19 mai 2013: momentul adevărului

Întrucît pe internet domnește o liniște simptomatică (ca cea dinaintea furtunii…) în raport cu un eveniment deosebit de periculos care urmează să aibă loc peste 3 săptămîni în capitala noastră, am hotărît să scriu acest articol pentru ca cei care se pretind patrioți și creștini să nu spună după consumarea evenimentului cu pricina că n-au știut ce se va întîmpla și pentru ca cei care conștientizează real situația să poată veni cu reacții constructive pe marginea situației create.

Despre ce este vorba?

În ziua de 19 mai 2013 vom afla, într-un sfîrșit, răspunsul la întrebarea cu adevărat ontologică care tot frămîntă ultimul timp societatea noastră post-modernă: s-a pederastizat sau (încă) nu Moldova?

TACTICILE MIȘCĂRII HOMOSEXUALE în propriile lor cuvinte

La sfârşitul lunii februarie 2013, Barack Obama a anunţat că el şi Departamentul de Justiţie al SUA nu vor mai apăra Legea pentru Protejarea Căsătoriei [DOMA], afirmând că legea este „neconstituţională”. Legea, datând din 1996, prevede că, în Dreptul federal, „cuvântul căsătorie reprezintă numai uniunea dintre un bărbat şi o femeie ca soţ şi soţie”.[1] I se interzice guvernului federal să recunoască „căsătoriile” homosexuale din punct de vedere al impozitelor, asigurărilor sociale şi al altor programe.

Pare evident că Obama lucrează la aranjarea lucrurilor pentru o recunoaştere federală a aşa-numitelor „căsătorii homosexuale”. Sondajele recente arată că un număr crescând de americani găsesc acceptabile „căsătoriile homosexuale”, lucru care spune mai multe despre falimentul moral al Americii decât despre capacitatea ei de a recunoaşte o lege morală obiectivă.

Declaraţiile lui Obama cu privire la DOMA ne oferă ocazia să ne întrebăm: Cum de sunt acceptate homosexualitatea şi „căsătoriile homosexuale” de atât de mulţi oameni?

Există diferiţi factori cauzatori, cel mai remarcabil fiind incapacitatea teologilor şi clericilor romano-catolici (aici se poate vorbi și despre clericii ortodocși – nota H.) de a transmite adevărata învăţătură morală catolică, şi disiparea autorităţii după conciliul Vatican II. Conducătorii actuali ai Bisericii nu îi mai controlează pe profesorii romano-catolici care propun principii şi practici contrare dreptului natural şi divin.[2]

Există şi alte cauze, dintre care trebuie menţionate chiar strategiile activiştilor homosexuali.