Prima pagină > Atitudine, Gînduri, Istorie, Ortodoxie > Episcopul Artemie şi Adevărata Ortodoxie

Episcopul Artemie şi Adevărata Ortodoxie

Ştirea că Episcopul sârb Artemie, fostul arhipăstor al Kosovo şi Metohia, a fost oprit de la slujire de către Sinodul Bisericii Ortodoxe oficiale din Serbia a fost fireşte bine primită de către Adevăraţii Creştini Ortodocşi. Episcopul Artemie a fost vreme de mai mulţi ani cel mai important critic al conduitei ecumeniste şi moderniste a Bisericii Sârbe. El a fost pedepsit recent de către patriarhia eretică prin îndepărtarea sa din scaunul arhiepiscopiei Kosovo, unde prinsese rădăcini puternice. Ruptura sa faţă de patriarhie pare acum totală. Dar oare aşa stau lucrurile cu adevărat?

Erezia ecumenistă face deja ravagii de aproape o sută de ani, iar din anii 1960 Biserica Sârbă este membră a complet apostatului Consiliu Mondial al Bisericilor. Şi totuşi doar o mică rămăşiţă de anti-ecumenişti a făcut vreodată pasul complet dinspre erezie către Adevărata Ortodoxie. Întrebarea este: de ce? Se pare că sunt trei motive principale – sau mai degrabă, scuze – pentru care majoritatea anti-ecumeniştilor refuză să se alăture Adevăratei Ortodoxii.

Primul este şi cel mai evident: anume că o ruptură reală, totală cu erezia atrage întotdeauna persecuţia, dacă nu pe cea fizică, atunci  pe cea psihologică. Este astfel întotdeauna mai uşor să ,,lupţi dinăuntru (din interior)’’, alături de mult mai mulţi aliaţi din interiorul falsei biserici, decât să te rupi total de toate cele călduţe de primprejur şi să te afli singur în frig, într-o minoritate de zeloţi. Dar să nu uităm că Hristos ,,a pătimit în afara porţii” (Evrei 13:12) şi că noi toţi cei care vrem să-I urmăm trebuie ,,să ieşim la El, afară din tabăra” (Evrei 13:13) apostaţilor şi a ereticilor. Teama de a fi singur sau aproape singur este de înţeles, dar trebuie să-i rezişti. Părinţii orbului nu au mărturisit adevărul pentru ,,că se temeau de iudei, pentru că acum se sfătuiseră iudeii, că de-l va mărturisi pre El cineva a fi Hristos, să se lepede din sinagogă.’’ (Ioan 9:22) Ei au fost asemenea iudeilor despre care Domnul a spus: ,,Cum puteţi voi să credeţi, slavă unul de la altul luând şi pre slava cea de la singur Dumnezeu nu o căutaţi?’’ (Ioan 5:44). Trebuie să ne aducem aminte de cuvintele lui Isus, fiul lui Sirah: ,,Până la moarte te luptă pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.’’ (Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 4:30). Şi de cele ale lui David: ,,Nu mă voiu teme de mii de popoare, cari împrejur mă împresoară’’ (Psalmi 3.6).

Celor care au curajul să rupă comuniunea cu ,,adunarea celor vicleni’’ (Psalm 21:17) li se înfăţişează o a doua ispită: să declare că nu s-au rupt de o biserică mincinoasă care a pierdul Harul lui Dumnezeu, ci doar de o biserică adevărată care are încă Har dar este ,,bolnavă’’ în anumite aspecte. Ei se protejează astfel de cea mai ascuţită persecuţie, pentru că ei nu pretind că sunt ,,Adevărata Biserică’’, ci doar o mişcare de rezistenţă împotriva anumitor eretici din interiorul Adevăratei Biserici. Şi totuşi, Sfinţii Părinţi ne învaţă că ereticii se află în afara Bisericii celei adevărate, şi îi condamnă pe cei care spun că există Har printre eretici (Canoanele Apostolice 45 şi 46) [5].

Prin urmare, dacă ecumenismul este o erezie – o ,,pan-erezie’’ defapt,  erezia ereziilor – atunci cei care îl mărturisesc sunt în afara Bisericii celei Adevărate, şi nu au Harul Sfintelor Taine. Iar cei care resping această erezie şi rup comuniunea cu ereticii nu sunt doar o mişcare de ,,rezistenţă’’ sau ,,de gherilă’’ care continuă să susţină că ereticii sunt ,,Biserica Mamă’’Ci ei, şi doar ei, sunt Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică.

Celor care rup comuniunea cu ereticii şi declară că ereticii sunt în afara Bisericii şi că nu au Har, li se prezintă o a treia ispită: aceea de a nu primi să li se alăture celor care au mărturisit credinţa înaintea lor şi care alcătuiesc Adevărata Biserică Ortodoxă. Pot fi mai multe motive în spate. Poate că ei au condamnat în trecut Adevărata Biserică Ortodoxă iar acum se ruşinează să recunoască faptul că s-au înşelat. Sau poate că vor să se organizeze independent şi nu vor să se supună unui episcop pe care nu-l cunosc. Sau nu vor să recunoască faptul că ei înşişi s-au aflat în afara Bisericii pe când erau în biserica eretică… Indiferent de motiv, refuzul de a se alătura Adevăratei Biserici Ortodoxe poate să dăuneze Adevăratei Ortodoxii ca întreg. Este esenţial ca cei care se separă de falsa biserică eretică să se unească între ei.

Să ne întoarcem la situația Bisericii Sârbe. Biserica Sârbă este fără îndoială apostată de multă vreme. După cum am văzut, face parte deja de două generații din apostatul Consiliu Mondial al Bisericilor (CMB). Mai mult decât atât, episcopii sârbi nu au protestat niciodată oficial împotriva afirmațiilor ,,super-ecumeniste’’ [ecumenismul total, nu doar cel „creştin”] ale liderilor Ortodoxiei Mondiale. Nu au protestat împotriva super-ecumenismului Ortodoxiei Mondiale de la Adunarea Generală a CMB de la Vancouver din 1983. Nu au protestat împotriva celei de la Assisi din 1986. Nu au protestat când Patriarhul Partenie al Alexandriei l-a numit în 1989 pe Mahomed un adevărat Apostol al lui Dumnezeu. Nu au protestat în 1991 când Patriarhul Alexei al Moscovei a recunoscut iudaismul. Nu au protestat atunci împotriva uniunii cu monofiziții de la Chambesy din 1992. Nu au protestat atunci când întreaga Ortodoxie Mondială a recunoscut Biserica Catolică ca fiind ,,cel de-al doilea plămân’’ al Trupului Bisericii la Balamand în 1994. Nu doar că nu au protestat împotriva acestor acte oribile: au semnat tot ce li s-a pus înainte.

Astfel, într-o epistolă adresată Papei din 17 ianuarie 1992, Patriarhul Pavle avea nevoie de ,,un adevărat dialog ecumenic între cele două Biserici surori’’.[1] Iarăși, un an mai târziu, i-a scris Papei:

,,Ne bucurăm sincer că această rugăciune comună… (cu) delegații altor biserici creştine și confesiuni din Europa, precum şi cu reprezentanţi ai islamului şi ai celorlalte mari religii,… va avea loc la Assisi, patria dreptului și adevăratului slujitor al Domnului, a cărui moștenire spirituală și învățătură l-au făcut un apostol al smereniei, pocăinței, păcii și dragostei. El a construit o punte adevărată între creștinii din Apus și din Răsărit. Puteți să fiți sigur, Sanctitatea Voastră, că astăzi, precum și în fiecare zi care ne este dăruită de Dumnezeu, suntem în comuniune de rugăciune cu voi pentru pacea și mântuirea tuturor. Așa stau lucrurile, deși subsemnatul… este din nefericire incapabil să fie prezent personal și fizic la concelebrarea de la Assisi. Vă cerem să ne faceți o favoare și să primiți delegația noastră în ciuda enormului volum de muncă și a tuturor greutăților pe care le aveți. Această delegație va fi instruită să colaboreze cu acele organizații pe care le veți numi în scopul pregătirii întâlnirii cu Sanctitatea Voastră. Dacã Dumnezeu este milostiv, iar acele întrevederi vor avea loc într-un viitor nu prea îndepărtat, aceasta va fi prima întrevedere dintre un Papă al Romei și Patriarhul sârb. Mulțumim încă o dată Sanctității Voastre pentru invitație, pentru atenția și dragostea pe care ni le-ați arătat. Vă încredințăm că pe 9 și 10 ianuarie, în timpul rugăciunii de la Assisi, noi ,,cu o singură gură și cu o singură inimă’’  vom aduce jertfă la Tronul Domnului și Mântuitorului, împreună cu Sanctitatea Voastră și cu toți Episcopii și credincioșii sfintei voastre biserici, rugăciunile noastre sincere pentru pacea întregii lumi și pentru pacea din Bosnia și Herțegovina. [2]

Abia pe la mijlocul anilor ’90 a existat în Serbia o reacţie masivă împotriva ecumenismului. Această mişcare l-a avut în frunte pe episcopul Artemie şi a cuprins în jur de 300 de clerici şi monahi, care au scris către Sinodul Sârb următoarele:

,,Ne întrebăm: cât va mai rămâne tăcut Sfântul Sinod de episcopi în faţa faptului că unul dintre episcopii Bisericii ortodoxe sârbe (Episcopul Irineu de Backa) a organizat în biserica mitropoliei în 1996 o recepţie în cinstea Cardinalului de la Viena ca şi cum ar fi venit cineva mai important decât patriarhul sârb. L-a luat pe Cardinal în Sfântul Altar şi i-a îngăduit să sărute Sfânta Masă. În timpul Liturghiei și-a dat de asemenea sărutul păcii cu cardinalul. Un alt episcop (Laurenţiu de Sabac) a luat parte adesea la rugăciuni în comun cu ecumeniştii, pseudo-creştinii, păgânii şi sectarii.”

„Nu avem noi, călugării ortodocşi, dreptul de a întreba şi de a cere explicaţii: care este maximul nivel de toleranţă de care putem da dovadă pentru a nu ne pierde mântuirea veşnică, pentru că nu vrem să ne pierdem sufletele urmând unor astfel de episcopi?

„Pentru aceasta cerem o explicaţie oficială despre temeiul comportărilor pe care le-am prezentat mai sus.”

„O altă întrebare este: A fost neapărat nevoie să primim bani de la CMB pentru clădirea noii şcoli teologice din Belgrad astfel ca ereticii să îşi poată preda erezia către studenţii noştri de la teologie, în vreme ce profesorii noştrii de şcoală îşi obligă studenţii să ia binecuvântări de la protestanţi şi să participe la conferinţele lor ? ’’

Cu toate acestea, patriarhul Pavle a rămas neclintit, mişcarea nu a dus la rezultate concrete, iar ierarhii sârbi au continuat până în ziua de azi să se roage cu ereticii, în special cu catolicii. Astfel, în anul 2000, arhiepiscopul catolic al Zagrebului a celebrat o messă în suburbia Novi Sad din nordul Serbiei la care a participat un episcop ortodox local, iar rugăciuni în comun au avut loc în Belgrad în timpul conferinţei episcopilor ortodocşi şi catolici care avea loc la Belgrad la invitaţia Bisericii sârbe.[3] Episcopii sârbi au declarat că ,,în timpul acestor trei zile, sentimentul nostru de frăţietate întru Hristos s-a adâncit prin rugăciune (în comun) şi muncă.’’ [4]

Acum, în cele din urmă, episcopul Artemie a fost excomunicat din Biserica oficială sârbă. Noi, adevăraţii creştini ortodocşi, salutăm acest act şi privim cu nădejde către episcopul Artemie. Va anatemiza el acum şi pe ecumenişti, nu doar ecumenismul, mai ales pe sinodul bisericii oficiale sârbe? Va afirma el public că biserica sârbă oficială nu e doar eretică, ci şi lipsită de Har? Va birui el cele trei ispite pe care le-am descris, spre a se alătura Adevăratei Biserici Ortodoxe?

Nu am văzut până acum răspunsuri la aceste întrebări. A trecut mai puţin de o săptămână de când a fost osîndit [19 noiembrie], aşa că trebuie să avem răbdare şi să-i lăsăm timp să riposteze. În orice caz, înainte de a-l recunoaşte drept ortodox adevărat, va trebui să răspundă acestor întrebări într-un duh autentic ortodox. Pentru că nu ni se îngăduie să recunoaştem un episcop până nu s-a dovedit el însuşi întru totul ortodox în cuvânt şi în faptă. Altminteri, dacă nu răspunde acestor întrebări, vom concluziona cu părere de rău că, în vreme ce Biserica oficială sârbă a reuşit să scape de un necaz şi şi-a întărit unitatea în rău, Adevărata Biserică Ortodoxă nu a câştigat de partea ei un nou luptător…

Vladimir Moss, 9/22 noiembrie 2010



 

[1] Florence Hamlish Levinsohn, Belgrad: Printre sârbi, Chicago: Ivan R. Dee, 1994, p. 238.

[2] Russkaia Mysl’ (Cugetarea rusă), January 22, 1993 (în rusă).

[3] “Serbskaia Patriarkhia i Katolicheskaia Tserkov’: ‘V Sovmestnoj Molitve… My Stali Yeshcho Blizhe’” (Patriarhia Sârbă şi Biserica Catolică: ‘în timpul rugăciunii în comun… devenim chiar mai apropiaţi), Vertograd-Inform, №№ 7-8 (64-65), Iulie-August, 2000, pag. 18-19 (in rusă);Ştiri bisericeşti, vol. 23, № 7 (89), Octombrie, 2000, pag. 5-6.

[4] www.spc.org.yu/News/07/27-7-00_e5, Site-ul oficial al Bisericii ortodoxe sârbe.

[5]

  • Canonul 45

Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, numai să se afurisească. Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească. [Apostolic, can. 65; Sinod 3,can. 2, 4; Laodiceea, can. 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timotei, can. 9]

TÂLCUIRE

Canonul acesta rânduieşte, că oricare episcop, sau prezbiter, sau diacon numai împreună s-ar ruga, dar nu şi împreună ar liturghisi, cu ereticii, să se afurisească. Că cel ce împreună se roagă cu afurisiţii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie împreună a se afurisi şi el, după canonul 10 al acestoraşi Apostoli. Iar de au iertat ereticilor acestora să lucreze vreo slujire, ca şi clerici, să se caterisească. Fiindcă oricare cleric va şi liturghisi (împreună liturghisi) cu cel caterisit (precum unii ca aceştia sunt şi ereticii, după canonul 2 şi 4 al Soborului 3) împreună se cateriseşte şi el, după al 11-lea al Apostolilor. Că se cuvine pe eretici să-i urâm şi să ne întoarcem feţele despre ei, dar nu cândva şi să ne rugăm împreună cu ei, sau să iertăm lor a lucra vreo slujire bisericească, ori ca nişte clerici, ori ca nişte ierei.

  • Canonul 46

Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul? [Apostolic, can. 47, 68; Sinod 2, can. 7; Sinod 6, can. 95; Cartagina, can. 1, 6, 15; Vasilie, can. 1, 20, 47, 2]

TÂLCUIRE

Dreptslăvitorii creştini se cuvine a se feri de eretici, şi slujirile lor a le urî. Iar mai vârtos însuşi ereticii se cuvine a se mustra şi a se înţelepţi de către episcopi şi prezbiteri, doar cumva vor înţelege şi se vor întoarce, din rătăcirea lor. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte, că, oricare episcop, sau prezbiter, ar primi ca de drept şi adevărat botezul ereticilor sau jertfa ceea ce se proaduce de dânşii, unul ca acesta, dă în numele Tatălui, şi al Fiului, iar arienii nu zic Tată adevărat, fiindcă tăgăduiesc pe întocmai fiinţa cea dintr-însul, tăgăduiesc însă şi pe adevăratul Fiu, şi pe altul din nou plăsmuindu-l cu nălucirea lor zidit din cele ce nu au fost, pe acesta îl numesc Fiu, cum dar Botezul cel ce se dă de dânşii, nu este cu totul nefolositor, şi zadarnic? Şi se vede adică după mască, că este Botez, dar cu adevărul nici un ajutor are către credinţă, şi către buna cinstire. Că nu cel ce zice Doamne, acela dă şi pe adevăratul Botez, ci cel ce zice şi cheamă numeleşi care are şi credinţă dreaptă. Pentru aceasta dar şi Mântuitorul nu a poruncit Apostolilor să boteze chiar numai, ci mai întâi le-a zis să înveţe pe cei ce vor să se boteze, şi aşa să-i boteze în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, pentru ca să se facă credinţa dreaptă din învăţătură, şi cu dreaptă credinţă să se adauge săvârşirea botezului. Pentru aceasta şi multe alte eresuri, zic numai numele Sfintei Treimi, dar fiindcă nu le cugetă acestea drept, nici credinţa o au sănătoasă, şi nefolositor au şi pe Botezul cel dat de dânşii, fiind lipsiţi de buna cinstire. Drept aceea urmează, că cel ce se stropeşte de dânşii, mai mult se spurcă cu păgânătatea, decât se izbăveşte de ea.

Ar mai fi de adaugat canonul 68 , care arata negru pe alb ca cei care au „hirotonia”de la eretici trebuiesc hirotoniti caci nu pot fi clerici , nici macar credinciosi :

  • Canonul 68

Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon ar primi a doua hirotonie de la oarecine, să se caterisească şi el şi cel ce l-a hirotonisit. Fără numai de ar dovedi, că de la eretici are hirotonia. Că cei ce de la unii ca aceştia sunt botezaţi, sau hirotonisiţi, nici credincioşi, nici clerici este cu putinţă a fi.

[Apostolic, can. 46, 47; Sinod 1, can. 8; Sinod 2, can. 7; Sinod 6, can. 95; Cartagina, can. 57, 77, 101]).

Sursa: Ortodoxia Necenzurată

 

Anunțuri
  1. Anca
    29 Noiembrie 2010 la 21:58

    Incepe a se zari adevarata miza a asa zisei marturisiri antiecumeniste sau miscari traditionaliste ,,din interiorul” bisericii oficiale – http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/11/29/mitropolitul-serafim-al-pireului-cere-recunoasterea-sinoadelor-ecumenice-anti-papiste-de-catre-preconizatul-mare-sinod-pan-ortodox/

    Te ia si rasul. Cine sa condamne pe cine. Ereticii pe eretici? Nu, e clar ca ereticii vor sa se reuneasca in ,,sinod panortodox” ca sa condamne Adevarata Ortodoxie!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: