Prima pagină > Atitudine, Cuvînt Bun, Istorie, Ortodoxie > „Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş” – Sfîntul Teodor Studitul

„Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş” – Sfîntul Teodor Studitul

~ Scrisoarea 340 ~

Fiului Taleleu

Bine ai făcut că mi‑ai scris, fiule iubit. Căci ai arătat prin aceasta credinţa şi dragostea ta. Dar pentru ce îmi cânţi laude de care nu am parte nicidecum? Nu ştii că sunt păcătos şi simplu în cuvânt? Dar dragostea este foar­te hoaţă, atribuind celor doriţi, din partea prietenilor, cele ce nu există. Aşadar, lăsând la o parte laudele, mai de­gra­bă roagă‑te, fiule, să mă întăresc în Domnul şi să mă izbă­vesc în tot chipul de cel rău.

Neputinţa ta trupească să o duci cu mulţumire către Dum­nezeu şi nu te întrista pentru chipul în care a venit. Ştie Domnul să dea cele de folos fiecăruia, însă eu nu ştiu de unde ţi‑a venit[1]. Hula să fie dispreţuită şi [atunci ea] va tre­ce mai repede, dar dacă înfricoşează, mai degrabă va ră­mâne, de care să fii izbăvit cu puterea lui Dumnezeu.[2] Chiar dacă se face multă asuprire din partea prigonitori­lor, însă premiul este ceresc. Aşadar, dacă împreună pă­ti­mim, vom fi şi slăviţi împreună. Căci nu e vreme de dul­ce pătimire, ci de mucenicie.

În problema cu preotul care pare ortodox, dar care mă­nân­că cu episcopul[3], după cum am zis, dacă încetează de la o astfel de mâncare împreună, primind şi epitimia opri­rii de a sluji cele sfinte până la o vreme, şi dacă nu mai ca­de în aceeaşi greşeală, are vindecare ca să slujească [la vre­mea potrivită] lui Dumnezeu. Dar dacă este indiferent, nu îi va fi izbăvire bărbatului propria bogăţie încât prin da­rea ei [ca milostenie] să scape şi de părtăşia eretică, şi de altă faptă păcătoasă; că nu se dă în schimb binele ca să se primească răul, după cum nu se dă lumina şi să se pri­meas­­că întunericul. Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş. Dar ce zic de părtăşie[4]? Chiar dacă ar face com­­promis cu ereticii în mâncare şi băutură şi priete­nie, este vinovat. Hotărârea este a lui Gură de Aur[5], însă este şi a fiecărui sfânt.[6] Şi cum este [faptă] fără de vo­ie, iar nu lucru [de voie], ca cel ce pare că cugetă or­to­­dox să se împărtăşească deopotrivă cu erezia? Fără vo­ie este când cineva cască cu sila gura unui ortodox şi îi toar­nă împărtăşanie eretică, ceea ce au făcut ereticii de odi­­nioară şi fac, precum am aflat, cei ce luptă acum îm­po­­triva lui Hristos. Iar a se împărtăşi de la sine este de bu­nă voie. Iar dacă o face fiindcă se teme (căci aceasta e în­tre­barea), nici aşa nu va avea apărare. Căci auzim: „Nu vă fie frică de cei ce ucid trupul, ci de Dumnezeu Care le tri­mi­te pe amândouă în gheena focului veşnic”(cf. Mt 10, 28). Cu adevărat, lumea întreagă nu este vrednică de un sin­gur suflet care se păzeşte pe sine nepărtaş de părtăşia [îm­părtăşania] eretică şi de orice rău. Iar cei ce se îm­păr­tăşesc de amândouă [de erezie şi de păcat moral] sunt de aceeaşi cinste cu iarba, cu lemnele şi trestia pe care le va arde focul cercării judecăţii şi pe făptuitorii lor îi va pă­zi arzând în veşnicie, fără să se topească.


[1] Boala e spre pocăinţă, dar felul ei ţine de specificul şi folosul per­­­soanei căreia i‑o îngăduie Dumnezeu. Ea ţine cont de felul păca­te­lor ce trebuie tămăduite.

[2] Propoziţia în legătură cu hula se poate referi fie la boală, fie la pri­­goana despre care se vorbeşte în continuare. Dacă se referă la boa­lă, atunci, în general, boala aduce cârtire şi hulirea proniei dum­ne­ze­ieşti. Dacă cel bolnav dispreţuieşte aceste gânduri, ele pleacă în­dată, dar dacă se lasă învăluit de ele, îl vor vlăgui şi lăuntric şi atunci boala îşi pierde caracterul mântuitor şi devine pricină de pierzanie. Dacă însă se referă la prigoană, atunci ea indică hulirea adusă de pri­go­ni­tori, de care nu trebuie să ţină seama ortodocşii.

[3] Probabil e vorba de un episcop eretic sau filoeretic.

[4] Se referă la părtăşia în Sfintele Taine sau rugăciune.

[5] Despre proorocii mincinoşi, PG 59, 558.

[6] Este vorba aici de „consensus patrum” în ceea ce priveşte ere­zia.

Sursa: “Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi”

Ce mai spune Sfîntul Teodor Studitul despre părtăşia (comuniunea) cu erezia şi ereticii:

 

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. 22 Iunie 2011 la 10:27

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s