Știați că ONU are un site neoficial despre Noua Ordine Mondială? Și nu e fake.

iată site-ul, creat în 2018: http://unnwo.org/

din engleză: NWO – New World Order – Noua Ordine Mondială

pe site scrie: „The United Nations New World Order Project is a global, high-level initiative founded in 2008 to advance a new economic paradigm, a new political order, and more broadly, a new world order for humankind, which achieves the UN’s Global Goals for Sustainable Development by 2030, and the happiness, well-being, and freedom of all life on Earth by 2050.” 

și încă un motto relevant care apare pe site: „A great revolution is waiting for us.  The crisis doesn’t only make us free to imagine other models, another future, another world. It obliges us to do so.” (autor – Nicolas Sarkozy, ex-președinte al Franței)

Detalii relevante în video-ul de mai jos:

vremurile de pe urmă: plată cu propriul trup

Minunata lume nouă: suedezii își bagă cipuri sub piele

La moment, peste 4000 de suedezi și-au implantat sub piele cipuri (aproximativ de mărimea unui bob de orez) pentru a desfășura activități cotidiene și pentru a înlocui cărțile de credit sau numerarul. Elita globală planifică ca milioane de oameni din întreaga lume vor accepta benevol acest mod de plată fără să mai aibă „grija” cardului de credit.

Mai mult, suedezii vor accepta treptat cipuri pentru monitorizarea sănătăţii, precum și înlocuirea cartelelor care le permite să intre în birouri și clădiri după ce au văzut cît de uşor pot să plătească în magazine cu o simplă atingere a mîinii. Suedia își doreşte să fie prima ţară din lume care renunță definitiv la banii cash, în favoarea plăților mobile și a cardurilor și, mai nou, a cipurilor introduse sub pielea mîinii.

„Despre Viața în Hristos” – carte de căpătîi

Astăzi Biserica Ortodoxă face pomenirea unui sfînt teolog, filosof, liturghist, mistic, scriitor, savant și diplomat bizantin, reprezentant autentic al isihasmului (isihasm = Ortodoxie, în sensul în care fără isihasm nu există Ortodoxie, adică mîntuire). Nicolae Cabasila (1322-1391) a fost un apropiat al împăratului bizantin Ioan al VI-lea Cantacuzino, împreună cu care s-a retras la mănăstire. În disputa isihastă a luat partea monahilor atoniți, fiind apropiat cu sf. Grigorie Palama (1296-1359).

Lucrarea de căpătîi a sa este „Despre viața în Hristos” pe care o pun la dispoziție aici. Esența acesteia este în ideea că unirea cu Hristos este actualizată și desăvîrșită prin trei dintre tainele Bisericii, anume botezul, mirungerea și euharistia. Este structurată în șapte „Cuvinte”, după cum urmează:

1. VIAŢA IN HRISTOS SE DOBÎNDEŞTE PRIN SFINTELE TAINE
2. ROLUL SFÎNTULUI BOTEZ ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ
3. ROADELE SFÎNTULUI MIR ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ
4. ROADELE SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIAȚA DUHOVNICEASCĂ
5. CE ROADE ADUCE ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TÎRNOSIREA SFÎNTULUI ALTAR?
6. CUM PUTEM PĂSTRA ROADELE VIEŢII DUHOVNICEŞTI DOBÎNDITE PRIN SFINTELE TAINE
7. CUM SE SCHIMBĂ SUFLETUL CREŞTINULUI DACĂ PE LÎNGĂ HARUL SFINTELOR TAINE SE ADAUGĂ ŞI STRĂDANIA PROPRIE

În lucrarea sa, Sf. Nicolae Cabasila „afirmă tranşant că nu este creştin decât acela care a realizat hic et nunc experienţa vie, conştientă a prezenţei Domnului. Cuvântul este înfricoşător pentru cei ce se străduiesc în Hristos fără a fi ajuns la o asemenea experienţă, şi scandalos pentru cei obişnuiţi – în spirit secular – să denunţe mărturiile sfinţilor ca basme ale unor veleitari. Însă afirmaţia sfântului trebuie acceptată ca mărturie a unei experienţe, a unui fapt trăit, şi nu ca o concluzie interesantă, “teoretică”, a unei antropologii hristologic-pneumatologice. Trebuie reţinut, de asemenea, că perspectiva sfântului Nicolae Cabasila nu este aceea a unui călugăr şi că, potrivnic ideii obişnuite (comode) despre privilegiile căii monahale în privinţa vieţii duhovniceşti, este o perspectivă spirituală realizabilă de orice credincios, în sfintele taine şi în viaţa comunităţii eclesiale.” (sursa)

(emisiune) Cauzele oculte ale Revoluției „Ruse” din 1917

În această emisiune s-a discutat despre:

• revoluția „rusă” din 1917
• vremurile de pe urmă
• Adevărul absolut vs adevărul relativ
• unirea principatelor din 1859
• cauzele Revoluției „franceze”
• cauzele Iluminismului
• cauzele Renașterii
• mișcarea catarilor
• cultul Mamonei
• civilizația apuseană
• și altele

Calendarul bisericesc – o abordare ortodoxă (1)

Publicăm, pe capitole, cartea „Problema Calendarului” (The Calendar Question) care a fost scrisă de părintele Vasile Sakkas în 1973. Această carte este de folos creștinilor care sînt sincer interesați să se lămurească din perspectivă ortodoxă în privința controversei stil nou – stil vechi, care este mai mult decît o simplă controversă; este o problemă ce ține de mîntuire, de rai și iad.

---

/ acest blog nu ține în vreo formă de Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România /

 

Capitolul I

Însemnătatea dogmatică a calendarului bisericesc

Calendarul ,,nu este dogmă” – susţin adversarii noştri, lăsînd astfel să se înţeleagă că oricine poate să facă cu el ce doreşte. Este chestiunea calendarului o problemă cu adevărat dogmatică? Fireşte, aceasta depinde de perspectiva din care examinezi problema. Barba şi rasa mea nu constituie cu siguranţă o dogmă, pentru că existenţa lor nu creşte sau micşorează numărul Persoanelor Sfintei Treimi. Cu toate acestea, dacă desconsider însemnele preoţiei mele cu care m-a onorat Biserica lui Hristos – pe care ea le socoteşte mai preţioase decît purpura împărătească – nu voi jigni astfel Biserica însăşi? Chiar dacă rasa şi barba mea nu constituie prin ele însele o dogmă, dacă le lepăd fără nici un motiv, nu necinstesc Biserica care m-a cinstit pe mine şi care este temelia tuturor dogmelor? Prin urmare, cum este cu putinţă să izolez dogmele de restul vieţii şi trăirii Sfintei, Soborniceştii Biserici Ortodoxe a lui Hristos?

Altfel despre Mișcarea Legionară (2)

Continuarea Părții 1;

Unul dintre conceptele fundamentale ale legionarismului este cel de neam pe care C. Codreanu l-a definit în termeni civilizaţionişti anticipînd astfel cu cîteva decenii teoria civilizaţiilor. Astfel, Căpitanul vedea neamul în felul următor: „Cînd zicem Neamul Românesc, înţelegem toţi Românii vii şi morţi, cari au trăit de la începutul istoriei pe acest pămînt şi cari vor mai trăi şi în viitor.”[1]

Şi în continuare: „„Neamul are:

1. Un patrimoniu fizic, biologic: carnea şi sîngele[2].
2. Un patrimoniu material: pămîntul ţării şi bogăţiile.
3. Un patrimoniu spiritual care cuprinde:

Parada euro-sodomită de la Chișinău: 9 puncte pe i

Și în acest an Moldova a reușit să opună o minimă rezistență în fața acțiunii agresorilor sodomiți finanțați de peste hotare. Sîmbătă, 17 mai 2014, a avut loc încă o tentativă (a 3-a) – organizată minuțios de gruparea extremistă a homosexualilor locali și venetici – de (1) propagandă publică printre moldoveni (inclusiv copii) a perversiunilor, (2) de pîngărire a valorilor noastre naționale, (3) de atac împotriva familiei tradiționale (conform constituției noastre) și de sfidare demonstrativă a legii (cu privire la întruniri, care prevede direct că manifestațiile care atentează la moralitatea publică și pot provoca dezordine publică sînt interzise), în tandem cu poliția pro-pederastică a guvernării uzurpatoare.

După micșorarea isteriei mass-media despre succesul homosexualilor de a desfășura așa-numitul ”Marș al egalității”, se cuvin acum cîteva observații și puncte pe i pe marginea celor petrecute în sîmbăta trecută în țara noastră:

Operaţiunea ”Recensămîntul 2014”: stăpînii fermei vor să vadă exact cîte dobitoace au mai rămas în viaţă și de cîtă ”pîine” și de care ”circ” au acestea nevoie

Cei care își zic ”guvernare” și ”stat” au început de două zile (de pe 12 mai) să-i numere pe cetățenii și necetățenii care se (mai) află în Moldova. Și nu doar să-i numere, ci să culeagă informații foarte detaliate despre aceștia, precum și despre locuințele lor. Sloganul acestei operațiuni este unul foarte ”inspirat”: ”Numără-te printre cei care contează!”.

Potrivit directorului Biroului Național de Statistică, Lucia Spoială, față de recensământul din 2004, cel din acest an va veni cu mai multe elemente noi, introduse la recomandarea experților europeni: „Moldova este prima țară din spațiul ex-sovietic care realizează un recensământ ca în UE”.

Dacă la recensămîntul din 2004 s-a folosit un singur chestionar pentru informații despre persoană, acum se folosesc tocmai patru, inclusiv chestionare despre locuințe. Recenzorii din partea statului vor umbla pe la toate casele pînă pe 25 mai. Conform reportajelor din mass-media, oamenii care s-au numărat printre primii intervievaţi la recensământul-2014 susţin că s-au simţit deranjaţi să le declare recenzorilor despre veniturile personale, condiţiile în care locuiesc, starea de sănătate şi multe altele.

Marş homosexual la Chişinău. Moldovenii s-au supus sau mai au glas…?

Activiştii homosexuali fac propagandă anti-familie de pe podişorul tinerilor căsătoriţi de pe str. Mateevici – simbolul familiei tradiţionale.
19 mai 2013.

Pentru a 13-a oară în istoria RM, gruparea extremistă a activiştilor homosexuali angajaţi în Moldova organizează festivalul de propagandă a sodomiei în rîndurile moldovenilor „fundamentalişti” şi „homofobi”. Astfel, aşa-numitul festival „Curcubeul peste Nistru” va începe săptămîna viitoare pe 13 mai (marţi) şi se va încheia pe 18 mai (duminică).

În această lucrare subversivă au hotărît să se angajeze (unii din convingeri, alţii s-au vîndut pentru arginţi) mai multe instituţii cu menire culturală, precum şi mass-media. Aşa cum informează în programul oficial chiar gruparea extremiştilor homosexuali care activează sub acoperirea persoanei juridice cu numele „GenderDoc-M” (cu sediul în sect. Telecentru), Cinematograful de stat „Odeon” va fi gazda unor filme străine de propagandă homosexuală, biblioteca municipală (!) „B. P. Haşdeu” va găzdui aşa-numita „biblioteca vie” a sodomiţilor; ca de obicei, clubul „Faraon” din sectorul Rîşcani va aduna elementele antisociale şi antinaţionale din mişcarea respectivă sub acelaşi acoperiş pentru un „party” de sărbătoare; clubul „Tipografia 5” din centrul capitalei (administrat, conform unor date, de lesbiana Boldescu) îşi va deschide călduros braţele pentru alte activităţi pederastice, iar marginalul cuibar de scursuri pseudo-culturale „Teatru-spălătorie” va continua şi în acest an să le spele creierele acelor moldoveni care vor să scape cît mai repede de valorile „demodate” şi „întunecate” ale neamului nostru. De menţionat este şi aceea că dezmăţul pederastic numit „Curcubeul peste Nistru” este sprijinit oficial de ambasada Marii Britanii, iar mediatic de portalul „diez.md”.

Evenimentul-cheie prin care activiştii homosexuali urmăresc să sărbătorească cucerirea ideologică a capitalei Moldovei este provocarea numită „Marşul Egalităţii” prin inima capitalei – monumentul domnitorului nostru Ştefan cel Mare şi Sfînt şi Piaţa Marii Adunării Naţionale. Anul trecut aceştia au reuşit – cu susţinerea directă a forţelor de ordine de la MAI (conduse de pldm-istul Recean) şi prin pasivitatea trădătoare a conducătorilor mitropoliei Moldovei (mitropolitul Vladimir Cantarean şi ceilalţi ierarhi sodomofili) dimpreună cu capul asociaţiei „Fericita Maica Matrona” prot. activist Cibric Anatolie – să-şi îndeplinească scopul: mărşăluirea demonstrativă prin centrul capitalei (str. A. Mateevici) cu expunerea masivă în mass-media europenistă. Despre diversiunea de anul trecut o mărturiseşte însăşi una din activistele sodomite: https://www.youtube.com/watch?v=5XPzdwBOGG4

Mai mult decît atît, deja de o lună gruparea homosexuală a început recrutarea prin internet a unor „voluntari” care au „abilitatea de a reacţiona rapid la schimbări de situaţii” pentru „organizarea şi asigurarea bunei desfăşurări a marşului” sodomit:

Ca de obicei cînd e vorba de fărădelegi, este foarte probabil că acum după culise au loc negocieri şi presiuni locale şi internaţionale (europeniste) asupra primăriei capitalei (acolo unde au mai rămas cîţiva oameni cu ceva verticalitate morală) ca aceasta să cedeze lobby-ului sodomit şi să nu împiedice (mai mult, să contribuie la) organizarea marşului homosexual anti-familie. Activiştii homosexuali scriu: „Despre ziua, locul şi timpul desfăşurării sale, se va anunţa după ce autorităţile locale vor lua deciziile cuvenite.” Într-un articol scris acum un an („19 mai 2013: momentul adevărului”) cu aceeaşi ocazie, puneam întrebarea: va găsi primarul Chirtoacă în sine suficientă dragoste faţă de valorile tradiţionale reale ale poporului nostru, va putea să aplice concret prevederile stipulate de art. 8 al Legii cu privire la întruniri şi alte documente internaţionale relevante (detalii) care interzic expres manifestaţiile publice care încalcă morala publică sau va alege totuşi să-şi plece trădător capul în faţa stăpînilor europeni, aducîndu-i în jertfă pe alegătorii şi strămoşii lui, aşa cum a ales să facă unchiul său care a votat împreună cu partidul său (fărăde)legea antidiscriminare? Din păcate, răspunsul la această întrebare pare evident, dacă e să ne amintim de pocăinţa publică pe care a adus-o Chirtoacă în faţa unei alte minorităţi agresive, cu ocazia provocării sioniste organizate de aceasta în centrul capitalei de sărbătoarea „hanuka” în decembrie 2013. 

Conform unor informaţii, activiştii homosexuali plănuiesc să-şi desfăşoare „parada” pe parcursul zilei de 17 mai.

Notă: Activiştii homosexuali au o atracţie aparte pentru lucrarea de spurcare a ceea ce este de valoare pentru băştinaşi. În acest sens, este grăitor şi faptul că săptămîna viitoare (între 11 şi 17 mai) se desfășoară Zilele Familiei în Moldova, pentru a 6-a oară. Că principalul duşman al mişcării extremiste sodomite este familia normală tradiţională nu este un secret, iar spurcarea acestei instituţii de bază (pentru orice stat sănătos) reprezintă o plăcere aparte pentru gruparea lui Marcicov-Frolov-Danilov-Zavadovschi-Brega & Co.

P.S. apropo, știați că homosexualii din Moldova deja au solicitat autorităților ca „familiile” acestora să fie recunoscute la fel ca cele tradiționale? (+video)

* Comentariile care conţin incitare la violenţă sau cuvinte obscene vor fi cenzurate.

CELE DOUĂ CALENDARE: ASPECTE RELEVANTE

Mai că majoritatea celor care îşi dau cu părerea despre aşa-numita „problemă a calendarului” – atît cei care sprijină păzirea calendarului ortodox, cît şi cei care îndreptăţesc lepădarea acestuia în favoarea celui apusean – pun într-o oală măsurători diferite: unii zic că metrul este mai exact decît kilogramul, ceilalţi se zbat să demonstreze contrariul – kilogramul este mult mai exact decît metrul şi chiar decît litrul.

Ce vreau să afirm prin aceasta ? Că cele două calendare – ortodox şi apusean – măsoară fenomene şi procese cu totul deosebite între ele care, practic, nu vin deloc în atingere unul cu celălalt. Faptul că termometrul are unitatea de măsură „grade”, iar tăria băutirii alcoolice se măsoară în unităţi numite şi ele „grade”, precum şi unghiurile se măsoară cu un măsurător numit raportor care de asemenea este divizat în unităţi numite şi ele „grade” nu rezultă nicidecum că toate aceste instrumente – termometrul, alcoolmetrul şi raportorul – măsoară acelaşi obiect cu aceleaşi unităţi de măsură. Ce am putea crede despre un cineva care ar pune un termometru într-un pahar cu vodcă şi ar declara triumfător şi sigur de „corectitudinea” şi „exactitatea” măsurării sale: „Vodca are 22 de grade! Iar pe etichetă e scris că are 40 de grade! Deci, e contrafăcută!” ?

Cheful de pe 25 şi prohodul „aleşilor poporului”

Ne apropiem de ziua prăznuirii Sfîntului Ierarh Spiridon al Trimitundei pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe data de 12 decembrie după calendarul bisericesc, dată ce corespunde zilei de 25 decembrie după calendarul european-bancar-papistăşesc-mamonic. Cu toate acestea, o parte dintre cei care se declară creştini ortodocşi pretind că în această zi sărbătoresc o sărbătoare pe care o numesc convențional “Crăciun”. În ritualul prăznuirii acestei sărbători intră shoppingul pe la mall-uri cu promoţii, împărţire de cadouri pe la cunoscuţi şi necunoscuţi, chef cu familia şi neamurile şi urarea încărcată de o adîncă profunzime metafizică – ”Crăciun fericit

Actual: Noi și Biserica

de Ion Luca Caragiale

Încă de mult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi de jos au uitat de mult cărarea ce duce la locaşul icoanelor. Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli, slujbaşi, mari şi mici s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească – toţi sînt astăzi liber–cugetători. Şi, fireşte, dacă dumnealor sînt astfel, trebuie şi femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetătoare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dumnealor astfel decît mamele, adică liber-cugetători!

ECUMENISM și NAȚIONALISM

de Vladimir Moss

Biserica Ortodoxă este tulburată în zilele noastre de două maladii spirituale opuse şi egale una cu cealaltă: ecumenismul şi naţionalismul. Acestea sînt Scila şi Caribda ale Ortodoxiei contemporane. Ca şi nestorianismul şi monofizismul din secolul al cincilea, ele constituie două erezii aparent opuse, fiecare conducînd la fel de sigur la îndepărtarea de Ortodoxie şi către prăpastia iadului. Ele au crescut în tandem în cursul secolelor XIX şi XX, răspîndindu-se din Europa Apuseană (Franţa şi Germania) către Europa Centrală şi Răsăriteană (Polonia şi Balcani), şi dinspre Europa către întreaga lume. Ar putea părea ciudat ca asemenea mişcări opuse să se dezvolte împreună, însă aflăm adesea exemple similare în istorie, dimensiunea exagerată şi unilaterală a uneia provocînd reacţia celeilalte, la fel de exagerată şi de unilaterală. Ortodoxia nu stă în compromisul dintre două extreme, ci este un punct de vedere mai înalt care înţelege falsitatea şi pericolul fiecăreia dintre ele. Trist este faptul că mulţi dintre cei ce reuşesc să scape de una dintre cele două maladii cad adesea în cealaltă, şi doar puţini sînt într-adevăr aceia care reuşesc să le scape amîndorura.

Declaraţia REALĂ de independenţă a Republicii Moldova

---

În numele nostru şi al stăpînilor noştri, declarăm:

1. Acest stat – Republica Moldova – trebuie să servească intereselor celor care sînt conştienţi de foloasele pe care le poate aduce acest teritoriu şi „resursele umane” care trăiesc pe el.

2. Noi ştim că RM nu trebuie să aibă şi nu are nici un viitor. Singura ei menire, comună cu a celor de jos, este să fie o pistă de decolare spre zone unde noi, elita politică şi economică, copiii şi nepoţii noştri, vom avea viitorul asigurat.

3. Pentru a ne atinge scopurile, trebuie să ţinem cît mai departe populaţia (notă: a nu se folosi cuvîntul golit de sens „popor” decît în campaniile electorale) de ceea ce se numeşte „conducerea ţării”. Bineînţeles, această populaţie trebuie să cunoască şi să creadă orbeşte în scopurile noastre declarate, nu cele reale.

4. Aşa zise-le libertăţi umane, drepturile omului, declaraţiile privind echitatea şi bunăstarea socială, democraţia ş.a.m.d. trebuie folosite în interesele noastre, de moment şi pe termen lung.

5. Acestea au un singur scop: să ofere celor de jos iluzia libertăţii, iluzia participării la luarea deciziilor, chiar şi iluzia independenţei în alegerea propriului viitor. În acelaşi timp, acestea trebuie să servească drept paravan şi barieră care să asigure realizarea planurilor noastre pe toate segmentele vieţii: economie, politică, cultură.

6. Manipularea este mecanismul prin care vom asigura iluzia „libertăţii”. Ceea ce regimul sovietic realiza prin forţă, noi vom atinge prin manipulare.

7. Cele trei puteri oficiale în stat – legislativă, executivă şi judecătorească – nu vor putea funcţiona real fără a patra, arma noastră indispensabilă pentru asigurarea iluziei şi „realizarea planurilor noastre strategice”: mass-media. Este esenţial ca cei de jos să creadă dogmatic în libertatea presei şi televiziunii. Cu cît vor crede mai mult în aceasta – cu atît vor crede că tot ce urmează să se întîmple în ţară (”alegeri”, „reforme”, „dezvoltare”) se face în folosul şi spre binele lor.

8. Atunci cînd vom avea nevoie, vom provoca şi vom stimula orice fel de conflicte. Cu ajutorul presei noastre „echidistante, corecte şi imparţiale”, conflictele trebuie să distragă atenţia „josurilor” de la problemele reale ale ţării, să creeze obiective şi temeri false, să ardă energia maselor (morală şi fizică) etc., adică să asigure un mediu prielnic pentru atingerea scopurilor noastre.

9. Cînd cei de jos vor intui că sînt minţiţi, noi le vom oferi alţi lideri. Ciclul electoral va constitui doar un element al a unui simulator al dezvoltării ţării pentru cei de jos. Prin mass-media, prin lideri noştri de opinie, prin aşa-zisa societate civilă, îi vom minţi, apoi îi vom subjuga, apoi tot noi o să ne criticăm şi cei de jos o să ne ierte, şi ciclul va reîncepe din nou.

10. Vom prelua controlul asupra proprietăţii statului. Aceasta o vom numi pentru cei de jos „privatizare”. La început noi vom controla şi vom folosi în folosul nostru ceea ce formal aparţine celor de jos. Cînd cei de jos se vor simţi jecmăniţi, influenţaţi de mass-media şi experţii noştri, ne vor convinge să le luăm gratis ceea ce le aparţine.

11. Lipsa de resurse a RM nu va fi o problemă: o vom compensa prin crearea de condiţii care să impună părăsirea ţării de către cel puţin 1 milion de cetăţeni apţi de muncă. Aceştia trebuie să lucreze peste hotare pentru a asigura nouă traiul din truda lor şi pentru a întreţine slugile noastre – copii, fraţii şi părinţii din ţara lepădată pe care o cred a lor. Am învățat din experiența istorică că deportările forțate nu au eficiența de care avem nevoie.

12. Să nu uităm de pămîntul arabil, resursă de valoare. O mică parte îl vom împărţi „josurilor” noastre ca apoi să-i impunem să ni-l vîndă la preţ de nimic, iar restul îl vom oferi ”partenerilor noştri externi”.

13. „Valorile naţionale” ale celor de jos (indiferent de neamul lor) reprezintă un mare pericol pentru noi. Acestea îi pot trezi cînd nu ne aşteptăm. Ele trebuie înlocuite de altele – create de noi – care să nu împiedice realizarea intereselor noastre. În acest scop, orice mijloace sînt admise, cu excepţia celor care vor genera nemulţumiri în masă. Desfrîu extrem, cosmopolitism agresiv, individualism hedonist, libertate confesională (adică propagare a credinţelor cît mai străine şi distructive pentru băştinaşi) – iată de care „valori” avem nevoie, mai mult ca niciodată.

14. Dezbinarea – o altă armă absolut necesară. Dezbinarea celor de jos înseamnă temelia puterii noastre. Copiii de părinţi, fraţii de surori, profesorii de elevi, preoţii de creştini. Asmuţirea unuia împotriva altuia, a prezentului contra trecutului – iată cheia succesului impunerii noastre ca unici salvatori ai naţiunii. Aceasta o vom putea realiza doar pe baza punctului 6.

15. În RM vor exista atîţia moldoveni de cît vom avea nevoie ca să asigure comfortul nostru, al elitei democratice, comuniste, liberale sau a oricărei alta, după cum vom considera necesar, în funcţie de circumstanţe.

16. Moldovenii vor face atîţia copii cît vom dori noi şi vor ucide „benevol” prin spitale copiii nenăscuţi, îndeplinindu-şi datoria de cetăţeni cuminţi faţă de business-planul nostru: RM.

17. Moldovenii vor fi plătiţi atît ca să nu moară şi să rămînă funcţionali pentru interesele noastre. Pîinea şi circul trebuie oferit la timp, calitativ şi dozat, pentru evitarea revoltelor.

18. Vom permite manifestaţii, mitinguri, pichete atît timp cît ele vor viza efectele şi nu cauzele problemelor localncilor. Să privească și să nu vadă realitatea: că noi sîntem cauza. 

 

Analizînd rezultatele obținute în ultimii 22 de ani de statul ”suveran și independent” RM, am ajuns la concluzia că de facto s-a realizat o altă Declarație de Independență decît cea votată în 1991, ale cărei ”principii și valori” au fost reproduse mai sus. Declarația oficială (formală) de independență poate fi citită aici.

[sursa]

De ce sînt homofob

de Bronislaw Wildstein

Nu sînt homofob. Homosexualii nu-mi trezesc panică, nici vreun alt fel de teamă, și nu-mi provocă acele reacții fiziologice necontrolate ce constituie simptomele medicale ale fobiei. Doar că, astăzi, în cazul homosexualității, cuvântul „fobie” și-a pierdut semnificația inițială, iar limbajul în care se vorbește despre chestiune a fost atât de puternic ideologizat, încât împiedică, în loc să faciliteze înțelegerea acesteia. Acest limbaj, care, de fapt, ar trebui numit jargon, a fost însușit de către grupuri contraculturale agresive și transformat într-un instrument al luptei pentru putere. Așa-numitele grupuri gay fac parte din acest front și, prin reversiune, vorbesc în numele tuturor homosexualilor.

Se poate considera că, în cazul lor, ca și în cazul organizațiilor feministe cărora le place să fie numite „feminine” și să-și atribuie dreptul de a reprezenta femeile în general, avem de-a face cu o dialectică tipică pentru reprezentarea politică a minorităților. Reprezentanții autodesemnați ai acestora nu sînt interesați de integrarea minorității în societate, lucru ce se înțelegea în mod tradițional prin obținerea drepturilor depline, ci, dimpotrivă, tind spre o tensiune maximă între grupul pe care vor să-l reprezinte și toți ceilalți. O astfel de situaţie le consolidează rolul în mod radical. Într-o societate integrată, aceştia ar fi de-a dreptul inutili. Subliniind anatagonismele, ei se fac indispensabili, în scopul luptei, nu atît pentru drepturi, cît pentru o anume poziție în comunitatea considerată ca un agregat de grupuri și minorități. Fiindcă grupările care vorbesc astăzi în Occident în numele drepturilor minorităților, luptă, de fapt, în mare măsură, împotriva ordinii civilizației, și atacă ideea însăși de bine comun, care stă la baza concepției tradiționale asupra politicii.

Legea Antidiscriminare în Moldova: 13 EFECTE deja REALE

25 mai 2012 – adoptarea Legii Antidiscriminare (cu privire la asigurarea egalității)

1. mai 2012 – Homosexualii vor ca familiile lor să fie recunoscute ca fiind la fel de normale ca și cele tradiționale

 

Homosexualii vor ca familiile lor sa fie recunoscute ca normale, si cer autoritatilor sa fie tolerante. “Va rugam sa nu aruncati familiile noastre la gunoi. Avem aceeasi dragoste in ele si ne doare acest dispret”. Acesta a fost mesajul organizatiei GenderDoc-M catre ministrul familiei, Valentina Buliga. “Stimată doamnă ministru a familiei, nu aruncaţi familiile noastre la gunoi. Avem aceeaşi dragoste în ele şi ne doare acest dispreţ.În Moldova sunt mii de familii homosexuale. Acestea sunt mesajele pe care vrem să le transmitem doamnei Buliga, poate după aceasta se va gândi că mai sunt familii de care să îşi bată capul şi la care ar trebui să se gândească”, a declarat coordonatorul de program GENDERDOC-M Angela Frolov. (http://www.mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=6774)

19 mai 2013: momentul adevărului

Întrucît pe internet domnește o liniște simptomatică (ca cea dinaintea furtunii…) în raport cu un eveniment deosebit de periculos care urmează să aibă loc peste 3 săptămîni în capitala noastră, am hotărît să scriu acest articol pentru ca cei care se pretind patrioți și creștini să nu spună după consumarea evenimentului cu pricina că n-au știut ce se va întîmpla și pentru ca cei care conștientizează real situația să poată veni cu reacții constructive pe marginea situației create.

Despre ce este vorba?

În ziua de 19 mai 2013 vom afla, într-un sfîrșit, răspunsul la întrebarea cu adevărat ontologică care tot frămîntă ultimul timp societatea noastră post-modernă: s-a pederastizat sau (încă) nu Moldova?

Ministerul „sănătății” revine în forță împotriva cetățenilor

Acest articol nu se vrea a fi o analiză exhaustivă, ci un modest semnal de alarmă.

Iată că aflăm de pe pagina electronică oficială a Ministerului Sănătății (unde încă ministru este liberal-democratul Usatîi A.) că în această săptămînă poposește și în Moldova așa-numita ”Săptămînă Europeană a Imunizării”, al cărei slogan este unul care pretinde a fi foarte convingător și stimulant: Să prevenim, să protejăm, să imunizăm. Mai mult decît atît, un spot video dedicat acestei campanii are un slogan și mai roz (pe cît de patetic, pe atît de cinic, date fiind efectele ucigătoare ale multor vaccinuri):”Iubiți-i, protejați-i, vaccinați-i!”. Ministerul respectiv, ca un părinte grijuliu al națiunii, ne explică că această campanie are scopul de a informa populația ”neinformată” și de a combate ”percepțiile greșite” ale oamenilor referitor la vaccinuri…

TACTICILE MIȘCĂRII HOMOSEXUALE în propriile lor cuvinte

La sfârşitul lunii februarie 2013, Barack Obama a anunţat că el şi Departamentul de Justiţie al SUA nu vor mai apăra Legea pentru Protejarea Căsătoriei [DOMA], afirmând că legea este „neconstituţională”. Legea, datând din 1996, prevede că, în Dreptul federal, „cuvântul căsătorie reprezintă numai uniunea dintre un bărbat şi o femeie ca soţ şi soţie”.[1] I se interzice guvernului federal să recunoască „căsătoriile” homosexuale din punct de vedere al impozitelor, asigurărilor sociale şi al altor programe.

Pare evident că Obama lucrează la aranjarea lucrurilor pentru o recunoaştere federală a aşa-numitelor „căsătorii homosexuale”. Sondajele recente arată că un număr crescând de americani găsesc acceptabile „căsătoriile homosexuale”, lucru care spune mai multe despre falimentul moral al Americii decât despre capacitatea ei de a recunoaşte o lege morală obiectivă.

Declaraţiile lui Obama cu privire la DOMA ne oferă ocazia să ne întrebăm: Cum de sunt acceptate homosexualitatea şi „căsătoriile homosexuale” de atât de mulţi oameni?

Există diferiţi factori cauzatori, cel mai remarcabil fiind incapacitatea teologilor şi clericilor romano-catolici (aici se poate vorbi și despre clericii ortodocși – nota H.) de a transmite adevărata învăţătură morală catolică, şi disiparea autorităţii după conciliul Vatican II. Conducătorii actuali ai Bisericii nu îi mai controlează pe profesorii romano-catolici care propun principii şi practici contrare dreptului natural şi divin.[2]

Există şi alte cauze, dintre care trebuie menţionate chiar strategiile activiştilor homosexuali.