Arhiva

Posts Tagged ‘Paste’

Toma, fratele nostru geamăn…

3 mai 2008 Lasă un comentariu

“De doua mii de ani ne purtam prin lume cu Toma de mana si nu stim prea bine de ce i se spunea Geamanul si prea tarziu ne dam seama ca-i suntem deopotriva. Frate de credinta si indoiala, de infrigurari si asteptare, de cutremur si ingenunchere, el ramane obsesia noastra perpetua si intruparea neputintei noastre de a accepta Bucuria dintr-odata si fara echivoc. Exista nu numai o drama a Patimilor, ci si una – mai puternica – a Invierii, si ea se consuma, totodata, in sufletul lui Toma. In trei trepte se consuma, toate ale lui Toma: el afla si nu-i vine sa creada; vede si inca se indoieste; se infrange si biruie.

Nuantele sunt revelatorii. Toma nu e necredincios prin structura, ci mai degraba ipostaza omului care exclama: e prea frumos ca sa fie adevarat! El nu e un impietrit, cum devenise – de pilda – Iuda. El nu refuza sa creada; el e doar coplesit de obiectul credintei lui virtuale. Fenomenul Invierii i se pare colosal. Poate ca e singurul dintre ucenici care intuieste implicatiile ei cosmice. Toma stie ca adevarul trebuie sa existe in sine, dar il implora sa-i devina certitudine, adica adevarul lui, personal. Cei zece ii spun: am vazut pe Domnul. El nu le pune la indoiala spusele, ci doar putinta ochilor lor de a nu se fi inselat. De aceea, el se hotaraste sa faca apel la simtul tactil, cel mai material dintre cele cinci. Aceasta, in ipoteza ca Domnul i se va arata si lui. Citește mai mult…

Evenimentul

29 aprilie 2008 2 comentarii
Există filme care schimbă vieţi, există cărţi care schimbă vieţi, există sărbători care schimbă vieţi. O astfel de sărbătoare este Învierea Domnului, sărbătoare de care noi, creştinii, ne apropiem cu paşi grăbiţi, o dată cu sfîrşirea Marelui Post. Însă să nu ne grăbim prea tare, căci ne aflăm acum în Săptămîna Patimilor Domnului, prilej bun pentru a face curăţenie generală în noi (tot aşa cum facem curăţenie generală în case, înaine de Paşte). 

Dragi colegi, nu voi face teologia Învierii (întrucît nu este potrivită o astfel de abordare şi nici nu e de nasul meu) şi nici nu voi înşira mulţimea de obiceiuri strămoşeşti care însoţesc Paştele. Ceea ce îmi doresc să fac este să încercăm să răspundem împreună, pe cît putem şi dorim (deşi tehnic nu este posibil acest lucru, totuşi simt că trăim o relaţie vie, unii cu alţii, ca tineri cu aceleaşi probleme şi întrebări, necazuri şi bucurii) la două întrebări, care mi se par fundamentale şi de răspunsul la care depinde viaţa noastră, depinde de cum ne vom raporta în viitor la ceea ce facem şi la ceea ce ne înconjoară. Nu cred că exagerez, deşi îmi dau seama că riscul de a rămîne neînţeles (în cel mai bun caz) este mare. Deci, iată întrebările: 1. Pentru ce şi pentru cine a pătimit, a murit şi a înviat Iisus Hristos ? şi 2. Ce legătură are Învierea Domnului cu fiecare dintre noi ?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie, în primul rînd să vrem să răspundem. Or, o realitate tristă a zilei de astăzi este faptul că lumea şi, îndeosebi, tinerii au uitat să-şi mai pună întrebări, darămite să caute răspunsuri la ele. Un tînăr care nu-şi pune întrebări este un tînăr îmbătrînit prematur, este un tînăr pustiit. În ochii lui te oglindeşti, te pierzi. Acum încep să înţeleg de unde toată moda asta a falsităţii, de care ne ciocnim în fiece zi. Noi, tinerii, sîntem falşi în multe acţiuni pe care le facem tocmai pentru că am uitat să fim sinceri, pentru că am uitat să ne întrebăm şi să ne răspundem. Din păcate, aceste afirmaţii nu sînt vorbe goale… Dar, să revenim la temă.

Cu adevărat, Învierea Domnului este evenimentul central al întregii istorii a omenirii, este clipa care a unit şi uneşte veşnicia cu prezentul, Cerul cu pămîntul, pe om cu Dumnezeu. Nici înfrîngerea de la Waterloo, nici victoria de la Stalingrad, nici căderea zidului Berlinului nu sînt mai presus de această minune, din simplul fapt că au efecte limitate şi nu pot aduce împlinirea omului. O victorie militară, o descoperire ştiinţifică, o semnare de tratat sau orice alt eveniment lumesc nu ne poate aduce decît bucurii trecătoare şi realizări de moment. Pe cînd Învierea Domnului ne-a adus şi ne aduce nouă, oamenilor, dovada nemuririi noastre, dovada că şi noi putem ajunge în rai, că fiecare dintre noi, fără excepţii, este chemat la fericirea veşnică. Iată ăsta da drept! Dreptul la viaţă veşnică! Nu avem nevoie decît de voinţă şi, bineînţeles, de credinţă…

Nu trebuie însă să uităm un lucru care, din păcate, pare să fie uitat în ultimii ani, de majoritatea „creştinilor-ortodocşi”: anume faptul că Hristos cel înviat este tot acelaşi Hristos care, cu cîteva zile înainte a fost chinuit, batjocorit, scuipat şi, în sfîrşit, răstignit. Or, acest „amănunt” este trecut cu vederea de o bună parte dintre noi. Ni se pare că Hristos cel înviat este un dumnezeu care aduce bucurii şi pace în casele noastre, pe gratis, o dată pe an, şi apoi pleacă în raiul lui. Însă nu, lucrurile nu stau aşa, din fericire. Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare dintre noi. Pot repeta această afirmaţie de multe-multe ori, deşi ştiu că nu mă voi face auzit, decît de puţini dintre colegii mei. „De unde ştii ?” mă poate întreba cineva, plictisit de el însuşi. „El mi-a spus. Da, chiar El mi-a spus. N-am aflat-o de la baptistu’ cutare. De mii de ori mi-o spune. În fiece zi a anului. Dar cel mai răspicat şi deschis mi-o spune în Duminica Paştelui. Nouă tuturor ne spune, chiar dacă este auzit de un număr din ce în ce mai mic de oameni. Pentru El, fiecare suflet este important. Atît de important încît şi-ar da viaţa încă o dată pentru fiecare dintre noi.”

Învierea Domnului nu este un act simbolic. Este un act cît se poate de real, cu un Rost şi cu o Cauză cît se poate de reală. Este manifestarea Iubirii Supreme pe care o poate arăta nouă Dumnezeu, Creatorul nostru. Colegi, să nu ne amăgim: El nu are nevoie de învierea şi răstiginirea Sa. Toate lucrurile capătă sens doar în momentul în care înţelegem că singura cauză şi singurul scop al Rătignirii şi Învierii este Omul – Iubirea pentru om. Orice om: şi beţivul, şi hoţul, şi desfrînatul şi minciunosul, şi, şi. „Păi da eu nici nu beau, nici nu fur, nici nu mint, nici nu desfrînez.” „A, păi înseamnă că eşti sfînt şi trebuie să comandăm de urgenţă o icoană cu chipul tău…”. Nu ne este de folos o astfel de gîndire… Hristos a înviat şi pentru cel mai drept dintre oameni şi pentru cel mai păcătos. Toată făptura are nevoie de Înviere, Ea fiind unica cale de întoarcere la ceea ce înseamnă Rai. Prin Învierea Sa, Omul-Hristos ne-a demonstrat că fiecare om care tinde spre dumnezeirea Lui poate învia la fel, în trup. Învierea lui Hristos este chezăşia de netăgăduit a vieţii veşnice pentru fiecare dintre noi.

Cîţi dintre noi vrem să ne mîntuim? Mulţi răspund afirmativ, motivele fiind dintre cele mai exotice. Cîţi dintre noi vrem să ne schimbăm viaţa în acest moment, necondiţionat şi definitiv, ca să ne mîntuim? Mult mai puţini. Vedem o situaţie paradoxală, ciudată. Vrem să ne mîntuim, însă nu vrem să facem nimic pentru asta. Nu înţelegem că mîntuirea nu se dă pe tavă. Nu degeaba înţelepciunea populară zice frumos din experienţa sa: „Dumnezeu dă, da în straistă nu pune”. Nu vedem legătura dintre mîntuire şi viaţa noastră, dintre Învierea Domnului şi mîntuirea noastră. Vedem în Paşte o simplă sărbătoare, la care putem chefui în voie cu cei dragi (îmi pun de mai multe ori întrebarea retorică: Dacă la Paşte tot ceea ce facem e să chefuim, dacă la Crăciun tot ceea ce facem e să chefuim, dacă la Ziua Vinului totul se rezumă la chefuit, atunci care să fie diferenţa dintre ele, atunci cum să le deosebim?!). Dacă ne mai rămîne timp, mai trecem pe la Biserică să mai sfinţim o pască, un ou, un cîrnaţ, ca să ne simţim satisfăcuţi, împăcaţi…

Atunci cînd vom înţelege că Paştele nu este o simplă sărbătoare, că Paştele nu este încă un motiv de vacanţă (Mă întreabă un cunoscut pe la începutul lui martie: Cînd cade Paştele anu’ ăsta? Îi răspund cu o oarecare ezitare, dar şi bucurie, ştiindu-l ca fiind un ateu convins: Pe 27 aprilie! De ce întrebi? Îmi răspunde: Păi vreau să ştiu cînd avem vacanţă…), că Paştele nu este o „comemorare” (ce cuvînt sec-ular…) a unui eveniment oarecare întîmplat acum aproape două mii de ani – atunci avem şanse să întîlnim cum se cuvine Paştele, cum este firesc de a-l întîlni: în Biserică, în noaptea pascală (nu dimineaţa, după ce toate s-au trecut), răspunzînd cu bucurie la Minunea vestită de preot: CU ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Dinu-Cristian (articol pentru un ziar de liceu)

De Paşti, în Chişinău !

28 aprilie 2008 Lasă un comentariu

HRISTOS A ÎNVIAT !

De slăvita sărbătoare a Învierii Domnului, dreptmăritorii creştini din cîteva parohii chişinăuiene au luat parte la deja tradiţionalul Drum de Paşti, înfăptuit a treia oară. Anunţat din timp prin diferite surse de informaţii (situri, ziare, dar şi faţă către faţă), evenimentul a adunat peste o sută de creştini, dornici să-L slăvească pe Hristos cel Înviat. Căci „unde sînt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sînt şi Eu.” Procesiunea modestă a început la ora unu şi jumătate, punctul de pornire fiind Bariera Sculeni şi s-a sfîrşit la ora patru şi jumătate, la Porţile Oraşului. La alaiul sărbătoresc au participat creştini de toate vîrstele (de la copilaşi mici pînă la bătrîni evlavioşi, după cum veţi vedea în imagini). Duhul acestei comuniuni hristice a fost unul de pace, de bucurie şi de evlavie. Fără să exagerez, pot afirma că fiecare dintre noi s-a simţit mîngîiat de Lumina Învierii. Nici nu putea fi vorba de oboseală atunci cînd şi trupul şi sufletul şi toate cele de pe faţa pămîntului saltă de bucuria şi veselia Învierii. Cu dangăt de clopote, cu căldura Luminii Sfinte, cu cîntări de sărbătoare, cu steaguri (nu de ţări sau uniuni) ortodoxe (bizantine) şi cu icoana Învierii, creştinii au străbătut oraşul de la vest la est, întregind astfel crucea simbolică, începută la Naşterea Domnului (de la nord spre sud).

Din păcate, oraşul nostru, dat nouă în moştenire de către vrednicii de pomenire strămoşii noştri se bucură de prea puţine ori. Căzut în apostazia consumistă, Chişinăul nu-şi mai vede de rostul lui: acela de a fi cetate, adăpost al băştinaşilor, al creştinilor. Doar din cînd în cînd, printre urletele zălude ale „noii” generaţii mînuite iscusit de către cea „veche”, oraşul mai respiră o cîntare duhovnicească, o rugăciune smerită, un eveniment bineplăcut Domnului. Puţini sau mulţi, obosiţi sau întăriţi, L-am slăvit pe Dumnezeu, L-am vestit celorlalţi, ca să ştie tot necredinciosul că sîntem ai Lui, pînă la sfîrşitul veacului !

Vă prezentăm în continuare mărturia unei tinere de 25 de ani care a luat parte la Drumul Crucii de Paşti: Participînd pentru prima dată la Drumul Crucii de Paşti, am simţit o bucurie duhovnicească foarte mare. M-a bucurat faptul că mergînd pe străzile Chişinăului, trecătorii răspundeau cu bucurie la „Hristos a înviat!” şi ne întîmpinau cu bucurie. Însă este regretabil faptul că nu au fost mai mulţi cei care au participat la această procesiune. Este mult mai de folos o astfel de petrecere a sărbătorii Paştelui, decît doar întîlnirea cu cei apropiaţi şi îmbuibarea pîntecelui. Consider că prin acest Drum al Crucii de Paşti, Chişinăul a simţit cu adevărat sărbătoarea Învierii Domnului. Chiar dacă traseul parcurs a durat aproximativ 3 ore, nu am simţit oboseală trupească, ci doar bucurie duhovnicească ce nu poate fi exprimată prin cuvinte. Prin acest Drum al Crucii am simţit unitatea şi măreţia credinţei ortodoxe.”


Fraţilor, vedeţi şi cîteva fotografii de la eveniment:

Без описания

Без описания Citește mai mult…

Hristos a înviat ! Să ne lăsăm păcatele arse de Lumina Învierii !

27 aprilie 2008 Un comentariu

Fraţilor, ne vedem la Drumul Crucii de Paşti!

22 aprilie 2008 Lasă un comentariu

Cu binecuvîntarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, de Paşti, 27 aprilie, cu începere de la ora 1300, se va săvîrşi un Drum al Crucii prin capitala ţării (Chişinău), de la vest spre est, astfel întregind semnul Sfintei Cruci, anunţat prin traseul parcurs de Crăciun.

Procesiunea va porni de la Bariera Sculeni (PECO „Catalan”, staţia terminus a microbuzelor 111,171 şi a trol. 11,5) şi va înainta pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfînt şi bd. Dacia, avînd drept punct de destinaţie Porţile Oraşului. Creştinii din municipiul Chişinău şi din toată ţara sînt chemaţi să participie cu cîntări şi slăviri pascale la această vestire a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos (îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, fără icoane). Spuneţi şi rudelor, prietenilor, cunoscuţilor şi colegilor despre acest eveniment!

Se săvîrşeşte Drumul Crucii, şi se sfinţesc pămîntul, apele şi aerul; se bucură cerurile, şi iadul se cutremură. Cu noi este Dumnezeu!

Iată cum a fost anul trecut şi anţărţ.