Prima pagină > Apusul, Atitudine, Ortodoxie > Actual: Noi și Biserica

Actual: Noi și Biserica

de Ion Luca Caragiale

Încă de mult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi de jos au uitat de mult cărarea ce duce la locaşul icoanelor. Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli, slujbaşi, mari şi mici s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească – toţi sînt astăzi liber–cugetători. Şi, fireşte, dacă dumnealor sînt astfel, trebuie şi femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetătoare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dumnealor astfel decît mamele, adică liber-cugetători!

Dar să nu exagerăm!

Boierimea, ostaşii şi slujbaşii, deşi liberi-cugetători, tot mai merg uneori să audă, dacă nu chiar să asculte, Evanghelia – anume când M. S. Regele se duce cu ceremonialul obicinuit, la zile mari, ori la Mitropolie, ori la Sf. Nicolae-n Şelari, ori pe malul gîrlii la Bobotează.

De altă parte, tinerimea şi damele se abat uneori la câte o biserică high-life şi spre cinstea lor, trebuie să mărturisim că sînt pătrunse de tot respectul cuvenit casei Domnului: atît tinerimea cît şi damele se prezintă acolo cu toată-ngrijirea. Atît numai că vorbesc cam tare.

O fi aceasta bine sau rău – că s-a lăsat adică lumea noastră de biserică – nu o spune, căci n-am în această privinţă nici o părere hotărâtă.

Poate, după cum unii, să fie bine; poate că lipsa de aplecare spre religie să fie dovada unui spirit care se emancipează lesne de ideile învechite şi devine astfel mai susceptibil de idei noi, de progres intelectual şi moral.

Poate, dinpotrivă, după cum zic alţii, să fie de rău; poate că lipsa aceasta să fie dovada unei porniri la descreierare, la o scădere, la o înjosire progresivă intelectuală şi morală, la o din ce în ce mai mare pierdere a omeniei. Nu ştiu deocamdată cine să zic că au dreptate – pesimiştii ori optimiştii; trebuie să mă gândesc mult la această întrebare. Dar pînă s-ajung a-mi da un răspuns, voiu să comentez aici, în fuga condeiului, câteva observaţii, pe cari le fac de mult.

Pe cîtă vreme bisericile noastre ortodoxe româneşti părăsite de credincioşi, mai ales în Capitală şi-n oraşele mari, decad pe văzute; pe câtă vreme toaca şi clopotele noastre fac sgomot de-a-surda, ne mai aflîndu-se urechi care să le înţeleagă glasul şi chemarea; pe cîtă vreme o biată prescură şi cîteva linguri de vin ajung unui trist altar pe mai multe duminici – ce se-ntîmplă în altă parte? […]

Şi dacă nici atâta nu-nţelegeţi, nu v-aduceţi aminte barem de o vreme nu tocmai depărtată, când părinţii nostri, cari dorm sub umbra crucii, cunoşteau izvorul acelei întăriri binefăcătoare şi ştiau să s-adape la el?

Părinţii voştri!

Prăpastie de vreme nemăsurată între ei şi voi! Mii de mii de ani de va fi trecut de la viaţa lor pînă la a noastră şi tot nu li s-ar fi şters mai bine din inimile copiilor, pomenirea şi dragostea şi evlavia şi felul. Ei au crezut şi s-au închinat şi sufletele lor găseau mîngâiere şi tărie în închinăciune.

Noi nu ne mai închinăm fiindcă nu mai credem. Sufletele voastre nu mai au nevoie de mîngâiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sînt de piatră şi din piatra aceasta scăpărăm scînteile liberei-cugetări, noi românii, foşti ortodocşi, cari sîntem mai deştepţi, mai luminaţi, mai mîndri, mai puternici decît toate neamurile lumii.

Închină-se Asia – bătrînă înţeleaptă şi nobila şi ingenioasa ei fiică Europa! Închină-se Africa, cu toate negrele ei seminţii! Închină-se iscusita Americă!

Noi – nu ne închinăm. Închină-se nerozii!

Filosofia noastră se pune mai presus de nevoia înţelepciunii! Clopotele – zgomot! Icoanele – fleacuri! Credinţa – moft!

Închiză-se bisericile, surpe-se zidurile lor!

Părinţii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau spiritul de examen. Noi sîntem oameni moderni.

Mătură-se dărîmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieţe vaste, pe cari, după cerinţele progresului, să se zidească oţeluri măreţe şi cluburi politice, teatre de varietăţi şi burse de comerţ!

Şi nu care cumva să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dînsul ar fi un om ridicol. E destul că biserica e tolerată!

Un slujitor al altarului, cînd stetea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei năpăstuiri strigătoare la cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignatius al Cosntantinopolei, mi-a spus cu adânc amar:

Nu le e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu?

(din „Noi și biserica”, 7 ianuarie 1900)

 

  1. Anca
    14 Noiembrie 2013 la 14:03

    Si cand te gandesti ca mai toti considera perioada interbelica de la noi ca o perioada de glorie, de civilizatie si progres, de mari realizari intelectuale, cand defapt era o decadenta care anunta prabusirea duhovniceasca iminenta a neamului nostru. Acum nenorocirea e si mai mare. Si daca ar vrea lumea sa se intoarca la biserica, la credinta, cade in capcana bisericii ecumeniste si apostate. Nu am vazut nici unul intors la biserica si cazut in gheara oficialilor care sa nu fi recidivat lamentabil in cele mai grele pacate si credinta superficiala, falsa. Putini scapa nevatamati din ghiarele lor.

  2. callina
    15 Noiembrie 2013 la 14:10

    foarte interesant…

  3. Anca
    18 Noiembrie 2013 la 14:44

    si ca sa privim mai in ansamblu, se pare ca lucrurile incepusera sa se strice inca de pe la 1850. De atunci incoace, intelighentia noastra este topita dupa valorile apusene si a tot cautat sa le aduca la noi si sa denigreze tot ce era bun dar local. Ierarhii au inceput si ei a se scoli in vest. A urmat ce stim. Daca pentru unii e vorba de ,,progres”, de ,,evolutie”, de aliniere la civilizatie si bla bla. Pentru cei ce vad cum trebuie, a urmat cadere, apostazie, la nivel de societate, de neam, de biserica. Acum toti fac talk showuri, isi dau cu parerea, recurs la analisti, specialisti, experti si tot felul, ca sa afle ce e in neregula cu noi, si ce ar trebui imbunatatit. Dar nimeni, nici macar in biserica oficiala, nu spune, hai fratilor sa lepadam innoirile, si sa ne intoarcem la ce am fost, sa rupem legatura cu erezia ecumenista si sa ne intoarcem la Credinta si la Traditia Bisericii.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: