Noii mucenici ai Rusiei despre serghianism și „patriarhia Moscovei”

Din „Chemarea Kieveană”, alcătuită de Sfîntul Nou Mucenic Ep. Damaschin (Țedrik), împușcat în 1937:

„[…] Credem că nu noi, ci mitr. Serghie Stragodorţki şi cei dimpreună cu dînsul sînt cuprinşi de acel vis straşnic, cum că Biserica poate fi zidită pe concesii omeneşti şi pe neadevăr. Pe cînd noi afirmăm că minciuna poate da naştere doar minciunii şi nu poate fi temelie a Bisericii. Avem în faţa ochilor calea ruşinoasă a „bisericii celor ce viclenesc”, a renovaţionismului; de această ruşine, a cufundării treptate în mlaştina compromisurilor şi a lepădărilor tot mai straşnice, va avea parte societatea bisericească, dacă va merge pe calea schiţată de făptuirile sinodului”.

Episcopul de catacombe A. :

„Trebuie ştiut că serghianismul este a doua ediţie a renovaţionismului. Atunci cînd poporul rus se lepădase cu tulburare şi îndrăzneală de renovaţionişti, cîrmuitorii acestora au avut nevoie să-i înlocuiască cu cineva mai decent. Iată de ce a apărut serghianismul în forma pe care o vedem…

Omul cu o credinţă profundă lesne înţelege pentru ce slujitorii „patriarhiei Moscovei” au nevoie de o ortodoxie exterioară decorativă, pompoasă. El vede ipocrizia şi făţărnicia acestor slujitori. El ştie că aceasta de asemenea este renovaţionism, doar că e camuflat cu mai multă iscusinţă decît în 1922. Există croitori iscusiţi, care pot foarte şmecher să remodeleze o rochie veche, ca să arate asemenea unei noi. Acum s-a găsit un astfel de croitor şi pentru renovaţionism; el a remodelat sinodul renovaţionist şi tot programul său scîrbos, reuşindu-i să obţină ceea ce acum se numeşte „patriarhia Moscovei”.

Trebuie să recunoaştem cu tărie, că acel renovaţionism, de care se lepădau toţi ortodocşii, nu a murit şi nici nu avea de gînd să moară. Dimpotrivă, acum el a pus stăpînire pe partea văzută, aşa numita parte legală a Bisericii ruse. Pe lîngă trădarea directă şi indirectă a tuturor păstorilor adevăraţi ai lui Hristos şi a fiilor credincioşi ai Bisericii, pe lîngă distrugerea bisericilor, a monahismului şi a mănăstirilor, renovaţioniştii din 1922, iar acum şi activiştii „patriarhiei Moscovei”, care alcătuiesc acelaşi trup unic şi de nedespărţit cu renovaţioniştii, se fac vinovaţi de otrăvirea duhului poporului nostru, cît şi de înlocuirea ierarhiei ortodoxe legitime cu nişte atei împodobiţi în rase arhiereşti…

Acum ne stă în faţă o întrebare profundă şi chinuitoare: recunoaşte oare poporul nostru faţa renovaţioniştilor, noua schismă renovaţionistă, care îndeosebi pretinde a fi ortodoxă după sinodul mincinos din 1945. Această nouă schismă este foarte bine gîndită şi bine organizată. Aceasta i-a atras în sine pe mulţi dintre cei care n-au cuget duhovnicesc.

Noi respingem comuniunea de rugăciune, şi cea canonico-bisericească cu „patriarhia Moscovei” din aceleaşi motive pentru care am respins o asemenea comuniune cu renovaţioniştii, în 1922.”

Din Declaraţia clerului din Serpuhovo despre îngrădirea de mitr. Serghie:

„[…] Dvs. nu sînteţi altceva decît continuatorul aşa numitei mişcări „renovaţioniste”, doar că într-o formă mult mai fină şi destul de periculoasă, căci declarîndu-vă neclintit în Ortodoxie şi în păstrarea canonicităţii, le întunecaţi minţile credincioşilor şi ascundeţi de ochii lor, în mod conştient, căderea inevitabilă în prăpastia în care duceţi Biserica prin toate hotărîrile luate de dvs”.

Serafim (Samoilovici), Arhiepiscopul de Uglici l-a învinuit pe mitr. Serghie de un greu păcat – „atragerea fraţilor neputincioşi şi mici cu duhul în neorenovaţionism”.

Pavel (Kratirov), Episcop de Starobelsk:

„Mitr. Serghie, prin declaraţia lui mîrşavă şi smintitoare şi prin lucrarea antibisericească ce i-a urmat, a creat o nouă schismă renovaţionistă, renovaţionismul serghianist care, păstrînd pentru „cei mici” o nălucă a Ortodoxiei şi a canonicităţii, este de fapt mult mai primejdioasă decît primele două mişcări renovaţioniste (1922 şi 1925)”.

„[…] Feţele bisericeşti care împărtăşesc rătăcirea mitr. Serghie deja înţeleg, în parte, că se află cu toţii în mlaştina renovaţionistă.”

„[…] Este de înţeles cînd aşa ceva face stăpînirea, dar cînd începe s-o facă o faţă bisericească, cînd el începe să explice relaţiile tensionate dintre Biserică şi stăpînire ca fiind doar urmare a pornirilor politice contrarevoluţionare a cercurilor bisericeşti, este greu de a denumi un asemenea comportament. Pînă acum, de asemenea insinuări se ocupau renovaţioniştii şi alţi trădători şi vrăjmaşi ai Bisericii lui Hristos. Noi, din numele nostru, cît şi din numele întregii Biserici, am respins cu indignare toate aceste acuzaţii ca fiind minciună şi clevetire. Dar acum la acest cor de înşelători a aderat şi Adjunctul Locţiitorului Patriarhului cu Sfîntul său Sinod Patriarhal Interimar. Cred şi nădăjduiesc că acest iarmaroc din Nijnii Novgorod, aflat sub drapel neo-renovaţionist, va suferi o ruşinare totală şi credincioşii ortodocşi vor părăsi cu toţii această tristă aventură bisericească, pusă la cale pentru nimicirea şi batjocorirea Bisericii lui Hristos, care este stîlpul şi mărturia Adevărului”.