Prima pagină > Istorie, Ortodoxie > Despre falsitatea ideii că săvîrșirea minunilor cu moaște = ortodoxia/harul celor care dețin moaștele

Despre falsitatea ideii că săvîrșirea minunilor cu moaște = ortodoxia/harul celor care dețin moaștele

Fragment din Viețile Sfinților pentru ziua de 9 martie (după calendarul bisericesc) – Aflarea cinstitului cap al slăvitului prooroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului – , din care înțelegem limpede că minunile autentice se pot săvîrși de moaștele reale ale sfinților chiar și atunci cînd acestea se află în posesia ereticilor (papistașilor, monofiziților, ecumeniștilor – patriarhia română, a moscovei ș.a.m.d.), iar lucrarea moaștelor în aceste cazuri îngăduite de Dumnezeu nu indică sub nici o formă asupra ortodoxiei / harului celor care dețin moaștele (în urma acaparării acestora, a jafului sau altor circumstanțe istorice obiective):

După aceea, [capul Sf. Ioan] a ajuns la un monah presbiter, anume Eustatie, care vieţuia aproape de cetatea Emesa, într-o peşteră. Acela, deşi era rău-credincios, vătămat cu eresul lui Arie, totuşi mergeau la el neputincioşii să se tămăduiască cu darul cel minunat, care ieşea din capul Mergătorului-Înainte, cel ţinut în taină de el. Monahul acela, precupeţind darul lui Dumnezeu, acele minuni le atribuia relei sale credinţe celei ereticeşti, tăinuind adevărul înaintea oamenilor, încît pe mulţi de un gînd cu el îi înşela. Înştiinţîndu-se despre reaua lui credinţă, toţi cei din cetatea Emesa s-au sfătuit împreună cu episcopul şi cu voievodul şi au trimis să-l izgonească din peştera aceea şi din hotarele Emesei. Iar el a rugat pe cei ce-l goneau ca să-l lase în ziua aceea să petreacă în peşteră, făgăduind ca a doua zi să iasă singur. Dobîndind acea vreme, a îngropat noaptea, vasul cel de apă cu sfîntul cap, în peştera aceea, adînc în pămînt, nădăjduind că în altă vreme va veni în taină să-l ia şi iarăşi, făcînd prin el minuni, să-şi întindă credinţa sa cea rea. Însă n-a cîştigat ceea ce nădăjduia, pentru că, după ieşirea din peştera aceea, îndată s-au sălăşluit acolo nişte binecredincioşi monahi îmbunătăţiţi, unde nu mai era cu putinţă acelui eretic să intre şi să fure comoara cea duhovnicească, ascunsă în pămînt. După multă vreme, adunîndu-se mulţi fraţi, s-a aşezat mănăstire lîngă peştera aceea; iar capul Mergătorului înainte nu era ştiut de nimeni, fiind sub obroc. Trecînd mulţi ani, l-a găsit Marcel, arhimandritul acelei mănăstiri de lîngă peştera Emesei, bărbat îmbunătăţit.

Întreaga istorie a primei aflări (sec. IV) a Capului Înaintemergătorului, a celei de a doua (452) și a celei de a treia (~850) o găsiți aici: 

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsfeb/02-24-aflarea_capului_sf_ioan_botezatorul.html

***

Aceste evenimente în icoane: 

https://sfintisiicoane.wordpress.com/2015/02/24/intaia-si-a-doua-aflare-a-capului-sfantului-prooroc-ioan-botezatorul-24-februarie/

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: