Declaraţia REALĂ de independenţă a Republicii Moldova

---

În numele nostru şi al stăpînilor noştri, declarăm:

1. Acest stat – Republica Moldova – trebuie să servească intereselor celor care sînt conştienţi de foloasele pe care le poate aduce acest teritoriu şi „resursele umane” care trăiesc pe el.

2. Noi ştim că RM nu trebuie să aibă şi nu are nici un viitor. Singura ei menire, comună cu a celor de jos, este să fie o pistă de decolare spre zone unde noi, elita politică şi economică, copiii şi nepoţii noştri, vom avea viitorul asigurat.

3. Pentru a ne atinge scopurile, trebuie să ţinem cît mai departe populaţia (notă: a nu se folosi cuvîntul golit de sens „popor” decît în campaniile electorale) de ceea ce se numeşte „conducerea ţării”. Bineînţeles, această populaţie trebuie să cunoască şi să creadă orbeşte în scopurile noastre declarate, nu cele reale.

4. Aşa zise-le libertăţi umane, drepturile omului, declaraţiile privind echitatea şi bunăstarea socială, democraţia ş.a.m.d. trebuie folosite în interesele noastre, de moment şi pe termen lung.

5. Acestea au un singur scop: să ofere celor de jos iluzia libertăţii, iluzia participării la luarea deciziilor, chiar şi iluzia independenţei în alegerea propriului viitor. În acelaşi timp, acestea trebuie să servească drept paravan şi barieră care să asigure realizarea planurilor noastre pe toate segmentele vieţii: economie, politică, cultură.

6. Manipularea este mecanismul prin care vom asigura iluzia „libertăţii”. Ceea ce regimul sovietic realiza prin forţă, noi vom atinge prin manipulare.

7. Cele trei puteri oficiale în stat – legislativă, executivă şi judecătorească – nu vor putea funcţiona real fără a patra, arma noastră indispensabilă pentru asigurarea iluziei şi „realizarea planurilor noastre strategice”: mass-media. Este esenţial ca cei de jos să creadă dogmatic în libertatea presei şi televiziunii. Cu cît vor crede mai mult în aceasta – cu atît vor crede că tot ce urmează să se întîmple în ţară (”alegeri”, „reforme”, „dezvoltare”) se face în folosul şi spre binele lor.

8. Atunci cînd vom avea nevoie, vom provoca şi vom stimula orice fel de conflicte. Cu ajutorul presei noastre „echidistante, corecte şi imparţiale”, conflictele trebuie să distragă atenţia „josurilor” de la problemele reale ale ţării, să creeze obiective şi temeri false, să ardă energia maselor (morală şi fizică) etc., adică să asigure un mediu prielnic pentru atingerea scopurilor noastre.

9. Cînd cei de jos vor intui că sînt minţiţi, noi le vom oferi alţi lideri. Ciclul electoral va constitui doar un element al a unui simulator al dezvoltării ţării pentru cei de jos. Prin mass-media, prin lideri noştri de opinie, prin aşa-zisa societate civilă, îi vom minţi, apoi îi vom subjuga, apoi tot noi o să ne criticăm şi cei de jos o să ne ierte, şi ciclul va reîncepe din nou.

10. Vom prelua controlul asupra proprietăţii statului. Aceasta o vom numi pentru cei de jos „privatizare”. La început noi vom controla şi vom folosi în folosul nostru ceea ce formal aparţine celor de jos. Cînd cei de jos se vor simţi jecmăniţi, influenţaţi de mass-media şi experţii noştri, ne vor convinge să le luăm gratis ceea ce le aparţine.

11. Lipsa de resurse a RM nu va fi o problemă: o vom compensa prin crearea de condiţii care să impună părăsirea ţării de către cel puţin 1 milion de cetăţeni apţi de muncă. Aceştia trebuie să lucreze peste hotare pentru a asigura nouă traiul din truda lor şi pentru a întreţine slugile noastre – copii, fraţii şi părinţii din ţara lepădată pe care o cred a lor. Am învățat din experiența istorică că deportările forțate nu au eficiența de care avem nevoie.

12. Să nu uităm de pămîntul arabil, resursă de valoare. O mică parte îl vom împărţi „josurilor” noastre ca apoi să-i impunem să ni-l vîndă la preţ de nimic, iar restul îl vom oferi ”partenerilor noştri externi”.

13. „Valorile naţionale” ale celor de jos (indiferent de neamul lor) reprezintă un mare pericol pentru noi. Acestea îi pot trezi cînd nu ne aşteptăm. Ele trebuie înlocuite de altele – create de noi – care să nu împiedice realizarea intereselor noastre. În acest scop, orice mijloace sînt admise, cu excepţia celor care vor genera nemulţumiri în masă. Desfrîu extrem, cosmopolitism agresiv, individualism hedonist, libertate confesională (adică propagare a credinţelor cît mai străine şi distructive pentru băştinaşi) – iată de care „valori” avem nevoie, mai mult ca niciodată.

14. Dezbinarea – o altă armă absolut necesară. Dezbinarea celor de jos înseamnă temelia puterii noastre. Copiii de părinţi, fraţii de surori, profesorii de elevi, preoţii de creştini. Asmuţirea unuia împotriva altuia, a prezentului contra trecutului – iată cheia succesului impunerii noastre ca unici salvatori ai naţiunii. Aceasta o vom putea realiza doar pe baza punctului 6.

15. În RM vor exista atîţia moldoveni de cît vom avea nevoie ca să asigure comfortul nostru, al elitei democratice, comuniste, liberale sau a oricărei alta, după cum vom considera necesar, în funcţie de circumstanţe.

16. Moldovenii vor face atîţia copii cît vom dori noi şi vor ucide „benevol” prin spitale copiii nenăscuţi, îndeplinindu-şi datoria de cetăţeni cuminţi faţă de business-planul nostru: RM.

17. Moldovenii vor fi plătiţi atît ca să nu moară şi să rămînă funcţionali pentru interesele noastre. Pîinea şi circul trebuie oferit la timp, calitativ şi dozat, pentru evitarea revoltelor.

18. Vom permite manifestaţii, mitinguri, pichete atît timp cît ele vor viza efectele şi nu cauzele problemelor localncilor. Să privească și să nu vadă realitatea: că noi sîntem cauza. 

 

Analizînd rezultatele obținute în ultimii 22 de ani de statul ”suveran și independent” RM, am ajuns la concluzia că de facto s-a realizat o altă Declarație de Independență decît cea votată în 1991, ale cărei ”principii și valori” au fost reproduse mai sus. Declarația oficială (formală) de independență poate fi citită aici.

[sursa]