Prima pagină > Atitudine, Istorie, Ortodoxie > Sf. Teofan de Poltava – despre acțiunile nelegitime ale mitr. Antonie (Hrapovițki), primul întîistătător al ROCOR

Sf. Teofan de Poltava – despre acțiunile nelegitime ale mitr. Antonie (Hrapovițki), primul întîistătător al ROCOR

Acțiunile nelegitime ale mitropolitului Antonie (Hrapovițki)

Mitr. Antonie Hrapovițki (1863-1936)

 Mitr. Antonie Hrapovițki (1863-1936)

1) Patriarhul Tihon și soboarele[1] Sinodului din exil (din afara granițelor Rusiei) nu au recunoscut și nu recunosc autocefalia bisericii ortodoxe a Poloniei. Mitropolitul Antonie a recunoscut-o.

2) Soboarele din exil au osîndit introducerea stilului nou în biserica ortodoxă a Finlandei. Mitropolitul Antonie inițial a binecuvîntat introducerea stilului nou aici, iar apoi a osîndit-o, prin acest comportament contribuind mult la apariția tulburărilor bisericești în biserica ortodoxă finlandeză.

3) Atît autoritatea precedentă a Bisericii ruse, cît și soboarele din afara granițelor nu au recunoscut schisma[2] bisericii Bulgariei față de cea grecească. Mitropolitul Antonie cu îndărătnicie o recunoaște.

4) Soboarele din exil au hotărît să nu se intervină în treburile bisericilor carpato-ruse și cehe din Cehoslovacia, ci să se ofere autorității bisericești sîrbe lucrarea de orînduire a acestor biserici, pînă la restabilirea vieții normale în Rusia. Mitropolitul Antonie prin intervenții repetate în aceste chestiuni a încălcat grosolan hotărîrile soboarelor, prin aceasta asmuțind împotriva sa atît guvernul ceh, cît și, în parte, autoritatea bisericească din Serbia.

5) Este osîndită de soboare așa-numita „Mișcarea creștină a oamenilor tineri” (YMCA) ca dăunătoare pentru tineretul rus. Mitropolitul Antonie în repetate rînduri a binecuvîntat această mișcare ca fiind extrem de folositoare.

6) Osîndit de soboare este și „Institutul teologic[3] din Paris, organizat samavolnic de mitropolitul Evloghie[4]. Mitropolitul Antonie a binecuvîntat înființarea acestui Institut și chiar a ținut prelegeri acolo.

7) S-a hotărît la soboare să se facă separarea administrativă de mitropolitul Serghie pentru învoiala sa cu puterea sovietică și să se întrerupă cu el orice fel de părtășie [comuniune]. Mitropolitul Antonie, în ciuda acestei hotărîri, este în părtășie cu mitropolitul Serghie.

8) Sub influența criticilor aduse, mitropolitul Antonie și-a retras „Catehismul” său, introdus de el spre întrebuințare educațională în locul „Catehismului” mitropolitului Filaret [Drozdov]. Însă, după cum s-a dovedit în scurt timp, a făcut aceasta nesincer și continuă cu o insistență extraordinară să răspîndească învățătura sa greșită despre Răscumpărare și multe alte învățături greșite cuprinse în „Catehismul” său.

9) La unul din soboare el demonstra deplina permisiune pentru un creștin și un ierarh să facă parte din organizațiile masonice pînă la gradul 18 masonic!

Arhiep. Teofan

16/29 februarie 1932

(Sursa: originalul – pag. 1, pag. 2)

Arhiep. Teofan (Bîstrov) de Poltava (1875-1940)

 

[1] Se referă la soboarele sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil  (din Afara Granițelor) (BORuEx; în engleză – ROCOR, în rusă – РПЦЗ).

[2] Se referă la condamnarea Bisericii Bulgariei drept schismatică în 1872 de către Patriarhul Ecumenic Antim și patriarhii Alexandriei și Antiohiei sub acuzația de etnofiletism. Biserica Rusiei nu a recunoscut această condamnare și timp de 40 de ani oferă Sfîntul Mir Bisericii Bulgariei. Ierarhii ruși (BORuEx) plecați în exil din Rusia anilor ’20 ai sec. XX în Bulgaria și Serbia, conslujesc cu ierarhii bulgari, deși ultimii erau tratați ca schismatici de către ierarhii greci.

[3] Înființat în 1925 de mitropolitul Evloghie Gheorghievski cu contribuția financiară a asociațiilor obștești protestante din SUA și Marea Britanie, precum și cu cea a masonului John Mott (1865-1955), unul din fondatorii Consiliului Mondial al ”bisericilor” (CMB). Institutul teologic din Paris este cunoscut pentru politica sa antibisericească modernistă și ecumenistă.

[4] Mitropolitul Evloghie Gheorghievski (1868-1946) – participant activ al mișcării ecumeniste. Din 1912 este primul președinte al ”Societății de apropiere a Bisericii Anglicane de cea Ortodoxă”. În 1920 i se oferă conducerea tuturor parohiilor rusești din Europa Occidentală cu drepturi de Episcop eparhial, iar în 1922 își mută sediul la Paris. În 1925 înființează Institutul teologic Sf. Serghie din Paris fără acordul Sinodului BORuEx din care făcea parte, dar cu contribuția financiară a heterodocșilor. În 1926 rupe orice relație cu Sinodul BORuEx, iar în 1927 semnează declarația de loialitate față de puterea sovietică împreună cu mitropolitul Serghie Stragorodski. În 1930 participă în rugăciuni comune pentru „pătimita Biserică Rusă” organizate în Londra la inițiativa arhiepiscopului anglican de Canterbury, Cosmo Lang, fapt ce provoacă îndepărtarea mitr. Evloghie de la catedra Eparhiei din Vestul Europei de către mitropolitul Serghie Stragorodski. În 1931, nerecunoscînd decizia lui Stragorodski, trece sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice. În 1935 se împacă în privat cu mitropolitul Antonie Hrapovițki, ceea ce a dus la anularea deciziilor BORuEx împotriva mitr. Evloghie, deși acesta nu a cerut acest lucru. În 1944 își declară în scris dorința de a fi reprimit în jurisdicția „patriarhiei Moscovei”, ceea s-a și întîmplat un an mai tîrziu.  

 

  1. Mihail
    23 mai 2019 la 9:12

    Cu siguranta stiti ca s-a ingradit de ROCORul de atunci traind intr-o pestera de pe proprietatea unei persoane particulare in localitatea Limeray din Franta. Avea si doi caini fiindca se temea ca va fi omorat de stapanii oculti ai ROCORului de atunci. Si nu degeaba, fiindca tentative au fost. Stiu si ca a avut o disputa de credinta cu Serafim Sobolev -a stat un timp la Sofia. Evident, nu avea comuniune nici cu el.
    Ucenicul lui, schimonahul Epifanie Cernov -care a fost sub sinodul arhiepiscopului mateit Andreas si asa a trecut la cele vesnice, este cel care i-a scris viata in lb. rusa. Toate amanuntele pe larg sunt in respectiva carte. Dezvaluirile sunt destul de socante din cate am inteles. Nu stiu daca mai este de gasit pe undeva. Poate pe la gruparile mateite de pe teritoriul rus.

  2. 23 mai 2019 la 22:22

    Mihail,

    a) retragere/zăvorîre, mai curînd decît îngrădire. Dar de slujit cu ROCORiștii – nu a mai slujit, a rupt legăturile cu sinodul.
    b) știu de cartea scrisă de Cernov (nu am citit-o decît fragmentar). Se găsește aici: http://rus-sky.com/history/library/chernov-f.htm

    Mulțumesc pentru reacție, Hristos a Înviat!

  3. Ioan
    7 iunie 2019 la 8:38

    Hristos a înviat!
    Aș dori să vă arăt decizia ROCOR din 1932 cu privire la masonerie. Cu privire la Epifanie Cernov și la mateiții unde s-a călugărit în anii ’80 – aveți mare grijă. Deseori acești falsifică istoria sau ascund unele informații esențiale, cum ar fi că fondatorul lor Matei de Brestena ce și-a hirotonit de unul singur episcopi, care ulterior l-au ridicat la rang de arhepiscop – a fost episcop vicar (horepiscop).
    Iată decizia ROCOR în engleză (aici în rusă: https://russportal.ru/index.php?id=church_writing.luch_svieta1971_02_043)

    THE COUNCIL OF BISHOPS OF THE RUSSIAN ORTHODOX CHURCH OUTSIDE OF RUSSIA TO ALL THE FAITHFUL OF THE RUSSIAN ORTHODOX CHURCH IN DIASPORA

    15/28 August 1932

    “Beloved, believe not every spirit, but try the spirits whether they are of God: because many false prophets are gone out into the world.” (I John iv. 1.)

    If there was ever a time when these holy words of the beloved disciple of Christ, St. John, could find their most prophetic application, it is certainly ours.

    Our troubled period is very poor in prophets. On the other hand, it abounds in false prophets. The world is becoming poorer in the “Spirit of God,” but waxes rich in the “spirit of error.”

    “That old serpent, which is the devil, and Satan (Rev. 20:2) has poisoned and infected the hearts of men with many false doctrines, heresies, and sects, which he uses to seduce those whose faith is not solid, those who are not instructed in the knowledge of the mysteries of the Kingdom of God, turning them away from faith in God, in the Church of Christ…

    [There follows a closely documented examination of the general and higher level Masonic doctrines and aims from various Masonic sources and Constitutions. It also shows the ties of Freemasonry with revolutions against Christian States and the Church. It exposes clear connections of Freemasonry to the Russian Revolution. Finally, the conclusions state:]

    “Freemasonry is a secret international organisation to struggle with God, Christianity, and all National Governments, and especially Christian Governments.

    “In the international organization the first place of influence and importance belongs to the Jewish membership.

    “Because of this, and other important reasons it is forbidden for all Orthodox Christians to become Freemasons.

    In view of what has been stated above, the Holy Council decides to:

    (1) Condemn Masonry as a doctrine and an organization contrary to Christianity….

    (2) Condemn equally all the doctrines and organizations having an affinity with Masonry, like Theosophy, Anthroposophy, all forms of “Christian gnosticism” and the YMCA.

    (3) Recommend to the diocesan bishops and to chiefs of missions to furnish their clergy with all information which may serve to enlighten the faithful regarding the above-mentioned erroneous doctrines and organizations….

    (4) Recommend to pastors the necessity of questioning every person presenting himself for confession with a view to finding out whether or not that person is a member of a Masonic organization and whether or not he shares its doctrines. If it appears that the person is a member or shares its teaching, explain to him that participation in these organizations is incompatible with the name of Christian, with being a member of the Church of Christ. That he must take a firm decision to break with Masonry and with doctrines related to it; and if he does not do so, not to admit him to Holy Communion; and if he should refuse to repent, to excommunicate him from the Holy Church.

    After having given you our pastoral recommendations concerning the enemies of God and of our salvation, we would remind you of the exhortations of the Holy Apostle: “Beloved, when I gave all diligence to write unto you of the common salvation, it was needful for me to write unto you, and exhort you that ye should earnestly contend for the faith which was once delivered unto the saints…. Building up yourselves on your most holy faith, praying in the Holy Spirit, keep yourselves in the love of God, looking for the mercy of our Lord Jesus Christ unto eternal life.” (Jude 3, 20, 21.)

    “Whatsoever is born of God overcometh the world: and this is the victory that overcometh the world, even our faith. Who is he that overcometh the world, but he that believeth that Jesus is the Son of God?…. We know that we are of God, and the whole world lieth in wickedness. And we know that the Son of God is come, and hath given us an understanding, that we may know Him that is true; and we are in Him that is true, even in His Son Jesus Christ. This is the True God, and eternal life.” (I John v. 4-5, 19-20.) Amen!

    President of the Council of Bishops Of the Russian Orthodox Church Outside of Russia,

    +Metropolitan ANTHONY

    [Taken from: Rev. P. Kohanik-Christian Orthodox Light on Speculative Freemasonry, 1948, Passaic, N.J.; St. Nectarios Educational Series No.24 Excerpts from the Encyclical on Freemasonry, Theosophy, and Allied Systems]

  4. 11 iunie 2019 la 16:46

    Ioan,

    Adevărat a Înviat!

    a) Decizia ROCOR din 1932 e bună, dar nu este un argument în apărarea lui Hrapovițki, ci dimpotrivă, vădește o duplicitate, o prăpastie între poziția formal-oficială a ROCOR și lucrarea ei „de pe teren”. Acesta declara una în sinod și acționa altfel în realitate. Anatema din 1932 a ROCOR contra masoneriei și scrierea anti-masonică a lui Hrapovițki din acea perioadă nu-l exonerează de atitudine și fapte personale ambigui în materie de credință, dovezi care pot fi găsite și în alte surse decît la arhiep. Teofan de Poltava.

    b) Matei de Brestena a fost hirotonit episcop pe 26/06/1935 (calendar bisericesc) de trei ierarhi ai TOC, cu sediul în Brestena. Decizia sinodului despre hirotonie deplină cu episcopie concretă, nu vicariat. Și chiar dacă ar fi fost vicariat – această informație nu este „esențială” în acest context, episcopul-vicar avînd harul integral ierarhic (dacă este în Adevăr) pentru a hirotoni, mai ales în situația cînd nu există o putere centrală sinodală. Episcopul-vicar este episcop, nu semi-episcop, aproape-episcop, avînd putere harică completă. „Vicariatul” ține de aspectul administrativ, nu ierarhic-haric.

    c) Hirotonia de unul singur – e temă aparte. Hirotonia singulară este o practică a Bisericii lui Hristos pentru anumite situații și circumstanțe (a se cerceta Istoria Bisericii).

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: