19 mai 2013: momentul adevărului

Întrucît pe internet domnește o liniște simptomatică (ca cea dinaintea furtunii…) în raport cu un eveniment deosebit de periculos care urmează să aibă loc peste 3 săptămîni în capitala noastră, am hotărît să scriu acest articol pentru ca cei care se pretind patrioți și creștini să nu spună după consumarea evenimentului cu pricina că n-au știut ce se va întîmpla și pentru ca cei care conștientizează real situația să poată veni cu reacții constructive pe marginea situației create.

Despre ce este vorba?

În ziua de 19 mai 2013 vom afla, într-un sfîrșit, răspunsul la întrebarea cu adevărat ontologică care tot frămîntă ultimul timp societatea noastră post-modernă: s-a pederastizat sau (încă) nu Moldova?

Mărturia unei creştine despre Marşul pentru apărarea Familiei

La cateva ore de la terminarea MARSULUI pentru sustinerea familiei autentice, organizat de mai multe asociatii ortodoxe civice, am primit pe mail o marturie din partea unei crestine despre cum a fost la mars, despre cum l-a vazut, cum l-a simtit. Pentru ca este destul de amplu si atinge principalele momente ale actiunii respective, am hotarat sa o public, cu acordul autoarei:

Am fost la marsul pentru o familie normala. Am aflat despre el de pe blogul lui Rafael Udriste. Ma asteptam sa se organizeze dupa modelul ultimilor ani si eram pregatita sa vin. Am trimis informatii si apeluri de participare si unor prieteni, rude si colegi. Am convins doar doi: sotul si o prietena. Peste asteptarile mele! M-am obisnuit cu nepasarea oamenilor, dar asta nu ma mai descurajeaza si nici nu ma mai dezamageste. Stiu cum e lumea si nu ma astept la prea multe de la ea.

Masoneria şi Familia

Ochiul "familist"

Educaţia impusă de masoni aproape în toate şcolile lumii, descreştinarea învăţământului, persecutarea Bisericii pe căi violente în ţările comuniste, creaţie hibridă a masoneriei, şi persecutarea subtilă în ţările “democrate”, ridicarea copiilor împotriva părinţilor şi a educatorilor, în numele dezvoltării naturale şi libere a copilului, au dus la distrugerea fiinţei umane, a familiei, a valorilor creştine şi la creşterea înspăimântătoare a criminalităţii în rândurile populaţiei şcolare, plus ignoranţa cea mai crasă care domneşte printre şcolari.

Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 1994, anul familiei. Aceasta înseamnă ca familia este bolnavă şi că politicienii încep să înţeleagă – aşa cum spunea scriitorul francez Ramuz – că dacă toate casele unei ţări nu sunt solide, ţara însăşi nu este solidă. Or, pentru ca familia să devină solidă, trebuie, mai întâi, să-i învăţăm pe tineri că “amorul liber”, convieţuirea cuplurilor fără binecuvântarea Bisericii şi căutând să evite, cu orice preţ, chiar şi al crimei împotriva pruncilor nenăscuţi încă, aşa cum mentorii morali ai societăţii îi învaţă la scoală, în filme, la televiziune, este o minciună sfruntată şi o crimă împotriva noastră înşine.

Câte din căsătoriile actuale sunt făcute cu sentimentul mutual al partenerilor de a se lega pe toată viaţa? Oare câţi din tinerii care merg în faţa oficialilor de la primărie şi apoi în faţa preotului, nu păstrează în mintea lor un gând ascuns, învăţat la şcoală, în familie, în presa zilnică şi la televizor că “dacă nu merge, putem divorţa?”, fără a le păsa de copiii care vor trebui să-şi schimbe tatăl sau mama, lucru care îi va marca pentru totdeauna.

Pentru ca familia să fie, cu adevărat, solidă, trebuie să înceteze confuzia dirijată, pusă în sistemul educaţional şi în legile statelor, dintre principiul just al egalităţii sexelor şi negarea diferenţelor dintre ele, să înceteze incitarea femeii de a-şi părăsi rolul ei natural de înger păzitor al căminului şi de educatoare a copiilor.

Pentru ca familia să fie solidă, ar trebui ca cei care fac şi aplică legea să nu afirme că viaţa individului este separată de viaţa lui socială şi că nu are nici o importanţă cu cine îşi împarte cineva patul, fie acela soţ, fie străin sau de acelaşi sex. Nu există ruptură între individul social şi cei intim. Fiecare vorbeşte cum îi este portul şi se poartă cum îi este vorba, oricât l-ar învăţa şcoala şi conducătorii politici să se dedubleze şi să-şi construiască viaţa publică pe minciună sau pe proclamarea imoralităţii ca maximum de demnitate umană.

De unde confuzia valorilor morale? De unde subminarea tradiţiilor sănătoase care au asigurat durata naţiunilor prin secole? Cine are interesul, chiar în sânul propriei naţiuni, să înceapă demolarea sănătăţii ei morale şi biologice prin proclamarea drepturilor nelimitate ale omului, în sensul libertăţii antisociale a individului?

Din ce în ce mai mult se conturează în mintea noastră ideea că nimic nu este întâmplător, că distrugerea familiei, a bisericii, democraţia tot mai aberantă din corpul mistic al lui Hristos, proclamarea deviaţilor sexuali drept minoritate cu drepturi absolute, fără de care o ţară mică nu poate fi admisă în marile organisme internaţionale, dispreţul pentru majoritatea uriaşă oamenilor care trăiesc normal şi care nu reprezintă nimic pentru legislatorii universului, tocmai pentru că sunt normali, este consecinţa unui grup care conduce lumea în secret, care are un centru de gândire internaţional şi al cărei scop este distrugerea unei culturi creştine, cu toate valorile ei morale şi religioase, prin introducerea confuziei şi anarhismului intelectual şi moral în inima tineretului naţiunilor.

Dacă cineva s-ar strădui să înţeleagă cine guvernează, cu adevărat: parlamentul, miniştrii, economiştii, judecătorii?, i-ar fi imposibil să ajungă la o concluzie precisă. Cine conduce ţara românească? Iliescu? Moscova? Altcineva? Cine conduce America? Clinton cu ai lui? Parlamentul? Altcineva? Cine binecuvintează eşecurile nemaiauzite în politica externă a Americii? De ce preşedintele se preocupă mai mult de homosexualii din armată decât de starea de mizerie a milioane de oameni fără adăpost, cerşetori, drogaţi, nebuni şi criminali?

Pe drept sau pe nedrept, pentru tot mai multă lume, ideea că în spatele tuturor acestor tulburări morale ale societăţii stă masoneria, îşi face loc. în America, masoneria se declară deschisă pentru toţi. La templul masonic din Virginia, probabil cel mai mare din lume, poţi deveni membru pe viaţă, fără nici o dificultate, pentru 250 dolari. Fiecare, auzind aceasta, va zâmbi. Am zâmbit şi noi când am citit acest lucru în foile pe care ghizii ţi le dau la vizitarea templului. Ştim că masoneria este o organizaţie secretă şi că deschiderea ei, în cadrul Americii, este o falsă transparenţă. Undeva, dincolo de nivelul naivilor, care cred că sunt membri cu toate drepturile, dincolo de nivelul unde se discută “democratic”, se iau marile decizii, în taină şi fără transparenţă. Doctrina francmasoneriei care declară grade şi trepte, cu iniţieri secrete, care nouă ne apar ridicule, ascunde angajamente la care străinii nu au acces. Tradiţia acestei organizaţii care îşi infiltrează oamenii la nivelele supreme ale politicii şi economiei, vrea ca “societatea” să nu afirme nimic, pentru că deciziile ei se iau în secret.

Să părăsim loja americană cu “transparenţa” ei, care o face cu atât mai secretă şi mai tortuoasă şi să ne întoarcem la Franţa, unde “societatea” avansează în secret şi, prin oamenii plasaţi în punctele esenţiale, acţionează asupra instituţiilor ţării, începând cu Decembrie, anul trecut, loja Marelui Orient ne dă o lecţie foarte interesantă. Ea s-a manifestat public şi oficial, luând poziţie politică şi anunţând un război fără cruţare împotriva guvernului Balladur. Această declaraţie a fost publicată pe o pagină întreagă a ziarului Le Monde, în ziua de 24 Decembrie. Foarte semnificativ: ajunul Crăciunului, ajunul Naşterii lui Hristos, ziua darurilor pe care ni le facem. Balladur nu este de stânga; Balladur crede în Hristos. El crede şi în cadourile de Crăciun.

După cum ştim, regimul ateu – anticreştin – s-a instalat în Franţa acum mai mult de o sută de ani, când concepţia anticreştină a pus mâna pe şcoala franceză pe vremea lui Jules Ferry. Acesta a fost un mare anticlerical, fără consideraţie pentru semenii săi, de aceea a fost numit Jules-Foamete, pentru mizeria în care a trăit capitala Franţei în timp ce el era primar, sub asediul din 1870. Ca prim-ministru, el laicizează complet şcoala, în 1882, desfiinţează ordinul iezuit şi alte ordine, interzicându-le să mai funcţioneze ca profesori. Politica lui în Tongking (Vietnam) i-a atras ura populaţiei franceze. Ferry-Tongkinezul a fost mai urât chiar decât Ferry-Foamete. A fost împuşcat de un parizian în 1893.

Acest înalt grad masonic, plin de ură faţă de Biserica lui Hristos, poartă răspunderea distrugerii şcolii franceze prin izgonirea religiei şi moralei creştine din şcoli. Masoneria îşi impune principiile ei în şcolile franceze, iar rezultatele şcolare sunt dezastruoase, din punct de vedere intelectual, iar din punct de vedere moral, la nivelul pe care masoneria l-a urmărit, prin descreştinarea totală a învăţământului.

Oamenii de credinţă au renunţat la şcolile de stat şi au înfiinţat şcoli libere, care au fost înfloritoare o vreme, dar care, în prezent, după Conciliul al Doilea – Vatican, s-au aliniat şcolilor de stat, din ce în ce mai mult. Republica franceză masonă s-a străduit, de altfel, să definitiveze mormântul şcolii libere, prin toate mijloacele. Aceste şcoli preluau circa 10-20-30% din populaţia şcolară, după regiuni. Legile republicii au interzis comunelor să dea cel mai mic ajutor acestor şcoli. Comuna nu putea nici măcar să repare faţada unei şcoli libere, deşi o treime din copiii ei mergeau la aceste şcoli.

Masoneria s-a mâniat de Crăciun, pentru că Adunarea Naţională Franceză a decis, prin votul din 28 Iunie, 1993, revizuirea legii Falloux, permiţând subsidii din partea comunelor pentru şcolile libere. Loja nu a luat atitudine publică, dar a început să lucreze prin oamenii ei de vârf: Mitterrand refuza să înscrie legea pe ordinea de zi a senatului şi Balladur a tăcut. A nu înscrie o lege pe agenda senatului înseamnă amânarea ei sine die, ceea ce intra în maniera tăcută de distrugere operată de masonerie.

Balladur însă îşi schimbă atitudinea: el aduce legea pe tapetul senatului care o votează în aceeaşi termeni ca şi Camera, pe 14-15 Decembrie, 1993. în felul acesta, canalele de lucru subterane ale masoneriei au fost astupate şi Marele Orient a trebuit să iasă la suprafaţă: pe 18 Decembrie, apare protestul “laicităţii ofensate”. Democraţia de speculă îşi ridică armatele ascunse, toată stânga comunizată pe faţă sau în secret şi se opune votului curat al celor două camere, pe motivul că “Republica vrea aceeaşi şcoală pentru copiii de toate culorile”, deşi accesul în şcolile libere este nerestrictiv pentru oricine, opţiunea părinţilor fiind cea care decidea.

In orice caz, în aceste împrejurări limită, marile organisme masone, care lucrează din umbră, ies la suprafaţă şi-şi afirmă deschis ura faţă de creştinism şi de adevărata libertate, în numele libertăţii, masoneria confiscă libertatea individului şi a grupurilor şi pune obligatoriu şi totalitar masca egalităţii pe toate feţele.

Educaţia impusă de masoni aproape în toate şcolile lumii, descreştinarea învăţământului, persecutarea Bisericii pe căi violente în ţările comuniste, creaţie hibridă a masoneriei, şi persecutarea subtilă în ţările “democrate”, ridicarea copiilor împotriva părinţilor şi a educatorilor, în numele dezvoltării naturale şi libere a copilului, au dus la distrugerea fiinţei umane, a familiei, a valorilor creştine şi la creşterea înspăimântătoare a criminalităţii în rândurile populaţiei şcolare, plus ignoranţa cea mai crasă care domneşte printre şcolari. 75% dintre elevii câtorva licee americane nu au ştiut localiza cele două mari oceane: Atlantic şi Pacific.

Obligaţia, în numele drepturilor minorităţii, de a primi în armată pe homosexuali şi în organizaţiile de copii, cum sunt cercetaşii, urmăresc pe faţă şi cu cinism distrugerea ultimelor elemente morale din educaţia copiilor, pe care aceştia o primesc acasă, de la părinţi. Libertatea avortului, cel mai mare carnaj pe care l-a cunoscut omenirea, este atât de apărat de administraţia Clinton, încât cei care blochează accesul la clinicile de avort, încalcă drepturile umane şi sunt arestaţi şi condamnaţi la pedepse grele. Copiii care sunt ucişi în pântecele mamelor şi care sunt persoane umane cu toate drepturile, nu sunt oare oprimaţi mortal de mame şi de medici? Pentru ei nu protestează nimeni? Nu, pentru că, dacă aceşti copii ar fi cruţaţi, pe baza moralei, imperiul satanic al dezordinii şi al distrugerii principiilor creştine care stau la baza lumii civilizate ar apăra societatea împotriva intenţiilor celor care creează dezordinea lumii.

[…]

Tradiţia sănătoasă americană insă reacţionează. In America, mii şi mii de tineri, departe de a se mulţumi cu morala oficială a masoneriei de a folosi prezervativul şi de a merge la avort, şi-au luat angajamentul scris de a se păstra virgini până la căsătorie. Doamna Manuella Fragniere, capioana franceză de tenis, părăseşte competiţia pentru a se dedica exclusiv căminului. Ea afirmă că toate succesele sportive din lume nu valorează cât darul sfânt al unui copil într-o familie.

Atâta vreme cât capii Bisericilor, tinerii şi mamele sunt de partea lui Hristos, nu suntem pierduţi. “In lume necazuri veţi avea, dar, îndrăzniţi. Eu am biruit lumea!” (In. 16:33).

Sursa

Adresare către Ministerul Justiţiei din Republica Moldova, privind Legea pro-pederastică

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Către: Ministerul Justiţiei din Republica Moldova
Fax: +37322 234797
Ref: Proiect de lege privind combaterea discriminării

26 iunie

Stimaţi Domni,

Am luat notă de proiectul de lege privind combaterea discriminării propus de Ministerul Justiţiei din Republica Moldova. Studiind acest proiect, am observat că printre criteriile de discriminare la care se face referire apare şi aşa-numita „orientare sexuală”. Includerea acestui fals criteriu în proiectul de lege este îngrijorătoare şi, dacă va rămâne, va antrena după sine o mulţime de probleme sociale pe termen lung.Vom prezenta mai jos argumentele noastre în favoarea eliminării aşa-zisei „orientări sexuale” din proiectul de lege în discuţie.

Termenul „orientare sexuală” este un termen de largă circulaţie, folosit cu referire la deprinderile sexuale ale unui individ, îndeosebi de natură homosexuală. Termenul este folosit în documente oficiale şi este prezent în legislaţia unor state, în accepţiunea că „orientarea sexuală” reprezintă o caracteristică înnăscută a omului, aşa cum ar fi culoarea pielii. De remarcat faptul că această „trăsătură” chiar apare în enumerări alături de caracteristici evident înnăscute sau culturale, aşa cum sunt culoarea pielii, rasa sau religia.

Totuşi, spre deosebire de caracteristicile individuale alături de care este enumerată, „orientarea sexuală” nu este o trăsătură înnăscută a omului. Cu toate eforturile propagandistice ale activiştilor homosexuali şi chiar ale unor cercetători homosexuali, ştiinţa nu a demonstrat că homosexualitatea sau altă deviere comportamentală ar fi înnăscută. Din contră, studiile efectuate la zi arată că deprinderile şi comportamentul sexual al unui individ depind în foarte mare măsură de mediul familial în care s-a format şi de anumite experienţe traumatizante din copilărie. Desigur, există şi latura patologică a comportamentelor sexuale – cazuri în care pacientul prezintă comportamente obsesiv-compulsive – dar în general comportamentele sexuale deviante îşi au originea în trecutul persoanei.

Pe lângă constatările ştiinţei şi a studiilor de specialitatea efectuate de-a lungul timpului, avem şi realitatea oferită de foştii homosexuali – persoane care aleg să iasă din acest tip de comportament care contravine valorilor lor de viaţă. În întreaga lume, mii şi mii de persoane aleg să-şi schimbe viaţa şi să abandoneze stilul de viaţă homosexual, apelând la ajutor de specialitate (psiholog sau psihoterapeut), pentru identificarea acelor probleme din trecut care converg la maturitate către anumite comportamente sexuale (homosexualitate sau alte comportamente deviante).

Ştiinţa şi existenţa celor care au fost cândva homosexuali, dar astăzi sunt heterosexuali, ne arată fără echivoc că aşa-numita „orientare sexuală” nu este nicidecum o trăsătură înnăscută a omului, ci constituie o sumă de deprinderi şi comportamente sexuale care sunt un simptom al unor probleme de natură psihologică.

Cu toate acestea, asociaţiile de homosexuali şi de alte persoane cu deprinderi sexuale deviante militează intens pentru răspândirea ideii că ceea ce fac ei este un lucru înnăscut. Motivaţia lor este de natură politică. Conştienţi în sinea lor de problemele personale profunde pe care le au, conştienţi şi de oprobiul manifestat de restul societăţii, activiştii homosexuali încearcă să forţeze normalizarea comportamentului lor făcând presiuni asupra societăţii pentru a-i accepta aşa cum sunt. Potrivit tacticii lor, dacă societatea va ajunge să creadă că homosexualitatea şi alte comportamente deviante sunt înnăscute, atunci societatea nu îi va mai putea blama şi le va acorda toate drepturile pe care le pretind ei.

Trebuie menţionat, în acest context, că în Occident (Statele Unite şi unele ţări din Europa) există deja asociaţii legale ale pedofililor, care folosesc aceleaşi metode de legalizare pe care le-a folosit mişcarea homosexualilor din Occident. Cu precădere, se foloseşte argumentul fals că aceste deprinderi ar fi înnăscute. Desigur, scopul lor final fiind acelaşi – forţarea acceptării din partea societăţii – asociaţiile de homosexuali oferă tot sprijinul necesar asociaţiilor de pedofili.

Pentru mai multe informaţii despre studiile ştiinţifice dedicate cercetării homosexualităţii, dar şi despre planurile de acţiune ale activiştilor homosexuali, puteţi accesa situl de internet http://www.homosexualitate.ro, care este cel mai amplu şi mai complet site în limba română dedicat acestui aspect.

Dedicaţie pentru Klara Zetkin…

Hristos a înviat, fraţilor !

Vreau să fac o dedicaţie auditivă pentru doamna feministă Klara Zetkin. Maestre Tudor Gheorghe, ai cuvîntul !