Prima pagină > Atitudine, Cuvînt Bun, Gînduri, Ortodoxie > (V) Un profet contemporan al apostaziei: „Aceştia trăiesc cu adevărat fără conştiinţă!”

(V) Un profet contemporan al apostaziei: „Aceştia trăiesc cu adevărat fără conştiinţă!”

fragmentul precedent

Doamne, Doamne, au nu cu numele Tău am proorocit ?
Şi cu numele Tău draci am scos? Şi cu numele Tău multe minuni am făcut? (Matei 7, 22)

Al treilea nivel [al apostaziei]

Interpretarea de roluri

Arhiepiscopul Averchie a identificat un alt semn că Bisericile Ortodoxe, chiar atunci când aderau la toate formele exterioare, pierdeau savoarea Ortodoxiei. Acesta consta în faptul că ocârmuitorii şi reprezentanţii ortodocşi erau nevoiţi să interpreteze ,,roluri”. Interpretarea de roluri apare atunci când, din ambiţie lumească, oameni mici vor să ocupe poziţii care au fost rânduite în Biserică pentru oameni de un calibru duhovnicesc înalt. În cele mai multe cazuri, cei care interpretează roluri, neavând ei înşişi nici o autoritate duhovnicească autentică, trebuie să dobândească această autoritate din afară, recurgând la ceea ce arhiepiscopul Averchie numea ,,a face pe plac oamenilor”.

Despre aceasta a vorbit Sfântul Apostol Pavel, care, în primii ani ai creştinismului, trebuia să arate diferenţa dintre adevăraţii reprezentanţi ai lui Hristos şi ,,cei ce fac pe plac oamenilor”: ,,Că de aş plăcea încă oamenilor, nu aş fi slugă lui Hristos” (Galateni 1, 10). ,,Ci precum ne-am adeverit de la Dumnezeu a fi credincioşi a primi Evanghelia, aşa grăim; nu ca şi cum am plăcea oamenilor, ci lui Dumnezeu, celui ce cearcă inimile noastre. Că niciodată întru cuvânt de măgulire am fost la voi, precum ştiţi, nici prin prilej de lăcomie; Dumnezeu este martor; nici căutând de la oameni slavă …” (I Tesaloniceni 2, 4-6).

Pentru ,,a face pe plac oamenilor”, cineva trebuie să-i linguşească pe oamenii potriviţi şi, dimpotrivă, să-i nimicească pe potenţialii adversari în împrejurări potrivite; trebuie să ,,ţină seama” de oamenii influenţi, indiferent dacă aceasta concordă sau nu cu conştiinţa sa. În cele din urmă, trebuie să acorde premii şi ranguri şi să facă cunoscute acestea, unindu-se astfel cu aliaţii mai degrabă prin ,,recunoaştere” reciprocă, decât prin dragoste sinceră. Arhiepiscopul Averchie scria: ,,Câţi îşi dedau inimile risipirii în funcţii înalte, ranguri, grade şi premii, fiind gata să le dobândească prin orice mijloace, chiar călcându-şi în picioare conştiinţele” (33).

De asemenea, arhiepiscopul Averchie a arătat că interpretarea de roluri poate aduce cu sine vrăjmăşie şi dezbinări în Biserică: ,,Pentru a începe vrăjmăşia şi dezbinarea cumplite, care taie din rădăcină cursul paşnic al vieţii parohiale şi împrăştie şi distruge comunitatea, este suficient ca doar o persoană de acest gen să se ivească într-o parohie – o persoană care îşi închipuie că este ‘centrul universului’, că toţi ar trebui să ţină cont doar de ea şi să i se supună în toate, că toate judecăţile şi aprecierile sale sunt infailibile…

Pentru acest soi de oameni, glasul conştiinţei este ca şi cum nu ar exista şi ei nu recunosc Legea lui Dumnezeu: ei sunt capabili de orice fel de deformare tendenţioasă a adevărului, de orice fel de minciună şi defăimare răutăcioasă împotriva acelor oameni care nu sunt de acord cu înclinaţiile lor îngâmfate, care nu încuviinţează atitudinea lor autosuficientă şi dorinţa lor nestăpânită de a avea rolul principal pretutindeni, chiar dacă acei oameni sunt numiţi în mod legal şi sunt păstori cu adevărat buni şi oameni ai rugăciunii, care sunt tot mai puţini în zilele noastre şi care ar trebui să fie preţuiţi, nu prigoniţi cu minciuni şi defăimări, din raţiuni pur personale şi vanitoase, lucru care este un păcat mârşav şi respingător înaintea lui Dumnezeu.

Doar astfel de oameni, stăpâniţi de patima turbată a iubirii de sine, sunt folosiţi de puterile întunericului, de slugile lui antihrist ce va să vină, ca să rupă în bucăţi şi să distrugă Biserica, începând cu fiecare parohie în parte. … Aceştia trăiesc cu adevărat fără conştiinţă !” (34)

Interpretându-şi rolul, o persoană se comportă în modul în care lumea se aşteaptă să acţioneze cineva aflat în acea poziţie ,,influentă”. Acesta este contrariul a ceea ce caracterizează ,,legăturile” moderne autentice cu tradiţia ortodoxă: o naturaleţe desăvârşită, lipsa prefăcătoriei şi libertatea duhului, fără nici o încercare de a se încadra în vreo categorie dinainte stabilită.

Arhiepiscopul Averchie spunea despre un conducător bisericesc care îşi interpreta rolul că poartă ,,mască”. El scria: ,,Există astfel de făţarnici, cărora le place să pară sfinţi şi cucernici, când de fapt ei nu sunt deloc aşa, dar vor trebui să răspundă înaintea lui Dumnezeu fiindcă încearcă să-i înşele pe cei naivi şi fac aceasta pentru câştig personal” (35).

Interpretarea de roluri poate lua multe forme. Cineva îşi poate asuma rolul unei autorităţi în viaţa duhovnicească sau chiar al unui ,,sfânt stareţ”, folosind în mod eronat măsurile înalte pentru calibrul duhovnicesc scăzut al vremurilor moderne (36). Utilizând expresia Sfântului Apostol Pavel, arhiepiscopul Averchie a identificat aceasta ca fiind ,,râvnă fără înţelegere – râvnă care îşi pierde valoarea din pricină că-i lipseşte una dintre cele mai importante virtuţi creştine: discernământul şi, de aceea, în loc de câştig, poate aduce vătămare” (37).

Un alt gen de rol poate fi întâlnit la falşii reprezentanţi ai Ortodoxiei. Am vorbit deja despre ,,teologii” unei Ortodoxii ,,restabilite”, înnoitoare. Cu toate acestea, astfel de învăţători mincinoşi pot fi găsiţi nu numai în cercurile mai ,,liberale”, ci şi printre ,,experţii patristici” şi ,,erudiţii” ,,conservatorilor” şi ,,tradiţionaliştilor”. Falşii reprezentanţi ortodocşi pot face pe cineva să creadă că, în sfârşit, a ,,priceput” Ortodoxia, însă cel mai adesea îi lasă sufletul indiferent şi neschimbat. Arhiepiscopul Averchie spunea despre ei:

,,Vai! Cât de puţini oameni din timpurile noastre – până şi dintre cei instruiţi şi uneori chiar dintre ‘teologii’ contemporani şi cei din rândurile clerului – înţeleg în mod corect ce este Ortodoxia şi în ce constă esenţa ei. Ei abordează această chestiune într-o manieră cu totul exterioară şi formală şi o rezolvă într-un mod prea primitiv, chiar naiv, neglijând cu desăvârşire profunzimile ei şi nevăzând defel plinătatea conţinutului ei duhovnicesc” (38).

Odată, când câţiva clerici criticau pomenirea unui sfânt din secolul al XIV-lea, fiindcă el nu se încadra în conceptul lor de ,,tradiţionalism”, arhiepiscopul Averchie i-a numit ,,teologi ţânci”. Ei erau adepţi – ca să împrumutăm un termen inventat de părintele Serafim Rose – ai ,,înţelepciunii din afară”. În opinia arhiepiscopului Averchie, aşa-zişii învăţători ortodocşi ,,liberali” şi cei fals-,,tradiţionalişti” nu erau decât două feţe ale aceleiaşi monede. Şi unii şi alţii aveau o urmă de criticism modern, iubire de fast şi o atitudine de ,,noi ştim mai bine”; ei au primit Ortodoxia mai curând cercetând şi formându-şi concluzii ,,rezonabile”, decât învăţând de la cei ce sunt vase vii ale sale. Nu este suficient contactul exterior cu un purtător autentic al tradiţiei; trebuie să existe o înrudire iubitoare şi o ,,unitate în duh” cu acel purtător (39).

>>> Arhiepiscopul Averchie de Jordanville printre alţi clerici din Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora. Pe rândul de jos, de la stânga la dreapta: arhimandritul Nicolae, episcopul Sava, episcopul Nicon, arhiepiscopul Vitalie, episcopul Averchie (la acea vreme), arhimandritul Panteleimon şi arhimandritul Antonie

Este adevărat, prezenţa sau absenţa acestei înrudiri poate fi greu de zărit din afară, mai ales atunci când cineva nu este conştient de lumea evlaviei în care s-a născut un adevărat purtător al tradiţiei. De pildă, la o primă vedere, din tonul curajos şi fără echivoc al scrierilor sale, cineva ar putea crede că arhiepiscopul Averchie avea atitudinea unui ,,atotcunoscător”. Cu toate acestea, când cineva ajunge să înţeleagă duhul părinţilor lui duhovniceşti din prima şi cea de-a doua generaţie – Teofan al Poltavei şi Teofan Zăvorâtul –, va vedea că el urma întru totul tradiţia lor, că el primise totul de la ei. Asemenea tuturor părinţilor adevăraţi ai Bisericii, arhiepiscopul Averchie a fost învăţător pentru alţii nu pentru că avea o părere infatuată despre cunoaşterea sau însemnătatea proprie, ci pentru că se simţea personal răspunzător pentru comoara nepreţuită care îi fusese lăsată moştenire de sfinţii săi învăţători.

Sursa: Catacombele Ortodoxiei

A se vedea şi primele 3 părţi ale seriei:

  1. “Dar ce va stabili dacă tu eşti sau nu în acea Biserică? ”
  2. “Această falsă ortodoxie se luptă ca o fiară să ia locul adevăratei Ortodoxii”
  3. “Cine trebuie să fie cu totul străin de adevăratul creştinism ca să nu înţeleagă toate acestea!”
  4. „…Aici nu poate fi vorba despre adevărata Biserică”

Note

33. Drepţii strălucesc ca stelele, p. 35.

34. Ibid., p. 50-51.

35. Ibid., p. 54.

36. Pentru o dezbatere cu privire la falşii povăţuitori duhovniceşti contemporani care cer supunere totală faţă de poruncile lor fără a fi reuşit mai întâi să-şi stăpânească patimile, a se vedea Arena, p. 43-47.

37. ,,Râvna sfântă”, p. 130.

38. ,,Ce este Ortodoxia”, p. 1.

39. A se vedea Paisie Velicikovski, p. 288.

Anunțuri
  1. rufin liban
    30 Iunie 2010 la 12:57

    Excelent.

  2. tutenes
    2 Iulie 2010 la 21:14

    @ rufin liban
    as vrea sa vorbim .
    id-ul meu este sandu_2808

  3. 4 Noiembrie 2011 la 22:14

    MARELE IERARH AVERCHIE A PROPOVADUIT ADEVARATA CREDINTA, NU CEA FALSIFICATA DE ERETICII SIT-ULUI http://www.razbointrucuvant.ro

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: