Prima pagină > Atitudine, Ortodoxie, Ştiri > Reacția mănăstirii Răciula și apostazia pr. Pafnutie

Reacția mănăstirii Răciula și apostazia pr. Pafnutie

Declarația mănăstirii vine în contextul publicării acestui articol („Apostazie: Preotul Pafnutie, duhovnicul Răciulei, în spotul electoral al pro-sodomitei Maia Sandu”).

Mănăstirea Răciula mărturisește că se disociază de campania electorală (lucrare antihristică specifică demonocrației) și în același timp mărturisește că pomenește liturgic stăpînirea antihristică (adică inclusiv pe președinta Sandu, dacă aceasta va fi întronată de electorat sau de forțe neautohtone). Aceasta este serghianism. Iar serghianismul este erezie. Îndreptarea unei căderi nu este îndreptare atunci cînd prin aceasta se mărturisește o erezie. Nu este mîntuitor cînd se alege erezia în locul apostaziei. Pe de altă parte, această mărturisire serghianistă a Răciulei nu este surprinzătoare, din moment ce mănăstirea respectivă este parte componentă a organizației „Mitropolia Moldovei”, cult care se supune statutar și necondiționat statului, oricît de anticreștin ar fi acesta (de exemplu, împărtășirea în altarul catedralei centrale a pro-sodomitului Filat este doar unul din exemplele grăitoare; la fel de serghianiste în esență sînt, de exemplu, amenințările din 2013 ale ep. Marchel cu excomunicarea guvernanților pro-sodomiți care s-au dovedit în realitate a fi nimic altceva decît o retorică contextuală sterilă și paralelă cu Ortodoxia).

În declarația sa, mănăstirea Răciula recunoaște că cunoștea de faptul că s-au făcut filmări pe teritoriul mănăstirii. Faptul de care se arată deranjați – ceea ce nu înseamnă neapărat că i-a deranjat în realitate atît timp cît nu li s-a pătat „imaginea” de ortodocși prin vădirea pe internet a faptei săvîrșite de duhovnicul lor, Pafnutie – este că M. Sandu nu s-a obosit să-i informeze că filmările făcute de echipa ei vor fi „distribuite public”… Curat murdar: Maia Sandu, prin coincidență candidat electoral aflat în plină campanie electorală, bate la ușa mănăstirii Răciula pentru a vizita chilia mătușii sale răposate și, „printre altele”, vine cu operatorul în urma ei ca acesta să o filmeze cum discută amical cu preotul Pafnutie Popa. Și „normal”, face aceasta doar pentru videoteca personală, pentru că ea, ca „creștină îmbisericită” ce este, ține mult la imagini cu duhovnici cu autoritate, nu? Această întrebare este, firește, retorică și arată ipocrizia diplomației răciuliste pusă față în față cu realitatea de pe teren (ispita îngăduită de Dumnezeu pentru încercarea credinței și trezviei pr. Pafnutie) – o discuție amicală în curtea mănăstirii cu o activistă pro-sodomită notorie riscă să-i compromită imaginea de „duhovnic” a preotului Pafnutie, cleric al patriarhiei Moscovei. Totuși, acesta nefiind un simplu monah sau pelerin întîmplat prin curtea mănăstirii, este „acoperit” (cu scopul de a fi scos de sub lovitura mediatică, nu și duhovnicească) de o declarație semnată de stareță (care însă nu a vorbit sau, cel puțin, nu a apărut vorbind amical cu vrăjmașul lui Hristos, spre deosebire de pr. Pafnutie); formal și insituțional, arhimandritul Pafnutie este arhimandrit, autoritate duhovnicească a mănăstirii. El, și nu maica Eustolia sau Eustafia ia cuvîntul la proteste și își învață în fiecare Duminică de pe amvon enoriașii care caută la el. „… Cine este fricos şi puţin la suflet, acela să iasă şi să se întoarcă acasă, ca să nu facă fricoase şi inimile fraţilor lui, cum este inima lui.” (Deut. 20:8)

Reacția mănăstirii este un pas anti-PAS (amplificat de oponenții politici în contextul campaniei electorale), însă duhovnicește este doar o jumătate de măsură. De facto, apostazia preotului Pafnutie (este vorba de acea discuție amicală cu vrăjmașul lui Hristos) nu se dizolvă prin declarația „soborului” mănăstirii. La nivel informațional-electoral, un asemenea document este necesar. Nu însă în raport cu apostazia individuală. Din păcate, publicarea respectivei declarații mănăstirești încă nu îl poate face pe pr. Pafnutie să mărturisească într-un glas cu proorocul David: „Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urît şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am topit?” (Ps. 138:21). Dar, la Dumnezeu, niciodată nu este prea tîrziu. În această viață.

+ + +

Notă: autorul acestei scrieri este anti-politic, nu susține vreun candidat electoral și nu participă la „alegeri”.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: