19 mai 2013: momentul adevărului

Întrucît pe internet domnește o liniște simptomatică (ca cea dinaintea furtunii…) în raport cu un eveniment deosebit de periculos care urmează să aibă loc peste 3 săptămîni în capitala noastră, am hotărît să scriu acest articol pentru ca cei care se pretind patrioți și creștini să nu spună după consumarea evenimentului cu pricina că n-au știut ce se va întîmpla și pentru ca cei care conștientizează real situația să poată veni cu reacții constructive pe marginea situației create.

Despre ce este vorba?

În ziua de 19 mai 2013 vom afla, într-un sfîrșit, răspunsul la întrebarea cu adevărat ontologică care tot frămîntă ultimul timp societatea noastră post-modernă: s-a pederastizat sau (încă) nu Moldova?

Feminista Arbatova vs tinerii ortodocşi din Moldova

„Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă,ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.” (2Timotei 4:3-4)

Pe 5 decembrie după calendarul papistăşesc, departamentul „feminism” al iadului a trimis-o pe recruta moscovită Maria Arbatova să-i lumineze pe moldovenii „închistaţi” şi încă nepedeplin „civilizaţi” ce înseamnă şi cu ce se mănîncă „iubirea” (a se citi sexul), familia, soţul, copilul, lumea, etc, într-un „master class” la sala cu orgă (a se citi cu orgie), desfăşurat, după cum au hotărît stăpînii încornoraţi ai Arbatovei, sîmbătă seara, atunci cînd duşmanii „valorilor europene” slujesc rînduiala Vecerniei, aşa cum au apucat de la strămoşii binecredincioşi.

Bineînţeles, imaginea îmbătrînită prematur a Arbatovei s-a făcut văzută cu mult timp înainte de „master class-ul” ei, pe un afiş ţipător atîrnat la intrarea sălii cu orgă. Ca să fie informaţi băştinaşii „inculţi” că vine „luminătoarea” femeilor, aprinsă de focul patimilor şi al gheenei.

Ca cei care s-au simţit excitaţi de anunţul acestui „mare” eveniment din

Înştiinţare: CENACLUL de gîndire şi atitudine românească la Bucureşti

De 2 luni în Chişinău îşi desfăşoară intens lucrările Cenaclul de gîndire şi atitudine românească, organizat în premieră pentru RM. Deşi sînt multe de spus despre acest grup românesc, este suficient, pentru cine voieşte să-i înţeleagă duhul şi principiile, să viziteze (încă) modestul blog al Cenaclului: adevarulromanesc.wordpress.com

Grupul vine cu o veste bună şi pentru fraţii de peste Prut: în curînd, Cenaclul îşi va începe lucrările şi în Bucureşti, datorită unor studenţi basarabeni inspiraţi care au luat parte la Cenaclul de variantă moldovenească. Iată ştirea preluată de pe blog:

Cu bucurie vă anunţăm că Cenaclul de gândire şi atitudine românească de curând va ţine şedinţe şi în capitala României, Bucureşti. Cu această ocazie invităm tinerii români (inclusiv basarabeni veniţi la studii în România), dornici de Românism autentic, nemăsluit, să se implice şi să participe la viitoarele şedinţe ale cenaclului. Cerinţele pentru participare sînt în limita bunului simţ:
– vârstă cuprinsă între 15-25 ani (acest interval nu este, bineînţeles, bătut în cuie : )
– neimplicare în acţiuni/partide/mişcări politice (întrucât şi Cenaclul este apolitic)
– atitudine cel puţin “neduşmănoasă” faţă de credinţa strămoşească

Doritorii de a participa, scrieţi-ne la vechile.hotare@gmail.com, pentru a primi ulterior informaţii despre desfăşurarea şedinţelor, atunci când vor fi rezolvate problemele organizatorice rămase. Cu inimă deschisă şi în adevăr românesc!

Întrucît am participat şi particip la acest Cenaclu – am considerat de cuviinţă să vă informez despre această ocazie de a vă cunoaşte românitatea într-un mod fundamental, axiologic  şi… sincer. Anunţaţi-vă şi prietenii care ar putea fi interesaţi 😉

Pentru lămuriri, mă puteţi găsi la hristoforus@gmail.com

„Ziua Naţională a Rugăciunii” în Moldova – SEMN AL APOSTAZIEI VREMURILOR NOASTRE

Lupul ecumenist

De cîteva zile, poporul din Moldova este invitat stăruitor să ia parte la aşa-numita “Ziuă Naţională a Rugăciunii” (vezi anunţul), dedicată victimelor traficului de fiinţe umane. Aflăm din mass-media locală că această “Zi” se vrea a fi ziua de duminică, 7 decembrie, atunci cînd Biserica Ortodoxă o cinsteşte pe Sfînta Mare Muceniţă Ecaterina.

Denumirea însăşi a acestui eveniment de anvergură naţională este cel puţin ciudată pentru că rugăciunea (cea adevărată, sănătoasă – adică ortodoxă) nu are nevoie de o zi a sa, ea însemnînd însăşi legătura permanentă şi vie a creştinului ortodox cu Creatorul său – Dumnezeu-Mîntuitorul. Nu este greu să observăm că denumirea acestui eveniment este departe de a fi una ortodoxă. Niciodată Biserica nu a instituit “Zile” închinate combaterii unor griji ale lumii acesteia. Pînă acum, cel puţin…

Este însă mai potrivit să vedem mai în amănunt care este duhul stăpînitor al acestui eveniment. Aflăm că “Ziua Naţională a Rugăciunii” este iniţiată de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (filiala din Moldova) în parteneriat cu Coaliţia Interconfesională pentru Prevenirea Traficului de Persoane. Nu miră deloc faptul că iniţiativa acestei manifestaţii vine din partea unor structuri necreştine care, bineînţeles, nu au nici o legătură cu Rugăciunea. Trist este, însă, faptul că evenimentul de duminică va avea loc (dacă ne mai rabdă Dumnezeu pînă atunci) cu sprijinul substanţial al Mitropoliei Moldovei (care se numără chiar printre organizatorii de vîrf ai acestei mascarade „duhovniceşti”) – instituţie bisericească care se pretinde a fi oblăduitoarea credincioşilor ortodocşi din Moldova. Iată ce a declarat Mitropolia la conferinţa de presă de joi prin reprezentantul său, părintele Octavian Moşin: “Chiar dacă Biserica nu poate soluţiona multiplele probleme cu care se confruntă societatea noastră, totuşi Biserica este cel puţin un filtru prin care se împiedică plecarea oamenilor peste hotare. Vrem ca şi în acest an pe 7 decembrie să ne adunăm în bisericile din localitatea noastră şi să ne rugăm împreună pentru victimele traficului de fiinţe umane”.

Este perfect adevărat că Biserica este într-adevăr un filtru eficient, dar numai pentru fiii ei, căci numai aceşti fii cer binecuvîntarea duhovnicului să plece sau nu în străinătate (şi mai toţi nu primesc asemenea binecuvîntări), numai aceşti fii ascultă de glasul Bisericii care îi învaţă să se mulţumească cu puţinul ce îl au … Dar numai fiii ei, numai creştinii, numai ortodocşii …

Din păcate, limbajul umanist (şi prin aceasta, deloc ortodox), diplomatic şi comod pentru toţi, a devenit limbajul standard prin care Mitropolia se exprimă în public, inclusiv în faţa celui care nu este turma păstorită. Este de la sine înţeles că cei de la Mitropolie nu ne vor spune că prin „bisericile din localitatea noastră” mai subînţeleg, de fapt, şi „casele de rugăciune” ale sectanţilor, că dorinţa „de a ne ruga împreună” face parte din dorinţa Mitropoliei de a-şi pudra faţa pentru buna imagine în faţa celorlalte „confesiuni” şi de a-i obişnui pe credincioşii ortodocşi cu duhul ecumenist al „rugăciunilor în comun”. Mitropolia nu este începătoare în acest domeniu. Deja de mai bine de cinci ani slujbaşii mitropolitani se înjugă entuziasmaţi la diferite „proiecte” naţional-mondiale a căror scopuri şi stăpîni nu au nici o legătură cu Biserica Ortodoxă… (UNICEF, UNFPA, OIM, etc).

Alături de Mitropolia Moldovei pentru această cauză nobilă şi binevenită, este aşa-numita „mitropolie a Basarabiei” care „va instala corturi în Chişinău şi prin sate, unde „preoţii si slujitorii bisericesti” vor distribui materiale informative despre migraţie şi pericolele traficului de persoane. Cei ce nu vor putea participa la slujbele bisericeşti din această zi vor putea primi un CD cu predici” (sursa). Nu cred că duhovnici ortodocşi ca părintele Iustin Pîrvu, p. Arsenie Papacioc, p. Sofian Boghiu, p. Antonie de Suroj sau alţii să fi ţinut “predici” pe această temă. Atunci de unde să fi apărut aceste predici pe CD-urile distribuite de „mitropolia Basarabiei”?!

Să cugetăm un pic asupra motivului instituirii respectivei „Zile a Rugăciunii”. Ştim cu toţii că ţara noastră se confruntă cu distructivul fenomen al migraţiei. La acest capitol moldovenii sînt de neîntrecut. Cu toţii avem pe cineva plecat cu traiul din Patrie (rudă, prieten, cunoscut). Trist, foarte trist. În această situaţie răsar o seamă de întrebări la care, însă, nimeni nu se grăbeşte să dea vreun răspuns: Cine sînt aceştia care pleacă din ţară? Ne putem oare ruga, noi, ortodocşii, pentru oricine care pleacă peste hotare? Cît de „victime” sînt victimele traficului de fiinţe umane? Orice rugăciune este rugăciune în sens ortodox, adică este în duhul Sfinţilor Părinţi la Sfinta Treime?

Pentru început, să ne întrebăm, ce îi face pe oameni să plece peste hotare ? Şi încă: oare plecarea peste hotare este unica soluţie ? Sau este oare această soluţie corectă ? Din cîte ne spun chiar cei plecaţi, fapt adeverit şi de cercetările sociologice ale acestui fenomen pretins social-economic, cei care formează grosul emigranţilor sînt moldovenii plecaţi în căutarea cîştigului mai mare decît cel pe care ei îl pot afla acasă, în ţara lor. Bineînţeles că lumea mai pleacă şi la învăţătură, se mai căsătoreşte prin străini, dar nu aceştia formează fenomenul evadării în masă din Patrie.

Deci, plecaţii dintre noi sînt mînaţi fie de dorinţa de a cîştiga mai mult, fie de dorinţa de a cîştiga măcar ceva să nu moară de foame ei înşişi sau, mai degrabă, cei dragi lor – soţiile, copiii, părinţii, rudele mai apropiate … Altfel spus, economia moldovenească nu le poate asigura nici locuri de muncă plătite la nivelul coşului minim de consum şi nici condiţii prielnice pentru a-şi înjgheba vreo îndeletnicire cît de cît profitabilă.

Economia ţării nu s-a format, însă, din senin, fără ştirea moldovenilor, în particular, a celor plecaţi. Ceea ce avem astăzi – o economie slabă, controlată de o mînă de oligarhi străini căpătuiţi peste noapte (noaptea privatizării se are în vedere) din avuţia naţională, – este rodul „activităţii” parlamentului ţării de la 1990 încoace, căci acest organ legiuitor a votat toate reformele care i-au alungat din ţară pe moldoveni şi a format toate guvernele care nu au izbutit să conducă ţara. Dar cine i-a oploşit prin jilţurile legiutoare pe deputaţii care ne-au înzestrat cu o asemenea economie antinaţională – la propriu şi la figurat ? Refugiaţii „social-economici” din ţară fug de rezultatul propriilor lor votări sau nevotări. Aceşti „refugiaţi” nu au izbutit să se dumirească în listele de hoţomani şi de inapţi împinşi în parlament, nu au izbutit să genereze partide (mai corect, un partid, un singur partid naţional) în care să aibă încredere mai mult decît pe parcursul minutelor în cabina de votare. Mai mult, nu izbutit să se adune să protesteze împotriva nelegiurilor făcute de către legiuitorii aleşi şi nici să-i pedepsească cel puţin moral prin excluderea lor nominală din relaţiile noastre cotidiene de fini-nănaşi-neamuri-vecini-colegi-şefi-etc.

În loc să facă toate acestea sau ceva din toate acestea, bravii noştri oropsiţi dau bir cu fugiţii lăsînd ţara de izbelişte, pradă duşmanilor. Ba mai mult încă: ei mai trimit din străinătate bănet acasă pentru ca tot în buzunarul asupritorilor să ajungă prin reţeaua comercială controlată de acei pe care i-au votat şi de a căror urgie au fugit … Altfel decît trădare nu pot numi situaţia cînd fiii ţării îşi lasă ţara la cheremul duşmanului şi dezertează de pe cîmpul de luptă. Ba îşi mai finanţează duşmanii proprii şi ai ţării.

S-ar găsi cineva să zică că nu pe aceştia îi vizează „ziua cu rugăciunea”, ci pe victimele traficului de persoane. Dar care este mecanismul acestui trafic ? Oare nu începe el cu promisiunea de viaţă frumoasă, uşoară şi bănoasă ? Potrivit unui studiu sociologic executat de organizaţia internaţională „La Strada”, practic toate femeile ajunse prostituate prin reţeaua de trafic erau perfect conştiente de „munca” pe care urmau să o facă după „angajare”. Indignarea acestor persoane „traficate” este cauzată nu de „prestaţia” lor, ci de faptul că ele sperau la bani mai mari şi la o atitudine mai „umană” …

Da, au fost cazuri de răpire prin violenţă a unor fete care au fost transportate peste hotare fără voia lor şi prin violenţă obligate să se prostitueze pînă le salva tatăl sau alţii. Dar asemenea cazuri sînt unicate.

În afară de aceasta, oare toţi cei plecaţi sînt creştini ortodocşi, adică sînt fii ai Bisericii lui Hristos ? Oare ei au plecat cu binecuvîntarea preotului lor duhovnic ? Iar dacă, abia aflaţi în străinătate, au aflat de Hristos, oare nu există biserici ortodoxe prin europa ceea a lor unde să-şi găsească un preot duhovnic ? Iar dacă s-au pocăit, de ce nu revin în ţară ? Iar dacă sînt în mîinile traficanţilor şi nu pot scăpa şi unica lor speranţă e la Hristos, de ce se crede că Biserica nu se roagă pentru aceste persoane ? De ce e nevoie ca nişte organizaţii necreştine să-i indice Bisericii lui Hristos, Singurei Sfinte Biserici Soborniceşti a Apostolilor cînd şi pentru cine să se roage ? Oare aceste organizaţii necreştine ştiu mai bine decît Biserica ?

Pentru cine sîntem chemaţi să ne rugăm în această duminică ? Pentru persoane care şi-au lepădat ţara, rîvnind la cîştiguri murdare ? Ce să ceară de la Dumnezeu Biserica pentru aceste fiice şi aceşti fii risipitori ? Să cîştige mai bine ? Să nu fie maltratate cînd îşi „prestează serviciul” ? Sau pentru ca Dumnezeu să-i mîntuiască pe cei robiţi ? Dar tocmai aceasta Biserica o face la fiecare Sfîntă Liturghie ! În ectenii se spune: „Domnului să ne rugăm … pentru cei robiţi şi pentru mîntuirea lor …” Pentru ce mai e nevoie de o zi anume dictată nouă de necreştini ? Sînt aceştia mai presus decît Apostolii ? Decît Sfinţii Părinţi ? Decît Biserica Însăşi ?

Atunci care este sensul participării Bisericii la acţiunile necreştinilor, a unor acţiuni care nu adaugă nimic la lucrarea Bisericii ? Sensul e unul: să ne unim într-un duh cu ereticii, negînd lucrarea Bisericii şi adevărata ei rugăciune pentru „cei robiţi, pentru mîntuirea lor”. Căci a alerga la o altă rugăciune care pretinde ajutorarea celor robiţi nu înseamnă oare neîncredere în rugăciunea Bisericii pentru acelaşi lucru şi pentru aceiaşi năpăstuiţi ?

Să luam aminte la Canonul 18, 59 Laodiceea şi la Canonul 103 Cartagina care glăsuiesc clar: “În biserică se pot citi numai rugăciunile aprobate canoniceşte. Nimeni nu are dreptul să compună rugăciuni noi şi să le citească în biserică”.

Ca simulacrul pseudo-duhovnicesc de duminică să fie complet, la manifestaţie vine să participe şi aşa-zisa „Uniune a Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Moldova” (mai pe româneşte – Uniunea ereticilor din Moldova). Aceştia vor asalta inima capitalei – Piaţa Marii Adunări Naţionale (acolo unde în ’90 ne-am recîştigat dreptul la limba „vechilor cazanii” pe care să o vorbim cu demnitate „în hram şi acasă”, unde ne-am cîştigat independenţa, inclusiv faţă de sectele venetice) – unde – spune presa – începînd cu ora 14.00 (pînă la 16.00) “credincioşii” vor cînta, vor recita poezii şi vor asculta predici pe tema migraţiei şi unde vor “improviza” un “Zid al plîngerii” destinat moldovenilor care vor să pună bileţele cu numele celor dragi afectaţi de migraţie. Este însă cazul să amintim că Dumnezeu primeşte doar rugăciunile făcute de cei cu credinţă dreaptă (ortodoxă) – adică, cu „inimă înfrîntă şi smerită”, în Biserica Ortodoxă – (acolo unde doi sau trei se vor aduna în numele Meu, acolo voi fi şi Eu) şi în duh ortodox. Celelate “rugăciuni” au acelaşi efect ca şi Ramadanul musulmanilor…

Vedem cum o nevinovată “zi de rugăciune” se transformă într-o arenă babilonică pe care se dă bătălia pentru sufletele băştinaşilor ortodocşi. Şi cel mai grav este că înşişi păstorii noştri de la Mitropolie, care sînt chemaţi la Păstorire şi Mărturisire a Adevărului Răstignit şi Înviat, ne lasă de izbelişte în faţa lupilor răpitori de suflete.

Atît de actual, Sfântul Ierarh Luca al Crimeii (+1961) ne aminteşte cine sîntem noi, creştinii: „Noi, credincioşii ortodocşi, nu sîntem prea mulţi. Mîntuitorul i-a numit pe ucenicii Săi turmă mică (Luca 12, 32). Şi acum sîntem turmă mică şi acum sîntem puţini, dar avem totuşi stăpânirea de a fi fii ai lui Dumnezeu, căci Îl iubim din toată inima pe Domnul nostru Iisus Hristos”.

Unii creştini mai şmecheri ar putea răspunde: „Unde vedeţi voi ecumenism? Ce, vor sluji împreună?!” Nu, nu vor sluji împreună (aşa se declară, cel puţin). Însă duhul ecumenist este mult mai subtil decît pare la prima vedere. Atît de subtil, încît poate „să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24:24). Slujirea în comun nu implică neapărat şi apropierea trupească a slujitorilor. Ştim bine că bisericile ortodoxe canonice de pe întreg pămîntul se află în comuniune hristică (a lui Hristos) chiar aflîndu-se la mari distanţe geografice. Ceea ce ne uneşte pe noi, creştinii de aici, cu ceilalţi creştini (ruşi, gruzini, sîrbi, greci, americani, japonezi, africani, arabi, etc) este duhul Adevărului – duhul lui Hristos, Capul Bisericii. Aşa cum noi, creştinii, sîntem uniţi prin Biserică în Hristos, tot aşa şi ecumeniştii apostaţi sînt uniţi prin „Biserica” lor ramificată în duşmanul lui Hristos – Satan. Şi această unire este una pan-geografică, deoarece duhul comuniunii nu se împiedică de dimensiunile materiale ale lumii. Adică, dacă un preot se va ruga (în biserica sa) duminică aceasta anume pentru „Ziua Naţională a Rugăciunii” – eveniment organizat şi susţinut, după cum am văzut, de necreştini şi eretici – el se va afla în părtăşie duhovnicească cu ceilalţi „preoţi” şi pastori eretici care se „vor ruga” în acelaşi duh, în acelaşi timp, cu acelaşi scop. Asistăm, în aceste vremuri tulburi de apostazie făţişă, la un ecumenism camuflat, dosit – însă chiar mai periculos decît ecumenismul vădit cu care ne-am „obişnuit” de la o vreme. Mai periculos tocmai pentru că este mai greu observat, fiind îndreptăţit de „nepărtinitoarea” idee precum că fiecare poate sluji în biserica sa, neamestecîndu-se (doar trupeşte) cu cei de alte credinţe.

Fraţilor întru Hristos! Vedem cît de tulburi au devenit vremurile. Vedem cît de profesioniste au devenit vicleşugurile vrăjmaşului. Cît de uşor de păcălit ne-am făcut; cît de larg ne deschidem poarta sufletului pentru tot soiul de ispite lucitoare ce vin asupra noastră. Pricina slăbănogirii noastre generale stă în lipsa unui „singur lucru care trebuieşte”, dar care este tot mai izgonit din viaţa noastră bisericească – Credinţa cea Dreaptă, Cuvîntul Cel Mîntuitor. Căci cu credinţa adevărată vine şi dreapta socoteală, şi puterea pentru a rezista şi a mărturisi Adevărul pînă la urmă, şi rugăciunea rodnică de fiecare zi…

Pentru că Dumnezeu ne-a lăsat poruncă să ne iubim aproapele, şi noi vă chemăm ca, din iubire faţă de sufletele apropiaţilor voştri, să le arătaţi pericolul duhovnicesc care ne paşte o dată cu participarea şi încuviinţarea acestei blasfemii naţionale, numită „Ziua Naţională a Rugăciunii”.

Sun Tzi despre ProTV

1. Distrugeţi tot ce este bun în ţara inamicului

2. Instigaţi tinerii contra bătrînilor

3. Încătuşaţi voinţa luptătorilor prin cîntece şi petreceri

4. Faceţi tot posibilul ca să devalorizaţi tradiţiile inamicului şi să zdruncinaţi credinţa lor în Dumnezeu

5. Aţîţaţi conflicte şi lupte între cetăţeni

6. Folosiţi în aceste scopuri legăturile cu cele mai josnice şi potlogăreşti personalităţi

Sun Tzi, comandant de oşti (sec. VI. înainte de Hristos)

Mass media moldovenească, în variantele sale cele mai josnice cum sînt ProTV-ul (Chişinău), Unimedia, Jurnal de Chişinău, Timpul, Puls, activează conform principiului tartinei informaţionale: dedesubt adevăr, de deasupra adevăr, iar la mijloc minciună şi aţîţare la un comportament animalic şi anti-naţional. De ce ele sînt cele mai josnice? Deoarece, spre deosebire de alte mijloace mass media mai puţin profesioniste (cum ar fi Flux, NIT şi încă vreo cîteva mai puţin cunoscute), se declară a fi „obiective”, „imparţiale”, „echidistante”, în realitate manipulînd cetăţenii cu cele mai josnice tertipuri ale propagandei ascunse. Mai onest ar fi să te declari a fi partizanul cuiva şi să-i critici adversarii, decît să o faci pe „echidistantul”, înşelînd pe cetăţeanul nostru credul.

În contextul celor expuse mai sus, centrul MDN (Moldova Noastră), face apel pentru analiza activităţii nu doar a ProTV-ului, ci şi a tuturor mijloacelor mass media din RM, de orice tip: radio, presă, TV, internet, publică şi privată, finanţată din interior sau exterior.

Găsiţi, demonstraţi şi prezentaţi pe situl nostru cum aceştia potlogăresc un neam întreg. Şi o dată, dacă nu se vor pocăi, se vor îneca în propriile necurăţii, ceea ce, sincer, NU le dorim.

Vă propunem pentru cetire şi următoarele materiale:

• Diagnostic: ProTV
• Ce politică editorială are ProTV-ul faţă de familie şi moralitate?
• Privind la o Moldovă liberală

de pe situl de monitorizare şi analiză strategică Moldova Noastră

Astăzi, la CHIŞINĂU, a avut loc manifestaţia de PROTEST împotriva „Legii nediscriminare”

După cum s-a plănuit, astăzi, 3 octombrie 2008, a avut loc manifestaţia de protest a societăţii moldoveneşti împotriva proiectului Legii cu privire la prevenirea şi combaterea discriminării. În faţa Parlamentului Republicii Moldova, acolo unde legiutorii ne decid soarta, s-au adunat peste 800 de oameni indignaţi de această (fărăde)lege propusă nouă, poporului, de către Ministerul Justiţiei, în frunte cu Vitalie Pîrlog ministrul. Mesajul participanţilor la protest a fost unul hotărît şi anume: scoaterea necondiţionată a sintagmei înşelătoare „orientare sexuală” din textul legii respective. Acest mesaj demn a fost exprimat de către întreaga adunare de oameni, membri ai diferitor organizaţii obşteşti printre care: Asociaţia Ortodoxă „Fericita Maică Matrona”, care este şi iniţiatoarea acestui eveniment, Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR), Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din Moldova (ASCOM), Coaliţia Pro-Familia, Acţiunea Civică, precum şi alte organizaţii din capitală şi din întreaga ţară. „LEGEA ANTIDISCRIMINARE = DISCRIMINAREA MAJORITĂŢII”, „DEPUTAŢI AI MOLDOVEI! NU VOTAŢI HOMOSEXUALISMUL!”, „LEGI PENTRU PEDERAŞTI – BLESTEM PENTRU VOTANŢI!”, „NU TOLERĂM EXTREMISMUL SODOMIT!”, „OPRIŢI DICTATURA ANORMALITĂŢII!” – cu aceste şi alte asemenea lozinci a ieşit poporul creştin al Ţării să-şi exprime deschis atitudinea faţă de cele ce se pun la cale acolo dedesubt, sub pămînt, şi se aplică aici – pe pămîntul nostru ortodox de veacuri.

La indignarea poporului a luat seama vicepreşedintele Parlamentului, deputatul Iurie Roşca, care, ascultînd cu luare aminte durerea obştimii adunate, s’a arătat solidar în cuget cu cei prezenţi, făgăduind că va face tot ce poate (în calitatea sa de vicepreşedinte al Parlamentului) ca cererile societăţii normale să fie auzite şi luate în maximă consideraţie. Alături de oameni a fost şi dl deputat Ion Varta, precum şi deputatul neafiliat dna Valentina Cuşnir. Celor trei deputaţi păsători li s-a transmis documentul ce conţine Adresarea din partea poporului către Parlamentul Republicii Moldova. Aceasta a fost şi citită în glas tare de părintele Anatolie (Cibric), parohul Bisericii „Cuvioasa Parascheva” din Chişinău, apoi răspîndită tuturor celor prezenţi. Sfinţia sa a ţinut şi un cuvînt de întărire duhovnicească adresat tuturor celor prezenţi, în care a subliniat esenţa distructivă a acestei legi şi importanţa mărturisirii publice a atitudinii fiecăruia dintre noi împotriva atacurilor făţişe ce nu contenesc să vină la noi în ţară.

Nu doar chişinăuienii şi-au exprimat atitudinea. La manifestaţie au luat parte şi mulţi oameni veniţi de prin ţară: din raioanele Făleşti, Cantemir, Ştefan-Vodă, Călăraşi, Bălţi, Cahul, Comrat, Rîşcani, Teleneşti, Nisporeni, Anenii Noi etc. La eveniment au luat parte atît oameni în vîrstă, cît şi tineri, copii, toţi uniţi întru indignare şi adîncă durere faţă de viitorul Neamului.

Astăzi, în inima capitalei, poporul drept-credincios şi-a mărturisit credinţa în dăinuirea veşnică a valorilor morale proprii neamului omenesc, a luat hotărît atitudine faţă de încercarea de instituire a unei Noi Dictaturi a Anormalităţii, cu complicitatea directă a funcţionarilor vînduţi  (de teapa ministrului justiţiei) şi, desigur, a „creştinilor” absenţi astăzi… Dumnezeu să-i lumineze pe deputaţi, iară pe noi să ne întărească în Credinţă, Dragoste, şi nu în ultimul rînd – Nădejde!

În continuare, vă prezint fotografii de la eveniment:

PROTEST!

CĂTRE TOŢI CEI CĂRORA LE PASĂ DE FAMILIE, COPII ŞI NEPOŢI !

03 octombrie, vineri, la ora 08³⁰ în faţa clădirii Parlamentului RM va avea loc o manifestaţie de protest împotriva proiectului Legii cu privire la prevenirea şi combaterea discriminării* prin care „parteneriatele” homosexuale (cuplurile sexuale dintre bărbat şi bărbat, dintre femeie şi femeie) sînt egalate cu căsătoria dintre bărbat şi femeie, cu familia formată din tată-mamă-copii.

Articolul 1 al Legii spune:

„Scopul prezentei legi este asigurarea egalităţii în drepturi a tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfere ale vieţii în vederea prevenirii şi combaterii discriminării după criteriile de rasă, naţionalitate, origine etnică,  limbă, religie, convingere, culoare, sex, vîrstă, stare a sănătăţii, dizabilitate, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, origine socială, avere, apartenenţă la o categorie de persoane defavorizate, precum şi pe bază de orice alt criteriu.”

Mai mult decît atît, adoptarea de către Parlament a acestui proiect de lege va da undă verde pentru:

• stimularea la maxim a propagandei agresive a homosexualităţii (prin toate locurile publice din ţară);

• împiedicarea oricărei împotriviri (oricît de mică ar fi) sau neacceptări a homosexualităţii şi a întregului arsenal folosit de activiştii homosexuali pentru răspîndirea acestui fenomen distrugător: sex-magazine, cluburi-discoteci de desfrîu (în capitală există deja 6), parade ale „mîndriei” homosexuale prin centrul capitalei, concerte în aer liber (inclusiv în locurile de importanţă naţional-culturală cum ar fi PMAN); [În prezent, Senatul Braziliei discută adoptarea unei legi potrivit căreia vor fi băgaţi la închisoare toţi cei care vor spune ceva împotriva celor ce vor răspândi homosexualitatea. În cazul în care îşi vor expune deschis părerea despre imoralitatea sodomiei – vor fi închişi pentru o perioadă de până la 5 ani];

• organizarea intensă de seminare prin TOATE şcolile din ţară (elevii nu vor putea refuza să participe la aceste seminare pentru că această atitudine va fi considerată ca fiind „homofobă”, cu urmări grave pentru părinţii săi);

• împînzirea tuturor sferelor sociale (inclusiv a Bisericii, spitalelor, grădiniţelor, universităţilor, caselor de copii, poliţiei, caselor de cultură, etc.) cu pederaşti, lesbiene, transvestiţi etc;

SĂ LUĂM SEAMA CĂ:

• Scopul final al propagandei homosexuale este acceptarea şi practicarea sodomiei (homosexualităţii) de către întreaga societate şi, o dată cu aceasta, distrugerea definitivă a moralităţii societăţii moldoveneşti;

• Homosexualii numesc “discriminare” nedumerirea şi indignarea oamenilor;

• Proiectul de lege prevede pedepse administrative, penale, civile şi disciplinare (art. 22 din Lege) pentru toţi cei care vor încerca să se opună dictaturii sodomiţilor în Moldova. Deja în unele ţări conduse de grupările homosexuale (cum ar fi Brazilia, Olanda, Spania) neacceptarea ca normă a pederastiei este declarată perversiune gravă şi boală psihică care trebuieşte tratată forţat;

• La conferinţele organizate de Centrul homosexualilor „GenderDoc-M”, aceştia au declarat în repetate rînduri că vor face tot posibilul ca să-i corupă (prin orice mijloace) pe deputaţii moldoveni în vederea aprobării cît mai urgente a acestei Legi;

• Homosexualii se folosesc (ca pretext) de minorităţile etno-culturale, lingvistice, religioase pentru a introduce legea antidiscriminare în Parlament;

Să venim cu toţii – cu rude, prieteni, colegi şi vecini – să ne apărăm Familia, copiii, nepoţii de năvala pederastiei în Ţara noastră!

Toţi cei care, aflînd de acest anunţ, nu vor lua parte la manifestaţie – se fac responsabili pentru viitorul de coşmar al copiilor şi nepoţilor ţării noastre.

* Textul integral al proiectului Legii cu privire la prevenirea şi combaterea discriminării poate fi descărcat de aici.

Predica teologului DANION VASILE

După cum s’a şi anunţat, teologul, scriitorul şi fratele nostru de credinţă Danion Vasile a ţinut o predică în Chişinău, Duminică 10 august. În cuvîntul său de învăţătură ortodoxă, fratele Danion a atins problemele cele mai arzătoare cu care ne confruntăm noi, creştinii căldicei ai vremurilor de pe urmă. A vorbit din inima sa îndurerată şi rîvnitoare, suflet către suflet. Dumnezeu să-l întărească în faţa ispitelor şi înşelărilor drăceşti contemporane şi să-i dea putere să mărturisească Adevărul Răstignit şi Înviat fără ocolişuri!

Predica sa poate fi descărcată de pe următorul site ortodox (prin „save target as…”):

http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/588/Danion_Vasile__Inmultirea-painilor

Adresare către Ministerul Justiţiei din Republica Moldova, privind Legea pro-pederastică

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Către: Ministerul Justiţiei din Republica Moldova
Fax: +37322 234797
Ref: Proiect de lege privind combaterea discriminării

26 iunie

Stimaţi Domni,

Am luat notă de proiectul de lege privind combaterea discriminării propus de Ministerul Justiţiei din Republica Moldova. Studiind acest proiect, am observat că printre criteriile de discriminare la care se face referire apare şi aşa-numita „orientare sexuală”. Includerea acestui fals criteriu în proiectul de lege este îngrijorătoare şi, dacă va rămâne, va antrena după sine o mulţime de probleme sociale pe termen lung.Vom prezenta mai jos argumentele noastre în favoarea eliminării aşa-zisei „orientări sexuale” din proiectul de lege în discuţie.

Termenul „orientare sexuală” este un termen de largă circulaţie, folosit cu referire la deprinderile sexuale ale unui individ, îndeosebi de natură homosexuală. Termenul este folosit în documente oficiale şi este prezent în legislaţia unor state, în accepţiunea că „orientarea sexuală” reprezintă o caracteristică înnăscută a omului, aşa cum ar fi culoarea pielii. De remarcat faptul că această „trăsătură” chiar apare în enumerări alături de caracteristici evident înnăscute sau culturale, aşa cum sunt culoarea pielii, rasa sau religia.

Totuşi, spre deosebire de caracteristicile individuale alături de care este enumerată, „orientarea sexuală” nu este o trăsătură înnăscută a omului. Cu toate eforturile propagandistice ale activiştilor homosexuali şi chiar ale unor cercetători homosexuali, ştiinţa nu a demonstrat că homosexualitatea sau altă deviere comportamentală ar fi înnăscută. Din contră, studiile efectuate la zi arată că deprinderile şi comportamentul sexual al unui individ depind în foarte mare măsură de mediul familial în care s-a format şi de anumite experienţe traumatizante din copilărie. Desigur, există şi latura patologică a comportamentelor sexuale – cazuri în care pacientul prezintă comportamente obsesiv-compulsive – dar în general comportamentele sexuale deviante îşi au originea în trecutul persoanei.

Pe lângă constatările ştiinţei şi a studiilor de specialitatea efectuate de-a lungul timpului, avem şi realitatea oferită de foştii homosexuali – persoane care aleg să iasă din acest tip de comportament care contravine valorilor lor de viaţă. În întreaga lume, mii şi mii de persoane aleg să-şi schimbe viaţa şi să abandoneze stilul de viaţă homosexual, apelând la ajutor de specialitate (psiholog sau psihoterapeut), pentru identificarea acelor probleme din trecut care converg la maturitate către anumite comportamente sexuale (homosexualitate sau alte comportamente deviante).

Ştiinţa şi existenţa celor care au fost cândva homosexuali, dar astăzi sunt heterosexuali, ne arată fără echivoc că aşa-numita „orientare sexuală” nu este nicidecum o trăsătură înnăscută a omului, ci constituie o sumă de deprinderi şi comportamente sexuale care sunt un simptom al unor probleme de natură psihologică.

Cu toate acestea, asociaţiile de homosexuali şi de alte persoane cu deprinderi sexuale deviante militează intens pentru răspândirea ideii că ceea ce fac ei este un lucru înnăscut. Motivaţia lor este de natură politică. Conştienţi în sinea lor de problemele personale profunde pe care le au, conştienţi şi de oprobiul manifestat de restul societăţii, activiştii homosexuali încearcă să forţeze normalizarea comportamentului lor făcând presiuni asupra societăţii pentru a-i accepta aşa cum sunt. Potrivit tacticii lor, dacă societatea va ajunge să creadă că homosexualitatea şi alte comportamente deviante sunt înnăscute, atunci societatea nu îi va mai putea blama şi le va acorda toate drepturile pe care le pretind ei.

Trebuie menţionat, în acest context, că în Occident (Statele Unite şi unele ţări din Europa) există deja asociaţii legale ale pedofililor, care folosesc aceleaşi metode de legalizare pe care le-a folosit mişcarea homosexualilor din Occident. Cu precădere, se foloseşte argumentul fals că aceste deprinderi ar fi înnăscute. Desigur, scopul lor final fiind acelaşi – forţarea acceptării din partea societăţii – asociaţiile de homosexuali oferă tot sprijinul necesar asociaţiilor de pedofili.

Pentru mai multe informaţii despre studiile ştiinţifice dedicate cercetării homosexualităţii, dar şi despre planurile de acţiune ale activiştilor homosexuali, puteţi accesa situl de internet http://www.homosexualitate.ro, care este cel mai amplu şi mai complet site în limba română dedicat acestui aspect.

Danion Vasile va ţine o predică la Chişinău!

Duminică, 10 august, la biserica „Cuvioasa Maica noastră Parascheva” (pe str. Columna, între intersecţiile cu str. Eminescu şi V. Alecsandri), după săvîrşirea Sfintei Liturghii, fratele nostru întru Hristos, teologul de peste Prut Danion Vasile, va ţine o predică în faţa creştinilor, cu binecuvîntarea părintelui paroh. Sînt chemaţi să participite toţi iubitorii de Adevăr şi cuvînt ortodox, rostit răspicat în aceste vremuri tulburi de apostazie.

Răspîndiţi această ştire, ca tot creştinul dreptmăritor să afle! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Ce nu ştiaţi despre Rotary Club

Există locuri în care factorii de decizie din politică, afaceri, educaţie şi sănătate se întâlnesc departe de ochii „profanilor”, stabilesc alianţe de culise şi dau verdicte care sunt în defavoarea a milioane de oameni. Rotary este una din grupările reprezentative pentru aceste cluburi elitiste, care funcţionează după reguli şi principii identice cu cele ale francmasoneriei.

Clubul Rotary a fost fondat de un mason

Rotary a fost fondat în 1905, la Chicago, de avocatul francmason Paul P. Harris. La prima întâlnire au participat doar patru persoane: Harris, inginerul minier Gustave Loehr (despre care se ştie cu certitudine că era şi el francmason), negustorul de cărbuni Silvester Schiele şi croitorul Hiram Shorey. Loehr şi Shorey s-au retras la scurtă vreme de la aceste întâlniri, astfel că Rotary, la acea vreme nici măcar nu se putea numi club, fiind alcătuit din doar două persoane.

Acest început dezastruos contrastează izbitor cu rapida răspândire pe care Rotary o cunoaşte de la un moment dat încolo şi care se datorează, fără îndoială, intervenţiei din umbră a francmasoneriei. Cum altfel ar fi fost posibil ca, în scurt timp, ceea ce începuse ca o întâlnire între doi anonimi să aibă deja anvergură naţională? În 1910 Asociaţia Naţională a Cluburilor Rotary îşi deschide prima filială în afara graniţelor SUA, în Canada, iar în următorul an ajunge şi în Europa, la Dublin. Cucerirea lumii continuă, astfel că în 1922 este prezent pe şase continente, are 20.000 de membrii şi îşi schimbă numele în Rotary International. În prezent numără la nivel mondial 1,2 milioane de membri, printre ei găsindu-se numai persoane influente cum ar fi preşedinţi sau directori de mari companii şi politicieni.

Legendele Rotary spun că numele grupării vine de la obiceiul membrilor de a-şi ţine întâlnirile săptămânale prin rotaţie, acasă sau la biroul unuia dintre ei. Cu timpul, întâlnirile au început să se ţină în hoteluri. Acest lucru face ca astăzi, în holurile celor mai mari lanţuri hoteliere din lume, cum ar fi Marriott, Hilton sau Crowne Plaza să fie plasate, chiar la recepţie, anunţuri privind ziua şi ora când se ţine întâlnirea Rotary. De altfel, proprietarii şi managerii acestor hoteluri fac parte din club, iar impunerea pe piaţă a respectivelor hoteluri se datorează în mare parte afilierii acestora la Rotary.

Cercul închis al „Elitei” masonice

Rotarienii au ritualuri şi reguli interne asemănătoare cu masoneria. Sunt o organizaţie la fel de închisă şi de secretoasă ca şi aceasta. La intrare se face o selecţie atentă: sunt invitaţi să facă parte din club fie cei care ajung să fie indispensabili proiectelor rotariene, fie tinerii care provin din familii de rotarieni şi sunt apoi propulsaţi în poziţii cheie în lumea afacerilor şi politicii. Ca şi în masonerie, este nevoie deci de o invitaţie din partea cuiva din interior. În Rotary lucrurile sunt încă şi mai stricte, fiind nevoie obligatoriu nu de unul, ci de doi garanţi interni, numiţi „naşi”.

Pe lângă aceste similitudini există şi alte aspecte care demonstrează că Rotary şi masoneria sunt doar două faţete ale aceleaşi puteri globale. Până în 1933 cluburile Rotary nu acceptau în rândurile lor decât masoni. Ulterior s-a renunţat la aceasta regulă, însă şi astăzi mulţi din membrii Rotary semnează condica şi în lojile masonice.

O organizaţie satanică cu aceleaşi concepte ca şi masoneria

În aceste condiţii, afirmaţia făcută în revista de afaceri, Bussiness Magazin de Dragoş Niţulescu, care conducea Rotary România în 2006 este doar o poveste bună de adormit copiii: „Nu avem nicio legătură cu masoneria. Dovada cea mai bună este că printre membrii noştri se află şi reprezentanţi ai clerului. Or, se ştie că preoţii şi masonii nu stau în acelaşi loc.“

Acele vremuri sunt de mult apuse. Este adevărat că în 1928 mai mulţi episcopi spanioli au declarat că Rotary „nu este altceva decât o organizaţie satanică cu acelaşi fond şi concepte ca şi masoneria. Conform documentelor pe care le deţinem, Rotary este o organizaţie suspectă şi trebuie să fie considerată la fel de groaznică şi de perversă ca şi masoneria.” Dar la fel de adevărat este şi faptul că, de atunci, tot mai multe feţe bisericeşti au ajuns să deţină funcţii importante în Biserică tocmai datorită apartenenţei lor la masonerie. Am asistat chiar în România la alegerea unui patriarh mason cu sprijinul unor masoni notorii, care făceau parte din Colegiul bisericesc (Sorin Frunză Verde şi Constantin Bălăceanu Stolnici sunt doar două exemple în acest sens).

Un istoric rotarian confirmă strânsele legături ale clubului Rotary cu masoneria

Legăturile strânse dintre masonerie şi Rotary sunt şi mai evidente dacă analizăm situaţia din Marea Lojă a Angliei (United Grand Lodge of England – UGLE), numită de masoni şi loja mamă a lumii, întrucât este organizaţia reprezentativă la nivel mondial. La nivelul UGLE există mai multe loji Rotary.

Poate cea mai cunoscută şi mai veche a fost constituită în 1920. Aceasta are ca simbol cercul Rotary care înconjoară un compas şi litera G, simbolul francmasoneriei. Într-o scrisoare, unul din fondatori, Charles Dewey precizează că toţi cei înscrişi în Rotarian Lodge no. 4195 făceau parte din London Rotary Club care, la acea vreme, avea 300 de membri. Astăzi loja îşi ţine întâlnirile chiar în Freemasons Hall din Londra, sediul Marii Loji a Angliei (UGLE). În cadrul acesteia mai există încă şapte loje Rotary. Două dintre ele au fost constituite la începutul secolului XX: Nottingham Rotary Lodge No.3941 şi North Notts Rotary Lodge No. 8998. Lor li se adaugă altele cinci, apărute în ultimii douăzeci de ani: Rotary Lodge of Suffolk No. 9306, East Lancashire Rotary Lodge No. 9359, Rotary Lodge of Norfolk No. 9367, Rotarian Lodge of Hong Kong No. 9378 şi Rotary Lodge of Hampshire No. 9389.

Istoricul Wolfgang Ziegler, care este totodată şi membru Rotary, demonstrează că există strânse legături între Rotary şi francmasonerie. „Legăturile dintre Rotary şi masonerie sunt vechi şi nu trebuie privite cu suspiciune, susţine el. În unele ţări est europene noile cluburi Rotary sunt chiar domeniul exclusiv al francmasonilor. În orice caz, existenţa medaliilor pe care apare roata Rotary alături de simboluri masonice arată că legăturile sunt încă puternice şi astăzi”.

Programul Rotary Polio Plus, o ameninţare la adresa generaţiilor viitoare

După ce mii de copii au fost vaccinaţi împotriva hepatitei B pe banii clubului masonic Rotary, România a ajuns să fie ţara cu cel mai mare număr de copii bolnavi de SIDA. În 1997, jumătate din copiii bolnavi de SIDA din întreaga lume erau din România. Acesta este doar unul dintre efectele acţiunilor „umanitare” ale Rotary. Programul Polio Plus este un alt exemplu cutremurător.

În 1985, Rotary anunţa întregii lumi că va eradica virusul poliomielitei până în anul 2000. După ce clubul a cheltuit, conform propriilor declaraţii, peste o jumătate de miliard de dolari şi a injectat peste 2 miliarde de copii, virusul poliomielitei continuă să existe. În urma specialiştilor Rotary au rămas zeci de mii de morţi sau de infirmi care s-au îmbolnăvit de poliomielită, leucemie sau cancer după ce li s-a administrat vaccinul.

Numărul impresionant de victime i-a obligat pe cei de la „Alianţa pentru vaccinuri” să admită existenţa unor riscuri ale vaccinului antipolio. Cu toate acestea, oficialităţile nu fac nimic pentru a stopa această campanie ucigaşă. De ce? Pentru că membrii Rotary, care în viaţa „profană” ocupă poziţii importante în instituţiile medicale naţionale sau internaţionale şi chiar în guvernele unor ţări în care se organizează astfel de campanii, nu vor lua niciodată o decizie neconformă cu politica clubului. Aşa că genocidul continuă. Într-un discurs ţinut la Convenţia Internaţională a Rotary din 2006 de la Copenhaga, Bruce Cohick susţine că trebuie înteţite eforturile de vaccinare în Nigeria, Afghanistan, Pakistan şi India şi promite în numele Rotary că virusul va fi eliminat fără îndoială cel mai târziu până în 2008. O nouă gogoaşă.

Vaccinul antipolio, o armă importantă în demersul masoneriei de a reduce populaţia globului

Vaccinul polio a fost descoperit în 1953 de dr. Albert Sabin şi de atunci poartă acest nume. În 1960 s-a descoperit că este făcut din celule prelevate din rinichii de maimuţă care conţin virusul SV40. Experimentele de laborator realizate de mai mulţi cercetători, printre care Bernice Eddy au arătat că acest virus este strâns legat de apariţia leucemiei şi a cancerului. Mai mult chiar, SV40 odată pătruns în organism se transmite pe cale genetică de la părinţi la copii. Până în 1996, zeci de cercetări au demonstrat legătura dintre prezenţa virusului SV40 şi cancerul osos şi cerebral, boli a căror incidenţă a crescut în mod inexplicabil (dacă nu luăm în considerare campaniile de vaccinare de genul Polio Plus) cu 30% în ultimii 20 de ani.

În loc să fie stopat progamul Polio Plus care răspândea acest virus, au fost stopaţi, discreditaţi, marginalizaţi şi persecutaţi exact cei care i-au demonstrat periculozitatea. Întrebat de ce s-a procedat aşa, dr. Sabin a dat un răspuns demn de doctorul nazist Mengele: „Nu cred că este cazul să panicăm publicul. Până la urmă, ce mare lucru, copiii voştri sunt injectaţi cu un virus al cancerului, atâta tot!”

Dr. Raymond Obomsawin, analist la Agenţia canadiană pentru dezvoltare internaţională (CIDA) a realizat un studiu asupra proiectelor de imunizare întreprinse de Unicef împreună cu Rotary în Thailanda, la începutul anilor ’90. Raportul său arată că aşa cum pojarul nu a dispărut din Europa în anii ’40-’50 datorită vaccinurilor, nici poliomielita nu va dispare în urma acestor campanii de imunizare. Tot el arată că poliomielita este departe de a fi cea mai frecventă şi mai gravă problemă de sănătate cu care se pot confrunta copiii. Poziţia oficială a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) este că riscul cel mai mare de a se îmbolnăvi de poliomielită îl întâmpină copiii malnutriţi şi de aceea ei trebuie imunizaţi în primul rând. Ori toate cercetările au demonstrat că vaccinul nu trebuie administrat în caz de malnutriţie, pentru că pune în pericol viaţa copilului. Dr. Archie Kalokerinos arată: „nu poţi să imunizezi copiii bolnavi sau malnutriţi şi să zici că ai rezolvat problema. Vei omorî mai mulţi decât ar fi murit în mod natural din cauza virusului”.

Însă pentru rotarieni vaccinurile sunt mai „profitabile”, din punct de vedere al costurilor, decât hrănirea şi crearea de condiţii de viaţă prielnice pentru aceşti copii. În fond, companiile pe care le conduc majoritatea dintre ei sunt chiar cele care contribuie la sărăcirea ţărilor în care trăiesc aceşti copii.

de Mihaela Gheorghiu

Nota: Republica Moldova nu sta prost la capitolul Rotary. Aici exista o filiala a Rotary Club (cu centre in orasele mai mari din tara), bine inchegata si destul de activa. Membri ai acestei anticamere a masoneriei mondiale sint indivizi publici, cu influenta si autoritate in domeniile pe care la manuiesc cel mai bine. Astfel, aici dam nas in nas cu venerabila patriotista Vitalia Pavlicenco (care a ocupat si postul de presedinte al Rotary Club Chisinau in perioada 2001-2002), cu venerabila Svetlana Bivol (director general al Filarmonicii Nationale), cu venerabilul Furdui Gheorghe (Sef de serviciu Directia Politiei Rutiere), cu venerabilul Sapojnic Alexandru (manager Vila Verde) si cu alti indivizi smecheri. Cel mai des solicitat loc de intalnire al acestor „facatori de bine” este maiestosul hotel Leo Grand, cuib activ al „elitei moldave”, clapauge si buzate.

DRUMUL CRUCII în CHIŞINĂU !

Se săvârşeşte Drumul Crucii

şi se sfinţesc pământul,

apele şi aerul;

se bucură cerurile,

şi iadul se cutremură

Vă invităm să participaţi la

DRUMUL

CRUCII

în jurul Chişinăului

pe 18–19 iulie 2008

Cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove pe 18–19 iulie 2008 în jurul capitalei ţării noastre se va săvârşi tradiţionalul Drum al Crucii şi al Pocăinţei.

Drumul Crucii va începe cu citirea Acatistului Acoperământului Maicii Domnului pe 18 iulie, vineri, la ora 7 dimineaţa lângă Porţile Oraşului, va urma pe perimetrul capitalei, ziua şi noaptea, cu popasuri la bisericile „Naşterea Maicii Domnului” (Ciocana) – 11.00, „Învierea Domnului” (Cimitirul „Sf. Lazăr” – „Doina”) – 15.00, „Sf. Muceniţe Vera, Nadejda, Liubovi şi maica lor Sofia” (Buiucani) – 20.00, „Sf. Cuv. Serafim de la Sarov” (Schinoasa) – 24.00 şi se va încheia pe 19 iulie, ora 7.30 cu un Tedeum de mulţumire  la Catedrala Mitropolitană „Naşterea Domnului”.

Cu noi este Dumnezeu!

Vedeţi cum a avut loc DRUMUL CRUCII anul trecut.

ADRESARE: „Cerem să fie exclus din proiectul de lege termenul !”

Studiind Proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea discriminării în Republica Moldova [Proiectul poate fi descarcat de aici], asupra căruia lucrează Coaliţia Nediscriminare, am descoperit o contradicţie serioasă ce reprezintă o încălcare gravă a însăşi Constituţiei ţării noastre. Dorim să prezentăm în continuare respectiva contradicţie, precum şi cererea noastră în legătură cu faptul dat.

I. Articolul 1 stabileşte scopul legii în cauză: „Scopul prezentei legi este să asigure tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova drepturi egale şi tratament egal în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfere ale vieţii”. A doua parte a aceluiaşi articol stabileşte un cadru juridic în vederea prevenirii şi combaterii discriminării după criteriile de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, culoare, sex, vîrstă, stare a sănătăţii, dizabilitate, orientare sexuală, opinie politică, statut social, apartenenţă la o categorie de persoane defavorizate, precum şi pe bază de orice alt criteriu.

Prezenta lege se aplică la exercitarea tuturor drepturilor civile şi politice, inclusiv dreptul la muncă, la locuinţă, la protecţia socială, educaţie, la viaţa familială şi la proprietate, acces la locurile, bunurile şi serviciile destinate publicului, precum şi dreptul de a participa la viaţa politică, dreptul la securitatea persoanei, la libertatea întrunirilor, libertatea exprimării şi libertatea conştiinţei.

Problema cu acest articol constă în faptul că se pune pe picior egalitate toate persoanele, inclusiv homosexualii şi persoanele care întemeiază familii conform normelor constituţionale şi ale normelor morale ale societăţii, fapt care este în contradicţie cu articolul 48, aliniatele 1 şi 2 din Constituţia Republicii Moldova: „Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. De asemenea, este în contradicţie şi cu principiile de bază ale legislaţiei familiale: „căsătorie liber consimţită între bărbat şi femeie” (Codul Familiei, articolul 2, aliniat 2.)

La fel este inacceptabilă aplicarea legii faţă de „toate persoanele aflate pe teritoriul Republicii Moldova”, dar nu faţă de exclusiv cetăţenii Republicii Moldova. A cui este această ţară – a celor care au zidit-o sau a celor care călătoresc prin ea, care s-au se află vremelnic pe teritoriul nostru ? Astfel se pot organiza tot diferite acţiuni „internaţionale” cu invitarea la noi în ţară a celor care, fiind de valori şi interese opuse cetăţenilor ţării, vor pretinde la drepturile cetăţenilor noştri, impunîndu-ne perversiunile lor-

Acest proiect de lege atacă direct familia prin faptul că introduce noţiunea de “orientare sexuală”. Această noţiune cuprinde categoriile de oameni care practică homosexualitatea – homosexualii, lesbienele, transsexualii şi transvestiţii. Înţelegem şi acceptăm fără rezerve criteriile obiective după care sînt stabilite categoriile de oameni ce sînt obiect al prezentei legi (rasă, naţionalitate, limbă etc.), dar nicidecum nu putem să acceptăm pe picior de egalitate o perversiune sexuală care, în esenţă, potrivit ştiinţei psihiatrice, este o patologie psihosexuală. Persoanele afectate de diferite patologii trebuiesc tratate – benevol sau forţat, în funcţie de pericolul pe care îl reprezintă patologia dată pentru societate, pentru viitorul ei, – dar nu declarate ca normă şi încă ocrotite de stat, deci, de societate, şi chiar mai mult, statul impunînd prin forţa legii promovarea patologiilor date şi antrenarea forţată a întregii societăţi în sprijinirea răspîndirii comportamentelor patologice.

II. Articolul 2 al acestui proiect de lege dă definiţia discriminării: “a) discriminare – orice diferenţiere, excludere sau limitare în drepturi, directă sau indirectă a persoanelor, precum şi susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile stipulate în prezenta lege.”

A „susţine comportamentul discriminatoriu” înseamnă a rămîne cu aceeaşi părere şi a o expune şi altora, deci rezultă că va trebui să susţinem homosexualitatea şi imoralitatea ca să nu fim acuzaţi de discriminare? Să o susţinem chiar prin tăcere. Acest grup de persoane se ascund după grupurile de persoane care sînt cu adevărat defavorizate: persoanele cu handicap, pensionarii, rromii ş.a., ceea ce nu este corect, ci, dimpotrivă, este anormal. Ei se promovează în mod viclean şi doresc să fie incluşi într-un cadru legal al normalităţii.

În acelaşi articol 2 se susţine: „i) persoane defavorizate – persoane aflate sau supuse în virtutea circumstanţelor sociale, economice, culturale sau istorice în situaţie de risc sau substanţial inegale sau mai puţin preferenţiale.” Cine sînt puţin preferenţiali? Homosexualii? Ei doresc ca oamenii să creadă că cei din jur sînt de vină că nu sînt acceptaţi şi nicidecum ei înşişi.

Sîntem de acord cu acest proiect de lege, dar numai în ceea ce priveşte alte categorii de oameni care într-adevăr sînt discriminaţi nefondat, dar nu aceşti imorali cu „altă orientare sexuală”.

III. Articolul 5 al prezentei legi prevede următoarele forme de contracarare ale discriminării:

a) prevenirea oricăror fapte discriminatorii, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor măsuri afirmative, în vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea şanselor;

b) medierea prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvîrşirii faptelor discriminatorii;

c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu.

Deci, aşa cum reiese din conţinutul acestui articol, cei care nu sînt de acord cu homosexualii, trebuie să fie pedepsiţi, ceea ce este ilegal.

Domnilor deputaţi în Parlament, aleşi ai poporului, nu ai celor 200 de homosexuali cîţi sînt în Moldova ! Ce se doreşte oare prin egalarea în drepturi a normalităţii cu anormalitatea (homosexulitatea) într-o ţară care de atîtea ori a vădit că este majoritar creştin-ortodoxă prin diverse sondaje şi barometre de opinie? Din păcate, omul nostru simplu este preocupat de alte lucruri acum, mai materiale, lăsînd legiutorii şi guvernanţii pe care i-a ales cu încredere să voteze legi, ei crezînd că o vor face în duhul valorilor poporului nostru, al credinţei strămoşeşti, al tradiţiei noastre milenare, pentru care au vărsat sînge moşii şi strămoşii. Da, anume sînge au vărsat pentru dreapta credinţă, pentru dreapta educaţie a copiilor, pentru ne-stricăciuine (ne-perversitate).

Lepădaţi de Hristos, neîmblaţi la biserică, dar mînaţi de dorinţa de a fi mîngîiaţi pe creştet de occidentalii cu “drepturile omului” şi cu mulţi bani şi granturi, unii din oamenii de la noi cu funcţii importante consimt lesne să scuipe în cele sfinte ale neamului şi să accepte orice provocare, făcîndu-se trădători, iude şi duşmani, părtaşi chiar la tentative de genocid (să ne amintim doar de cazul trist cu obiectul şcolar „deprinderi de viaţă”). Cum altfel să fie explicată batjocorirea a peste 90% din populaţia autodeclarată creştin-ortodoxă în favoarea unui grup minuscul (în total circa 200 de persoane care se declară homosexuali la peste 3 milioane de cetăţeni) de perverşi nenorociţi, precum se doreşte în legea cu pricina. Dorim să fim înţeleşi corect: noi nu îi condamnăm pe ei ca oameni, căci sînt totuşi oameni; noi condamnăm şi nu acceptăm, nu tolerăm păcatul grav pe care îl au şi în care se complac şi pe care doresc să-l facă prilej de mîndrie, afişîndu-l peste tot, fiind de fapt robi ai acestui grav păcat. Este demonstrat foarte clar că homosexualitatea este o boală ce poate fi tratată. Este însă nevoie de o sinceră dorinţă de a scăpa de acest păcat (care nu se prea observă la majoritatea din ei).

Neamul nostru s-a născut şi s-a ţinut pe credinţa creştin-ortodoxă, pe morala sănătoasă a acestei credinţe, timp de 2 mii de ani. Apărînd credinţa şi neamul am tot supravieţuit. Este înţeles şi acceptat efortul depus de mai mulţi reprezentanţi ai conducerii ţării în rezidirea lăcaşurilor de cult chiar în pofida unor interpretări şi critici ce se fac auzite. Numai că lupta cea mare trebuie dusă pe tărîmul duhovnicesc, prin respingerea de proiecte de legi care ne batjocoresc poporul, prin introducerea studierii religiei creştin-ortodoxe în şcoli ca factor determinant al educaţiei generaţiilor noi în spiritul moralei tradiţionale, prin ridicarea oficială la rangul cuvenit a sarbătorilor noastre duhovniceşti şi respingerea celor batjocoritoare de împrumut, prin implementarea de proiecte duhovniceşti adresate mai ales tinerilor, adică celor care sînt cei mai agresaţi duhovniceşte de promotorii răului în aceste vremuri dificile.

ÎN URMA CELOR EXPUSE MAI SUS:

Cerem să fie exclus din proiectul de lege termenul “orientare sexuală” care, fiind acceptat, subminează Constituţia ţării noastre şi Familia, ca element fundamental al societăţii care are dreptul la ocrotire din partea societăţii (inclusiv a ONG-urilor) şi a statului.

De asemenea, CEREM ca persoanele cu orientatări sexuale diferite să nu fie plasate alături de persoanele care într-adevăr au nevoie de protecţie împotriva discriminării.

În cazul în care termenul “orientare sexuală” nu va fi scos din proiectul de lege, Familia şi Constituţia rămîn a fi subiectul discriminării.

Statul nu poate accepta o astfel de “Lege de prevenire şi combatere a discriminării”, prin care să fie discriminată Familia şi Constituţia.

Nu putem accepta ca persoanele cu orientare sexuală diferită să surpe temeliile morale ale societăţii şi să-şi propage ideile sale, sfidînd morala publică milenară şi legile Republicii Moldova, atacînd în mod direct instituţiile fundamentale ale societăţii: Biserica, Familia şi Şcoala.

LA ACEASTĂ ADRESARE SE ALĂTURĂ ŞI SUBSCRIU:

• Societatea pentru Sprijinul Iniţiativelor Sociale „ACŢIUNEA CIVICĂ”

• Asociaţia pentru protecţia pacienţilor „Pro-pacient”

• Centrul Obştesc de Monitorizare şi Analiză Strategică „Moldova Noastră”

• Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (Filiala din RM)
  

• Asociaţia Veteranilor şi Amatorilor de Tenis din Moldova

• Asociaţia pentru copii şi tineret „MARCU”

• Asociaţia Obştească „Centrul de Curăţie Spirituală”

Semnăturile altor ONG-uri sînt în proces de colectare.

Orice reprezentant al oricărui ONG care susţine Adresarea de mai sus poate trimite un mesaj electronic cu datele de contact (numele complet al organizaţiei, statutul ei, tel. de contact) la adresa atitudine@mail.ru.

Visînd la un viitor mai bun !

Privesc la o Moldova liberala. O Moldova in care poponarii si poponarele in sfarsit au reusit sa obtina dreptul de a marsalui cu fundul gol impreuna cu Partidul Pedofililor, Partidul Narcomanilor si Partidul Zoofililor din Moldova. Celor din urma li s-a permis sa marsaluiasca doar cu animalele care au fost inregistrate legal.

Organizatiile crestine extrem de extremiste au fost scoase in afara legii, iar preotii care au refuzat „sa cunune” perechile homosexuale au fost trasi in sfarsit la raspundere pentru viziuni “intolerante”, „homofobe” “antidemocratice”, „retardate”, „inapoiate” si „antieuropene”, fiind trimisi in lagare de concentrare unde urmeaza sa fie reeducati in „spirit european”. In scuarul Teatrului de Opera si Balet, Sindicatul Prestatorilor de Servicii Sexuale a organizat un miting de protest impotriva guvernarii prin care au cerut adaos la salariu si reintroducerea patentei de intreprinzator. La recomandarea ministrului culturii, dl. Tudor Tataru, Doina Sulac a devenit presedinta Uniunii Scriitorilor.

In sfarsit, in scoli a fost introdus cursul „Deprinderi de viata”, iar conform planului cincinal al guvernului, fiecare institutie de invatamant a fost dotata cu un cabinet modern de avortare care deserveste gratuit, 24 din 24 de ore elevele conform standartelor europene. Psihologii din scoli organizeaza regulat sondaje in fiecare clasa, pentru a monitoriza nivelul de toleranta pe care il au copii.

Modul de viata al moldovenilor s-a schimbat radical. Aderarea la uniunea europeana ca urmare a Marii Revolutii Liberale din 2009, a adus si mari biruinte a democratiei: legalizarea marijuanei, pornografiei si a actelor sexuale in public. Unul din principalele puncte din programul revolutiei: Semnarea convenţiei privind micul trafic la frontieră a permis liberala circulatie a cetatenilor. Ca urmare la aceasta, ¾ din populatia Moldovei a emigrat in occident, iar in tara au ramas doar chinezii, negrii, gagauzii, rrrromii si clapaugii. In urma luptei aprige impotriva rusificarii, limba engleza a fost ridicata la rang de limba oficiala a statului moldav.

Presa galbena din ultima perioada a inceput sa vorbeasca despre existenta de candva pe aceste teritorii a unei populatii vorbitoare de limba romana, insa aceste zvonuri si barfe au fost vehement negate in cadrul emisiunii „In profunzime” de la ProTv de specialistii moldoveni care si-au facut studiile in occident, calificand aceste informatii drept o „provocare antieuropeana” si „incitare la ura si intoleranta”.

Intradevar, Moldova a devenit un colt de rai dupa reducerea populatiei. Locurile in care candva au existat comunitati rurale primitive au fost transformate in campii de rapovita de catre companiile americane, iar toata populatia din sate si raioane a emigrat in municipiul Chisinau. In acest fel, primarul Dorin Chirtoaca si-a implinit visul intregii vieti: dupa plecarea tuturor politicienilor la munca in Italia si Israel (dat fiind inutilitatea oricarei activitati politice dupa implinirea tuturor viselor poporului moldovenesc, realizata in urma Marii Revolutii Liberale) a devenit la adanci batranete presedintele republicii.

Romania a fost transformata intr-un judet al Republicii Europene si in urma unui referendum national si-a schimbat numele in „judetul rrom”. Judetul a renuntat la visul „marii uniri”, dupa ce Academia de Stiinte a Romaniei, bazandu-se pe un studiu profesionist realizat de Institutul Cultural Roman, in frunte cu Horia Romus Patapievici, a constatat ca stimatul cronicar a spus de fapt ca „de la rromi ne tragem”, iar moldovenii sunt prea balani, pentru a fi „romani”.

Toata lumea a devenit in sfarsit fericita. Pacea si toleranta s-au asternut pe intreaga planeta, pana cand a venit El…

Preluat de la OR

Ce spun chişinăuienii despre pederaşti

Împotriva marşului sodomiţilor !

DECLARAŢIE !

DECLARAŢIA

PRIVIND MANIFESTAŢIILE ANTISOCIALE ŞI ANTICONSITUŢIONALE ALE PERSOANELOR AFECTATE DE DIVERSE PATOLOGII PSIHOSOCIALE

Toţi cei care sprijină această declaraţie – să se adune la ora 10.30 pe scările Palatului Naţional, Duminica, 11 mai. Cei care nu vor veni (neavînd pricini binecuvîntate) – se fac părtaşii manifestaţiei sodomite.

ATENŢIE! În pofida interzicerii manifestaţiei nelegiuite de către Primăria Capitalei, sodomiţii şi gomorencele au declarat că oricum îşi vor desfăşura marşul nelegiuit, astfel sfidînd morala, legea, societatea şi statul.

Noi, reprezentanţii mai multor organizaţii obşteşti, protestăm energic împotriva atentatului pus la cale de organizaţia sodomiţilor (aşa-numitului „pride al gay-lor, lesbienelor, bisexualilor şi transsexualilor (LGBT) din Moldova) în zilele de 8-11 mai 2008 contra instituţiei familiei, maternităţii, copilăriei, bunurilor moravuri, ordinii publice şi societăţii în ansamblu.

Organizarea unor astfel de acţiuni înseamnă încălcarea drepturilor majorităţii cetăţenilor ale căror onoare şi demnitate este atinsă de sus-numita „asociaţie obştească”.

În conformitate cu Articolul 8 din “Legea cu privire la întrunirile publice” autorităţile publice locale sînt obligate să interzică acţiunile publice care au drept scop: “subminarea siguranţei naţionale, săvârşirea infracţiunilor, încălcarea ordinii publice, moralităţii publice, drepturilor şi libertăţilor altor persoane.“ Subliniem că în spaţiul în care se preconizează să fie desfăşurate aceste acţiuni există instituţii preuniversitare, locuri de agrement pentru copiii minori şi lăcaşuri creştine. Iar locul însuşi în care urmează să fie desfăşurată manifestaţia este nu doar un monument istoric important, ci şi simbolul însuşi al fondării Republicii Moldova ca stat independent şi suveran. O manifestaţie cu un mesaj anti-naţional înseamnă pîngărirea unuia dintre cele mai însemnate monumente ale Ţării noastre.

Manifestaţia antisocială este totodată şi anticonstituţională, deoarece anulează prin faptul însuşi al desfăşurării ei prevederile articololele 16 (Egalitatea), 48 (Familia), 49 (Protecţia familiei şi a copiilor orfani), 50 (Ocrotirea mamei, a copiilor şi a tinerilor), 51 (Protecţia persoanelor handicapate) ale Constituţiei Republicii Moldova.

Conştiinţa noastră de oameni, de cetăţeni, de părinţi, de fii ai acestui neam, ne ridică împotriva discriminării noastre, a valorilor noastre, a valorilor de temelie ale societăţii prin impunerea nouă, societăţii în ansamblu, drept „normă” a unor comportamente patologice, aberante, incompatibile cu condiţia umană. Persoanele care sînt afectate de diverse patologii psiohosociale sînt vrednice de compasiune şi de asistenţă în scopul depăşirii de către ele a handicapului respectiv (vezi art. 51 al Constituţiei RM) dobîndit printr-o educaţie defectuoasă, prin vieţuirea într-un mediu nesănătos, asocial şi degradant. Patologia nu poate fi depăşită, tratată dacă o declarăm „normă”, „formă de sănătate”. Cancerul cere tratament, nu încurajare, chiar dacă el contribuie la creşterea masei biologice a organismului bolnav.

Organizatorii şi participanţii la această manifestaţie antistatală şi antisocială dau dovadă de intoleranţă agresivă faţă de întreaga societate, incitînd la ură faţă de valorile de bază ale poporului şi societăţii noastre.

Cerem tuturor autorităţilor publice să condamne această manifestaţie anticonstituţională şi să intervină cît mai grabnic şi mai eficient spre a o curma, mai ales că în cadrul ei se încalcă şi alte norme legislative cum ar fi Legea cu privire la culte, deoarece sodomiţii respectivi au declarat oficierea în public a serviciilor unui cult neînregistrat în RM, ceea ce este deja o contravenţie de netolerat.

Cerem Ministerului Justiţiei să ia măsuri necesare pentru încetarea activităţilor Centrului de informaţii „GenderDoc-M”, care duc la încălcarea moralei publice. În conformitate cu Legea “Cu privire la asociaţiile obşteşti”, Articolul 4 (3) “Se interzice constituirea şi desfăsurarea activităţii asociaţiilor obşteşti care atentează la drepturile şi interesele legitime ale cetatenilor, la sănătatea oamenilor şi la morala publică”. Ţinem să atenţionăm că homosexualii sînt principalii purtători ai virusului HIV (SIDA) şi promovarea de către aceştia a unui mod de viaţă antifiresc pune în pericol securitatea populaţiei. Ţinem să informăm că există şi precedente în care decizia de a interzice acţiunile publice a grupurilor cu patologii psihosexuale au fost aprobate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cazul Dudgeon împotriva Marii Britanii din 22 octombrie 1981).

Necurmarea de către autorităţile de resort (primăria, poliţia) a manifestaţiei respective le face responsabile şi părtaşe directe la surparea temeliilor societăţii – familia, maternitatea, morala, sănătatea, ordinea publică, – ceea ce este renunţarea în fapt la democraţie, solidaritate socială şi statalitatea însăşi a ţării noastre.

De Paşti, în Chişinău !

HRISTOS A ÎNVIAT !

De slăvita sărbătoare a Învierii Domnului, dreptmăritorii creştini din cîteva parohii chişinăuiene au luat parte la deja tradiţionalul Drum de Paşti, înfăptuit a treia oară. Anunţat din timp prin diferite surse de informaţii (situri, ziare, dar şi faţă către faţă), evenimentul a adunat peste o sută de creştini, dornici să-L slăvească pe Hristos cel Înviat. Căci „unde sînt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sînt şi Eu.” Procesiunea modestă a început la ora unu şi jumătate, punctul de pornire fiind Bariera Sculeni şi s-a sfîrşit la ora patru şi jumătate, la Porţile Oraşului. La alaiul sărbătoresc au participat creştini de toate vîrstele (de la copilaşi mici pînă la bătrîni evlavioşi, după cum veţi vedea în imagini). Duhul acestei comuniuni hristice a fost unul de pace, de bucurie şi de evlavie. Fără să exagerez, pot afirma că fiecare dintre noi s-a simţit mîngîiat de Lumina Învierii. Nici nu putea fi vorba de oboseală atunci cînd şi trupul şi sufletul şi toate cele de pe faţa pămîntului saltă de bucuria şi veselia Învierii. Cu dangăt de clopote, cu căldura Luminii Sfinte, cu cîntări de sărbătoare, cu steaguri (nu de ţări sau uniuni) ortodoxe (bizantine) şi cu icoana Învierii, creştinii au străbătut oraşul de la vest la est, întregind astfel crucea simbolică, începută la Naşterea Domnului (de la nord spre sud).

Din păcate, oraşul nostru, dat nouă în moştenire de către vrednicii de pomenire strămoşii noştri se bucură de prea puţine ori. Căzut în apostazia consumistă, Chişinăul nu-şi mai vede de rostul lui: acela de a fi cetate, adăpost al băştinaşilor, al creştinilor. Doar din cînd în cînd, printre urletele zălude ale „noii” generaţii mînuite iscusit de către cea „veche”, oraşul mai respiră o cîntare duhovnicească, o rugăciune smerită, un eveniment bineplăcut Domnului. Puţini sau mulţi, obosiţi sau întăriţi, L-am slăvit pe Dumnezeu, L-am vestit celorlalţi, ca să ştie tot necredinciosul că sîntem ai Lui, pînă la sfîrşitul veacului !

Vă prezentăm în continuare mărturia unei tinere de 25 de ani care a luat parte la Drumul Crucii de Paşti: Participînd pentru prima dată la Drumul Crucii de Paşti, am simţit o bucurie duhovnicească foarte mare. M-a bucurat faptul că mergînd pe străzile Chişinăului, trecătorii răspundeau cu bucurie la „Hristos a înviat!” şi ne întîmpinau cu bucurie. Însă este regretabil faptul că nu au fost mai mulţi cei care au participat la această procesiune. Este mult mai de folos o astfel de petrecere a sărbătorii Paştelui, decît doar întîlnirea cu cei apropiaţi şi îmbuibarea pîntecelui. Consider că prin acest Drum al Crucii de Paşti, Chişinăul a simţit cu adevărat sărbătoarea Învierii Domnului. Chiar dacă traseul parcurs a durat aproximativ 3 ore, nu am simţit oboseală trupească, ci doar bucurie duhovnicească ce nu poate fi exprimată prin cuvinte. Prin acest Drum al Crucii am simţit unitatea şi măreţia credinţei ortodoxe.”

Fraţilor, vedeţi şi cîteva fotografii de la eveniment:

Fraţilor, ne vedem la Drumul Crucii de Paşti!

Cu binecuvîntarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, de Paşti, 27 aprilie, cu începere de la ora 13⁰⁰, se va săvîrşi un Drum al Crucii prin capitala ţării (Chişinău), de la vest spre est, astfel întregind semnul Sfintei Cruci, anunţat prin traseul parcurs de Crăciun.

Procesiunea va porni de la Bariera Sculeni (PECO „Catalan”, staţia terminus a microbuzelor 111,171 şi a trol. 11,5) şi va înainta pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt şi bd. Dacia, avînd drept punct de destinaţie Porţile Oraşului. Creştinii din municipiul Chişinău şi din toată ţara sînt chemaţi să participie cu cîntări şi slăviri pascale la această vestire a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos (îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, fără icoane). Spuneţi şi rudelor, prietenilor, cunoscuţilor şi colegilor despre acest eveniment!

Se săvîrşeşte Drumul Crucii, şi se sfinţesc pămîntul, apele şi aerul; se bucură cerurile, şi iadul se cutremură. Cu noi este Dumnezeu!

Iată cum a fost anul trecut şi anţărţ.