Mărturii despre preotul Cleopa Ilie

fragment din cartea „Viața, pătimirile și minunile sfîntului Ierarh Glicherie Mărturisitorul”,

Ed. Schimbarea la Față, 2012

„Născut în anul 1912, părintele Cleopa a ţinut rînduiala sărbătorilor după calendarul iulian, alături de părinţii lui trupeşti, pînă la vîrsta de 12 ani (anul 1924). Cu toate acestea însă, el a fost cel mai cunoscut preot al stilului nou care a tunat şi fulgerat împotriva „stiliştilor” din România. Încă din anii ’50 ai secolului trecut, generaţii de oameni cu sau fără studii teologice îşi alimentau, din propovăduirile sale, ura şi atitudinea faţă de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi şi de credincioşii ei. Toate aceste minciuni au fost adunate de către ucenicii săi şi publicate în seria de cărţi intitulate „Ne vorbeşte părintele Cleopa”.

Printre „argumentele” împotriva „stiliştilor”, părintele Cleopa zice:

„Între învinuirile care ni se aduc din partea stiliştilor este şi aceea ca prin îndreptarea calendarului iulian noi ne-am dat cu catolicii… dacă ei ne numesc catolici, apoi de ce nu s-a întîmplat cîndva să fi venit să slujească împreună cu episcopii noştri şi vreun episcop catolic sau papa de la Roma, după cum au venit episcopii şi patriarhii Bisericii Răsăritului…”

Ei bine, deşi admiratorii săi i-au creat o aură de sfînt, se pare totuşi că părintele nu era deloc prooroc, pentru că istoria ce s-a scris în momentul 7-9 mai 1999, odată cu vizita papei Ioan Paul al II-lea în România – la numai şase luni după moartea părintelui Cleopa – avea să-i dea acestuia prima contrazicere.

Pe seama părintelui s-au scris cărţi şi articole laudative, însă toate relatările la adresa lui nu sînt suficiente. Ele scapă ceva. Acel ceva este „misionarismul” din juneţe al părintelui Cleopa. Prin anii ’40 – ’50 ai secolului trecut, el lua parte la raziile făcute împreună cu alţi preoţi ai stilului nou şi legiuni de jandarmi, intrînd abuziv în casele credincioşilor ce erau pîrîţi că ţin vechiul calendar iulian. Aceste lucruri, ce nu aveau absolut nimic în comun cu „blîndeţea” propovăduită de el, se întîmplau mai cu seamă în postul Naşterii Domnului după rînduiala străbună (stilul vechi), timp în care „postul” pe stil nou se încheiase deja. Odată intraţi în casele oamenilor, sub ameninţarea armei, îi forţau pe aceştia, de la mic la mare, să bea lapte sau să mănînce din carnea de porc pe care o aduceau cu ei.

Într-o înregistrare video, realizată tot de discipolii săi şi intitulată „Viaţa în pustie”, părintele povesteşte, fără a-şi ascunde satisfacţia, cum au fost bătuţi crunt credincioşii de stil vechi din comuna Boroaia (jud. Suceava), la intervenţia autorităţilor locale ale vremii, care ceruseră şi sprijinul celor din Cernăuţi. Am transcris textul de mai jos întocmai după modul de exprimare al părintelui, sărind însă peste minciunile politice, abil strecurate printre rînduri, prin care se sugerează că mişcarea de rezistenţă a ortodocşilor tradiţionalişti din România s-ar fi organizat sub „protecţia” puterii comuniste de atunci – un paradox uriaş, dacă ne gîndim că închisorile erau pline de monahi şi credincioşi de stil vechi, arestaţi tocmai de comunişti. Iată cu ce grozăvii anticreştine se lăuda părintele Cleopa:

„Şi cînd o a găsît ai noştri, o adus elemente de jandarmi de la Cernăuţi de-aici, le-o pus la Boroaia: „eşti pi vechi? – pi vechi” erau cu crevaşele; şi s-o pus cam o jumăta’ de kilometru de armată. Treci peaicia; le dădea cîte-o… „mai eşti pi vechi? Treci s-ti botezăm a doua oară” ştiţi… Şi-atunci ce-o făcut călugării stilişti, o fugit prin pădure. Poliţia căutîndu-i pi ei a dat de pustnicii vechi saracii; vă spun cum s-o desfiinţat: io am apucat pisti 50 di pustnici aicea; pot să vi-i spun şi pi nume… Şî, ei le-au zis „domne’ noi n-am venit pentru calendar; noi suntem viniţi aici din ’20, dinainte de ’20, cutare…”. „Nu!” Şi i-o arestat pe mulţi saracii… Parcă-i văd cînd o adus trei pustnici, tucmai de la Pîrîu Dracului – aşa-i zice pîrîului… Movila lui Dubău, în iarna pi zapadă desculţ; unu’Timotei avea o barbă pîn-aici!… de la Prodromu. Unu’ Nicodim şi unu’… […] celălalt… Agapie. I-o adus desculţ c-o zîs că-s pi vechi; şi ei di cînd lumea n-o ţinut pi vechi erau acolo… disculţ saracii, iarna i-o adus… Şî i-oi bătut un şăf di post, unu’ Paşca Neagu; băăi, băieţi, băi, aşela o murit rău… pi mulţi i-o scos din pădure…”

Imediat apoi, părintele vine cu o relatare istorică importantă, dar din păcate nici aici nu mărturiseşte adevărul întreg. Mai exact, spune că în pădurea de la Movila lui Dubău, prin anul 1920, trăiau 50 de pustnici, care nu au ţinut niciodată calendarul vechi! Ce enormitate…! Dacă ei erau veniţi acolo dinainte de 1920, iar schimbarea calendarului a avut loc în 1924, atunci este clar că acei pustnici ţineau calendarul iulian. Cu alte cuvinte, părintele Cleopa „inventează” calendarul gregorian în România, cu cîţiva ani înainte ca acesta să se fi introdus.

Începînd cu anul 1949 şi mai tîrziu, odată cu începutul stăreţiei sale la mănăstirea Slatina, părintele Cleopa îşi începea „călătoriile misionare” spre mănăstirea Slătioara. Stareţ al sfîntului lăcaş în acea vreme era părintele Glicherie. Cei doi au avut lungi discuţii pe tema schimbării calendarului vreme îndelungată, pînă cînd părintele Cleopa, văzînd că nu are sorţi de izbîndă cu „stilistul Glicherie” a început să vină mai rar. Nu se ştie de unde era primită această „ascultare”, la fel cum şi scopul vizitelor rămîne neclar. Se poate să fi fost vorba despre o încercare de convertire a întregii obşti la stilul nou.

Într-una din ultimele discuţii, purtate de părintele Cleopa au fost invocate argumente astronomice, ignorînd canoanele bisericeşti şi hotărîrile marilor ierarhi ai Ortodoxiei, legate de calendarul gregorian şi Sfintele Paşti. Punctul de vedere al părintelui Glicherie asupra schimbării calendarului, era, desigur, unul ortodox, încercînd deseori să-l convingă pe părintele Cleopa că astronomia nu îşi are locul în Biserică. Ultima lor convorbire, rămasă vie în memoria unora dintre cuvioşii de la Slătioara, avea să pună capăt acestor vizite. Părintele Glicherie a spus atunci către părintele Cleopa, grăind cu răbdare şi blîndeţe, însă foarte categoric şi neclintit, aşa cum făcea ori de cîte ori trebuia să mustre o greşeală:

„V-aţi făcut de rîs cu calendarul vostru, în ’26 şi în ’29. Aţi făcut Paştile odată cu catolicii şi înaintea evreilor. Cînd aţi făcut voi Paştele, şi cînd a venit lumina la Sfîntul Mormînt? Spuneţi că e rămas în urmă calendarul iulian… Dar, de la Înviere pîna la Duminica Tuturor Sfinţilor, de ce vă folosiţi de calendarul iulian? Post mai mic de opt zile nu s-a mai pomenit pînă la voi. Sau cum puteţi ţine sărbătoarea Sfinţilor Apostoli în săptămîna de harţi după Duminica Tuturor Sfinţilor? Cum împărtăşiţi creştinii cu Sfintele Taine, cînd voi de fapt hotărîţi un post de 2-3 zile sau numai de-o noapte? Cum vă puteţi spăla de blestemul Sfinţilor Părinţi, care au zis: „Anatema celor care primesc calendarul papist!”? Înşelaţi lumea, şi, în loc de calendar papist, îl numiţi „calendar iulian îndreptat”. Cum mai puteţi vorbi despre Ortodoxie, voi, care sînteţi căzuţi sub caterisirea sfintelor canoane? Şi, caterisiţi fiind de canoanele Bisericii, mai lucraţi încă şi cele Sfinte… pui de papistaşi, care umblaţi să înşelaţi poporul!”.

De atunci, nu s-a mai auzit vreodată de părintele Cleopa pe la Slătioara. […]”

 // acest blog nu ține în vreo formă de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România //

Articol recomandat: „Cele două calendare”