Ofertă orwelliană: Fă-o pe „Big Brother”

Cetăţenilor Marii Britanii li se propune să  se implice activ în păstrarea ordinii publice intrând în rolul “The Big Brother”.  În viitorul apropiat, oricare doritor ar putea avea control asupra câtorva camere de supraveghere, instalate pe străzi şi în locurile publice.

“Pe teritoriul ţării sînt instalate peste 4 milioane de camere de supraveghere, însă sub control continuu se află doar una la zece mii. Schema propusă permite o monitorizare nonstop a rezultatelor înregistrării prin Internet.” – explică Tony Morgan, unul dintre coordonatorii proiectului Internet Eyes.

Fiecare voluntar poate să se înregistreze gratuit pe site-ul Internet Eyes şi să-şi ia sub control până la 4 camere de supraveghere. Proiectul prezintă o derivată a jocului “online”, astfel că jucătorul acţionând corect, obţine un punctaj care se premiază. La identificarea activităţii suspecte, înfăptuirea unei crime sau a unui act de huliganism [doar acestea se consideră „activităţi suspecte” ?] participantului i se solicită pregătirea unei înregistrări statice şi trimiterea ei către posesorul camerei, însoţit de un comentariu scris.

Din iadul „ştiinţific”: cipuri în capuri pentru o memorie a la Google

Un fragment dintr-o surlă antihristică, numită Cotidianul

Memoria umană va funcţiona în mod similar motorului de căutare Google, graţie unor cipuri implantate în creierii indivizilor.

Cu toate că abilitatea oamenilor de a-şi aminti evenimente petrecute în trecut este uneori impresionantă, de multe ori ea dă greş şi determină consecinţe dintre cele mai grave. Erorile de memorie au dus, de-a lungul timpului, la cazuri mortale (6% dintre cei care îşi pierd viaţa după ce sar din avion uită să-şi deschidă paraşutele), la probleme de căsnicie (din cauza aniversărilor scăpate din vedere) şi la erori judiciare (ca urmare a mărturiilor inexacte din instanţă).

Soluţia pentru corectarea memoriei umane imperfecte este dezvoltarea unor cipuri care să fie implantate în creierii indivizilor, susţine Gary Marcus, profesor de psihologie la Universitatea New York, într-un articol publicat în “The Telegraph”.

Ele îi vor ajuta pe doritori să-şi scotocească prin memorii cu eficienţa cu care Google scoate la suprafaţă informaţiile disponibile pe Internet, fără ca asta să le ştirbească umanitatea indivizilor, transformându-i în computere.

Abilitatea oamenilor de a gândi, a iubi sau a râde nu va fi afectată în nici un fel, după cum nici capacitatea memoriei fiecăruia nu va fi extinsă. Asta deoarece problema oamenilor nu este stocarea, ci accesarea informaţiilor pe care le-au asimilat.

Cum ar suna o astfel de îndreptăţire la Judecata de Apoi: Doamne, Tu m-ai făcut cu o memorie proastă, iară eu am hotărît să repar această greşeală şi iată-mă în faţa Ta, cyborg după chipul şi asemănarea diavolului…

We want to implant this RFID tag in you.

Omul vs „Îngerul digital”

Societatea contemporană, aflată într-o criză morală fără precedent şi lipsită de repere autentice, nu mai ştie să judece şi să evalueze diferite fenomene cu care se confruntă. Printre domeniile în care omenirea a pătruns fără a avea puncte de referinţă şi standarde stabile sunt ştiinţa şi tehnologia. Omul de astăzi a ajuns să se ,,joace” de-a ingineria genetică şi biologia moleculară, brevetează substanţe, produce calculatoare din ce în ce mai performante şi alte dispozitive electronice, fără a avea însă vreun hotar etic în folosirea acestor descoperiri ştiinţifice.

Lipsa jaloanelor care să-l îndrume pe acest drum al progresului ştiinţei şi tehnologiei a condus la o deviere de la rostul iniţial al aplicaţiilor din aceste domenii către abisuri nebănuite. Una din ’invenţiile’ actuale care vorbesc despre această pierdere a direcţiei o constituie implantarea de cipuri sub piele.

În ultimele decenii, tehnologia a avansat foarte mult, au fost produse diferite tipuri de cipuri şi s-a sugerat utilizarea lor în viaţa cotidiană. Printre aplicaţiile practice la care sunt socotite utile se numără: aplicarea subcutanată pentru identificarea a diferite categorii de persoane: agenţi ai serviciilor secrete, persoane care au acces în zone cu grad ridicat de securitate (zone guvernamentale, militare, centre de cercetare, baze de date, cluburi private etc), deţinuţi, persoane inconştiente, persoane a căror stare de sănătate necesită monitorizare (boli cronice, cardiace, respiratorii, de pierdere a memoriei), plata produselor în magazine şi consumul în restaurante şi cluburi, aplicarea pe obiecte pentru monitorizarea oamenilor (ghiozdanele elevilor, maşini) sau mărfurilor, obiceiurilor consumatorilor etc. Cipurile sunt folosite deja pentru identificarea animalelor, inclusiv a şeptelului, animalelor de laborator şi de companie.

Una dintre firmele producătoare de cipuri este VeriChip Corporation, cu sediul în Delray Beach, Florida. Ea aparţine companiei Applied Digital Solutions Inc., care deţine şi Digital Angel Corporation. Aceasta din urmă are patentul pentru cipul pasiv RFID implantabil la oameni (n.r.: cipul pasiv nu emite şi necesită un semnal de la scanner, ca să poată fi detectat; RFID, adică identificabil prin radio-frecvenţă (Radio-Frequence IDentification)), pe care îl produce pentru compania VeriChip.

Cipul-ucigaş (încă) n-a trecut

Un savant saudit (arab) a încercat să-şi patenteze în Germania cipul inventat de el, cu ajutorul căruia organele statului ar putea, conform declaraţiilor acestuia, să urmărească mişcările angajaţilor străini şi a „elementelor nedorite”.

Esenţa invenţiei constă în următoarele: cipul minuscul se inserează sub piele cu ajutorul unei injecţii. Sistemul global de sateliţi urmăreşte locul aflării omului cip-uit, spre exemplu, a unui lucrător străin sau a unui „terorist periculos”.

„Modelul B” al sistemului propus presupune şi inserarea sub piele a unei capsule minuscule cu cianură, care poate fi activată de la distanţă oricînd statul va considera de cuviinţă.

Cererea de înregistrare a patentei a fost depusă la Agenţia de patente a statului german în octombrie 2007. Patenta, în concordanţă cu legislaţia germană cu privire la dreptul de autor, a fost publicată peste 18 luni în baza de patente.

Autorităţile germane au respins însă înregistrarea oficială a patentei, motivînd acest pas prin aceea că aceasta „încalcă normele etice”…

Sursa: hitech.newsru.com

Paisie Aghioritul: „Sîntem răspunzători dacă nu vorbim”

Cuvînt rostit de părintele Paisie cu 17 ani în urmă

– Părinte, trebuie ca totdeauna să ne mărturisim „crezul” nostru ?

– Este trebuinţă de discernămînt. Sînt momente cînd nu trebuie să vorbim, şi momente cînd trebuie să mărturisim cu îndrăzneală „crezul” nostru, pentru că sîntem răspunzători dacă nu vorbim. În aceşti ani grei fiecare dintre noi trebuie să facă tot ce este omeneşte posibil şi ceea ce nu se poate face omeneşte să lase în seama lui Dumnezeu. Astfel vom avea conştiinţa liniştită că am făcut ceea ce am putut face. Dacă nu vom reacţiona, se vor scula strămoşii noştri din mormînturi. Aceia au suferit atîtea pentru patrie, iar noi ce facem pentru ea? Grecia, Ortodoxia, cu tradiţia ei, cu sfinţii şi eroii ei să fie luptată de grecii înşişi, şi noi să nu vorbim? Este înfricoşător! Am spus cuiva: „De ce nu vorbiţi? Ce înseamnă lucrurile pe care le face cutare?”. „Ce să mai discutăm”, îmi spune, „miroase urît”. „Dacă miroase, de ce nu vorbiţi? Loviţi-l!„. Nimic, îl lasă aşa. Pe un politician l-am scuipat: „Să spui: «Nu sînt de acord cu aceasta!»”, îi zic. „Vreau ca lucrurile să fie cinstite. Vrei ca pentru folosul tău să le distrugi pe toate?”.

Dacă creştinii nu mărturisesc şi nu se împotrivesc, aceştia vor face mai rău. Iar dacă se împotrivesc, aceia se vor mai gîndi. Dar nici creştinii de azi nu sînt luptători. Primii creştini erau nuci tari, schimbau lumea. Şi în epoca bizantină, dacă scoteau o icoană din biserică, se împotrivea toată lumea. Hristos S-a răstignit pentru noi ca să înviem, iar noi rămînem nepăsători! Dacă Biserica [ca instituţie socială] nu vorbeşte ca să nu intre în conflict cu statul, dacă mitropoliţii nu vorbesc ca să fie bine cu toţi, căci îi ajută la Fundaţii etc., aghioriţii iarăşi nu vorbesc, ca să nu le taie veniturile*, atunci cine să vorbească? Am spus unui egumen: „Dacă vă spun că vă vor tăia venituile, să le spuneţi: «Vom tăia şi noi primirea de străini», ca să îşi facă probleme”. Profesorii de teologie etc. nu strigă, pentru că zic: „Sîntem funcţionari, ne vom pierde salariul şi apoi cum vom mai trăi?”. Mănăstirile între timp au luat-o cu pensiile. Oare de ce eu nu vreau să iau nici acea pensie smerită de agricultor? Să-l mai aibă pe monah încă şi aisgurat la Asigurările pentru Agricultură, nici aceasta nu-i cinstit. Să-l ştie că este sărac, fără venituri, da, aceasta îi aduce cinste. Dar să-l aibă asigurat la Organizaţia Agricolă, pentru ce? Monahul a lăsat pensiile mari, a plecat din lume şi a venit la mănăstire ca să ia iarăşi pensie!? Şi pentru pensie ajungem să-L vindem pe Hristos!

– Părinte, dar dacă o monahie a lucrat ca învăţătoare cîţiva ani şi i se cuvine o oarecare pensie, să n-o ia?

– Bine, una ca aceasta, în sfîrşit. Dar dacă şi aceasta pensie o dăruieşte undeva, va lua pensie mai mare de la Hristos.

* Părintele se referă la rentă în bani (sau veniturile de la metoace), adică o sumă de bani pe care statul grec s-a angajat să o dea începînd din 1924 [la un an de la „sinodul” care a hotărît lepădarea calendarului bisericesc], în fiecare an, mănăstirilor din Sfîntul Munte, deoarece mănăstirile au dat refugiaţilor metoacele lor, de la care aveau în fiecare an untdelemn, vin, etc.

~ + ~

… Am în vedere un alt ateu, un hulitor pe care îl lasă să vorbească la televiziune, deşi a spus atîtea cuvinte hulitoare despre Hristos şi despre Maica Domnului. Şi Biserica nu ia poziţie ca să-i afurisească pe cîţiva. Pe aceştia trebuie să-i afurisească Biserica. Le pare rău de afurisire?

– Părinte, ce vor înţelege din afurisire, dacă nu primesc nimic?

– Cel puţin să se vadă că Biserica ia poziţie.

– Tăcerea ei, Părinte, este ca şi cum ar consimţi.

– Da. A scris unul nişte blasfemii despre Maica Domnului şi nimeni n-a vorbit. Îi spun unuia: „N-ai văzut ce scrie acela?”. „Ei, ce să-i faci”, îmi răspunde. „Te murdăreşti dacă te preocupi de ei”. Se tem să vorbească.

– De ce se tem, Părinte?

– Să nu scrie nimic despre ei şi astfel să se compromită, de aceea suportă să fie hulită Maica Domnului. Să nu vrem să scoată celălalt şarpele din gură, ca să avem noi linişte. Aceasta este lipsă de dragoste. Pe urmă omul începe să se mişte potrivit interesului. De aceea vezi un duh astăzi: „Să avem legături cu cutare, ca să ne vorbească de bine. Cu celălalt să ne avem bine, sa să nu ne clevetească etc. Să nu ne ia drept imbecili, să nu ne expunem la represalii”. Altul este nepăsător şi nu vorbeşte. „Să nu vorbesc”, spune el, „ca să nu apar în ziare”. Adică cei mai mulţi sînt complet nepăsători. Acum a început să se mai mişte cîte ceva. Atîta timp n-a scris nimeni nimic. Cu cîţiva ani mai înainte am strigat la unul în Sfîntul Munte. „Ai mult patriotism”, îmi răspunde. Peste puţin timp a revenit şi m-a găsit. „Pe toate le-au distrus”, îmi spune, „familia, învăţămîntul…”. Îi spun şi eu la rîndul meu: „Mult patriotism ai!”.

Toată această stare a făcut un rău şi un bine. Răul este că şi aceia care au avut ceva înlăuntrul lor încep să fie nepăsători, pentru că spun: „Pot eu să îndrept situaţia?”. Binele este că mulţi au început să-şi facă probleme de conştiinţă şi să se schimbe.

fragment din cartea „Trezire duhovnicească” – Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2003

Doamnă/Domnule deputat,

Un nou cuvînt al părintelui Iustin: „TĂCEREA NOASTRĂ ÎNSEAMNĂ SCLAVIE ŞI ÎNGROPAREA ORTODOXIEI!”

„Apelul acesta pe care l-am făcut eu împotriva cipurilor biometrice, şi care a fost atât de controversat, nu l-am făcut ca să înspăimânt pe nimeni, n-am vrut să îngrozesc pe nimeni. N-am vrut să terorizez mintea nici a bogatului, nici a săracului, nici a înţeleptului şi nici a neştiutorului. Ci am vrut să amintesc acestui popor de unde a plecat, că în venele lui curge un sânge românesc şi curat ortodox, care nu poate să îngenuncheze în faţa cotropitorilor nu numai ai trupului acestui pământ, ci prin dictatura aceasta a tehnicii ei ne cotropesc sufletele noastre, asupra cărora nu au nici un drept. M-am adresat către cei care nu şi-a stins cu desăvârşire flacăra credinţei din inimile lor. Cu multă durere sufletească spun, şi îmi cer scuze că trebuie să fac această observaţie, prin care nu incriminez şi nu învinuiesc pe nimeni – dar mă doare sufletul să văd atâta nepăsare şi ignoranţă din partea elitelor acestui neam, din partea oamenilor de cultură, laici sau clerici, care prin tăcerea lor săvârşesc o lepădare de Biserică şi de neamul în care s-au născut. Simplul creştin ortodox parcă este mai atent la aceste greutăţi, participă mai cu durere decât participă preotul lui, stând în afara tuturor acestor conflicte, nepăsători faţă de oaia care este sfâşiată în ogor şi stau la distanţă şi se uită cum o devorează lupii. Cu multă durere am sesizat că cei mai mulţi dintre părinţii noştri parohieni nu au luat o măsură, măcar câtuşi de puţin să facă cunoscute nişte momente grele în istoria creştinismului şi a omenirii, pe care creştinul nostru le-a sesizat mai repede.

Adevăratul om de cultură şi de elită iese în faţă şi acela strigă şi răcneşte cu toate forţele lui şi apără valorile pe care el le-a construit şi pe care el le trăieşte. Pentru că dacă ar fi tăcut tot aşa, de pildă un Eminescu, ar fi tăcut Radu Gyr, un Nichifor Crainic, sau oameni de mai mică talie – ‘apăi am fi fost de mult prăbuşiţi. Dar aceşti oameni, ca nişte mici apostoli, am putea spune, au fost mereu prezenţi şi au strigat şi s-au opus la toate metodele de întunecare a fiinţei noastre ortodoxe… Iar această problemă nu este una oarecare, după mine este cea mai grea problemă a omenirii şi a creştinătăţii. Dar acum la noi, se simte foarte jenat un domn ziarist, se simte jenat un istoric, un om de literatură sau ştiinţă… ca să susţină o temă cu ordin religios şi să înfrunte vreo primejdie. Nu! Nu cumva să fie deranjat!

Nici tăcerea sihaştrilor nu este scuzabilă. Monahul, preotul care socoteşte că face o misiune în cadrul Bisericii, dar nu participă direct la aceste adevăruri, la aceste atacuri şi primejdii în care ne găsim – nu este monah, nu este preot. Dacă nu simte să participe direct şi să-şi asume răspunderea ca un mic misionar al vremurilor, în zadar este toată rugăciunea lui. Tăcerea în faţa acestor pericole este o lepădare a noastră de adevăr. Pentru că ne înrobim şi ieşim din libertatea Adevărului. Adevărul ne face liberi, nu ne pune cip. Aceasta este dovada că societatea în care trăim este una a minciunii, potrivnică Evangheliei. Libertatea Evanghelie lui Hristos în faţa acestei lumi este un pericol terorist.

Tăcerea noastră înseamnă sclavie şi îngroparea Ortodoxiei. Oamenii noştri de elită, prin tăcerea lor nu fac decât să construiască sicriul ortodoxiei pe care i-l pregăteşte stăpânirea acestei lumi.Cât pentru păstorii noştri duhovniceşti, atâta le spun: Oare sarea se va strica şi nu va mai săra?”

sursa

Primul oraş în care totul va fi supravegheat – New Songdo City

Tehnologiile de supraveghere s-au dezvoltat într-atât încât se vorbeşte deja despre oraşe supertehnologizate, în care controlul este total. Ele sunt numite U-city (Ubiquitous City). În Occident, cei mai mici paşi de implementare a unor tehnologii de supraveghere au născut puternice proteste; un întreg oraş construit în acest mod ar fi fost total respins.

Şi totuşi el este deja în construcţie în Coreea de Sud. Numit New Songdo City, el este situat pe o insulă artificială, la mică distanţă de Seul şi aproape de zonele industriale din Coreea de Nord. Include zone de afaceri în care se vor afla sediile unor mega corporaţii, dar şi zone rezidenţiale pentru angajaţii acestora.

„Coreea a mai atras o dată atenţia lumii atunci când a lansat telefonia mobilă. Acum trebuie să ne pregătim pentru următorul pas: RFID şi U-city”, a spus domnul An, director în cadrul Autorităţii Zonei Libere Incheon, agenţia guvernamentală care coordonează construirea oraşului.

În materialele publicitare şi pe siteul acestui „oraş al viitorului”, arhitecţii lui susţin că „oamenii care vor locui aici vor experimenta o calitate a vieţii fără precedent.”

John Kim, şeful proiectului de construcţie al noului oraş şi fost senior designer pentru Yahoo a declarat că „infrastructura informaţională a oraşului va fi un banc de test gigantic pentru noiile tehnologii informatice, iar oraşul în sine va fi un exemplu pentru stilul digital de viaţă”, pe care el îl numeşte U-life. „U-life va deveni stilul de viaţă al tuturor”, susţine Kim. „Va începe cu un smart-card. O cheie unică sub forma unei cartele cu care puteţi să vă încuiaţi casa, maşina, biroul, puteţi cumpăra tichete pentru metrou sau plăti parcarea, puteţi vedea un film sau închiria o bibicletă şamd.”

New Songdo va fi primul oraş echipat în întregime cu web 3.0, numit şi „internetul obiectelor”. Conceptul de informatică omniprezentă (Ubiquitous Computing, de unde şi termenul de Ubiquitous City – U-city) pe care se bazează web 3.0 prevede ca atât oamenii, cât şi toate lucrurile din jurul lor să aibe un corespondent virtual. Acest lucru face posibilă supravegherea lor totală.

„Această tehnologie s-a născut în mare parte în laboratoarele din Statele Unite”, spune  M. Townsend, consultant în cadrul unui proiect de transformare a capitalei Coreei într-un U-city. „Dar în Coreea ne aşteptam la mai puţin obstacole sociale şi legislative pentru implementarea ei. Cultura coreană ţine mai puţin la intimitate.”

B. J. Fogg, director al laboratorului tehnologic din cadrul Universităţii Stanford, vede construirea acestui oraş ca fiind o etapă de pre-testare a unei idei care în Occident ar fi avut mulţi oponenţi. „New Songdo City sună ca un imens test pentru a vedea cum reacţionează oamenii la astfel de tehnologii şi cum le folosesc. Este mai degrabă o oportunitate de a studia pe scară largă utilizarea tehnologiei RFID, care în Occident nu este deloc bine văzută. După mine, este un experiment pe scară largă, mai uşor de realizat în Coreea decât în SUA sau în Europa.”

Masonul Nick Rockefeller recunoaşte că scopul elitei mondiale este reducerea la jumătate a populaţiei globului şi controlul prin implantul de microcipuri

Rockefeller a făcut aceste afirmaţii în conversaţiile avute cu regizorul american Aaron Russo,
pe care a încercat să-l recruteze în această elită

Regizorul şi realizatorul de documentare american Aaron Russo analizează în detaliu pentru prima dată mărturisirile uluitoare ale lui Nick Rockefeller, inclusiv predicţiile sale legate de evenimentele de la 11 septembrie şi înscenarea terorismului, fondarea de către familia Rockefeller a mişcării feministe şi planul ultim al elitei  mondiale de reducere a populaţiei şi de implanturi cu microcipuri.

Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteşte cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.

Rockefeller a încercat să-l recruteze pe Russo în elită

Aaron Russo este probabil cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” – „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America – From Freedom to Fascism” – „America – de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.

Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.

Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.

Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special

În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) – Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.

„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.

Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.

Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”.

Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.

Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale

Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile – Fundaţia Rockefeller”.

Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.

Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.

Reducerea populaţiei la jumătate

Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume”  zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.

O problemă care a scăpat de sub controlul elitei, după cum reiese din conversaţiile lui Rockefeller cu Russo, este conflictul dintre Israel si Palestina. La un  moment dat soluţia gravita în jurul ideii de a da fiecărui cetăţean israelian câte un milion de dolari şi de a-i muta în statul Arizona.

preluat de pe http://www.prisonplanet.com/

• Aaron Russo despre cipurile umane implantabile şi despre 9/11

Vremuri noi, viaţă nouă – cu Satana de mînă