Prima pagină > Atitudine, Cuvînt Bun, Istorie, Ortodoxie > Adormirea Maicii Domnului: spre ruşinarea şi îndreptarea jidovilor

Adormirea Maicii Domnului: spre ruşinarea şi îndreptarea jidovilor

Întrucît astăzi Biserica Ortodoxă prăznuieşte cinstita sărbătoare a Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, este de folos să ştim esenţa şi detaliile minunate ale acestui eveniment (a se citi aici). În continuare public un fragment din Sinaxarul zilei, în care se descrie întoarcerea şi mărturisirea impresionantă a unui jidov, precum şi a mai multor locuitori ai Ierusalimului. Este important ce mărturiseşte jidovul cînd se pocăieşte. Nu, nu a fost corect politic:

[…] Acestea toate facandu-se asa, s-a inceput petrecerea primitorului de Dumnezeu trup al Mariei. Sfantul Petru era la inceput cu Sfantul Pavel, iar Sfantul Iacov, ruda Domnului, si cu ceilalti mari Sfinti Apostoli, au ridicat pe umeri patul. Sfantul Ioan ducea inaintea patului acea stalpare stralucitoare de lumina. Apoi venea toata adunarea de sfinti si multimea poporului, cu lumanari si cu cadiri imprejur, inainte mergand si urmand si cantandu-se cantarea cea de moarte. Sfantul Petru incepea, iar ceilalti dupa dansul cantau cu un glas psalmul lui David: Intru iesirea lui Israel din Egipt…, si la fiecare stih se adauga Aliluia. Asemenea cantau si alti psalmi de praznuire, de multumire si de laude precum lucra Duhul Sfant in gurile celor ce cantau. Acel trup primitor de Dumnezeu al Preacuratei Fecioare a fost dus cu slavita petrecere, de la Sion, prin cetatea Ierusalimului, la satul Ghetsimani. Deasupra patului si deasupra celor ce-l petreceau, s-a facut un cerc de nori mare si luminos in chip de cununa, care stralucea cu neobisnuita raza; iar prin nori se auzeau dulci cantari ingeresti de uimire, care umpleau vazduhul si totul se lucra pe pamant in auzul poporului.

Acel cerc de nori in chip de cununa mergea cu cantarea ingereasca prin vazduh deasupra trupului Maicii lui Dumnezeu, care se petrecea pana la mormant. La o petrecere de bucurie ca aceasta, care a o spune dupa vrednicie nici un cuvant nu este indestulat, s-a intamplat un lucru potrivnic: poporul Ierusalimului foarte numeros al evreilor necredinciosi, auzind acea straina cantare si vazand acea preaslavita petrecere a trupului celui primitor de Dumnezeu, a iesit din case si urma prin cetate, mirandu-se de atita slava si cinste care se facea trupului Maicii lui Hristos. Deci, instiintindu-se de aceasta arhiereii si carturarii, s-au umplut de zavistie si de manie si au trimis slujitori si ostasi si au indemnat pe multi din popor ca, alergand cu arme, sa goneasca pe cei ce petreceau trupul Sfintei Maria, si pe ucenicii lui Iisus sa-i raneasca, iar trupul sa-l arda cu foc. Deci, cand cei indemnati spre fapta cea rea alergau cu manie inarmati ca la razboi si aproape erau sa-i ajunga, atunci indata acel nor din vazduh, plecandu-se la pamant, a inconjurat ca un zid soborul Sfintilor Apostoli, asemenea si pe toti care erau cu dansii, incat numai cantarea se auzea, iar ei singuri erau nevazuti de cei ce veneau cu scop rau. Atunci sfintii ingeri, zburand nevazut deasupra preacuratului trup si deasupra cetei credinciosilor, au lovit cu orbire pe acei facatori de rau si au sfarimat capetele multora de zidurile cetatii; iar altii, nestiind pe unde sa mearga, pipaiau zidurile si cautau povatuitori.

Atunci s-a intamplat unuia din numarul preotilor din legea veche, anume Atonie, de a iesit la drum. Acela, dupa ce norul s-a ridicat la inaltime dupa dumnezeiasca randuiala si pentru o mai mare minune, a vazut pe Sfintii Apostoli si multimea credinciosilor cu lumanari si cu cantari de psalmi, inconjurand patul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, si, umplandu-se de zavistie, a innoit in sine vechea rautate asupra Domnului nostru Iisus Hristos, si a zis: „Acesta este trupul care a nascut pe inselatorul acela, care a stricat legea parintilor nostri! Vezi ce fel de cinste are”? Si, fiind tare cu trupul, de mare manie, s-a repezit cu salbaticie si a alergat spre pat, voind sa rastoarne la pamant preacuratul trup al Preasfintei Fecioare Maria. Dar, cand mainile lui cele indraznete s-au atins de pat, indata au fost taiate de sabia cea nematerialnica a izbindirii lui Dumnezeu de ingerul cel nevazut, si au ramas lipite de pat; iar Atonie a cazut, racnind si vaitandu-se cu amar.

Dar, cunoscandu-si greseala, se caia si striga catre apostoli: „Miluiti-ma pe mine, robii lui Hristos!” Sfantul Apostol Petru, poruncind sa stea cu patul ce se purta, a zis lui Atonie: „Iata, ai luat ceea ce ai cautat; deci, cunoaste ca Dumnezeul izbindirilor este Domnul; dar a te tamadui de rani noi nu putem, decat numai Domnul nostru, spre care voi v-ati sculat cu nedreptate, l-ati prins si l-ati ucis. Acum nici El nu va voi sa-ti dea tamaduire, daca nu vei crede intr-Insul mai intai cu toata inima si de nu vei marturisi cu gura ca Iisus este adevaratul Mesia, Fiul lui Dumnezeu„. Atonie a strigat: „Cred ca El este Mantuitorul lumii Hristos, cel vestit de prooroci mai-nainte! Noi si mai-nainte l-am stiut ca El este Fiul lui Dumnezeu, dar din zavistie, intunecandu-ne cu rautate, n-am voit sa marturisim maririle lui Dumnezeu, si i-am randuit cu nedreptate moarte. Dar El, cu puterea dumnezeirii inviind a treia zi, ne-a umplut de rusine pe noi, toti uratorii lui, pentru ca ne sarguiam sa ascundem Invierea Lui, dand multa plata strajerilor; dar n-am putut, fiindca slava Lui a strabatut pretutindeni.

Atonie marturisind acestea si caindu-se de greseala ce a facut cu indrazneala, Sfintii Apostoli s-au bucurat impreuna cu toti credinciosii, precum si ingerii se bucura de pacatosul care se pocaieste. Apoi Petru a poruncit lui Atonie ca sa lipeasca cu credinta ranile mainilor taiate de mainile care erau atirnate de pat si sa cheme numele Preasfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu cu credinta. Facand Atonie aceasta, indata mainile cele taiate s-au lipit la locurile lor si s-au facut sanatoase desavarsit, ramanand pe dansele numai semnul taierii ca o ata rosie, care inconjura carnea de la incheieturi. Atonie, cazand inaintea patului, s-a inchinat lui Hristos Dumnezeu, Cel nascut din Preacurata Fecioara, si a fericit-o cu multe laude pe aceea care L-a nascut, aducand pentru dansa proorocesti marturii din Scriptura, precum si pentru Hristos singur, incat toti se mirau foarte mult de vorbele acelea si de acea slavita tamaduire a mainilor lui Atonie, si pentru cuvintele lui cele intelepte, graite spre slava lui Hristos Dumnezeu si spre lauda Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Atonie, intrand in rand cu Sfintii Apostoli, a urmat patului care se ducea la Ghetsimani. Asemenea si cei ce erau orbiti si citi si-au cunoscut greseala alergau cu pocainta, fiind dusi de povatuitori la Nascatoarea de Dumnezeu, si se atingeau cu credinta de cinstitul pat; atunci indata castigau vederea ochilor lor trupesti si sufletesti, ca milostiva Maica a tuturor, Preasfanta Stapana de obste, precum in nasterea sa a facut bucurie la toata lumea, tot asa si in adormirea sa n-a voit sa mahneasca pe nimeni, ci pe toti, desi o vrajmaseau pe ea, i-a mangaiat cu milostivire, cu darul si cu bunatatea sa, fiind Maica cea buna a bunului Imparat.

Anunțuri
  1. Bota Gabriel Petru
    28 August 2010 la 14:04

    slava lui Dumnezeu celui laudat si preaslavit in SFaNTA TREIME de toti pravoslavnicii : CINSTE tie MAICII LUI DUMNEZEU rugatoarea si aparatoarea noastra in fata tronului PreaSfinteiTreimi pentru noi pacatosii!!

  1. 16 Februarie 2011 la 18:46

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: