„Despre Viața în Hristos” – carte de căpătîi

Astăzi Biserica Ortodoxă face pomenirea unui sfînt teolog, filosof, liturghist, mistic, scriitor, savant și diplomat bizantin, reprezentant autentic al isihasmului (isihasm = Ortodoxie, în sensul în care fără isihasm nu există Ortodoxie, adică mîntuire). Nicolae Cabasila (1322-1391) a fost un apropiat al împăratului bizantin Ioan al VI-lea Cantacuzino, împreună cu care s-a retras la mănăstire. În disputa isihastă a luat partea monahilor atoniți, fiind apropiat cu sf. Grigorie Palama (1296-1359).

Lucrarea de căpătîi a sa este „Despre viața în Hristos” pe care o pun la dispoziție aici. Esența acesteia este în ideea că unirea cu Hristos este actualizată și desăvîrșită prin trei dintre tainele Bisericii, anume botezul, mirungerea și euharistia. Este structurată în șapte „Cuvinte”, după cum urmează:

1. VIAŢA IN HRISTOS SE DOBÎNDEŞTE PRIN SFINTELE TAINE
2. ROLUL SFÎNTULUI BOTEZ ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ
3. ROADELE SFÎNTULUI MIR ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ
4. ROADELE SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIAȚA DUHOVNICEASCĂ
5. CE ROADE ADUCE ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TÎRNOSIREA SFÎNTULUI ALTAR?
6. CUM PUTEM PĂSTRA ROADELE VIEŢII DUHOVNICEŞTI DOBÎNDITE PRIN SFINTELE TAINE
7. CUM SE SCHIMBĂ SUFLETUL CREŞTINULUI DACĂ PE LÎNGĂ HARUL SFINTELOR TAINE SE ADAUGĂ ŞI STRĂDANIA PROPRIE

În lucrarea sa, Sf. Nicolae Cabasila „afirmă tranşant că nu este creştin decât acela care a realizat hic et nunc experienţa vie, conştientă a prezenţei Domnului. Cuvântul este înfricoşător pentru cei ce se străduiesc în Hristos fără a fi ajuns la o asemenea experienţă, şi scandalos pentru cei obişnuiţi – în spirit secular – să denunţe mărturiile sfinţilor ca basme ale unor veleitari. Însă afirmaţia sfântului trebuie acceptată ca mărturie a unei experienţe, a unui fapt trăit, şi nu ca o concluzie interesantă, “teoretică”, a unei antropologii hristologic-pneumatologice. Trebuie reţinut, de asemenea, că perspectiva sfântului Nicolae Cabasila nu este aceea a unui călugăr şi că, potrivnic ideii obişnuite (comode) despre privilegiile căii monahale în privinţa vieţii duhovniceşti, este o perspectivă spirituală realizabilă de orice credincios, în sfintele taine şi în viaţa comunităţii eclesiale.” (sursa)

„Creştinismul sfântului Nicolae Cabasila nu are nimic de-a face cu moralismele noastre dulceag-ipocrite, limitate la contabilizarea păcatelor şi a virtuţilor. E o vieţuire în concret, o priză viguroasă cu realitatea, o restituire a omului întreg, în mijlocul unei lumi în care se integrează văzutul şi nevăzutul într-un fapt unitar de viaţă. Faptul că cei mulţi nu văd nu reprezintă un criteriu serios pentru ceea ce înseamnă omul şi lumea; doar cel ce realizează o experienţă similară celei descrise de sfinţi poate da o mărturie întemeiată despre ceea ce este viaţa. Pentru că el trăieşte anticipat, acum şi aici, starea pe care lumea o va avea în forma ei ultimă, fiind productiv şi acum, şi aici, dezvoltându-şi conştiinţa unei responsabilităţi mult mai largi decât pietista (deci, prost înţeleasa) “grijă de suflet”.” (ibidem)

„Sfântul Nicolae Cabasila nu descrie creştinismul pasiv al statului-cu-mâinile-în-sân, care aşteaptă să facă Hristos totul, ci efortul celui care, deplin renăscut în Hristos, trăieşte conform cu ceea ce a primt, urmându-L pe Hristos pentru a trăi în Hristos, adică aşa cum vieţuieşte Hristos. E o descriere nu doar a ceea ce stă în puterea Domnului, ci şi a ceea ce stă în puterea celui care, cu Hristos, trăieşte ca Hristos, hristificat.” (ibidem)

 

“Nu stă în puterea noastră nici să ne naştem, nici ca, după ce am murit, să înviem sau să rămânem tot morţi. Cât despre ceea ce stă în puterea voinţei omeneşti, adică alegerea binelui, iertarea greşelilor aproapelui, bunătatea deprinderilor, curăţenia sufletului, privirea spre Dumnezeu, răsplata pentru astfel de fapte formează cea mai deplină fericire pentru om. Căci stă în puterea noastră să le împlinim ori să le ocolim, iar dacă le dorim, atunci suntem vrednici să şi luăm plata potrivit acestei dorinţe. Dar dacă sufletul nostru nu doreşte o asemenea fericire – şi fără să vrem noi, nimeni nu ne poate sili să dorim sau să urâm ceva –, atunci cu ce drept am putea cere să gustăm de ea?” („Despre viața în Hristos”, p.165). 

 

Cabasila mai este bine cunoscut și apreciat pentru „Tîlcuirea Dumnezeieștii Liturghii” în care lămurește profund și accesibil înțelesurile și acțiunile din timpul Sf. Liturghii. Cartea o puteți accesa aici.