„Imagine modestă şi inocentă” sau dosar penal ?

Introduceri necesare

Constituţia ţării noastre (încă nemodificată) spune, în articolul 12:

(1) Republica Moldova are drapel, stemă şi imn.

(5) Drapelul, stema şi imnul sînt simbolurile de stat ale Republicii Moldova şi sînt ocrotite de lege.

Codul Penal al ţării noastre spune, în versiunea din anul 2002, articolul 347:

(1)  Profanarea simbolurilor naţional-statale (drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau ale altui stat se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.

În versiunea modificată din 2009 nu se mai întîlnesc cei 3 ani de închisoare. După această scurtă introducere, să trecem la fapte:

Jidovul sincer şi jidovul jidov

Personajul principal al cazului analizat este Alexandr Goldenştein. Cine este acest individ? Un cetăţean al statului creştinofob Israel, născut la Bălţi în 1981, repatriat în Israel în 1990. Adept al iudaismului, vice-redactor şef şi unul dintre fondatorii portalului evreo-rusesc „Izrus”, responsabil de tematica relaţiilor statului Israel cu ţările CSI.

Acest cetăţean „tolerant şi civilizat” a semnat un articol care a apărut pe respectivul portal pe data de 12 martie 2010. În el, Goldenştein pretinde să-l dărîme pe „ultraortodoxalul” rabin Isroel Lifşiţ care „şi-a permis” să-şi expună propria viziune asupra evenimentului petrecut la noi în Moldova pe 13 decembrie 2009: demontarea de către creştinii ortodocşi băştinaşi a hanukiei – simbol jidovesc care, în cazul expunerii lui publice, capătă un sens profund anticreştin. În viziunea lui Isroel, rabin al sinagogii Senna din Chişinău „noi nu trebuie să  folosim [cînd vorbim despre ce s-a întîmplat pe 13 decembrie] asemenea termeni ca „pogrom”, „vandalism”, termeni care au din start o conotaţie negativă. Noi trebuie să urmăm Torei [cele 5 cărţi ale lui Moise din Vechiul Testament – Pentateuhul] şi acelor principii care sînt statornicite în ea, iar Tora noastră este învăţătura iubirii de pace.

Jidovistică: Talmudul (III)

fragmentul precedent

II. Patima de dominaţie

a) – în familie, Talmudul dă ovreiului o putere absolută asupra ovreicei.

• „Omul poate să uzeze de femeia sa, aşa cum îi place, – ca de o bucată de carne ce o cumpără de la măcelar”[1].

• El poate… să o trateze ca în Sodoma[2]; şi dacă ea se plânge, hahamii îi răspund: „nu putem să-ţi venim în ajutor, căci legea te-a dat pradă bărbatului tău”[3].

Talmudul merge până la a tolera poligamia.

„Regele nu se poate însura cu mai mult de optspre­zece femei. R. Iuda zice că el poate lua mai multe, – numai să nu ia femei capabile de a-l co­rupe”[4]

• Adulterul, cu o femeie ce nu e jidoafcă, nu este so­cotit şi nu poate fi pe­depsit[5] căci, la goi[6], nu există măritiş.

• „Căsătoriile ne-ovreilor nu aduc după ele nici o obligaţie. Viaţa lor e legată ca aceea a cailor.

Jidovistică: Talmudul (II)

fragmentul precedent

I. Patima de proprietate

Talmudul hărăzeşte numai jidovilor întreg pă­mântul, cu toate bunurile din lume.

• „Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat ovreilor pe goimi (adică pe cei ce nu sunt ovrei) cu toate avuturile lor”[1].

• „Dumnezeu a dat iudeilor putere asupra averii şi a vieţii tuturor popoarelor.„[2]

Israel este ca stăpâna casei, căreia bărbatul îi aduce bani. Într-adevăr, fără să îndure greutatea muncii, el trebuie să primească bani de la toate popoarele din lume”[3].

• „Când va veni Messiah [Antihrist], ovreii se vor îmbogăţi enorm, pentru că toate tezaurele popoarelor vor trece în mâinile lor”[4].

În consecinţă, Talmudul dă jidovilor dreptul de a fura pe goimi.