Sf. Teofan de Poltava – despre acțiunile nelegitime ale mitr. Antonie (Hrapovițki), primul întîistătător al ROCOR

Acțiunile nelegitime ale mitropolitului Antonie (Hrapovițki)

 Mitr. Antonie Hrapovițki (1863-1936)

1) Patriarhul Tihon și soboarele^[1] Sinodului din exil (din afara granițelor Rusiei) nu au recunoscut și nu recunosc autocefalia bisericii ortodoxe a Poloniei. Mitropolitul Antonie a recunoscut-o.

2) Soboarele din exil au osîndit introducerea stilului nou în biserica ortodoxă a Finlandei. Mitropolitul Antonie inițial a binecuvîntat introducerea stilului nou aici, iar apoi a osîndit-o, prin acest comportament contribuind mult la apariția tulburărilor bisericești în biserica ortodoxă finlandeză.

3) Atît autoritatea precedentă a Bisericii ruse, cît și soboarele din afara granițelor nu au recunoscut schisma^[2] bisericii Bulgariei față de cea grecească. Mitropolitul Antonie cu îndărătnicie o recunoaște.

4) Soboarele din exil au hotărît să nu se intervină în treburile bisericilor carpato-ruse și cehe din Cehoslovacia, ci să se ofere autorității bisericești sîrbe lucrarea de orînduire a acestor biserici, pînă la restabilirea vieții normale în Rusia. Mitropolitul Antonie prin intervenții repetate în aceste chestiuni a încălcat grosolan hotărîrile soboarelor, prin aceasta asmuțind împotriva sa atît guvernul ceh, cît și, în parte, autoritatea bisericească din Serbia.

5) Este osîndită de soboare așa-numita „Mișcarea creștină a oamenilor tineri” (YMCA) ca dăunătoare pentru tineretul rus. Mitropolitul Antonie în repetate rînduri a binecuvîntat această mișcare ca fiind extrem de folositoare.

6) Osîndit de soboare este și „Institutul teologic”^[3] din Paris, organizat samavolnic de mitropolitul Evloghie^[4]. Mitropolitul Antonie a binecuvîntat înființarea acestui Institut și chiar a ținut prelegeri acolo.

7) S-a hotărît la soboare să se facă separarea administrativă de mitropolitul Serghie pentru învoiala sa cu puterea sovietică și să se întrerupă cu el orice fel de părtășie [comuniune]. Mitropolitul Antonie, în ciuda acestei hotărîri, este în părtășie cu mitropolitul Serghie.

8) Sub influența criticilor aduse, mitropolitul Antonie și-a retras „Catehismul” său, introdus de el spre întrebuințare educațională în locul „Catehismului” mitropolitului Filaret [Drozdov]. Însă, după cum s-a dovedit în scurt timp, a făcut aceasta nesincer și continuă cu o insistență extraordinară să răspîndească învățătura sa greșită despre Răscumpărare și multe alte învățături greșite cuprinse în „Catehismul” său.

9) La unul din soboare el demonstra deplina permisiune pentru un creștin și un ierarh să facă parte din organizațiile masonice pînă la gradul 18 masonic!

Arhiep. Teofan

16/29 februarie 1932

(Sursa: originalul – pag. 1, pag. 2)

Arhiep. Teofan (Bîstrov) de Poltava (1875-1940)

 

^[1] Se referă la soboarele sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil  (din Afara Granițelor) (BORuEx; în engleză – ROCOR, în rusă – РПЦЗ).

^[2] Se referă la condamnarea Bisericii Bulgariei drept schismatică în 1872 de către Patriarhul Ecumenic Antim și patriarhii Alexandriei și Antiohiei sub acuzația de etnofiletism. Biserica Rusiei nu a recunoscut această condamnare și timp de 40 de ani oferă Sfîntul Mir Bisericii Bulgariei. Ierarhii ruși (BORuEx) plecați în exil din Rusia anilor ’20 ai sec. XX în Bulgaria și Serbia, conslujesc cu ierarhii bulgari, deși ultimii erau tratați ca schismatici de către ierarhii greci.

^[3] Înființat în 1925 de mitropolitul Evloghie Gheorghievski cu contribuția financiară a asociațiilor obștești protestante din SUA și Marea Britanie, precum și cu cea a masonului John Mott (1865-1955), unul din fondatorii Consiliului Mondial al ”bisericilor” (CMB). Institutul teologic din Paris este cunoscut pentru politica sa antibisericească modernistă și ecumenistă.

^[4] Mitropolitul Evloghie Gheorghievski (1868-1946) – participant activ al mișcării ecumeniste. Din 1912 este primul președinte al ”Societății de apropiere a Bisericii Anglicane de cea Ortodoxă”. În 1920 i se oferă conducerea tuturor parohiilor rusești din Europa Occidentală cu drepturi de Episcop eparhial, iar în 1922 își mută sediul la Paris. În 1925 înființează Institutul teologic Sf. Serghie din Paris fără acordul Sinodului BORuEx din care făcea parte, dar cu contribuția financiară a heterodocșilor. În 1926 rupe orice relație cu Sinodul BORuEx, iar în 1927 semnează declarația de loialitate față de puterea sovietică împreună cu mitropolitul Serghie Stragorodski. În 1930 participă în rugăciuni comune pentru „pătimita Biserică Rusă” organizate în Londra la inițiativa arhiepiscopului anglican de Canterbury, Cosmo Lang, fapt ce provoacă îndepărtarea mitr. Evloghie de la catedra Eparhiei din Vestul Europei de către mitropolitul Serghie Stragorodski. În 1931, nerecunoscînd decizia lui Stragorodski, trece sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice. În 1935 se împacă în privat cu mitropolitul Antonie Hrapovițki, ceea ce a dus la anularea deciziilor BORuEx împotriva mitr. Evloghie, deși acesta nu a cerut acest lucru. În 1944 își declară în scris dorința de a fi reprimit în jurisdicția „patriarhiei Moscovei”, ceea s-a și întîmplat un an mai tîrziu.