Prima pagină > Apusul, Atitudine, Ortodoxie, Ştiri > Cheful de pe 25 şi prohodul „aleşilor poporului”

Cheful de pe 25 şi prohodul „aleşilor poporului”

Ne apropiem de ziua prăznuirii Sfîntului Ierarh Spiridon al Trimitundei pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe data de 12 decembrie după calendarul bisericesc, dată ce corespunde zilei de 25 decembrie după calendarul european-bancar-papistăşesc-mamonic. Cu toate acestea, o parte dintre cei care se declară creştini ortodocşi pretind că în această zi sărbătoresc o sărbătoare pe care o numesc convențional “Crăciun”. În ritualul prăznuirii acestei sărbători intră shoppingul pe la mall-uri cu promoţii, împărţire de cadouri pe la cunoscuţi şi necunoscuţi, chef cu familia şi neamurile şi urarea încărcată de o adîncă profunzime metafizică – ”Crăciun fericit

Aceasta se referă la muritorul mediu. Pe cine însă nu l-a apucat (încă) criza – îşi permite să se distreze prin diferite localuri fierbinţi. O parte dintre cei care se distrează “creştineşte” pe 25 se arată indignaţi şi surprinşi că ortodocşii „fundamentalişti” desconsideră sărbătoarea lor şi fac referire la careva „canoane”, „rînduieli”, „sinoade”, „Sfinţi Părinţi” ş.a.m.d. Ca argument pe masa dezbaterilor superficiale se aduce de către aceştia mitul cu care ne-a obişnuit deja ideologia apusă a demonocraţiei: ”Fiecare are dreptul să sărbătorească cînd vrea!” sau ceva de felul – “Trebuie să fim şi noi, în sfîrşit, în rînd cu lumea!” (notă: demagogii europenişti se fac a uita de discriminarea vădită la care sînt supuşi cetăţenii din UE care sărbătoresc dintotdeauna Naşterea Domnului conform calendarului bisericesc, neavînd însă acordat din partea statului nici măcar o oră liberă pentru a-şi manifesta dreptul fundamental la convingere religioasă). Împăcaţi cu senzaţia că aceste argumente „zdrobitoare” în favoarea Crăciunului apus sînt mai mult decît suficiente pentru a pune capac “polemicii” cu ortodocşii „închistaţi” (de altfel, conform sondajelor, Moldova se pare a fi o ţară general „închistată”), 25-chefliii se retrag în vîltoarea cumpărăturilor ce însoţesc obligatoriu ritualul din ziua respectivă, lăsînd pe seama mass-media iluminate să continue „polemica” cu „înapoiatul” popor ortodox.

Statul, care şi-a făcut un mod de viaţă din pîngărirea şi sfidarea dreptei credinţe, decide (întîi cu aprobarea tacită, apoi cu suţinerea publică a mitropoliei lui Cantarean) că Biserica nu mai este capabilă să aibă grijă de creştinii păstoriţi de 2000 de ani şi hotărăşte să declare ziua Sfîntului Spiridon nu doar zi liberă, ci ditamai sărbătoare naţională oficială, pentru a cinsti “Crăciunul”, şi nu pe Sfîntul Ierarh (care, pesemne, a fost cinstit de 25-chefliii cu 13 zile înainte, în acelaşi fel european în care este cinstit şi „Crăciunul” lor). Predania Bisericii – aşa numesc creştinii ortodocși legislaţia Civilizaţiei Ortodoxe – este socotită a fi un fleac şi un gunoi „medieval” în treburi atît de importante cum sînt cele de “asigurare a drepturilor fiecărui cetăţean”, pentru care actualii guvernoizi şi-au “asumat anumite angajamente” în fața unor zeificați „parteneri externi”, care scrîşnesc din dinţi la orice deviere de la „normele europene”, în acelaşi timp promovînd isteric tot soiul de iniţiative diabolice sodomite, avortoare etc.

Astfel, vedem cum înţeleg cîrmacii actuali ai titanicului moldovenesc principiul “separării Bisericii de stat”: Biserica nu este formată din popor, doar statul este format din popor, care mai înseamnă pe deasupra şi cetăţeni-alegători; deci Biserica rămîne separată cu Naşterea Mîntuitorului Ei, dar noi, aleşii electoratului cuvîntător, le dăm “pîine şi Crăciun” noilor moldoveni, gata de integrat într-un nou Soiuz care-şi zice, excitat, UE. Nu ne pasă că moldovenii se încred cel mai mult în Biserică, nu ne pasă că Naşterea Domnului este un eveniment strict bisericesc (deci, separat de stat) în care nu trebuie să ne băgăm coada sau că noi, guvernatorii acestui teritoriu, am apărut după un mileniu şi ceva din momentul în care toţi creştinii au început să prăznuiască Naşterea Mîntuitorului lor în ziua a şaptea a lunii ianuarie.

Făcuţi din acelaşi aluat din care a fost plămădit şi masonul Meletie Metaxakis (cel care se pretindea pe la începutul sec. XX patriarh a toată lumea) care a hotărît aruncarea la gunoi a calendarului Bisericesc şi primirea invenţiei catolice ca măsurariu corect pentru Trupul lui Hristos, elitele cu şorţuleţe de prin parlament şi guvern au purces, într-un ritm năucitor, la izbirea cu piciorul în ţepuşa care se cheamă Hristos, piatra din capul unghiului, de care n-au ţinut şi nu ţin seama ziditorii Babilonului. Dar să ne amintim cu ce cuvinte şi-a sfîrşit viaţa mai sus pomenitul Meletie, căzut la pat de boală: “Sufăr pentru că am scuipat Biserica!”. Deşi Filat, cel care a început opera respectivă, alături de „aleşii poporului” care au votat dublarea „Naşterii lui Iisus Hristos” (aşa stă scris în legea propusă de liberastul V. Munteanu şi de pldm-istul sectant ex-„episcop” V. Ghileţchi) vor dori să fie prohodiţi după rînduiala creştinească, Biserica pe care tot o scuipă şi o batjocoresc nu le va putea îndeplini dorinţa, de nu se pocăiesc public. Întrucît pe prigonitorii Ei Biserica îi dă anatemei, nu îi prohodeşte. Nu-i așa, mitropolite Vladimir Cantarean?

 articol scris acum 3 ani, cu update la actualitate

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: