19 mai 2013: momentul adevărului

Întrucît pe internet domnește o liniște simptomatică (ca cea dinaintea furtunii…) în raport cu un eveniment deosebit de periculos care urmează să aibă loc peste 3 săptămîni în capitala noastră, am hotărît să scriu acest articol pentru ca cei care se pretind patrioți și creștini să nu spună după consumarea evenimentului cu pricina că n-au știut ce se va întîmpla și pentru ca cei care conștientizează real situația să poată veni cu reacții constructive pe marginea situației create.

Despre ce este vorba?

În ziua de 19 mai 2013 vom afla, într-un sfîrșit, răspunsul la întrebarea cu adevărat ontologică care tot frămîntă ultimul timp societatea noastră post-modernă: s-a pederastizat sau (încă) nu Moldova?

Altfel spus, în această zi de duminică, sodomiții „moldoveni” și venetici vor invada centrul orașului într-un marș al ”diversității” intitulat  (țineți-vă bine!)”LGBT pentru valorile tradiționale”… Pentru cei care nu cunosc, LGBT vine de la lesbian-gay-bisexuals-transsexuals. Homosexualii anunță că marșul respectiv urmează să înceapă la ora 11. Bineînțeles, locul de începere al marșului nu este indicat (doar societatea moldavă încă mai este „homofobă” și „intolerantă” și poate reacționa „anti-european” la provocările de acest gen). Gruparea respectivă intenționează să mărșăluiască pe bulevardul central al capitalei pînă la ora 12. Tot șabașul acesta public face parte din al 12-lea festival al sodomiților din RM denumit „Curcubeul peste Nistru” (detalii despre planurile homosexualilor din acest an vedeți pe pagina lor oficială: http://www.lgbt.md/rom/content.php?sid=46).

Cîtă dezamăgire letargică ar putea provoca această știre pentru naivii care preferau să se îmbete cu apă rece și să se auto-convingă că „așa ceva în Moldova n-are cum să fie, cel puțin nu acum, nu la noi…” ( (!) apropo, știați că homosexualii din Moldova deja au solicitat autorităților ca „familiile” acestora să fie recunoscute la fel ca cele tradiționale?). Cîtă isterie deșartă ar genera această știre în persoanele care preferă de dragul propriei comodități psihologice să se rezume doar la atitudini „de bucătărie” fără finalități reale sau în unii „luptători” de ocazie care își mărturisesc poziția doar atunci cînd aceasta nu implică nici un risc pentru viața cotidiană (da, aici se regăsește, din păcate, multă lume, de la vlădică la opincă…).

Nu foarte multă lume știe că marșul sodomit de pe 19 mai nu ar fi prima ieșire publică a acestei grupări care se vrea privilegiată în raport cu toate celelalte (da, ei insistă diabolic să aibă drepturi anume ca homosexuali, nu ca simpli cetățeni, așa cum se identifică majoritatea).  Pe 14 februarie 2013, gruparea sodomită ne-a spurcat deja capitala, călărindu-ne în public valorile tradiționale pe care aceștia pretind în nebunia lor că le apără. Astfel, în această zi, în premieră pentru țara noastră, a avut loc prima manifestație publică a homosexualilor, păziți de zeci de polițiști împotriva eventualelor atacuri ale majorității „homofobe”. Iată un reportaj video: http://curaj.tv/reportaj/marsul-dragoste-in-loc-de-ura-a-avut-loc-la-chisinau/

Cu adevărat, vedem că lucrurile încep să se schimbe (că tot ne promitea un mare unionist „Schimbarea pînă la capăt”…). Odată cu adoptarea pe 25 mai 2012 a legii anti-discriminare de către cele 3 grupări pretins democratice PLDM, PD și PL (apropo de democrație, legea respectivă a fost votată în condițiile în care peste 90% din societate s-a pronunțat categoric împotriva acesteia; ong-urile sorosiste care mimau „vocea poporului” erijîndu-se în „societate civilă” pot fi luate în serios doar de către aceiași angajați ai forțelor oculte din afara țării). Parafrazînd un slogan civic anti-guvernamental, după 25 mai a devenit și mai actuală lozinca „Ghimpu, Lupu și Filat, Țara ne-au pederastizat!” sau, așa cum am citit pe o clădire din capitala noastră  – „griji mai multe țara are decît drepturi poponare!”

Se apropie duminica de 19 mai. Ne întrebăm, în acest context: va găsi primarul Chirtoacă în sine suficientă dragoste față de valorile tradiționale reale ale poporului nostru, va putea să aplice concret prevederile stipulate de art. 8 al Legii cu privire la întruniri și alte documente internaționale relevante (detalii) care interzic expres manifestațiile publice care încalcă morala publică sau va alege totuși să-și plece trădător capul în fața stăpînilor europeni, aducîndu-i în jertfă pe alegătorii și strămoșii lui, așa cum a ales să facă unchiul său? Înainte de a încerca să răspundem la această întrebare esențială pentru noi, să nu uităm două nuanțe: că acum cîțiva ani acest primar a adoptat, ca reacție firească la numeroasele solicitări venite din partea cetățenilor păsători, o poziție morală în raport cu insistențele activiștilor sodomiți de a mărșălui pentru „egalitate” în centrul capitalei, acestea rămînînd pînă la urmă doar la nivel de insistențe; iar pe de altă parte, același primar este membru PL, una dintre cele 3 grupări care au votat (fărăde)legea sodomită (apropo, PL-ul a fost unicul partid în care întreaga fracțiune parlamentară, fără excepție, a votat legea respectivă).

Închei această luare-aminte cu cîteva idei scrise acum 5 ani (într-un articol intitulat „Cuvînt către cei care mai au demnitate”), în îndepărtatul an „comunist” 2008, atunci cînd caracatița legii antidiscriminare își scoatea primele tentacule prin activistul (pro)homosexual Pîrlog Vitalie, la acel moment ministru al justiției:

Altul este însă mesajul. Noi: eu cu tine, tu cu el, noi cu toţii, ce facem? Stăm şi ne uităm cum ticăloşii sus-puşi ne înfig cuţitul în spate (cum le-a intrat în obicei), păstrîndu-şi rînjetul democrat caracteristic? Oare aceasta nu ar însemna cea mai clară încuviinţare a fărădelegii? Oare aceasta nu ar însemna trădarea copiilor şi a urmaşilor noştri? Ce le vom spune lor? „Dragule, nu e bine/corect să ne numeşti „părinţi”… că se supără „părinţii” (homosexuali) din familiile „normale” (cu doi „taţi” sau două „mame”) care nu sînt ca noi (anormali); deci să ne numeşti „parteneri de viaţă”, aşa să ne spui, dragul nostru copilaş nehomofob”. Aceste cuvinte nu ţin deloc de domeniul fantasticului. Dimpotrivă, adoptarea de către Parlament a acestei legi nu numai că va stimula la maxim propaganda agresivă a activiştilor homosexuali, dar va împiedica orice împotrivire (oricît de mică ar fi) sau neacceptare a homosexualităţii şi a tuturor produselor oferite de această „afacere” mondială: sex-magazine, cluburi de curvărie (în capitală există deja 6), discoteci fierbinţi (ca focul iadului), parade ale „mîndriei” homosexuale prin centrul capitalei, concerte în aer liber, seminare prin TOATE şcolile din ţară (elevii nu vor putea refuza să participe la aceste seminare pentru că această atitudine va fi considerată ca una „homofobă”, cu urmări grave pentru părinţii săi), împînzirea tuturor sferelor sociale (inclusiv a Biserici, grădiniţelor, caselor de copii, spitalelor, poliţiei, caselor de cultură, universităţilor, etc.) cu pederaşti, lesbiene, transsexuali, etc. Răul nu vine niciodată în numele său. Vine în numele „binelui”…

„Nu-mi pasă”, „da ce am eu cu ei”, „am alte griji, mult mai importante…” „sînt şi ei oameni” sînt cuvinte, îndreptăţiri care se aud tot mai des din partea concetăţenilor noştri atunci cînd vine vorba de asemenea teme „neplăcute”, „neinteresante”. Laşitatea, nepăsarea, individualismul agresiv cuprind ca o plagă infecţioasă societatea în care fiecare dintre noi încearcă să supravieţuiască. Oamenii nu se mai sfiiesc deloc să declare deschis că nu mai au nimic de-a face cu acest popor, cu trecutul, prezentul şi viitorul său. „După mine şi potopul” – iată crezul societăţii liberaste de astăzi.

Lucrurile nu se vor rezolva de la sine. Cine mai crede că Dumnezeu îi ajută pe cei care nu vor să fie ajutaţi…? Fiecare îşi urmează glasul conştiinţei (atunci cînd îl mai simte). Fiecare dintre noi alege de partea cui să fie. Acum nu mai există teritoriu neutru (chiar şi cel mai „neutru” teritoriu este demult cucerit…). Orice acţiune a noastră exprimă o atitudine. Chiar şi lipsa de acţiune…

(va urma)