Archive

Archive for the ‘Cultură’ Category

”11:30” – un nou film fabricat în Moldova!

21 Noiembrie 2013 Lasă un comentariu

 

În data de 19 noiembrie 2013, scurtmetrajul produs în Moldova „11:30” a fost expus oficial atît în Internet, cît și pe micile ecrane, de către televiziunea naţională, în cadrul unei emisiuni dedicate tinerilor cineaști. Proiectarea filmului a fost însoţită de o amplă analiză şi discuţie pe marginea filmului, atît din punct din vedere cinematografic şi tehnic, cît şi din punct de vedere etico-moral. „11:30” a mai fost proiectat în cadrul festivalului de scurtmetraje „Future Shorts”, următoarea zi după lansare (24 februarie 2014). Mai mult, acest film urmează a fi proiectat pe 30 noiembrie 2013 la Festivalul Internaţional de Film „Toamna de Aur” (detalii: http://www.fest.md/ro/evenimente/filme/festivalul-de-film-toamna-de-aur). Citește mai mult…

Românimea profundă

3 Martie 2010 5 comentarii

preluare de pe blogul lui Tudor Mihăescu

„Uneori, România profundă e un ţăran.

Sau o stradă.

Sau un episcop.

Sau un nuc.

România profundă e România împotriva căreia încă se mai duce război.” (Mircea Platon)

Citește mai mult…

Jidovistică: Talmudul (IV)

21 Ianuarie 2010 2 comentarii

fragmentul precedent

III – Legea iubirii

Caritatea – este iubirea de Dumnezeu revărsată asupra oamenilor şi care formează diadema sublimă a moralei creştine, – aceasta este necunoscută de Talmud. Ovreii, ei înşişi, o mărturisesc.

  • „Omul caritabil nu există pentru cei din Iuda. Nu poate fi vorba de caritate în Israel”[121]

Într-adevăr, Talmudul, care exaltă sentimentele de simpatie naţională, către jidovi, – predică, din contra, o ură sălbatică împotriva celor ce nu sunt jidovi şi mai ales în contra creştinilor?[122] Astfel, el interzice ovreilor să aibă milă de un goi, sau să-i scape viaţa.

  • Este oprit să ai milă de un idolatru[123]. Când îl vezi pierind sau înecându-se într-un fluviu, sau când este aproape să moară, nu trebuie să-l scapi”[124].
Etichete:,

Altfel despre „Ţarul” sau „Ostrov”-ul scufundat

11 Ianuarie 2010 44 comentarii
Regizorul "rus" şi "ortodox" al "Ţarul"-ui

Regizorul "rus" şi "ortodox" al "Ţarul"-ui

De ceva vreme, virtualitatea românească ortodoxă şi cea mai puţin ortodoxă se arată ahtiată după noul, unicul, irepetabilul, lunghinianul film „Ţarul” (transliterat nu se ştie din ce motive ca „Tsar” sau „Tzar”). Creştini ca Laurenţiu Dumitru, Apologeticum, Vasile Călin Drăgan, Alex Rădescu ş.a. au recomandat (unii ca şi „cadou de anul nou”) cu tărie această „nouă capodoperă a inegalabilului regizor ortodox” Lunghin. În afara listei (încă) mai rămîne părintele Savatie, Saccsiv şi încă cîţiva…

Problema constă în următoarele: românimea (ortodoxă) nu cunoaşte Rusia (nu Federaţia Rusă), nu vrea s-o cunoască şi ia de bună orice otravă „rusească” pe care scrie „ortodox”. Nimeni dintre cei care au promovat şi promovează filmul respectiv nu s-au obosit să caute măcar cîteva detalii despre ce reprezintă cu adevărat acest film „ortodox”, despre care este realitatea istorică pe care pretinde să ne-o arate Pavel Lunghin (evreu, de altfel) sau despre care este reacţia ruşilor la acest film. Majoritatea ruşilor sînt îngreţoşaţi de creatura lui Lunghin, şocaţi de tupeul acestuia de a scuipa porceşte (a se citi „artistic”) în istoria reală a Rusiei ortodoxe şi în tot ceea ce înseamnă Monarhia ortodoxă şi Biserica Ortodoxă. Internetul de limbă rusă ţipă de analize şi reacţii dure şi pertinente ale unor oameni de calibru la adresa „Ţarul”-ui evreiesc; românimea tace şi priveşte, aplaudînd orbeşte „halucinaţiile” bine orchestrate şi direcţionate ale lui Lunghin, ajutat de un oarecare „ţaro-călugăr” Mamonov. Citește mai mult…

Jidovistică: Talmudul (II)

5 Ianuarie 2010 8 comentarii

fragmentul precedent

I. Patima de proprietate

Talmudul hărăzeşte numai jidovilor întreg pă­mântul, cu toate bunurile din lume.

  • „Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat ovreilor pe goimi (adică pe cei ce nu sunt ovrei) cu toate avuturile lor”[1].
  • „Dumnezeu a dat iudeilor putere asupra averii şi a vieţii tuturor popoarelor.[2]

Israel este ca stăpâna casei, căreia bărbatul îi aduce bani. Într-adevăr, fără să îndure greutatea muncii, el trebuie să primească bani de la toate popoarele din lume”[3].

  • „Când va veni Messiah [Antihrist], ovreii se vor îmbogăţi enorm, pentru că toate tezaurele popoarelor vor trece în mâinile lor”[4].

În consecinţă, Talmudul dă jidovilor dreptul de a fura pe goimi. Citește mai mult…

Jidovistică: Talmudul (I)

4 Ianuarie 2010 5 comentarii

fragment din cartea doctorului Nicolae Paulescu „Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul, Francmasoneria” (se poate DESCĂRCA)

Pe vremea lui Iisus Hristos, secta fariseilor răspân­dea, printre ovrei, oarecare învăţături explica­tive asupra Bibliei. Pentru ca să împiedice pierderea acestor doctrine, zise tradiţionale, un haham (rabin), numit Iuda Ha-Kadoş („sfântul”) a scris, către sfârşitul veacului al II-lea, o carte intitulată Mişna. Mai târziu, Mişna s-a mărit cu diverse comentarii, care au format Ghe­mara. Aceste comentarii, – împreună cu Mişna care le serveşte de text, – con­stituie Talmudul.

Sunt două Talmuduri: unul, numit Talmudul din Ierusalim (Talmud Jeruşalmi), care a fost scris în Palestina, probabil în Tiberiada, pe la anul 380[1] după Hristos; şi celălalt, numit Talmudul din Babilon (Talmud Babli) care a fost redactat în Babilonia şi isprăvit către sfârşitul secolului VI. Dar, Talmudul din Babilon a fost, mai târziu, am­plificat prin comentarii, făcute de hahamii din Evul Mediu.

Aşa, Moise Maimonide, rabin din secolul al XII-lea, a scris un extract din Talmud şi a numit lucrarea sa, Iad Hacazaca (mână tare). Rachi, haham din Troyes şi, în urma lui, mai mulţi rabini francezi, din veacurile al XII-lea şi al XIII-lea, – au redactat nişte glose talmudice, numite Tosafot (adiţiuni), de unde se trage şi numele de Tosafişti, sub care sunt cunoscuţi.

Josef Karo, haham spaniol, din secolul al XVI-lea, care a locuit câtăva vreme la Nicopol şi la Constantinopol, a publicat în 1567, ŞulhanAruk Citește mai mult…

Perspectiva ieromonahului Savatie din „Audienţă la un demon mut”

21 Iunie 2009 Lasă un comentariu

Preiau de pe un site al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România un articol-analiză, pe care-l consider pertinent şi deosebit de important pentru înţelegerea înşelărilor de care sîntem şi vom fi cuprinşi, sub diavoleasca mască a „ortodoxiei” postmoderniste.

Zilele trecute am citit una dintre ultimele apariţii la Editura Cathisma, Audienţă la un demon mut, de Savatie Baştovoi, un roman istorico-fantastic despre soarta Bisericii în vremurile de pe urmă.

Nu voi face nici un fel de introducere la ceea ce am de spus şi voi fi cât de succint se poate, pentru a mă face cât mai bine înţeles. Chiar dacă acesta este un roman istorico-fantastic, care, prin genul lui literar, dă multă laxitate autorului în a zugrăvi evenimentele, mesajul pe care-l transmite este unul extrem de important.

În realitate, indiferent de stilul literar abordat, orice carte transmite un mesaj, iar autorul cărţii se face trâmbiţa acestui mesaj, pe care ar fi putut să-l ducă mai departe, sau ar fi putut să-l ţină doar pentru el. În fine, oamenii scriu cărţi, eseuri, articole tocmai în scopul de a spune ceva anume semenilor lor. Prin urmare, părintele Savatie Baştovoi – care nu scrie nici de ieri, nici de azi, ci are o îndelungată activitate în acest domeniu – ştie prea bine ce-a vrut să spună aproapelui său şi este responsabil pentru ceea ce a spus, chiar şi în paginile unui roman istorico-fantastic. Citește mai mult…