, nu voia sa zica.

    – Zi “miluieste-ne”!

    – Nu pot, ca daca zic ma fac inger!

    – Asta vrem noi! Canta miluieste-ne, ca nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si maine, sa vina toate satele sa te vada aici clopotar! Puterea dumnezeirii sa nu-ti dea drumul, pana nu zici miluieste-ne.

    Canta frumos: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte si iar se oprea. Miluieste-ne nu zicea.

    – Zi miluieste-ne!

    – Nu pot!

    – Sa te arda puterea Sfintei Cruci!

    – Valeu! Dati-mi drumul, ca nu mai vin in veac aici! Am sa spun la tot iadul ce-am patit aici.

    – Nu! Zi: “Miluieste-ne pe noi”!

    Cand a vazut ca-l arde puterea Sfintei Cruci, a cantat. Si cand a cantat miluieste-ne pe noi, a stralucit ca soarele si a zburat la cer. S-a facut inger. Si atunci maicile au inceput a face metanii:

    – Multumim Domnului ca am vazut un drac care s-a facut inger inapoi, ca a zis miluieste-ne pe noi!

    De aceea, daca cineva a gresit ceva, sa zica imediat: “Iarta-ma, frate, ca am gresit!”

    http://saccsiv.wordpress.com/2009/12/02/parintele-ilie-cleopa-diavolul-care-s-a-transformat-in-inger-de-lumina-dumnezeu-ii-iarta-uneori-si-pe-diavoli/
    Apocatastaza e in floare !!!
    Ce indemn , sa ne rugam pentru diavol …
    Cred ca parintii astia nu au citit atent scriptura , care spune :
    Psalm 96,11 : Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul !
    si pe sfintii parinti : Sf. Grigorie de Nissa “Legiuitorul vieţii noastre se bucură de o singură ură din partea noastră. Vreau să spun de cea împotriva șarpelui, pentru nici un alt scop nu ne-a lăsat să ne exercităm această facultate de a urî decât ca o resursă împotriva ticăloşiei.

  13. 11 Iunie 2010 la 15:20

    tutenes,

    Da, e foarte grava tentativa pr. Cleopa de a justifica „rugaciunea” pt diavol prin aceasta pseudo-pilda total straina de duhul ortodox. Mesajul acestei „pilde” (din ce Pateric o fi luat-o pr. Cleopa?) este ca dracul se poate face inger prin impunerea de catre oameni. Adica dracul nu are libera vointa, pe cand noi, ortodocsii, stim ca are si nu poate face nimic impus de cineva, daramite sa se face „inger”. De fapt, tot drac a ramas, doar ca le-a inselat si mai mult pe calugaritele respective care au multumit „Domnului” ca le-a reusit show-ul de exorcizare a dracului. Din pacate, inca o mostra de neo-Ortodoxie antihristica.

  14. tutenes
    11 Iunie 2010 la 19:00

    Da, asa e , s-a transformat in acel „inger” de lumina de care spune Sfantul apostol Pavel sa nu-l ascultam !

  15. 12 Iulie 2011 la 23:45

    stilistii din romania nu sunt in adevavarata biserica cum trambiteaza ei pt simplu motiv k nu au comuniune cu celelalte patriarhii cARE TIN STILUL VECHI,NU SUNT RECUNOSCUTI NICI DE IERUSALIM NICI DE SF MUNTE ATHOS,EI SUNT SECTARI CEI DIN BOSV

  16. 15 Iulie 2011 la 21:08

    Am impresia că comentariul de mai sus a fost generat automat de un serviciu de spam creat de patriarhia lui Daniel.
    Mai încearcă o dată, poate vei fi mai convingător.

  1. 9 Iunie 2010 la 14:57
  2. 22 Iunie 2011 la 10:27

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: