(republicare) Altfel despre Paisie Aghioritul sau Adresarea unui monah atonit „schismatic” către unul „canonic”

Cinstitul Stareţ, părintele Sava, a urmat politica celor 19 mănăstiri conducătoare ale Muntelui Athos, crezînd, precum mulţi alţii, că trebuie să facem anumite concesii şi îngăduinţe în chestiunile Credinţei, pentru o perioadă.

De vreme ce era plin de fapte bune, cu intenţii sincere şi bune, părinţii ce au venit în ultima vreme la Muntele Athos îl vizitau deseori pe părintele Sava. Îl dădeau drept pildă ucenicilor lor şi spuneau că dacă opoziţia şi protestele ziloţilor ar fi fost bune, de ce nu li se alătură cucernicul părinte Sava?

Cu toate acestea, cînd Patriarhul Ecumenic Dimitrie a conslujit împreună cu Papa Romei, în decembrie 1987, Părintele s-a ridicat; sufletul său nu mai putea suferi să se afle într-o așa de ostentativă Biserică ecumenistă. Împreună cu alţi asceţi, a protestat şi s-a îngrădit de toţi ceilalţi părinţi ai Muntelui Athos, ce urmau celor 19 mănăstiri. Nu se mai ducea la biserică în vreuna din cele 19 mănăstiri sau în chiliile ori dependinţele ce le urmau.

Toţi pomenitorii Patriarhului au început să se agite; din mănăstiri şi din chilii, mulţi au alergat să îl convingă pe Părinte. Dar vizitele dese ce au devenit împovărătoare nu au slujit la nimic.

În cele din urmă, Părintele s-a simțit obligat să răspundă în scris unui călugăr care îl vizita des, răspunzînd astfel şi tuturor celorlalţi, bine organizaţi şi hotărîţi să îl convingă pe Părinte de greşeala sa. Iată textul scrisorii Stareţului:

* * *

În timpul vizitei la chilia noastră de acum cîteva zile, aţi repetat declaraţiile dogmatice neortodoxe, cum că ne găsim în afara Bisericii, deoarece nu îl pomenim pe Patriarhul Dimitrie [Papadopoulos, patriarh de Constantinopol în perioada 1972-1991; a continuat promovarea ereziei ecumeniste propovăduită din plin de predecesorii săi]. Aţi mai făcut şi alte declaraţii, din care pricină ne vedem siliţi să scriem cele ce urmează, spre cunoştinţa voastră deplină, de vreme ce dovezile şi respingerile pe care le-am oferit în timpul discuţiei noastre v-au distrus liniştea şi v-au supărat.

În Pateric se scrie că atunci cînd avva Agathon a fost întrebat dacă era mîndru, curvar şi eretic, a răspuns că primeşte primele două acuzaţii, căci era de folos sufletului său să facă astfel, dar nu şi că era un eretic, căci aceasta înseamnă despărţirea de Dumnezeu [1].

Potrivit vouă (şi potrivit tuturor mănăstirilor Muntelui Athos cu excepția Mănăstirii Esfigmenu, Schitului Proorocului Ilie şi a multor Părinţi ziloţi [nepomenitori ai patriarhului eretic Bartolomeu]), noi sîntem înşelaţi şi schismatici. Găsiţi dificil a admite că Patriarhia de Constantinopol propovăduieşte erezia, deoarece ar trebui să acceptaţi că păstrarea comuniunii cu acei lupi şi nu păstori este vrednică de osîndă, sau va trebui să încetaţi a le urma, potrivit poruncii tuturor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade.

Încercaţi să îndreptăţiţi Fanarul [termen popular pentru patriarhia de Constantipol, de la denumirea cartierului în care-și află sediul în Istanbul, fostul Constantinopol], dar cuvintele şi faptele lor vă vădesc a fi în greşeală. În zadar invocaţi părerea Părintelui Paisie [Aghioritul] şi a altora ce sînt îngăduitori cu condiţiile actuale şi fac concesii, şi anume că [acum] tratează situația cu „iconomie”, dar cînd va veni vremea (adică atunci cînd, se presupune că, Dimitrie va intra în comuniune cu Papa, precum aţi spus), vă veţi despărţi de tot – nu este potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade. Vă înşelaţi tare.

Cît despre mustrările la care vă referiţi – fie ale Stareţului Paisie, sau ale vecinului vostru papa-Isaac, sau ale oricărui altcuiva – ce susţin că Dimitrie drept învață cuvîntul adevărului, cum vă puteţi aştepta să le primim ca fiind plăcute lui Dumnezeu, cînd sunt vădit împotriva învățăturii Ortodoxe? De vreme ce adevărul este trădat, nu ar trebui să fie numită aceasta nedreptate mai degrabă decît iconomie, concesie, adaptare sau îngăduire? Vă păstraţi poziţia deoarece Stareţul Paisie a spus: „Dimitrie este îndrumat greşit de către arhiereii din jurul său să facă ceea ce nu doreşte” şi „Dacă încetăm a-l mai pomeni pe Patriarh vom fi în afara Bisericii!” şi multe altele, cărora li se potrivesc cuvintele Sfîntului Ioan Gură de Aur: „Toate vorbele lor sînt nebunie, şi povești de copii proști”. Vorbele lor sînt roada unei noi teologii, pe care Fanarul a folosit-o în binecunoscuta Enciclică din 1920, numindu-i pe eretici „împreună-moştenitori ai harului lui Dumnezeu” [vedeţi „O scurtă cronologie ortodoxă a apostaziei vremurilor noastre”].

Aduceţi înaintea noastră cuvintele Sfîntului Ioan Gură de Aur: „Nici măcar sîngele mucenicilor nu acoperă schisma” şi ale Sfîntului Ignatie Teoforul (Purtătorul-de-Dumnezeu): „Nimic să nu se săvîrşească fără episcop”. Concluzionaţi că atunci cînd ne despărţim de episcopul nostru, sîntem în afara Bisericii.

Sfinţii au făcut aceste afirmaţii adevărate, însă, într-o vreme de pace a Ortodoxiei şi a Bisericii. Astăzi, cînd tăvălugul pan-ereziei ecumeniste mătură chiar şi pe cei aleşi, cuvintele aceloraşi Sfinţi au tărie: „Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sfîntul Ioan Gură de Aur). „Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orînduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvîrşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” (Sfîntul Ignatie). Dacă Dimitrie ar fi învățat drept cuvîntul adevărului, aţi fi fost îndreptăţit în folosirea citatelor celor doi Sfinţi; dar acum publicaţi scrierile Părinţilor după gustul vostru, pentru a îndreptăţi vina de a fi împreună-mergători cu Dimitrie, Partenie al Alexandriei, Iacov al Americii, Stelian Harkianakis al Australiei. Nu sînt îndeajuns pentru voi numeroasele citate de la Sfintele Sinoade şi de la Sfinţi? Ori vă temeţi, poate, să fiţi izgoniţi din sinagoga ereticilor? Faptul că celelalte patriarhii păstrează comuniunea cu Fanarul nu este cu adevărat important. Ceea ce este important este cine urmează paşilor Sfinţilor şi este cu Adevărul? Partenie, Patriarh al Alexandriei, a spus că îl recunoaşte pe Mohamed drept un Apostol care a lucrat pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi alte asemenea hule, pe care le cunoaşteţi. Nu e de trebuinţă a scrie iarăşi ereziile lui Iacov Kuzukis al Americii, şi cele ale lui Stelian Harkianakis al Australiei. Sînteţi în comuniune cu aceşti oameni ca şi cum ei ar învăța drept cuvîntul adevărului! Cine îl va osîndi pe Iacov Koukouzis? Partenie? Sau comisia Fanarioţilor de sub Bartolomeu, care iată că deja de doi ani „investighează” dacă Harkianakis este eretic? [2] Nu aţi înţeles că ei nu vor să dea un verdict?

Fanarul a promis delegaţiei celor trei egumeni din Muntele Athos că vor retrage şi îndrepta declaraţia Patriarhului Dimitrie pentru „United Press” despre primirea împărtăşaniei de la latini [papistași], că îl vor înlocui pe Stelian Harkianakis de la preşedinţia comisiei pentru dialog teologic etc. S-a îndreptat ceva pînă în ziua de astăzi? Sau credeţi că nu avem nici o responsabilitate, sau vreo vină, şi putem rămîne în comuniune pentru că Stareţul Paisie spune fără de ruşine că declaraţiile şi acţiunile lui Dimitrie nu sînt împotriva învăţăturilor noastre şi nu încalcă adevărul?

Istoria se repetă. Sfîntul Teodor Studitul, Sfîntul Maxim Mărturisitorul și mulţi alţi creştini ce nu au urmat ierarhiei care în diferite vremuri propovăduia erezia, au fost cu toţii numiţi schismatici de către acea ierarhie. Cu toate că Sfîntul Gherasim de la Iordan era slujit de către un leu şi era făcător de minuni, se afla în greşeală, căci nu primea cel de-al patrulea Sobor a Toată Lumea, trăgînd la fund împreună cu el mii de monahi ai Palestinei, pînă ce a fost îndreptat de Sfîntul Eftimie cel Mare şi s-a pocăit.

Vă întrebaţi: „Este cu putinţă ca Stareţul Paisie şi şaptezeci de episcopi ai Bisericii de stat a Greciei să se afle în greşeală?”

Vreţi ca Dumnezeu să îi silească să Îl mărturisească? La Sinodul Iconoclast din 754, de sub domnia Copronimului [Constantin Copronim, împărăt iconoclast], citim în stenograma sinodului acea ovaţie înfricoşătoare a celor 338 de episcopi prezenţi la sinod: „Trăiască Împăratul! Icoanele sînt idoli şi trebuie ori distruse, ori suspendate sus așa ca să nu poată fi cinstite”. Găsiţi greu de crezut că şaptezeci de episcopi pot fi înşelaţi astăzi, în timp ce, precum vedeţi, atît de mulţi au fost înşelaţi atunci? În zilele noastre, călugării îşi doresc să dobîndească mitre, cîrje de egumen, în vreme ce împlinesc doar o mărturisire cu numele a credinţei, adică, protestînd oarecum, dar neîncetînd pomenirea Patriarhului, şi îngăduind toate înnoirile la Evanghelie introduse de către Dimitrie, Partenie, Iacov şi cei asemenea lor. Sfîntul Teodor Studitul scrie totuși că lucrarea monahului este să nu îngăduie nici cea mai mică înnoire la Evanghelia lui Hristos.

La împreună-slujirea de la Roma, Dimitrie nu a primit pîinea blagoslovită [„împărtășania” papistașă] de Papa pentru a evita reacţiile ostile din partea „conservatorilor”. Oricum, acolo în Roma, a subscris învăţăturii că Latinii au Tainele Bisericii, şi continuă să o facă. Nu este aceasta îndeajuns? Cînd vreodată au reacţionat Sfinţii şi creştinii oricărui veac în care erezia era propovăduită pretutindenea precum voi, care continuaţi să îl pomeniți pe Dimitrie? Ce precedent aţi găsit în istoria Bisericii, ca să puteţi spune că îl urmaţi? Dacă sînteţi fii ai Sfinţilor (adică, imitatori şi următori ai Sfinţilor), „aţi fi săvîrşit faptele lui Avraam”, precum grăieşte Evanghelia. În vremea Patriarhului [Iosif] Beccos (1272-1282), părinţii de la Muntele Athos au încetat să îl mai pomenească, chiar dacă nu fusese depus de un Sinod; şi deoarece au stăruit cu neclintire în urmarea învățăturii Părinţilor (aceea ca să nu ai părtăşie cu cei ce s-au depărtat de credinţa ortodoxă), Hristos le-a dăruit cununa cea de mucenicie. Cît pentru cei ce au slujit împreună cu cei ce îl pomeneau pe patriarhul „oficial” latino-cugetător Beccos, leşurile lor se găsesc pînă astăzi, precum bine se ştie, umflate, puturoase şi neputrezite, spre a fi de învățătură tuturor.

Ne-aţi spus că dacă Dimitrie nu se mărturiseşte pentru lucrurile pe care le-a săvîrşit, va fi osîndit. Acum admiteţi că urmaţi unui om care se osîndeşte pentru ceea face. Pentru el, a se osîndi (şi într-adevăr, din pricini ce privesc credinţa şi păcate proprii şi individuale] înseamnă că săvîrşeşte lucrarea diavolului. Prin urmare, admiteţi că îl aveţi pe diavol ca împreună-mergător.

Sînteţi serios, părinte Nicodim, sau glumiţi? Dacă Athenagora s-a „pocăit” şi şi-a mărturisit păcatul cu puţină vreme înainte de a muri, atunci s-ar fi mîntuit? [3] Arătaţi-mi măcar o singură mărturie patristică care să îndreptăţească rămînerea într-o Biserică care propovăduieşte erezia, precum face „blîndul şi tăcutul Conducător al Ortodoxiei, Dimitrie”. O asemenea ascultare faţă de o ierarhie care nu învață drept cuvîntul adevărului ne va sfinţi? Dacă nu doriţi să admiteţi că Mănăstirea Esfigmenu şi atît de mulţi Părinţi ziloți sînt vrednici de cinstire – potrivit canonului 15 al Sinodului Întîi şi al Doilea [din anul 861] – măcar fiţi tăcut şi nu huliţi spunînd că ei sînt schismatici şi în afara Bisericii. Ignoraţi existența Testamentului Sfîntului Marcu Evghenicos al Efesului, care a cerut ca cei cu cuget Latin [papist] nici măcar să nu vină la înmormîntarea sa.

Mai întîi cercetaţi şi apoi pronunţaţi-vă. Potrivit felului dvs. de gîndire, atît Sfîntul Marcu al Efesului, cît şi Sfîntul Maxim Mărturisitorul, precum şi cei mulţi alţii care nu au păstrat părtăşie cu ereticii, sînt în afara Bisericii!

Vedeţi încotro vă duce „noua teologie”? Cine s-ar fi gîndit vreodată că părinţii Sfîntului Munte vor avea drept biblie cartea „Cele doua extreme” a părintelui Epifanie Teodoropulos? Sfătuiţi desfășurarea de proteste asemenea celor recomandate la paginile 19 şi 22 din cartea respectivă, „pentru Sfintele Canoane [de] care [se zice că] nu sînt aplicabile în vremurile noastre, căci le lipseşte dragostea”. El îl mai descrie pe patriarhul Athenagora ca „avînd o dragoste drăcească”. Totuşi, el a rămas în comuniune cu cei care au „o dragoste drăcească”. Ce consecvenţă uimitoare!

Am văzut proteste asemănătoare atunci cînd reprezentantul Mănăstirii Grigoriu a cerut să se scrie în hotărîrile Sfintei Comunităţi, că dacă secretarul şef va fi trimis în Australia, să nu împreună-liturghisească acolo. Secretarul şef nu a mers, pînă la urmă; dar părintele Vasilie, egumenul Stavronichitei, ignorînd hotărîrea tuturor celorlalte mănăstiri, l-a trimis pe părintele Tihon să îl „ajute” pe arhiepiscopul Stelian Harkianakis. Cînd părintele Tihon s-a întors, a fost trimis la sărbătorirea Chiliei Burazeri. Acolo, reprezentantul Mănăstirii Grigoriu (părintele Atanasie) a slujit împreună cu părintele Tihon şi cu restul. Orice comentariu este de prisos.

Părintele Epifanie Teodoropulos a fost redus la tăcere atunci cînd, acum vreo douăzeci de ani, i-au fost dovedite greşelile. Dar voi, cu aceleaşi argumente ne-teologice, vreţi să vă îndreptăţiți comuniunea cu patriarhii care propovăduiesc erezii „cu capul descoperit”, care au „o dragoste drăcească” pentru eretici, în vreme ce îi prigonesc pe adevărații Ortodocşi, asemănîndu-se astfel Patriarhului Beccos, Împăratului Copronim şi tuturor celor asemenea lor. Cînd le cîntaţi întru mulţi ani şi îi pomeniți, este acelaşi lucru cu a le spune „sînteţi pricepuți în Credinţă, şi vi se cuvine ascultare, închinăciune şi pomenire”. Nu îi ajutaţi să priceapă că merg pe o cale a răului; pe cînd dacă aţi fi încetat părtăşia cu ei, poate s-ar fi simţit vinovaţi şi ar fi purces la căutarea adevărului. Vina pentru tăcerea voastră vrednică de osîndă – pe care Sfîntul Grigorie Palama o numeşte un al treilea fel de ateism – crește de la o zi la alta, în pofida aşa-numitelor voastre proteste.

Cînd Latino-cugetătorii veneau aici în vremea patriarhatului lui Beccos pentru a întări unirea cu Latinii [papistaşii], Doamna noastră, Maica Fecioară, Păzitoarea Sfîntului Munte al Athosului, a grăit zicînd: „Vin vrăjmaşii Fiului meu şi ai mei!”

Anul trecut, cînd urmaşul lui Beccos – Dimitrie („Conducătorul Ortodoxiei”!) – a sosit, a găsit Sfîntul Munte învestmîntat în negru, după două săptămîni de foc neîncetat. [4] Cine are urechi de auzit, să asculte glasul Preasfintei Maici a lui Dumnezeu!

Fie ca să găsiţi calea neascultării celei bune, aşa cum învaţă Sfîntul Nicodim Aghioritul în Tîlcuirea sa a celor Paisprezece Epistole ale Sfîntului Pavel, zicînd: „Dacă el [egumenul sau episcopul] este rău în Credinţă, de crede învăţături ereticeşti şi hulitoare, fugi de el, chiar de ar fi un înger din Ceruri”.

Stareţul Sava,

Un călugăr nemonahicesc, dar Ortodox

Chilia Sf. Nicolae, Kapsala, 13 august 1991

 

Documentul original a fost publicat prima dată în publicația periodică

a mănăstirii Esfigmenu „Sfîntul Agatanghel al Esfigmenului”, noiembrie-decembrie 1991

 

Stareţul de veşnică pomenire a rămas neclintit în mărturisirea sa pînă la rãposarea în octombrie 1991, în pofida multelor încercări ale altor părinţi athoniţi de a-l convinge să le împărtăşească convingerile. Ucenicul şi urmaşul său, părintele Alipie, aducîndu-şi aminte de dorinţa şi testamentul Sfîntului Marcu al Efesului şi urmîndu-i pilda, nu îngăduie pomenitorilor patriarhului să ţină slujbe de pomenire la mormîntul Părintelui.

Note:

[1]. Păcatul şi erezia, precum ne învaţã Sfinţii Pãrinţi, diferă în mod esenţial: Păcatul este o încălcare a legii lui Dumnezeu, dar erezia este o schimbare a legii lui Dumnezeu.

[2]. Harkianakis a fost acuzat de propovăduirea ereziei de către Mitropolitul Augustin al Florinei şi de către credincioşii ortodocşi din Australia.

[3]. Mărturisirea individuală a păcatelor este îndeajuns pentru iertarea păcatelor personale şi individuale, dar pentru păcate publice împotriva Credinţei, trebuie săvîrşită şi o pocăinţã şi îndreptare publică, potrivit cuvintelor Mîntuitorului nostru: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatãlui Meu, Carele este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Carele este în ceruri.”

[4]. Focul a ţinut de la 1 august pînã pe 15, adică întreg postul Născătoarei de Dumnezeu. -n. ed.

 

Paisie Aghioritul cu ereticul patriarh Bartolomeu