Arhiva

Archive for the ‘Ştiri’ Category

ECLEZIOLOGIA ADEVĂRULUI: un Domn, o Credință, un Botez. Un Potir – O Biserică. (partea 4)

3 Decembrie 2017 Lasă un comentariu

>> Partea 1 <<

>> Partea 2 <<

>> Partea 3 <<

IV. CANONUL 15: ECLEZIOLOGIA „Mărturisirii …” împotriva ECLEZIOLOGIEI SFINŢILOR

Ultimul alineat al „Mărturisirii …” arată chintesenţa acestui document:

„Într-o Biserică Vie, atunci când un episcop învaţă o învăţătură străină Bisericii Ortodoxe, preoţii acelei eparhii pot întrerupe pomenirea episcopului ce învaţă erezia în public până la judecata Sinodului, conform canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol. Deaceea, noi, cler şi popor, prin mărturisirea de faţă, îi mustrăm pe preoţii, episcopii, patriarhii şi credincioşii ce învaţă erezia, cu dragoste, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu, precum şi pe cei care nu caută să-şi îndrepteze fraţii căzuţi în înşelarea ecumenistă, adoptând o atitudine pasivă, pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca pe al treilea tip de ateism, după ateism şi erezie.”

Trezeşte uimire structura logică a acestui alineat: „preoţii […] pot întrerupe pomenirea episcopului […]. Deaceea noi […] îi mustrăm pe [….] episcopii ….”. Din posibilitatea (inexistentă, de fapt, în Canon, după cum vom vedea în această secţiune) întreruperii pomenirii poate să rezulte ori acceptarea pomenirii, ori acceptarea nepomenirii: doar, potrivit autorilor, posibilitatea nu este nici negaţia absolută, nici acceptarea absolută. A putea face ceva înseamnă că de latitudinea celui care poate să facă ceva ţine să hotărască să facă ceea ce poate face, sau să nu facă.

Dar, în contradicţie cu această logică elementară, autorii ne spun: dat fiind că noi putem întrerupe pomenirea, noi nu o vom întrerupe, ci, în schimb, îi vom mustra. În schimb la ce? În schimb la întreruperea pomenirii celor care învaţă eresul. Adică, mustrarea vine să înlocuiască întreruperea pomenirii. Mustrarea ca echivalent al ruperii părtăşiei cu propovăduitorii eresului? Care este, atunci, rostul recurgerii la acest Canon a autorilor-sprijinitorilor dacă ei nu au deloc de gînd să-l folosească, adică nu au de gînd să întrerupă pomenirea despre care vorbeşte Canonul? Canonul vorbeşte de întreruperea pomenirii, iar autorii „Mărturisirii …” vorbesc despre mustrare. Pe ce cale logică autorii-sprijinitorii deduc mustrarea din „posibilitatea” (de altfel, inventată de către autori în locul obligativităţii) nepomenirii? Acest hiat de logică are, bineînţeles, o explicaţie, dar o vom da-o în partea a VI-a, deoarece ea rezultă din întregul mesaj implicit al documentului. Citește mai mult…

Anunțuri

Două aspecte esențiale pentru mîntuirea omului

26 Iunie 2017 Lasă un comentariu

 

Sfîntul Grigorie Sinaitul ne învaţă:

„Nici o lucrare trupească şi duhovnicească nu dă roadă, dacă nu e săvîrşită cu durere sau cu osteneală. Fiindcă «împărăţia Cerurilor se ia cu sila şi cei ce se silesc o răpesc pe ea» (Matei 11, 12). Iar «silă» a numit simţirea dureroasă a trupului în toate. Căci altfel, sînt, poate, mulţi cei ce au lucrat sau lucrează ani îndelungaţi, dar fiindcă nu au pus osteneală şi durere prin rîvna fierbinte a inimii, s-au lipsit de curăţie şi de împărtăşirea Sfîntului Duh, lepădînd asprimea durerilor. Cei ce lucrează fără grijă şi cu moleşală, ostenesc, poate mult, la arătare, dar niciodată nu vor culege roadă, din pricină că nu au pus durere în ea, rămînând în adîncul lor lipsiţi de ea.”

Filocalia românească, vol. 7, Despre liniştire şi despre cele două feluri de rugăciune, cap 14, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2001, pp, 185-186.

 

***

 

În cuvîntul său despre dreapta socoteală, Cuviosul Petru Damaschinul zice:

Omul înţelept se nevoieşte cu pricepere să-şi micşoreze, pe cît se poate, micile trebuinţe ale trupului, ca prin aceasta să ajungă să se îngrijească de puţine, sau să nu aibă grijă deloc, ca să păzească poruncile. Fiindcă, în grija de multe, nici pe sine însuşi nu se poate vedea cineva. Cum poate să vadă atunci cursele vrăjmaşului, gătite înainte de vreme? Căci vrăjmaşul nu obişnuieşte totdeauna să facă războiul la arătare, cum zice Gură de Aur. Dacă ar face aşa, nu am cădea uşor mulţi în cursele lui, ca să fie puţini cei ce se mîntuiesc, cum zice Domnul. De aceea, cînd vrea să-l arunce pe cineva în cele mari, îl face să nesocotească întîi cele mai mici şi arătate:

  • înainte de curvie, privirea deasă şi neînfrînată;
  • înainte de ucidere, mînia uşoară;
  • înainte de întunecarea cugetării, împrăştierea scurtă

şi înainte de acestea, iarăşi, aşa-zisa trebuinţă neapărată a trupului. Pentru aceea, Domnul, ştiind mai înainte toate, ca Unul Care este înţelepciunea Tatălui, luînd-o înaintea uneltirilor diavolului, porunceşte oamenilor să taie dinainte de vreme pricinile, ca nu cumva, socotind că cele mici sînt fără de primejdie, să cadă jalnic în păcatele cele mari şi înfricoşate”.

Filocalia românească, vol. 5, Despre dreapta socoteală, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2001, pp. 119-120.

 

 

 

Cum „luptă din interior” un episcop nepomenitor

11 Ianuarie 2017 5 comentarii

Filmul „Evadarea” – cu mesaj ortodox

3 Decembrie 2016 Lasă un comentariu

Întrucît astăzi este Ziua Internațională a persoanelor cu dizabilități, este binevenită distribuirea acestui film făcut de un tînăr regizor din Republica Moldova, autorul filmului anti-avort „11:30”.

 

 

 

 

Altfel despre Mișcarea Legionară (1)

9 Mai 2016 Lasă un comentariu

Publicăm Prefața cărții „Mișcarea Legionară în Basarabia. Documente”, apărută în 2011 în Republica Moldova. Despre această carte am scris aici.


Cel ce stă indiferent, fricos şi laş în faţa ţării sale care moare, va fi blestemat de cei ce vin după el.

Ţară, cheamă-ţi feciorii şi vor răspunde. Cei ce te iubesc vor răspunde, iar laşii vor sta muţi…[1]

Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul

Culegerea de faţă reprezintă o contribuţie de-a dreptul inedită la istoria societăţii româneşti din perioada interbelică. Caracterul de contribuţie inedită îi conferă subiectul comun al acestor 300 de documente – crîmpeie din activitatea unor membri ai Legiunii „Arhanghelul Mihail” în Basarabia din cadrul României Mari aşa cum au fost acestea surprinse şi catalogate de agenţii mai puţin instruiţi[2] ai poliţiei şi siguranţei statului democrat român.

Aceste documente cuprind şi unele care ţin de alte organizaţii politice cum ar fi Liga Apărării Naţional Creştine (Partidul Naţional-Creştin, „cuziştii”), Partidul Ţărănesc al dr. N. Lupu, partidul comunist român, precum şi documente care ţin de asemenea reprezentanţi ai clasei politice româneşti ca Pantelimon Halippa şi Victor Iamandi. Aceste documente au fost incluse pentru a oferi o viziune mai largă asupra metodelor de lucru ale statului democrat român şi a atmosferei din acei ani.

Acest subiect – Mişcarea Legionară – a provocat, provoacă şi va provoca atitudini nu numai dintre cele mai diverse şi contradictorii, dar şi dintre cele mai vehemente. Şi asemenea atitudini au apărut din chiar momentul înfiinţării acestei mişcări într-o zi de iunie din anul 1927… Citește mai mult…

Ajutor financiar necesar pentru un scurtmetraj autohton

3 Mai 2016 Lasă un comentariu

Este vorba despre filmul „Zaraza”, în baza nuvelei lui Liviu Rebreanu – „Cearta”:

https://guvern24.md/projects/zaraza-sustine-filmul-autohton/

Au rămas 7 zile pentru a putea contribui financiar la apariția acestui filmuleț. Din 2100 euro necesari s-au strîns abia 285 euro.

Din cîte am înțeles de la regizorul acestui film, creația aceasta artistică pare a fi o treabă bună: scurtă, clară și cuprinzătoare. 

Episcopul din iad

5 Decembrie 2015 Lasă un comentariu

Fragment din cartea numită „Limonariu (Livada duhovnicească)” sau „Patericul sinaitic”, scris în sec. 7, capitolul 44:

Cînd ne-am dus în Tebaida, ne-a povestit un călugăr următoarele fapte:

Un stareț îmbunătățit trăia în afara orașului Asinoe și stătuse în chilia sa cam 70 de ani.  Avea 10 ucenici; unul din ei însă nu se îngrijea deloc de mîntuirea sufletului lui. Starețul adeseori îl sfătuia și îndemna zicîndu-i:

– Îngrijește-te, frate, de sufletul tău! Ai să mori și ai să te duci în iad!

Fratele însă nu asculta niciodată de părintele său și nu primea sfaturile lui. S-a întîmplat ca să moară fratele după cîtăva vreme. Starețul s-a întristat mult pentru el, căci știa că a plecat din lumea aceasta fără să se îngrijească deloc de mîntuirea sufletului lui și că fusese foarte leneș. Și a început starețul să se roage și să spună:

– Doamne Iisuse Hristoase, adevarătul nostru Dumnezeu, descoperă în ce stare e sufletul acestui frate!

Și, într-adevăr, vede în vedenie un rîu de foc, iar în el mulțime mare de oameni; în mijlocul lor vede pe  fratele cufundat în rîu de foc pînă la gît. Atunci îi spune starețul:

–  Din pricina acestei osînde  te îndemnam, fiule, să te îngrijești de mîntuirea sufletului tău.

Fratele a răspuns și a zis starețului:

– Mulțumesc lui Dumnezeu, părinte, că cel puțin capul mi-e liber de chinuri, deoarece prin rugăciunile tale stau cu  picioarele pe creștetul unui episcop.

***

Cartea integrală, de mare folos pentru orice creștin, poate fi găsită aici:

http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/limonariu.htm